QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Definirea, functiile si formele comertului





Definirea, functiile si formele comertului


Definirea comertului






Notiunea de comert are un continut complex, determinand o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor. In acelasi timp, aceeasi notiune defineste profesiunea unui corp de agenti economici care actioneaza in cadru pietei, asigurand actele de schimb.[1]

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau direct intre producator si consumator care, de asemenea, se considera ca reprezinta acte de comert.


functiile ACTIVITATII DE comerT



Prin sarcinile asumate si indeosebi prin depasirea statutului sau simplu intermediar, comertul joaca un rol extrem de important atat fata de producator cat si in raport cu utilizatorii. Intelegerea importantei activitatii desfasurate de catre comert fata de cele doua categorii de parteneri cu care conlucreaza este legata de functiile acestuia si de impactul prin care respectivele functii reverbereaza asupra celor doua categorii de parteneri.

Comertul prin complexa sa activitate realizata, indeplineste numeroase functii, destinate sa asigure un flux normal al productiei spre locuri de consum, in cele mai bune conditii posibile.

Principala functie a comertului, care caracterizeaza insusi continutul activitatii sale, o constituie cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori si transferarea acestora in depozite, in vederea pregatirii lor pentru vanzare catre utilizatorii finali sau intermediari.

O a doua functie materializeaza activitati derivate din prima, dar foarte importante pentru actul comercial. Este vorba despre stocarea marfurilor, care ia forma unor preocupari permanente de a asigura echilibrul intre oferta si cererea de marfuri in cadrul pietei.

O a treia functie importanta a cometului consta in fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productiei, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale si asigurarea micilor partzi care urmeaza a fi puse la dipozitia consumatorilor.

A patra funtie a comertului consta in transferul marfurilor catre zonele si punctele cele mai indepartate sau mai izolate, pentru a fi vandute consumatorilor.

Funtia strict specifica comertului, generata dealtfel de cele tratate anterior, o constituie crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare

In sfarsit, o ultima funtie a comertului, generata de dezvoltatea societatii contemporane, o constituie cercetarea doleantelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a capacitatilor de cumparare, a gradului de instruire, a obiceiurilor acestora de consum.

Prin functiile asumate, comertului ii revine un rol important, nu numai in raport cu producatorii, ci si in raport cu utilizatorii finali sau intermediari.

In raport cu producatorii se are in vedere faptul ca, prin interventia si specificul activitatii sale, comertul opereaza o regularizare a procesului de fabricatie, permitand o esantionare a productiei pe intregul an, iar prin politica de stocaj si prin sistemul comenzilor in avans amortizeaza oscilatiile cererii, diminuand efectele scaderilor sau cresterilor bruste asupra procesului de realizare a marfurilor. De asemenea, comertul participa la dimensionarea eforturilor financiare ale producatorilor, platind bunurile pe care la stocheaza, fara a avea certitudinea ca le va vinde. Acelasi comert, prin activitatea desfasurata, permite producatorului sa isi orienteze productia in orice zona, folosind reteaua de distributie, relatiile de care dispun intreprinzatorii comerciali in cadrul pietei, precum si actiunile publicitare destinate sustinerii si realizarii unei mai bune vanzari a produselor oferite si a serviciilor ce le insotesc, interesul celor doi parteneri fiind reciproc, iar obiectivul comun- vanzarea unui volum cat mai mare de marfuri.

In raport cu utilizatorii, comertul are un rol esential in punerea la dispozitia lor, acolo unde se gasesc si atunci cand au nevoie, a produselor si serviciilor legate de acestea, in cantitatea si calitatea solicitata, precum si la pretul dorit. Astfel, comertul permite consumatorilor finali sau intermediari sa evite efectuarea unor cumparari foarte mari, care la imobilizeaza parti importante ale veniturilor, contribuie la reducerea cheltuielilor consumurilor legate de achizitionarea celor necesare generate de deplasari costisitoare sau de folosirea unor mijloace speciale de transport, produsul fiind pus la dispozitia cumparatorilor.

Analizand diversele aspecte legate de comert, ajungem la urmatoarele concluzii :

-in ceea ce priveste obiectul sau, comertul isi propune sa puna produsele naturale sau fabricate la dispozitia celor care au nevoie de asemenea bunuri sau servicii.

