Fenomenul financiar: geneza si evolutie

FENOMENUL FINANCIAR: GENEZA SI EVOLUTIE

Geneza fenomenului financiar

FENOMENUL FINANCIAR este un fenomen social, manifestat  ca relatii interumane cu caracter financiar, aparut odata cu aparitia si dezvoltarea economiei de schimb, la interferenta orandurii comunei primitive cu cea sclavagista si individualizat ca fenomen banesc, odata cu aparitia si dezvoltarea relatiilor banesti.

CONDITIILE NECESARE EXISTENTEI FENOMENULUI FINANCIAR

Existenta claselor sociale;

Un anumit nivel de dezvoltare economica a relatiilor marfa-bani.

ORANDUIREA FEUDALA

Obligatiile au coexistat, desi relatiile marfa-bani s-au dezvoltat mai ales in perioada de sfarsit a Evului Mediu; 

Treburile statului (intretinerea armatei, intretinerea administratiei, intretinerea curtii domnesti, paza granitelor, realizarea unor lucrari) erau realizate mai ales prin contributii in natura si munca, dar si prin contributii banesti;

In aceasta perioada, Moldova si Tara Romaneasca erau marcate de dezordine fiscala si arbitrariul promovat de cei ce aveau dreptul de a strange impozite si contributii.

ORANDUIREA CAPITALISTA

Activitatea statului este caracterizata de 2 functii fundamentale:

F. interna (principala) = de mentinere a ordinii interne si de asigurare a functionarii institutiilor specifice noii oranduiri;

F. externa = de aparare a tarii, a independentei si suveranitatii nationale/de extindere a teritoriului prin actiuni militare;

Devine predominanta productia de marfuri;

Relatile banesti capata o dezvoltare larga;

Cheltuielile publice sunt acoperite aproape exclusiv pe seama resurselor banesti;

Cheltuielile statului, sarcina fiscala si imprumuturile publice pe seama carora se finanteaza nevoile statului cresc de la an la an;

In Romania se poate vorbi de o dezvoltare economica si sociala capitalista numai dupa Marea Unire, perioada in care s-a format sistemul fiscal romanesc;

Intretinerea statului in perioada capitalista si perioadele anterioare, presupune atragerea de resurse banesti prin impunerea de catre stat a supusilor sai;

Se nasc astfel relatii:

Sociale - intre cetatenii statului, precum si intre acestia si stat;

Economice

o  Se refera la obligatia cetatenilor statului de a contribui la formarea fondurilor statului;

o  Exprima repartizarea unei parti din PIB la dispozitia statului, pentru acoperirea nevoilor acestuia;

o  Se deruleaza sub forma baneasca, fiind astfel relatii financiare.

Evolutia finantelor publice

MOURICE OUVERGER imparte stiinta finantelor in 2 categorii:

F. clasice;

F. moderne.

FINANTELE CLASICE sunt marcate de 2 categorii de atributii:

Gospodarirea financiara a statului = ansamblul mijloacelor materiale, care vor trebui folosite de stat pentru acoperirea nevoilor generale si colective, cu scopul indeplinirii sarcinilor pe care si le asuma;

Economia financiara/finantele persoanelor publice (institutii publice) = mijloacele materiale si fondurile de finantare a institutiilor publice, gestionarea acestora si modul cum acestea preiau si aplica politicile financiare ale finantelor publice centrale si locale.

CARACTERISTICILE F.P. CLASICE

Viata economica era dominata de ideea superioritatii particulare;

Statul trebuia sa lase liber jocul concurentei si al mecanismelor de piata, trebuia sa stea in afara vietii economice, iar actiunea sa trebuia sa fie cat mai neutra;

Foarte limitate ca volum (sub 15%);

Existenta impozitului de distributie (stabilit de sus in jos, in functie de cheltuielile de acoperire);

Se respecta cu strictete echilibrul bugetar (V=C);

Se apela la imprumuturi publice doar in circumstante extraordinare (razboaie, calamitati naturale);

Cheltuieli publice erau axate in special pentru: aparare, administratie si eventual datorie publica.

FINANTELE MODERNE sunt legate de perioada neocapitalista (a 2-a jumatate a secolului XX) , demarcate prin politicile fiscale interventioniste.

CARACTERISTICILE F.P. MODERNE

Cheltuielile publice au tendinta crescatoare accentuata, deoarece statul intervine activ in economie (stat interventionist);

Se face apel des la imprumuturile publice;

deficitul bugetar este considerat de Keynes si adeptii lui, un factor de relansare economica, in conditiile in care cheltuielile publice in excedent peste venituri sunt orientate in investitii productive;

Impozitele erau de cotitate (se stabileau de jos in sus, in functie de capacitatea contributiva a fiecarui platitor).