Echilibrul si dezechilibrul economic

Echilibrul si dezechilibrul economic

Echilibrul macroeconomic este o necesitate in evolutia economiei nationale care consta intr-un ansamblu de ramuri si subramuri, sectoare si activitati economice aflate intr-o dinamica si interconditionare permanenta.

Echilibrul economic este starea spre care tinde piata nationala in ansamblul ei, precum si pietele specifice (piata bunurilor economice, piata monetara, piata capitalurilor si piata muncii) si se caracterizeaza prin egalitatea dintre cerere si oferta sau o diferenta nesemnificativa intre ele astfel incat nu apar tensiuni sociale si economia functioneaza normal.

Egalitatea dintre cerere si oferta reprezinta conditia generala de echilibru. Corelatiile dintre pietele specifice fac ca unele echilibre sa antreneze efecte sau influente asupra altor piete, dar manifestarea echilibrului pe o piata nu atrage automat egalitatea cerere-oferta pe alta piata. Cu alte cuvinte, in aceeasi perioada, pot exista echilibre economice pe unele piete si dezechilibre pe altele.

Echilibrul economic poate fi general sau partial, static sau dinamic.

Echilibrul general consta in starea de egalitate dintre cererea si oferta din toate sferele sistemului economic. El se manifesta ca tendinta, prin efectul de antrenare in economia nationala a echilibrului pe piata bunurilor economice.

Echilibrul general este pus in evidenta de indicatori globali cum sunt: productia nationala, cererea globala, masa monetara, rata somajului, rata inflatiei, etc.

Principalele echilibre spre care tind economiile nationale sunt:

I.    cresterea economica pozitiva, adica situatia de crestere a venitului national pe locuitor;

II.  ocuparea deplina a resurselor de munca, adica mentinerea somajului in limitele ratei nationale, considerata necesara pentru stimularea procesului investitional;

III. stabilitatea nivelului general al pretului, adica inexistenta inflatiei si mentinerea corelatiei dintre cererea si oferta de moneda;

IV.    repartitia echilibrata a veniturilor, adica situatia economiei bazate pe fluxurile banesti ce reflecta circulatia reala a factorilor de productie si marfurilor si serviciilor;

V.  echilibrul balantei comerciale si de plati, adica egalitatea dintre import si export si respectiv dintre incasarile si platile ocazionate de formele pietei mondiale.

Echilibrul partial reprezinta starea spre care tind doua elemente ale aceleiasi piete sau piete diferite, cum sunt: productie si consum, marfuri oferite spre vanzare si capacitate de cumparare, venituri si cheltuieli publice, economii si investitii.

Echilibrul static caracterizeaza tendinta de egalitate a cererii si ofertei de pe o piata pe termen scurt.

Echilibrul dinamic consta in tendinta pietei generale sau specifice catre egalitatea cerere-oferta pe termen mediu sau lung. Este situatia normala a unei economii in evolutie, care cunoaste alternativ stari ascendente si descendente.

Dezechilibrul economic reprezinta starea economiei in care se manifesta un decalaj semnificativ intre cererea si oferta agregate. Excedentul de oferta agregata se numeste presiune, iar de cerere, absorbtie. In conditiile presiunii cererea este satisfacuta, productia franata, calitatea produselor creste, iar consumatorii au un rol important in selectia marfurilor. In plus, producatorii sunt orientati spre lansarea de noi produse, preturile si salariile tind sa creasca, pretul pietei fiind superior pretului de echilibru.

In schimb, in conditiile absorbtiei, cererea este nesatisfacuta, productia este stimulata, calitatea produselor este aceeasi, vanzatorul avand puterea de alegere a consumatorilor potrivit unor criterii nediscriminatorii. De asemenea, somajul tinde sa creasca, inflatia este mare, iar conditiile de piata se inrautatesc, pretul pietei fiind inferior nivelului de echilibru.

Cererea agregata reprezinta cantitatea ceruta din toate bunurile si serviciile exprimate in nivelul produsului intern brut intr-o economie, in functie de nivelul general al preturilor.

Cererea agregata este descrescatoare, tendinta explicandu-se pe baza urmatoarelor elemente:

I.    bunastarea economica. Masurata prin oferta de bani, bunastarea economica scade ca valoare, deoarece daca nivelul preturilor creste, puterea de cumparare a monedei scade. Astfel, cumparatorii devin mai saraci si se diminueaza cumpararile de bunuri. Invers, la scaderea preturilor, cumparatorilor le sporeste puterea de cumparare a monedei si prin urmare si capacitatea de a achizitiona mai multe marfuri si servicii.

II.  rata dobanzii. Sporirea cererii de moneda in conditiile unei oferte fixe, duce la majorarea ratei dobanzii. Aceasta va genera ulterior diminuarea cererii de moneda si deci, si de marfuri si servicii.

III. exportul net. Atunci cand nivelul general al preturilor creste, bunurile de import se ieftinesc comparativ cu produsele nationale, crescand cererea pentru importuri. In aceste conditii diferenta dintre export si import, adica exportul net se reduce si fiind o componenta a produsului intern, acesta se diminueaza.

Evolutia cererii agregate este determinata de numerosi factori intre care: variatia cererii de marfuri, a cheltuielilor pentru investitii, modificarea cererii guvernamentale de marfuri si servicii, variatia exportului net.

Oferta agregata desemneaza cantitatile oferite din bunurile si serviciile dintr-o economie la anumite nivele generale de pret. Oferta agregata este ascendenta si prezinta caracteristici diferite in functie de orizontul de timp pe care se manifesta.