-in ceea ce priveste rolul sau , comertul joaca rolul de distribuitor si asigurator de servicii pentru consumator, punand la dispozitia acestuia produsele naturale, fabricate sau transformate.

-cat despre utilitatea sa, comertul dezvolta schimburi de marfuri, cautand in permanenta noi debusee; asigura abundenta de produse, prin orintarea produselor spre zone in care au o valoare deosebita, evitand zonele in care acestea ar avea o valoare slaba sau nula prin faptul ca nu fac parte din consumul populatiei respective; tinde sa asigure marfurilor o valoare medie,avand in vedere valoarea lor ridicata intr-o regiune unde lipsesc si slaba lor valoare in zonele in care respectivele produse sunt supraabundente.

-referitor la campul sau de actiune, acesta este considerabil, pentru ca totalitatea bunurilor de valoare nu este produsa decat pentru a fi schimbata; respectivul camp de actiune se largeste continuu, pe masura descoperirii sau fabricarii de noi produse sau aparitiei de noi nevoi ce urmeaza a fi satisfacute si o data cu dezvoltarea puternica a tehnicilor si a mijloacelor de comunicatie si indeosebi a celor publicitare.



3 formele comertului



In tara noastra se cunosc doua forme ale comertului si anume: comertul cu ridicata si comertul cu amanuntul.

Un rol important in cadrul sistemelor de distributie a marfurilor revine comertului cu amanuntul, care, alaturi de comertul cu ridicata, reprezinta o veriga intermediara in fluxul relatiilor producator-consumator. Intr-o asemenea acceptiune, cunoasterea multiplelor aspecte pe care le ridica ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activitati ofera atat orientarea, cat si instrumentarul de actiuni de care au nevoie intreprinderile din domeniul circulatiei marfurilor.



3.1 Comertul cu amanuntul



Intr-o forma clasica, dictionarele de specialitate definesc comertul cu amanuntul ca o forma a circulatiei marfurilor a carei functie consta in a cumpara marfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, in general in cantitati mici si in stare de a fi intrebuintate.

Intr-o alta acceptiune, comertul cu amanuntul reprezinta un ansamblu de activitati si relatii organizate si desfasurate de unitati specializate pe circulatia marfurilor, in scopul aprovizionarii consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Comertul cu amanuntul poate fi infaptuit de societati comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unitati proprii ale producatorilor, diverse organizatii obstesti, asociatii etc.

Faptul ca prin activitatea desfasurata comertul cu amanuntul reprezinta o legatura intre consumator si producator, fie in calitate de veriga intermediara independenta, fie impreuna cu comertul cu ridicata, genereaza o serie de functii specifice acestuia in cadrul circulatiei marfurilor. Intre acestea, trei prezinta o importanta mai deosebita:



Prima dintre cele trei functii mai importante ale comertului cu amanuntul se refera la faptul ca acesta cumpara marfuri pe care apoi le revinde in cantitati mici.

Cea de-a doua functie a comertului cu amanuntul are in vedere asigurarea prezentei unitatilor sale in toate zonele, localitatile si punctele populate.

In cele din urma, cea de-a treia functie considerata de moi importanta pentru comertul cu amanuntul are in vedere asigurarea unui sortiment foarte larg si extrem de complex, punand la dispozitia populatiei absolute toate produsele realizate de producatorii industriali sau agricoli.



Structura formelor de vanzare utilizate in comertul cu amanuntul



Formele de vanzare reprezinta elementul de profil al activitatii comerciale, orientandu-i intreg procesul managerial.

Comertul stabil poate fi realizat prin doua sisteme: comertul desfasurat prin inermediul

unitatilor clasice de desfacere si comertul prin automate.

A.      Comertul desfasurat prin intermediul unitatilor clasice de desfacere se prezinta ca forma cea mai obisnuita de comert, reprezentand baza comertului cu amanuntul.

vanzarea clasica, realizata prin intermediul magazinelor, este cea mai veche forma de vanzare.

Se poate utiliza in procesul de comercializare a oricarui tip de produs, ofera o mare varietate de posibilitati de materializate, vanzatorul este elementul esential in cadrul actului de comert, el devenind chiar mai important decat insusi produsul.

vanzarea prin sistemul liber-service-ului, reprezinta o forma de vanzare ce a cunoscut o

rapida dezvoltare in ultimele doua decenii. Principalele caracteristici sunt: absenta vanzatorilor si libertatea clientului de a circula dupa bunul sau plac, accentul pus pe importanta vanzarii produselor printr-o ambalare si prezentare bine individualizate.

superete- unitati specializate in comercializarea produselor alimentare care au in general o

suprafata ce nu depaseste 400 metri patrati si cinci raioane de marfuri.

supermagazine- unitati comerciale cu o suprafata comerciala de pana la 2500 metri patrati,care

asigura un sortiment mai larg, axat pe marfuri alimentare.

hipermagazine- unitati comerciale cu o suprafata de pana la 3000 metri patrati, in care

predomina sortimentele de marfuri alimentare si care combina in procesul de vanzare multiple servicii comerciale, facilitati de pret precum si alte metode de atragere si de permanentizare a diferitelor segmente de cumparaturi.

magazine discount- unitati care propun o varietate larga de marfuri nealimentare ce sunt

oferite la preturi inferioare celor de pe piata si cu o suprafata medie de circa 6500 metri patrati.

magazine de tip hard-discount- pastreaza traditia magazinelor discount, isi propun un set

de patru noi pricipiicu privire la infiintare, costuri si desfasurarea activitatii comerciale. Este vorba de infiintarea fiecarei unitati pornind de la o anumita cifra de afaceri, anumite costuri de exploatare, satisfacerea stricta a nevoilor consumatorilor, incercarea constanta de modificare a motivatiilor de cumparare, reorientarea si modificarea gusturilor noilor generatii.[7]

drugstore- magazine create initial pentru a vinde produse farmaceutice, dar astazi tind sa

comercializeze toate tipurile de produse.

cargouri- unitati comerciale cu mari suprafete, in cadrul carora cea mai mare parte din

sortimentele oferite este constituita din marfuri nealimentare din produselor de consum curent si a  

bunurilor de folosinta indelungata. [8]


B.      Comertul stabil, realizat prin intermediul retelei automate reprezinta o forma de vanzare cu

rol de completare in cadrul activitatii de ansamblu a comertului cu amanuntul. Prin principalele caracteristici ale acestui tip de vanzari cu amanuntul pot fi consemnate:

ofera un sortiment de marfuri foarte restrans, punand accentul pe articole de stricta

necesitate;

in procesul de comercializare sunt utilizate tehnologii automatizate, referitoare atat la

prezentarea si distribuirea produselor, cat si la incasarea si manipularea numeralului realizat;

are avantajul desfasurarii continue, fara orare de functionare si al amplasarii fara restrictii

in locuri de trafic maxim.

Comertul mobil reprezinta o varianta a activitatii comerciale cu amanuntul care are o

larga raspandire si se realizeaza sub diverse forme. In ceea ce priveste vechimea sa, el poate fi asemanat cu comertul stabil realizat prin intermediul retelei de magazine. A cunoscut insa o dezvoltare mai putin spectaculoasa, chiar daca, de-a lungul timpului, ti-a schimbat continuu mijloacele de realizare. In momentul de fata, peste tot in lume, detine o pondere extrem de mica, care reprezinta in jur de 2% din volumul vanzarilor cu amanuntul.

Comertul fara magazine reprezinta o latura importanta a activitatii comerciale cu

amanuntul.Importanta respectiva este data nu atat de volumul vanzarilor, care, in medie, pentru Europa Occidentala, este cuprinsa intre 8 si 10%, iar in SUA intre 10 si 11%, cat de tehnologiile

comerciale moderne pe care le promoveaza si de ritmul anual de crestere, care este superior celui ce caracterizeaza evolutia de ansamblu a comertului cu amanuntul.[9]

3.2 Comertul cu RIDICATA





In conceptul distributiei marfurilor, comertul cu ridicata include toate activitatile implicate in vanzarea de bunuri sau servicii catre cei care le cumpara pentru a le revinde sau pentru a le folosi in scopuri comerciale.[10]

Comertul cu ridicata are menirea de a oferi servicii si siguranta partenerilor de afaceri, antrenati in circulatia marfurilor si de a asigura sistemul de facilitati pentru realizarea unui inalt grad de profitabilitate pentru toti agentii presupusi de un circuit comercial care sa cuprinda producatorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amanuntul si utilizatorul sau consumatorul final.

Comertul cu ridicata reprezinta un stadiu al marfurilor, in cadrul caruia au loc operatiuni de vanzare-cumparare a marfurilor cu scopul revanzarii ulterioare. In consecinta, continutul activitatii de comert cu ridicata in achizitionarea de marfuri in partizi mari si desfacerea acestora in partizi mici, dar asortate, catre comertul cu amanuntul si, in unele cazuri, catre unitati care cumpara diferitele produse in vederea prelucrarii lor ulterioare.

Purtand amprenta activitatii pe care o desfasoara, intreprinderile ce actioneaza in cadrul verigii comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o serie de trasaturi distincte, trasaturi care le situeaza in sfera intereselor agentilor economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pietei – piata marfurilor si serviciilor, piata fortei de munca, piata capitalurilor si piata schimburilor monetare.

O prima caracteristica a intreprinderilor de comert cu ridicata se refera la faptul ca acestea trebuie sa fie firme cu o mare acoperire financiara.

A doua caracteristica are in vedere specializarea activitatii de comert cu ridicata pe familii de produse.

A treia caracteristica este data de faptul ca intreprinderile de comert cu ridicata intervin atat in cadrul fluxului produselor realizate de producatorii indigeni cat si de cei externi.

O ultima caracteristica se refera la existenta unor servicii comerciale bine puse la punct si incadrate cu personal de inalta calificare.

Data fiind complexitatea relatiilor generate de interventia comertului cu ridicat in fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei, vazut atat in raport cu producatorii, cat si cu comertul cu amanuntul. In raport cu producatorii, sistemul de relatii bazat pe prezenta cometului cu ridicata ofera o serie de avantaje care, pe ansamblul pietei, exercita infuente multiple, asigurand continuitatea activitatii comerciale, o mobilitate corespunzatoare in ceea ce priveste orientarea marfurilor in raport cu cererea, precum si asigurarea unei forte de echilibru, fara oscilatii puternice de la un sezon la altul sau de la o zona la alta.

Datorita faptului ca lanseaza si plateste comenzi care se refera la partizi mari de marfuri, comertul cu ridicata, permite producatorilor, prin alimentarea constanta a fluxurilor financiare, sa-si continue fara intrerupere activitatea, evitandu-se astfel orice stagnare a productiei, ce s-ar putea interpune intre momentul realizarii produselor si momentul asigurarii vanzarii acestora.

Comertul cu ridicata isi esaloneaza comenzile in timp, pornind de la informatiile pe care le obtine prin intermediul unitatilor cu amanuntul, cu privire la evolutia si oscilatiile consumului. O asemenea esalonare a comezilor, cat si previziunile pe care le elaboreaza cu privire la viioarele evolutii ale consumului contribuie, de asemenea, la regularizarea productiei, evitarea rupturilor de stoc sau a unor suprasolicitari bruste ale productiei.

Comertul cu ridicata, ca mijloc de legatura intre comertul cu amanuntul si producatori, permite acestora din urma sa aiba informatii pretioase asupra modului in care le sunt primite produsele.

Comertul cu ridicata poate participa la campaniile de promovare a vanzarilor alaturi de diferitele categorii de revanzatori si, intr-un mod general, la toate formele de actiune capabile sa ajute detailistii si, deci, de a antrena consumatorul.

Fata de comertul cu amanuntul, rolul economic al comertului cu ridicata este dat de catre o serie de avantaje care prezinta importanta atat pentru intreprinzatorii ce actioneaza in domeniul respectiv, cat si pentru circuitul economic general din cadrul pietei.

Comertul cu ridicata joaca un rol foarte important in ceea ce priveste informarea detailistilor. Ca un corolar al capacitatii sale de stocaj, comertul cu ridicata permite, in frecvente cazuri, detailistilor sa beneficieze de preturi mai joase decat daca s-ar aproviziona direct de la producator, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acorda decat pentru achizitionare unor cantitati foarte mari.

Pornind de la asemenea considerente, specialistii evidentiaza faptul potrivit caruia firmele de comert cu ridicata sunt utilizate cand reusesc sa fie mai eficiente in urmatoarele directii:

vanzarea si promovarea produselor, avandu-se in vedere ca respectivii agenti, prin

personalul calificat din sectorul vanzari, ofera producatorilor posibilitati operationale de a intra in relatii comerciale cu un numar mare de mici intreprinzatori cu cheluieli substantial mai reduse;

asigurarea sortimentelor necesare comerciantilor cu amanuntul, comerciantii cu ridicata

avand capacitatea de a alege diferitele articole si de a realiza sortimentele respective fara alte investitii de efort din partea furnizorilor sau din partea clientilor aprovizionati;

finantarea unor tranzactii in unele situatii cand intreprinzatorii din comertul cu ridicata

sunt capabili de a oferi marfurile pe credit clientilor lor sau de a le comenda furnizorilor anticipat o serie de marfuri, platindu-si concomitent facturile;

servicii si consultanta de management, in aceasta privinta avandu-se in vedere,

comerciantii cu amanuntul ce pot beneficia de sprijin in ceea ce priveste pregatirea personalului, gestiunea stocurilor, prezentarea marfurilor si utilizarea anumitor tehnologii comerciale.[12]

Functiile comertului cu ridicata.



Funtia comertului cu ridicata consta in asigurarea legaturilor dintre producatori si comerciantii cu amanuntul, grosistii avand fata de detailisti cam acelasi rol pe care detailistii il au fata de consumatori.

Tinand seama deci de locul comertului cu ridicata in cadrul circuitelor comerciale, cat si rolul sau economic tratat anterior, trebuie subliniat ca acestuia ii revin urmatoarele functii specifice:

- cumpararea unor partizi mari de produse si concentrarea unor fonduri de marfuri

- stocarea unor cantitati mari de marfuri in vederea asigurarii unei esalonari normale a fluxului de produse catre detailisti

- transformarea sortimentului industrial

- revanzarea marfurilor in cantitati mici catre comerciantii cu amanuntul

- cercetarea permanenta a pietei si studierea indeosebi a evolutiei cererii de marfuri a populatiei si a utilizatorilor industriali sau asimilati acestora.[14]



Tipologia activitatii comerciale cu ridicata



Structurarea activitatii comerciale cu ridicata este greu de realizat datorita aspectelor eterogene ce caracterizeaza domeniul respectiv: varietatea produselor care se tranzactioneaza, pietele pe care sunt vandute marfurile precum si metodele de operare foarte diferite. Acesta face ca agentii din comertul cu ridicata sa fie clasificati dupa mai multe criterii referitoare la influentele pe care le exercita asupra lor producatorii, la transferul titlului de proprietate asupra marfurilor, gama serviciilor furnizate, lungimea si profunzimea liniei lor de produse. In functie de aceste criteii se delimiteaza trei categorii de intermediari cu ridicata: comercianti cu ridicata clasici, agentii mijlocitori ai tranzactiilor cu ridicata si auxiliari ai producatorilor.














Comeciantii cu ridicata clasici sunt firme independente care detin dreptul de proprietate asupra marfurilor. Ei se impart in trei categorii:

Comercianti care ofera servicii complete. Acestia sunt intermediari care asigura



cea mai larga gama de activitati ce dau continutul functiei comertului cu ridicata. Ei asigura clientilor lor disponibilitatea produselor, sortimente corespunzatoare, asistenta financiara, sfaturi tehnice si service. Acest tip de comercianti cu ridicata furnizeaza numeroase servicii de marketing.

Comercianti cu ridicata care ofera servicii limitate. Acestia sunt specializati pe

cateva activitati si ofera doar unele servicii de marketing. Activitatile ramase sunt realizate de

producatori, de clienti ori de alti mijlocitori din cadrul distributiei. Cu toate ca sunt putini la numar, ei sunt importanti in distributia unor produse precum specialitati culinare, articole perisabile, materiale de constructii si combustibili.

Categoria comerciantilor cu ridicata care ofera servicii complete se structureaza in patru tipuri de angrosisti:

a)       Comercianti de tip „cash and carry” sunt mijlocitori ai caror clienti, de obicei mici detailisti sau mici firme industriale vor plati cu bani gheata si vor asigura transportul marfurilor.

b)       Comerciantii camionagii, „truck jobber” sunt mijlocitori care comercializeaza un sortiment redus e produse pe care le transporta direct la sediul clientilor.

c)       Agentii de expeditie, cunoscuti si sub numele de „desck jobbers” sunt intermediari care negociaza cu furnizorii si cumpara marfurile, dar niciodata nu manipuleaza fizic produsele.

d)       Comerciantii cu ridicata care lucreaza pe baza de comenzi trimise prin posta „mail-order” folosesc cataloage in locul fortelor de vanzare pentru a vinde produsele detailistilor, producatorilor si cumparatorilor institutionali.

Comerciantii care aprovizioneaza rafturile detailistilor, asa-zisi „rack-jobbers” sunt

agenti cu ridicata specializati care detin propriile lor rafturi sau alte spatii in supermagazine si drugstore.

Agentii si brokerii negociaza cumpararea si vanzarea marfurilor dar nu detin titluri de proprietate asupra produselor.

Agentii sunt mijlocitori care reprezinta in mod permanent anumiti cumparatori sau vanzatori. In acesta categorie de intermediari se incadreaza trei tipuri de agenti:

a)       Agentii sau reprezentantii producatorilor, „manufacturers’ agents” sunt mijlocitori independenti care vand produsele unuia sau mai multor producatori intr-o anumita zona geografica.

b)       Agentii de vanzari, „selling agents” realizeaza toate activitatile de comert cu ridicata, doar ca nu detin titlul de proprietate asupra marfurilor.

c)       Comisionarii, „commission merchants” sunt agenti care primesc marfurile in consignatie de la vanzatorii locali si negociaza vanzarea lor pe pietele centrale.

Brokerii sunt mijlocitori pe care atat cumparatorii cat si vanzatoriiii angajaza temporar pentru realizarea unei tranzactii.

Auxiliarii producatorului reprezinta al treilea tip de intermediari cu ridicata. Ei se impart in doua categorii:

a)       Filialele de vanzari, „sales branches” sunt mijlocitori care apartin producatorului.

b) Birourile de vanzari, “sales offices”, ca si filialele apartin producatorului si sunt localizate departe de fabricile acestuia. Spre deosebire de filiale, birourile comerciale nu detin stocuri de marfuri.





Dumitru Patriche, Ion Stanescu, Mihai Grigorescu: Bazele comertului, biblioteca digitala, www.ase.ro.

Manualul Expertului contabil si al contabilului autorizat- Editura Agora 2002

Dumitru Patriche, Ion Stanescu, Mihai Grigorescu: Bazele comertului, biblioteca digitala, www.ase.ro.


***Dictionnaire commercial de l Academie des sciences commerciales, Ed. Hachette, Paris, 1979, p.53

Dumitru Patriche, Ion Stanescu, Mihai Grigorescu: Bazele comertului, biblioteca digitala, www.ase.ro.

Ibidem

R. Ducrotte, Firmele de tip hard-discount au intradevar un viitor? Este suficienta lupta doar in domeniul preturilor? ( redat dupa lucrarea „ Distributia in Europa”, Ed. CRCE-CRD, Bucuresti, 1997, p 19-20)

A. Dayan, Engleza pentru marketing si publicitate, Ed. Teora, Bucuresti, 2007

Dumitru Patriche, Ion Stanescu, Mihai Grigorescu: Bazele comertului, biblioteca digitala, www.ase.ro (W.R.Davidson, D.J.Sweeney, R.W.Staumpfe, lucrare citata, p. 7)

Kotler Ph. Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997, p 729

Dumitru Patriche, Ion Stanescu, Mihai Grigorescu: Bazele comertului, biblioteca digitala, www.ase.ro.

Ph. Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997, p 723

L. Ristea, Comertul de gros: un intermediar care a stiut sa valorifice functia sa- prelungirea fireasca a productiei si parteneri esentiali al distributiei finale( revista „Monitorul comertului romanesc”, nr. 31/1997)

A. Dayan, Engleza pentru marketing si publicitate, Ed. Teora, Bucuresti, 2007, p 47

W. J. Stanton, M. J. Etzel, B. J. Walker, Fundamentals of marketing, MacGraw Hill, International Edition, 1991, p.333.

W. M. Pride, O. C. Ferrell, Marketing Concepts and Strategies, Houghton Mifflin Company, Boston, 1991, p. 347.

W. M. Pride, O. C. Ferrell, Marketing Concepts and Strategies, Houghton Mifflin Company, Boston, 1991, p. 349-352.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }