QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Limitari privind accesul la profesiunile comerciale








Limitari privind accesul la profesiunile comerciale


Ca principiu, accesul Ia profesiunile comerciale este liber, ceea ce inseam­na ca orice persoana are libertatea sa exercite o profesiune comerciala (a se vedea si dispozitiile art. 7 C. corn., referitoare la calitatea de comerciant, una dintre conditi­ile cerute fiind aceea ca faptele de comert sa fie savarsite cu caracter profesional).

In vederea protejarii acestei profesii, prin lege s-au stabilit anumite limitari care privesc accesul la profesiunile comerciale si exercitarea acestora, sub forma de  incapacitati, incompatibilitati, interdictii si decaderi din dreptul de a face comert,iar aceste limitari au drept scop si protectia interesului general, adica respectarea ordinei publice si a bunelor moravuri.




a) Incapacitatile. Pentru a vorbi de incapacitati trebuie mai intai facuta dis­tinctia intre capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert izolate si capaci­tatea ceruta pentru a fi comerciant.

Codul comercial (legislatia speciala in materie) nu cuprinde dispozitii spe­ciale privind capacitatea de a face acte de comert accidentale, in consecinta, pen­tru incheierea acestor acte se cer a fi indeplinite conditiile generale ale dreptului civil referitoare la incheierea actelor juridice (Codul civil reprezentand dreptul comun in materia raporturilor juridice, in general).

In ceea ce priveste capacitatea de a fi comerciant, Codul comercial cuprinde unele dispozitii speciale (art. 10-21) care se refera la minor si femeia casatorita (de mentionat, insa, ca dispozitiile art. 10-12 C. com. privind capacitatea minorului emancipat au fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949, iar dispozitiile art. 15 si 16 C. com., privind incapacitatea femeii casatorite, au fost abrogate prin Legea din 20 aprilie 1932 referitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate). Bine­inteles, ca dispozitiile din Codul comercial privind capacitatea de a fi comerciant tre­buie interpretate si aplicate avandu-se in vedere si dispozitiile actuale privind capa­citatea persoanelor fizice de a incheia acte juridice (a se vedea, in acest sens, pre­vederile Decretului nr. 31/1954).

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 si art. 8 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea deplina a persoanei fizice de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice (capacitatea de exercitiu) incepe de la data cand persoana devine majora (adica la implinirea varstei de 18 ani) sau cand minorul se casatoreste, dobandind astfel capacitatea deplina de exercitiu (dispozitii asemanatoare erau cuprinse si in art. 10 C. com., in prezent abrogat).

Datorita faptului ca art. 10 din C. com. (care prevedea ca varsta mi­nima pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant era de 18 ani) a fost abro­gat (prin art. V din Decretul nr. 185/1949), in prezent in Codul comercial (legea spe­ciala) nu mai este continuta vreo conditie pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant.

Pe de alta parte, Codul civil (dreptul comun aplicabil atunci cand in legea spe­ciala nu sunt dispozitii care sa reglementeze anumite situatii juridice), in textele sale referitoare la capacitatea persoanelor de a contracta (art. 948-952), face vorbire doar de incapacitatea „minorilor', fiind deci nevoie, pentru a stabili ce persoane sunt con­siderate minori, sa se recurga la dispozitiile Decretului nr. 31/1954, din care rezulta ca au capacitatea de a incheia acte juridice persoanele care au implinit varsta de 18 ani, dar si minorii care se casatoresc (prin aceasta ei dobandind, asa cum o prevede in mod expres art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, „capacitatea deplina de exerci­tiu', ceea ce inseamna, asa cum se prevede in art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, ca au capacitatea de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice).

O aplicare stricta a legii, in conditiile respectarii principiului consacrat prin art. l C. com. (care prevede ca atunci cand legea comerciala nu dispune se aplica Codul civil) ar duce la concluzia ca are capacitatea de a fi comerciant si minorul care s-a casatorit (deoarece, asa cum am aratat, potrivit art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, prin casatorie dobandeste deplina capacitate de exercitiu, iar potrivit art. 5 alin. 3 din acelasi decret, dobandirea capacitatii depline de exercitiu inseamna dobandirea dreptului de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice).

O situatie oarecum similara o regasim si in cazul minorului care a implinit varsta de 16 ani si care, potrivit art. 10, poate sa incheie contract de munca sau sa intre intr-o organizatie cooperatista, fara a avea nevoie de incuviintarea parintilor sau a tutorelui, el exercitandu-si singur drepturile si executand tot astfel obligatiile izvorand din contractul de munca (este adevarat ca acest din urma text nu vorbeste despre dobandirea capacitatii depline de exercitiu).

In literatura juridica s-a exprimat insa un alt punct de vedere, sustinandu-se ca, atat intr-un caz cat si in celalalt, minorii aflati in situatiile juridice sus-mentionate nu pot avea capacitatea de a fi comercianti, intrucat nu au implinit varsta de 18 ani.

Totusi, avand in vedere faptul ca aceasta epoca nu poate fi asemanata cu cea cand a fost elaborat Codul comercial si ca in prezent tinerii, chiar de varste mai fra­gede, au alte cunostinte si sunt mai temeinic pregatiti pentru viata decat multi adulti din epoca trecuta (a se vedea, in acest sens, castigatorii olimpiadelor initiate atat pe plan intern cat si international sau chiar concursurile micilor sahisti), s-ar putea sustine si un punct de vedere contrar celui sus-mentionat. in orice caz, o interventie a legiuitorului se impune cu certitudine.

O subliniere care se cuvine a fi facuta este aceea ca, in conceptia Codului comercial, incapacitatea minorului priveste doar „inceperea unui comert' (el neavand asadar, capacitatea de a incepe un comert). Dar, se pot ivi situatii juridice cand minorul poate fi titularul unui fond de comert dobandit pe cale succesorala. Deci, daca acesta este profitabil, continuarea comertului, in numele minorului, ar consti­tui un mijloc de ocrotire a sa. De aceea, art. 13 C. corn. prevede posibilitatea conti­nuarii comertului in numele minorului, prin intermediul parintilor sau, dupa caz, al tutorelui. Continuarea comertului in numele minorului se face, asa dupa cum pre­vede art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu autorizatia instantei care trebuie publicata in Monitorul Oficial.



Persoana imputernicita sa continue comertul in numele minorului poate sa­varsi toate actele necesare „exercitarii comertului'. Este exclus insa, de exemplu, vanzarea fondului de comert, pentru ca un asemenea act ar contraveni scopului „continuarii comertului'.

Intrucat comertul este „continuat in numele minorului', prin savarsirea fap­telor de comert, minorul dobandeste calitatea de comerciant (nu parintele sau tuto­rele). Ca atare, in cazul imposibilitatii de efectuare a platilor, minorul va fi cel ce va fi declarat in stare de faliment, insa, sanctiunile pentru infractiunile savarsite in cur­sul procedurii falimentare se aplica reprezentantului, deoarece acesta este cel care a comis infractiunea.

Cu totul alta este situatia persoanei pusa sub interdictie. Potrivit art. 14 C. com. interzisul nu poate fi comerciant si nici nu poate continua comertul. Aceasta, intru­cat, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, persoana pusa sub interdictie nu poate incheia actele juridice pe care le reclama activitatea comerciala. Asa incat, din mo­ment ce legea interzice chiar si continuarea comertului, inseamna ca, in cazul in care persoana pusa sub interdictie ar dobandi pe cale succesorala un fond de co­mert, parintele sau tutorele nu ar putea continua comertul in numele interzisului, in consecinta, fondul de comert apartinand interzisului va fi supus lichidarii.

In aceeasi situatie se pare a fi si persoana pusa sub curatela (desi legea nu o prevede in mod expres). Potrivit art. 152 din Codul familiei, daca din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare se poate institui curatela, constand in numirea de catre autoritatea tutelara a unei persoane in cali­tate de curator, cu sarcina de a reprezenta interesele persoanei in cauza.

Instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta (teoretic aceasta avand capacitatea de a fi comerciant). Dar, practic, persoana pusa sub curatela, desi prin ipoteza, ar putea sa inceapa ori sa continue un comert, in realitate acest lucru ar fi dificil de realizat, deoarece implica asistenta per­manenta a curatorului, ceea ce nu este de natura sa satisfaca exigentele exercitarii profesiunii de comerciant.

Asadar, intocmai sau similar interzisului, care este o persoana lovita de o infir­mitate iremediabila, deci lipsita de speranta de a continua comertul, si cel pus sub curatela se afla intr-o situatie asemanatoare. Asa incat, asa cum s-a remarcat deja in literatura juridica, si in acest ultim caz, desi neprevazut expres de lege, opereaza incapacitatea de a fi comerciant.

b) Incompatibilitatile. Prin definitie, activitatea comerciala are un caracter profitabil, adica prin ea se urmareste realizarea unui profit. Din acest motiv, ea nu poate fi exercitata de persoanele care au anumite functii sau exercita anumite pro­fesiuni care privesc interesele generale ale societatii, intrucat exista o incompatibili­tate de interese. De aceea, legea interzice persoanelor care au asemenea functii sau profesii sa practice comertul, cu caracter profesional.

Constitutia Romaniei prevede, in acest sens, ca functia de judecator (inclusiv de la Curtea Constitutionala) si cea de procuror sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art. 123, 131 si 142). Ca atare, judecatorii sau procurorii nu pot exercita functia de comerciant.

Din aceleasi considerente, chiar daca in prezent nu exista prevederi legale in acest sens in statutele lor profesionale, nu pot exercita profesiunea de comercianti: diplomatii, functionarii publici etc.

In mod traditional, se considera ca exista incompatibilitate si in privinta celor care exercita profesii liberale: avocatii, arhitectii etc.

Tratamentul juridic, in cazul incompatibilitatilor este mai putin ferm decat in cazul incapacitatilor. Astfel, spre deosebire de incapacitate, asa cum s-a sustinut in literatura juridica, incompatibilitatea nu impiedica pe cel care exercita comertul sa devina comerciant, cel in cauza avand toate obligatiile profesionale care revin co­merciantilor, si, de asemenea, putand fi declarat in stare de faliment, in cazul ince­tarii platilor.

Singura sanctiune aplicabila celui care a incalcat legea, prin care era instituita incompatibilitatea, nu este decat profesionala si disciplinara, persoana in cauza urmand a fi destituita din functia ce o detine ori, dupa caz, sa fie exclusa din organi­zatia profesionala din care face parte.




c) Decaderile. Necesitatea asigurarii legalitatii si moralitatii activitatii comer­ciale, precum si a protejarii demnitatii profesiunii de comerciant au impus ca, in cazul savarsirii unor fapte grave, comerciantii sa fie decazuti din dreptul de a exerci­ta aceasta profesiune, in acest sens, prin Legea nr. 12/1990 (modificata prin Legea nr. 42/1991), privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, s-au prevazut faptele care constituie astfel de activitati comerciale, precum si sancti­unile contraventionale sau penale care se aplica in astfel de cazuri. Dar, Legea nr.12/1990 nu prevede si sanctionarea comerciantului cu decaderea din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant. Art. 5 din lege se limiteaza sa statueze ca hota­rarile de condamnare (penale) privind pe comercianti se comunica la registrul co­mertului (in vederea efectuarii, in acest registru, a mentiunii despre condamnare). Art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 contine prevederea ca in registrul comertului tre­buie sa se inregistreze mentiunile referitoare la „hotararea de condamnare a comer­ciantului pentru faptele penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie'. Pe buna dreptate, asadar, in literatura juridica s-a remarcat faptul ca nedemnitatea de a exercita profesiunea de comerciant nu poate rezulta din simplu fapt al aplicarii unei sanctiuni penale (pentru savarsirea de catre comerciant a uneia dintre faptele prevazute de art. l lit. l-p din Legea nr. 12/1990), fiind necesare ca hotararea penala sa prevada expres sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesia de comer­ciant. Asa incat, s-a propus ca, in absenta unor prevederi in acest sens in Legea nr. 12/1990, instantele de judecata sa dispuna decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant ca o pedeapsa complementara, in conditiile art. 63 si 65 din Codul penal.

Dar, legea comerciala contine, totusi, si unele dispozitii explicite, prin care este prevazuta in mod expres decaderea din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant. Un astfel de caz este reglementat in materia falimentului. Potrivit art. 881 C. com., comerciantul vinovat de bancruta simpla se pedepseste cu inchisoarea de la 15 zile pana la 2 ani, si, deosebit de aceasta, va fi declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant si i se va interzice dreptul de intrare in localurile bursei. Decaderea se aplica si comerciantului condamnat pentru bancruta frauduloasa (art. 882 C. com.).

Un lucru trebuie sa fie subliniat si anume ca intrucat sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant constituie o decadere din drepturile apartinand unei persoane, ea nu poate interveni decat in cazurile si in conditiile pre­vazute de lege (art. 49 din Constitutia Romaniei).

d) Interdictiile si autorizatiile, in anumite cazuri, exercitarea activitatii co­merciale este supusa unor interdictii sau necesita existenta unei autorizatii.

Pentru ocrotirea unor interese generale ale societatii (de ordin economic, social sau moral), prin lege s-a statuat ca anumite activitati nu pot fi exercitate pe baza liberei initiative. Aceste activitati sunt enumerate in anexa nr. l la Hotararea Guvernului nr. 201/1990 data in aplicarea Decretului-Lege nr. 54/1990 privind organi­zarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative. Este vorba de activitati cum sunt: prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor feroase, nemetalifere, a sarii si minereurilor de metale rare; extractia si prelucrarea titeiului §i gazele naturale; prelucrarea tutunului; fabricarea spirtului; fabricarea si comer­cializarea de echipament militar, de munitii si armament; fabricarea si comercia­lizarea de droguri si narcotice; practicarea jocurilor de noroc; infiintarea de case de toleranta si altele.

Orice incalcare a legii privind organizarea si desfasurarea activitatilor pe baza liberei initiative se sanctioneaza potrivit legii (este vorba de Legea nr. 12/1990).

In afara interdictiilor, desfasurarea de catre persoanele fizice, in mod inde­pendent ori in formele asociative prevazute de Decretul-Lege nr. 54/1990, a unor activitati comerciale, permise liberei initiative private, este conditionata de existenta unei autorizatii administrative, eliberate de organele administratiei publice (art. 28 din Decretul-Lege nr. 54/1990).

Scopul autorizatiei este sa asigure verificarea indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru exercitarea activitatilor comerciale pe baza liberei initiative. Controlul este numai de legalitate nu si de oportunitate. Ca atare, daca organul administrativ refuza nejustificat eliberarea autorizatiei, solicitantul este in drept sa se adreseze instantei judecatoresti in conditiile Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administra­tiv.

Incalcarea prevederilor autorizatiei sau a dispozitiilor legale privind desfasu­rarea activitatii comerciale poate atrage suspendarea sau, dupa caz, retragerea auto­rizatiei (art. 28 din Decretul-Lege nr. 54/1990).



loading...


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }