Datoria publica

DATORIA PUBLICA

1. Notiuni generale

Datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor banesti pe care le are statul la un moment dat fata de creditorii interni si externi, rezultate din imprumuturi in moneda nationala si in valuta, pe termen scurt, mediu si lung, contractate de stat in mod direct sau garantate de stat, inclusiv obligatiile fata de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar pentru acoperirea deficitelor bugetului de stat.

Gestiunea datoriei publice reprezinta totalitatea operatiilor privind contrac- tarea imprumuturilor interne si externe, organizarea si tinerea evidentei in conturi specifice, rambursarea datoriei publice, calculul si plata dobanzilor si a altor cheltuieli specifice, gestionarea fondului de risc pentru garantii interne si a fondului de risc pentru garantii externe.

Operatiunile de gestiune cele mai frecvente in aceasta activitate sunt:

a) gestiunea normala a datoriei publice;

b) gestionarea exceptionala a datoriei publice;

c) amortizarea datoriei.

Gestionarea normala datoriei consta in plata dobanzilor stipulate in contrac- tul de imprumut.

Gestionarea exceptionala a datoriei se realizeaza prin doua operatiuni de gestiune: conversiunea si consolidarea.

Conversiunea este operatiunea care consta in schimbarea titlului vechi de imprumut contra unui titlu avand aceeasi valoare in capital, dar "purtand" o dobanda mai mica sau nu, beneficiaza de aceleasi avantaje. Scopul conversiunii este acela de a reduce sarcina anuala a dobanzilor varsate de stat sau de a pune capat unei evaziuni fiscale.

Amortizarea datoriei publice inseamna rambursarea efectiva a imprumutu- rilor contractate care compun datoria publica. Aceasta operatiune reduce nu numai sarcina baneasca a datoriei publice, dar si sarcina dobanzilor, din moment ce statul nu mai varsa dobanzi pentru imprumuturile amorsate.

Datoria publica se gestioneaza de catre structuri specializate ale Ministerului

Finantelor Publice, in mod distinct pe cele doua forme ele ei:

. datoria publica interna, reprezentand totalitatea obligatiilor banesti pe care le are statul fata de creditorii interni;

. datoria publica externa, reprezentand totalitatea obligatiilor banesti pe care le are statul fata de creditorii externi.

In functie de termenul pentru care se contracteaza imprumuturile, datoria publica se grupeaza astfel:

. datoria publica pe termen scurt;

. datoria publica pe termen mediu;

. datoria publica pe termen lung.

Platile exigibile in cadrul datoriei publice reprezinta cheltuieli anuale cu datoria publica si formeaza serviciul datoriei publice, care se stabileste in cele doua forme:

. serviciul datoriei publice interne;

. serviciul datoriei publice externe.

Datoria publica interna este o parte a datoriei publice care reprezinta totalitatea obligatiilor statului derivand din imprumuturi contractate direct de catre acesta sau din imprumuturi garantate de stat, de pe piata interna, la care se adauga sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului.

Din definitia sus mentionata rezulta ca datoria publica interna este compusa

din:

a) imprumuturi contractate de stat pe termen scurt primite de la Banca

Nationala pentru echilibrarea in executie a bugetului de stat;

b) emisiunea de bonuri de tezaur, in acelasi scop, rambursabile din resurse bugetare pana la sfarsitul anului;

c) plasarea de inscrisuri pe termen mediu sau lung, prin subscriptie publica, pentru procurarea de resurse necesare acoperirii deficitului bugetar anual;

d) garantii acordate de stat la credite bancare interne ale agentilor economici sau ale autoritatilor locale pentru necesitati legate de obiective de maxima impor- tanta pentru economia nationala;

e) atragerea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile Trezoreriei publice.

Datoria publica externa reprezinta acea parte a datoriei publice care exprima totalitatea obligatiilor statului provenind din imprumuturi de pe piata externa, contractate direct sau garantate de stat.

Datoria externa cuprinde:

a) datoria externa bruta in sens larg este formata din totalitatea obligatiilor

tarii fata de strainatate;

b) datoria externa bruta in sens restrans, in care nu se includ:

. imprumuturile pe termen scurt (sub un an);

. investitiile directe;

. aporturi nerambursabile (asistenta financiara multilaterala), imprumuturile externe cu o perioada de gratie de 10-15 ani;

. imprumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentantelor lor in conditii mai avantajoase;

. imprumuturile contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritati competente;

. datoria externa neta este diferenta dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate si activele detinute de rezidentii straini in tara considerata. In acest fel, datoria externa neta include numai creantele lichide sau usor realizabile fata de strainatate.

Garantia de stat reprezinta angajamentul asumat in contul si in numele statului de catre Ministerul Finantelor Publice fata de institutia creditoare de a plati acesteia o anumita suma, in cazul neexecutarii obligatiilor de plata ale debitorului.

Totalitatea garantiilor interne si externe emise de Ministerul Finantelor Publice, in numele si in contul statului, pentru imprumuturile contractate de agentii economici si autoritatile publice, reprezinta garantiile de stat.

Garantiile de stat sunt de doua feluri:

a) garantiile de stat interne;

b) garantiile de stat externe.

Garantiile de stat interne sunt cele emise de Ministerul Finantelor Publice in cazul imprumuturilor contractate de catre agentii economici si autoritatile publice de pe piata interna.

Garantiile de stat externe sunt cele emise de Ministerul Finantelor Publice in cazul imprumuturilor contractate de catre agentii economici si autoritatile publice de pe piata externa.

Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fara a se limita la acestea:

a) imprumuturi de stat de la banci, de la alte institutii de credit, persoane juridice romane sau straine, in conditii rezultate in urma negocierilor;

b) titluri de stat emise pe piata interna sau externa;

c) imprumuturi de stat de la guverne si agentii guvernamentale straine, institutii financiare internationale sau de la alte organizatii internationale;

d) imprumuturi temporare din disponibilitatile contului curent general al

Trezoreriei Statului, in conditiile legii;

e) garantii de stat.

Imprumutul de stat reprezinta obligatia generata de actiunea de a contracta, prin care statul obtine fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare si se angajeaza sa le ramburseze, impreuna cu dobanda si cu alte costuri, intr-o perioada specificata.

Necesitatea apelului la imprumuturi angajate de Guvern este legata de:

- finantarea deficitului bugetar anual prevazut in legea bugetului de stat;

- finantarea unor cheltuieli publice de interes national pentru obiective de investitii care nu se pot finanta din resursele curente ale bugetului de stat;

- refinantarea datoriei publice interne;

- alte necesitati, aprobate prin legi speciale.

Imprumuturile de stat se pot contracta direct sub forma unor credite in contul datoriei publice sau prin emisiunea de valori mobiliare, obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de renta sau alte inscrisuri de stat.

Emisiunea si plasarea inscrisurilor se efectueaza de catre Ministerul Finan-

telor Publice in mod direct sau prin alte institutii cu care sunt incheiate conventii.

Titlurile de stat sunt inscrisurile care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare constituind impru- muturile statului in moneda nationala sau in valuta pe termen scurt, mediu si lung.

Titlurile de stat pot fi emise:

- in forma materializata;

- in forma dematerializata.

De asemenea, titlurile de stat sunt grupate in:

- titluri de stat cu dobanda;

- titluri de stat cu discont.

Titlul de stat cu dobanda este acel titlu de stat care are o valoare nominala la care se plateste o dobanda stabilita la date specificate.

Titlu de stat cu discont este titlul de stat fara cupon de dobanda, care este vandut la o valoare mai mica decat valoarea sa nominala.

Titlul de stat dematerializat este titlul de stat care se evidentiaza prin inregistrare in cont si care este inregistrat pe suport de hartie sau pe alt tip de suport stabilit de Ministerul Finantelor Publice.

Titlul de stat materializat este titlul de stat in forma fizica.

Fondul de risc este fondul extrabugetar, constituit la Ministerul Finantelor Publice, in care se depun comisioanele primite de la beneficiarii imprumuturilor contractate direct de stat si ai celor garantate de acesta.

Fondul de risc se constituie in scopul acoperirii riscurilor financiare ce decurg din garantarea de catre stat a unor astfel de imprumuturi, ca urmare a executarii scrisorilor de garantie de catre bancile in favoarea carora au fost emise asemenea scrisori de garantie.

Fondul de risc se constituie atat pentru imprumuturile interne garantate de stat, cat si pentru imprumuturile externe.

a) Veniturile fondului de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne se constituie din:

- sumele incasate de la persoanele juridice garantate de Ministerul Finantelor Publice, reprezentand comisionul de risc negociat ca o cota procentuala aplicabila asupra valorii imprumutului garantat sau efectiv angajat de la o banca;

- dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate in depozite, reprezentand

disponibilitatile fondului de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne;

- sumele reprezentand incasari din majorarile de intarziere si dobanzile apli- cate pentru neplata in termen a comisionului de risc. Nivelul acestor dobanzi este similar cu cel al majorarilor de intarziere si dobanzilor stabilite pentru neplata impozitelor datorate la bugetul de stat;

- sumele primite de la bugetul de stat, in completarea fondului de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne.

b) Veniturile fondului de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat se constituie, inclusiv in valuta, din:

- sumele incasate de la beneficiarii de imprumuturi externe cu garantia statului, reprezentand comisionul de risc negociat ca o cota procentuala, asupra valorii imprumutului garantat;

- dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate in depozite, avand ca provenienta fondul de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat;

- sumele reprezentand incasari din majorarile de intarziere aplicate pentru neplata la termen a comisionului de risc, echivalente cu majorarile de intarziere si dobanzile stabilite pentru neplata impozitelor datorate la bugetul de stat;

- sumele incasate de la debitorii rezultati ca urmare a efectuarii platii la extern de catre Ministerul Finantelor Publice in calitate de garant;

- sumele primite de la bugetul de stat, in completarea fondului de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat.

Comitetul interministerial de garantii si credite de comert exterior este organismul care examineaza, avizeaza si aproba operatiuni de finantare si de asigurare a creditelor de export-import, in numele si in contul statului, care se efectueaza de Banca de Export-Import a Romaniei- S.A.(Eximbank).

In cursul anului 2002, Eximbank a sustinut in nume si cont propriu un volum de exporturi de aproximativ 305,58 milioane USD fata de un volum de exporturi de

1709,77 milioane sustinut in numele si contul statului.

Pentru sprijinirea exporturilor romanesti in numele si in contul statului, s-a prevazut in legea de organizare si functionare a bancii de Export-Import a Roma- niei EXIMBANK S.A. constituirea urmatoarelor fonduri:

- fondul pentru garantii de export;

- fondul pentru asigurarea si reasigurarea creditelor de export, pe termen scurt, mediu si lung, a garantiilor de export si a investitiilor in strainatate;

- fondul pentru acordarea bonificatiilor de dobanda;

- fondul pentru asigurarea si reasigurarea creditelor obtinute in vederea realizarii de bunuri si servicii destinate exportului;

- fondul pentru garantarea investitiilor romanesti in strainatate.

Plafonul de indatorare publica reprezinta totalitatea imprumuturilor pe care le poate contracta si garanta statul pe o perioada de un an.

Acest plafon este stabilit anual prin lege. Plafonul de indatorare publica cuprinde:

- plafonul de indatorare publica interna;

- plafonul de indatorare publica externa.

Precizam ca plafonul de indatorare publica interna se stabileste in functie de deficitul bugetar aprobat si de prevederile unor legi speciale.

Plafonul de indatorare publica externa este stabilit ca suma maxima a imprumuturilor externe pe care le poate contracta sau garanta statul pe o perioada de un an si este stabilit anual prin lege.

Contul general al trezoreriei statului este contul in care statul colecteaza

toate veniturile publice si din care se efectueaza toate cheltuielile publice.

Trezoreria statului este un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fondurile publice, inclusiv cele privind datoria publica, si a altor operatiuni ale statului.

Operatiunile care se deruleaza prin trezoreria statului sunt operatiunile de incasari si plati privind fondurile publice care privesc:

a) veniturile si cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului;

b) veniturile si cheltuielile bugetelor fondurilor speciale, care se constituie si se utilizeaza potrivit reglementarilor legale;

c) veniturile si cheltuielile bugetelor institutiilor publice;

d) emiterea certificatelor de trezorerie pentru populatie, rascumpararea acestora la scadenta si transformarea certificatelor de trezorerie in certificate de depozit;

e) datoria publica interna si externa, inclusiv serviciul datoriei publice interne

si externe.

2. Contractarea imprumuturilor de stat si emiterea garantiilor de stat

Scopul pentru care se contracteaza imprumuturile de stat si se emit garantiile de stat

Se poate defini imprumutul de stat ca fiind acea obligatie baneasca generata de un contract prin care statul obtine fonduri banesti de la persoanele juridice si fizice creditoare si se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu dobanda, castigurile si cu alte costuri, intr-o perioada de timp determinata.

Imprumutul de stat este, in acelasi timp, un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza, intre generatiile prezente si cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuiala publica prea mare, care nu poate fi acoperita prin impozitele si taxele curente.

Se recurge la astfel de imprumuturi de stat in caz de dezechilibru bugetar, adica atunci cand veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face fata cheltu- ielilor, precum si din necesitati de trezorerie, adica atunci cand apar unele goluri temporare de resurse bugetare.

In asemenea situatii, autoritatile publice centrale si locale se adreseaza per- soanelor fizice si celor juridice care dispun de resurse banesti temporar disponibile.

Pentru ca persoanele fizice si cele juridice sa-si orienteze disponibilitatile banesti spre imprumuturile de stat, este necesar ca avantajele ce li se ofera de aceste imprumuturi sa fie mai mari sau cel putin egale cu cele oferite la diferite

plasamente private.

Statul ofera ca avantaj esential solvabilitatea - adica securitatea plasamentului. Guvernul este autorizat sa contracteze imprumuturile de stat interne si

externe sau sa garanteze imprumuturile interne si externe numai prin Ministerul

Finantelor Publice, in urmatoarele scopuri:

- finantarea deficitului bugetului de stat;

- refinantarea datoriei publice;

- sustinerea balantei de plati si consolidarea rezervei valutare a statului;

- finantarea proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;

- finantarea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii cu capital majoritar romanesc;

- finantarea achizitionarii de bunuri si servicii;

- finantarea importului de materii prime si resurse energetice;

- indeplinirea obligatiilor legate de garantiile de stat pentru imprumuturi;

- amortizarea si achitarea imprumuturilor guvernamentale si rascumpararea datoriei neachitate, incluzand capitalul, dobanda si alte costuri;

- finantarea necesitatilor pe termen scurt ale bugetului de stat;

- finantarea cheltuielilor legate de lichidarea consecintelor dezastrelor natu- rale si ale altor calamitati;

- mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul general al

Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finantelor Publice;

- alte necesitati aprobate prin legi speciale.

Indiferent ce destinatie i se da imprumutului, creditorul urmareste obtinerea unui venit, care constituie insasi ratiunea acordarii lui. Cuantumul acestui venit difera in functie de destinatia imprumutului, de nivelul dobanzii pe piata financiara, de durata de timp pentru care se acorda imprumutul.

Imprumuturile de stat se pot contracta catre stat:

. fie direct cu persoane fizice si juridice care dispun de mijloace banesti libere;

. fie cu institutii financiare specializate (case de economii, banci, societati de asigurari si reasigurari, etc.) care atrag disponibilitatile banesti de pe piata financiara si le pun la dispozitia statului pe o anumita perioada de timp.

Apelarea la imprumuturile de stat este totusi limitata, deoarece statul nu se poate indatora prea mult, iar imprumuturile genereaza cheltuieli din partea statului si a autoritatilor publice locale cu plata dobanzilor, castigurilor, comisioanelor, gestionarea datoriei publice.

Guvernul poate contracta - in limita sumelor aprobate de Parlament - impru- muturi de stat de pe piata financiara interna de la persoane juridice si fizice, in

vederea asigurarii resurselor banesti necesare.

Oferta de resurse de imprumut este formata din:

- capitalurile banesti temporare disponibile ale diversilor agenti economici activi;

- capitalurile si rezervele libere ale Bancii Nationale;

- capitalurile si rezervele libere ale bancilor comerciale, ale institutiilor financiare, ale agentiilor guvernamentale, de asigurari si reasigurari;

- economiile banesti ale diferitelor categorii de populatie.

Aceste resurse banesti imprumutate nu maresc masa monetara in circulatie, ci numai o redistribuie.

Imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se contracteaza

pe termene mijlocii si lungi.

Rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor aferente au drept consecinta sporirea cheltuielilor bugetare, fapt ce atrage dupa sine majorarea impozitelor, iar daca acestea sunt insuficiente, se contracteaza noi imprumuturi.

Recurgerea la imprumuturi de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare nu scuteste societatea de povara acestora, ci numai intarzie momentul transpunerii ei asupra contribuabililor.

Imprumuturile de stat se realizeaza prin emisiuni de valori mobiliare, cum

sunt:

. obligatiuni;

. bonuri de tezaur;

. titluri de renta sau alte inscrisuri de stat.

Valorile mobiliare care reprezinta imprumuturi de stat se plaseaza prin

subscriptie publica ori prin alte procedee tehnice specifice.

Atunci cand se apreciaza folosirea unui imprumut de stat trebuie avute in vedere scopul pentru care se emite, conditiile emisiunii lui, precum si consecintele

asupra vietii social-economice, asupra producerii si repartitiei bunurilor si, in mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale caror venituri provin numai din munca.

Imprumuturile de stat determinate de necesitati de trezorerie se folosesc atunci cand, desi bugetul de stat pe anul respectiv este echilibrat, in cursul anului apar unele goluri de trezorerie.

In caz de deficit bugetar, statul poate recurge la imprumuturi pe piata interna

sau externa.

Imprumuturile nu constituie pentru buget un venit propriu-zis, ci o anticipare de venituri.

Contractarea unui imprumut de stat are aspecte pozitive si negative. Totul depinde de destinatiile date imprumutului, de conditiile acestuia. Nu se poate accepta principiul "imprumuta si cheltuieste"; nu se poate uita ca imprumutul trebuie rambursat la termen, intr-un cuantum dublu sau chiar mai mare, daca se tine seama de dobanda care se percepe. Imprumutul de stat se contracteaza de catre Guvern care astfel isi salveaza guvernarea, iar cetatenii tarii suporta ulterior povara datoriei contractate.

Intreaga activitate referitoare la contractarea si garantarea imprumuturilor interne si externe rambursabile pe termen mediu sau lung si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice.

Institutiile publice locale pot angaja imprumuturi pentru necesitatile publice privind administratia publica locala. Ministerul Finantelor Publice are imputer- nicirea sa avizeze contractarea imprumuturilor de catre administratiile publice locale numai dupa constatarea posibilitatilor de rambursare.

Oferta de resurse de imprumut este formata din: capitalurile banesti temporar disponibile ale diversilor agenti economici activi, veniturile rentierilor, capitalurile

si rezervele libere ale Bancii Nationale si ale bancilor comerciale, ale institutiilor financiare, ale agentiilor guvernamentale, de asigurari si reasigurari, economiile banesti ale diferitelor categorii de populatie.

Rambursarea imprumuturilor de stat, plata dobanzilor aferente datoriei publice interne, precum si a cheltuielilor ocazionate de emisiunea si plasarea valorilor mobiliare reprezinta cheltuieli ale bugetului de stat si se efectueaza din veniturile bugetare care se incaseaza ulterior, adica din impozite si taxe, din eventualele excedente bugetare, din imprumuturi de stat pentru finantarea datoriei publice interne, din alte surse.

Utilizarea imprumuturilor de stat in scopuri neproductive constituie de fapt impozite amanate.

Pentru sumele subscrise si varsate la imprumuturile publice, statul emite, cum am aratat, obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de renta, ce confera celor care le detin calitatea de creditori ai statului. Obligatiunile, bonurile de tezaur etc. nu au valoare proprie, dar pot circula pe baza valorii lor nominale si sunt purtatoare de dobanzi pe care statul le acorda din resursele sale bugetare.

Cauzele principale care impun recurgerea la imprumuturile de stat sunt:

necesitati de trezorerie, mari lucrari de utilitate publica, cheltuieli neproductive,

acoperirea deficitului bugetar etc.

Imprumuturile de stat determinate de necesitati de trezorerie se folosesc

atunci cand, desi bugetul de stat pe anul respectiv este echilibrat, in cursul anului

apar unele goluri de trezorerie (de casa). Aceste goluri de casa se pot acoperi din

imprumuturile de la o alta institutie de stat care are un prisos de resurse financiare,

de la alti detinatori de resurse banesti. Daca toate aceste resurse sunt insuficiente,

se poate apela la un avans de la Banca Nationala, care se contracteaza in contul

viitoarelor venituri bugetare. In primele cazuri are loc o redistribuire de resurse,

care nu mareste masa monetara in circulatie. In schimb, resursele imprumutate de

la Banca Nationala a Romaniei constituie o emisiune de moneda fara acoperire materiala, care - daca este de volum mare si nu se ramburseaza la scadenta - are consecinte negative asupra circulatiei monetare a tarii, putand duce la inflatie.

In caz de deficit bugetar, statul poate recurge la imprumuturile pe piata

interna sau externa.

In cazul imprumuturilor contractate pe termen scurt, inclusiv la Banca Nationala a Romaniei, se emit bonuri de tezaur a caror valoare totala este, de regula, plafonata.

Bonurile de tezaur sunt titluri de credit purtatoare de dobanda, ce se pot emite de catre Ministerul Finantelor Publice, pe baza legii anuale privind adoptarea bugetului de stat, eventual si cu aprobarea Guvernului, in scopul executiei bugetului, pentru a face fata cheltuielilor statului pana la incasarea veniturilor si a caror scadenta nu poate depasi sfarsitul anului financiar.

Bonurile de tezaur intra in circulatie prin achizitionarea lor de catre agentii economici si populatie.

Totalul valoric al bonurilor de tezaur puse in circulatie nu va putea depasi 8%

din volumul total al bugetului de stat aprobat.

Bonurile de tezaur se pot emite numai in primele 10 luni ale anului financiar, iar retragerea lor trebuie sa se faca in cursul lunii decembrie, fara se depaseasca anul financiar in curs.

In repetate randuri, imprumuturile de stat au fost criticate pe motivul ca ar incarca pe nedrept generatiile viitoare cu sarcinile generatiilor prezente.

Se pune intrebarea: Cine beneficiaza de cheltuiala pe care o antreneaza

imprumutul?

Adversarii hotarati ai imprumuturilor de stat afirma ca ar fi imoral sa se impovareze generatiile viitoare cu sarcini actuale ale natiunii, care, in cele mai multe cazuri, se datoreaza greselilor guvernantilor. De asemenea, se sustine ca imprumuturile ar indemna statele sa promoveze o politica de cheltuieli nechibzuita. In schimb, economistii partizani ai imprumuturilor de stat au o conceptie favorabila acestora. Unii dintre ei merg atat de departe incat considera imprumutul de stat "o mina de aur" pentru tezaurul public si o noua "cale de imbogatire" a natiunii. Se mai afirma ca imprumuturile de stat nu provoaca nici un rau si ca, dimpotriva,

favorizeaza economisirea de capital, care gaseste plasament sigur in rentele de stat.

Multi economisti considera neintemeiata critica potrivit careia imprumuturile de stat ar reprezenta o cale de transferare a sarcinilor fiscale asupra generatiilor viitoare. De exemplu, cheltuielile extraordinare care urmaresc cresterea productiei, lucrarile de mare utilitate publica, de care vor profita cu deosebire generatiile viitoare, este echitabil sa fie suportate si de catre acestea, si cu atat mai intemeiat, cand se impune sa fie aparate fiinta nationala, integritatea teritoriala, independenta si suveranitatea tarii.

Imprumuturile de stat sunt un mijloc de redistribuire a produsului national brut intre persoane fizice, agenti economici, stat si beneficiarii imprumuturilor, atat pe plan intern, cat si pe plan extern.

Daca imprumuturile de stat se folosesc pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, cailor de comunicatie, protectia mediului inconjurator etc., atunci ele contribuie la cresterea produsului national brut, la dezvoltarea economiei nationale,

asigurand resursele pentru rambursarea lor.

a) Trasaturile imprumuturilor de stat interne:

- au caracter contractual, ceea ce inseamna ca exprima un acord de vointa al partilor. Statul prin institutiile sale de specialitate stabileste conditiile de emisiune si termenele de rambursare, marimea si formele veniturile ce se ofera la imprumutul public (dobanda, castiguri etc.) Viitorii subscriitori pot accepta sau refuza conditiile stabilite in totalitatea lor, insa nu pot solicita un tratament preferential;

-imprumuturile nu se bazeaza pe constrangere, de aceea, din punctul de vedere al statului, recurgerea la imprumuturi este mai convenabila decat instituirea de impozite, in cazurile in care exista economii disponibile care sa fie utilizate pentru imprumuturi publice.

In timp ce imprumutul este limitat si este contractat cu persoanele care au economii, impozitul este universal, platit de toate categoriile sociale, in functie de veniturile lor:

- imprumutul de stat este un procedeu mai convenabil, mai comod si mai lejer decat impozitul, deoarece el nu priveaza definitiv subscriitorul de sumele subscrise;

- statul nu ofera o garantie speciala subscriitorilor in afara de veniturile sale bugetare viitoare;

- au caracter rambursabil- adica suma subscrisa se restituie la un termen fix stabilit sau se amortizeaza treptat prin tragerile la sorti periodice ale obligatiunilor;

- imprumuturile sunt purtatoare de dobanzi, de castiguri sau ofera ambele forme de contraprestatii, la care se adauga si alte avantaje materiale;

- imprumuturile de stat exercita o anumita influenta atat asupra generatiilor prezente, cat si asupra celor viitoare.

b) Imprumuturile publice interne pot fi:

. de fapt (reale);

. formale.

Imprumuturile de fapt (reale) sunt acelea care se acopera cu capital intern, adica

domiciliul de subscriptie corespunde cu domiciliul real al capitalului national.

Imprumuturile cu caracter formal sunt acelea la care subscrierile se fac in interiorul tarii, insa in cea mai mare masura capitalul subscris provine din afara granitelor acesteia.

Este posibil ca un imprumut real sa devina formal prin cumpararea obligatiunilor de la subscriitorii interni de catre persoane juridice si fizice din strainatate.

Din punct de vedere al venitului care se acorda subscriitorilor, exista:

. imprumuturi cu dobanda, la care statul acorda subscriitorilor o anumita

dobanda pe an;

. imprumuturi cu dobanda si castiguri, la care statul acorda o dobanda anuala, precum si castiguri, dar numai obligatiunilor care ies castigatoare prin tragerile la sorti periodice de amortizare;

. imprumuturi cu castiguri- pentru care suma ce ar fi putut fi acordata cu dobanda se plateste sub forma de castiguri, insa numai detinatorilor de obligatiuni care ies castigatoare la tragerile la sorti periodice de amortizare;

. imprumuturi fara pierdere - acelea in care toate obligatiunile emise sunt purtatoare de castiguri.

Din punct de vedere al termenului, exista:

. imprumuturi pe termen scurt, contractate pe o perioada de timp pana la un an;

. imprumuturi pe termen mediu, care se contracteaza pe cativa ani;

. imprumuturi pe termen lung, care se contracteaza pe mai multi ani. Din punct de vedere al caracterului, exista :

. imprumuturi voluntare, prin care statul se adreseaza sentimentului si spiritului de datorie al cetatenilor;

. imprumuturi fortate, care se contracteaza de catre stat cand acesta are nevoie urgenta de bani.

Din punct de vedere al pozitiei statului fata de creditori, exista:

. imprumuturi contractate direct de catre stat;

. imprumuturi contractate de catre agenti economici si de alte entitati, garantate de stat.

Conventia de garantie pentru imprumuturile interne contractate cu garantia statului

Pentru imprumuturile interne exprimate in moneda nationala, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa emita garantii in limita si cuantumul aprobat de Guvern sau de Parlament.

Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi interne este conditionata de acceptarea de catre Ministerul Finantelor Publice a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut incheiate intre persoanele juridice si institutiile creditoare.

Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, si persoana juridica ce contracteaza un imprumut cu garantia statului, in calitate de garantat, incheie o conventie in care sunt stipulate drepturile si obligatiile partilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

Persoanele juridice care pot beneficia de imprumuturi interne cu garantia statului vor adresa Ministerul Finantelor Publice o scrisoare prin care vor formula cererea de garantare a imprumutului de pe piata interna, insotita de urmatoarele documente:

- documentul in baza caruia se poate verifica incadrarea solicitantului ca beneficiar al prevederilor legale, prin care Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa acorde garantia statului;

- proiectul contractului de imprumut ce urmeaza sa fie incheiat cu institutia financiara creditoare;

- proiectul contractului comercial, in cazul in care din imprumutul garantat se vor realiza achizitii de utilaje, tehnologie, bunuri, servicii ori se vor realiza lucrari

de constructii-montaj ;

- ultimul bilant contabil aprobat de organele in drept, ultima balanta de verificare, alte documente care sa ateste situatia economico-financiara a solicitantului garantiei.

In scopul unei analize complete si realiste, Ministerul Finantelor Publice poate cere persoanei juridice care a solicitat emiterea garantiei statului, in conditii rezonabile, orice alte informatii considerate ca fiind necesare pentru luarea unei decizii concrete, in concordanta cu prevederile legale si cu situatia conjuncturala a pietei financiare interne.

Ministerul Finantelor Publice, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la primirea documentatiei complete, verifica si analizeaza documentatia primita de la solicitantul garantiei. Totodata, in acelasi termen, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa emita scrisoarea de garantie sau raspunsul de respingere a cererii de garantare a imprumutului.

Concomitent cu emiterea scrisorii de garantie si pe baza acesteia, intre Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, si beneficiarul creditului garantat de stat, in calitate de garant, se incheie o conventie de garantie in care sunt prevazute drepturile si obligatiile partilor.

In conventia de garantie sunt stipulate urmatoarele obligatii pentru persoana juridica beneficiara a imprumutului intern cu garantia statului:

a) sa utilizeze creditul bancar garantat in numele si in contul statului numai pentru destinatiile stabilite prin actul normativ care autorizeaza Ministerul Finantelor Publice sa emita scrisoarea de garantie;

b) sa achite la scadenta obligatiile care decurg din contractul de imprumut incheiat cu banca in favoarea careia Ministerul Finantelor Publice a emis scrisoarea de garantie;

c) sa instiinteze in scris Ministerul Finantelor Publice, cu 15 zile lucratoare inainte de data scadentei, despre imposibilitatea constituirii, partiale sau totale, a sumelor necesare pentru plata obligatiilor prevazute in contractul de imprumut, cu motivatiile si fundamentarile corespunzatoare;

d) sa plateasca, la scadentele si in conditiile prevazute in conventia de garantie, comisionul de risc, precum si majorarile calculate pentru plata cu intarziere a comisionului de risc;

e) sa achite, la termenele si in conditiile care se vor stabili cu garantul, sumele platite de acesta ca urmare a executarii partiale sau totale a garantiei, precum si a majorarilor de intarziere;

f) sa informeze in scris Ministerul Finantelor Publice despre actiunile de privatizare sau despre orice modificari in statutul juridic, pentru a adopta in comun prevederile conventiei de garantie la situatiile intervenite;

g) sa anunte in prealabil si sa obtina acordul Ministerul Finantelor Publice in cazul in care intentioneaza sa-si transfere si/sau sa-si deschida un nou cont la o alta banca decat banca de la care a contractat imprumutul;

h) sa prezinte Ministerului Finantelor Publice informari si rapoarte periodice in legatura cu angajarea creditului si cu modul in care se deruleaza creditul garantat de stat.

Emiterea scrisorii de garantie pentru creditele contractate de pe piata interna de capital

Dupa analiza efectuata de catre Ministerul Finantelor Publice, daca se constata intrunirea conditiilor pentru eliberarea scrisorii de garantie, Directia Generala a Datoriei Publice propune conducerii ministerului semnarea acesteia.

Scrisoarea de garantie emisa de Ministerul Finantelor Publice in favoarea institutiei financiare creditoare poate fi diferita ca forma in functie de practicile

fiecarei banci, dar in mod obligatoriu trebuie sa cuprinda:

. referiri la conditionalitatea imprumutului;

. obligatiile imprumutatului;

. obligatiile creditorului prevazute in contractul de imprumut asupra caruia

Ministerul Finantelor Publice si-a dat acordul.

Obligatiile asumate fata de institutia creditoare vor inceta la data ram- bursarii integrale de catre imprumutat a imprumutului si a costurilor aferente

acestuia.

Dupa ce nu mai are obiect, scrisoarea de garantie se returneaza emitentului, respectiv Ministerul Finantelor Publice .

Din cele prezentate mai sus rezulta ca datoria publica interna se compune din imprumuturile lansate pe piata interna si din garantiile acordate de stat pentru imprumuturile interne.

Datoria publica interna se structureaza in functie de mai multe criterii, astfel:

a) din punct de vedere al destinatiei, avem imprumuturi de stat de pe piata interna pentru finantarea si refinantarea deficitului bugetar si imprumuturi de stat

pe baza de legi speciale pentru restructurarea bancara, recapitalizare;

b) pe titluri de instrumente:

- certificate de trezorerie in lei;

- certificate de trezorerie in valuta;

- obligatiuni de stat in lei;

- obligatiuni de stat in valuta;

c) pe tipuri de scadente, datoria publica interna se structureaza in:

- titluri de stat pe termen scurt;

- titluri de stat pe termen mediu;

- titluri de stat pe termen lung.

De retinut ca datoria publica interna a statului nu trebuie sa fie confundata cu serviciul datoriei publice interne.

Daca datoria publica interna reprezinta totalitatea obligatiilor statului derivand din imprumuturi contractate direct de catre stat sau garantate de stat, de pe piata interna, serviciul datoriei publice interne reprezinta platile exigibile in cadrul

datoriei publice intr-un an.

Prin urmare, serviciul datoriei publice interne reprezinta cheltuielile anuale cu datoria publica.

Structura acestui serviciu se prezinta astfel:

- dobanzi platite pentru imprumuturi privind datoria publica interna;

- diferente de curs aferente imprumuturilor interne angajate in valuta.

Necesitatea contractarii si folosirii imprumuturilor de stat externe

Asa cum s-a aratat in capitolul precedent, pentru acoperirea deficitului bugetului de stat, refinantarea datoriei publice si finantarea unor proiecte de investitii se apeleaza la imprumuturi de pe piata interna sau externa.

Cresterea an de an a datoriei publice externe s-a facut prin fundamentarea criteriilor de recurgere la contractarea de imprumuturi externe si tinand seama de o

limita care sa nu depaseasca puterea tarii de a asigura rambursarea ratelor de capital, precum si de a plati dobanzile si comisioanele aferente.

In acest scop, anual, se stabileste plafonul de indatorare publica externa, care este transmis spre aprobare Parlamentului Romaniei.

Plafonul de indatorare publica externa se stabileste ca suma maxima a imprumuturilor externe pe care le poate contracta si garanta statul in decursul unui an calendaristic.

Determinarea plafonului de indatorare publica externa se face tinand seama de:

- ponderea datoriei externe in produsul intern brut;

- raportul dintre serviciul datoriei publice externe si volumul exporturilor de bunuri si servicii;

- raportul dintre deficitul balantei comerciale si produsul intern brut;

- valoarea exporturilor de bunuri si servicii;

- rezerva valutara.

Guvernul Romaniei este autorizat sa angajeze, potrivit legii, imprumuturi externe pe termen mediu sau lung, contractate direct sau de catre societati comerciale, companii nationale si autoritatile publice locale, numai prin Ministerul Finantelor Publice pentru:

- realizarea unor programe de dezvoltare economico-sociala;

- restructurarea economica si constituirea stocurilor strategice, inclusiv pentru productia de bunuri si servicii pentru piata interna si pentru export;

- finantarea externa a proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei nationale, inclusiv finantarea proiectelor de investitii in infrastructura si pentru servicii sociale, care nu se pot realiza numai din resurse interne;

- finantarea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cu capital majoritar romanesc;

- crearea de noi locuri de munca si sustinerea intreprinderilor privatizate sau de stat, pe baza prioritatilor economice si sociale stabilite de Guvern;

- finantarea achizitionarii de bunuri si servicii, inclusiv importul de materii prime si resurse energetice;

- sustinerea si echilibrarea balantei de plati externe;

- crearea, mentinerea si cresterea rezervei valutare a statului;

- finantarea deficitului bugetului de stat;

- refinantarea datoriei publice;

- procurarea resurselor necesare inlaturarii efectelor determinate de calamitati ale naturii sau de alte cazuri de forta majora;

- indeplinirea obligatiilor legate de garantiile de stat pentru imprumuturi;

- amortizarea imprumuturilor guvernamentale si rascumpararea datoriei neachitate, incluzand capitalul, dobanda si alte costuri;

- mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul general al

Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finantelor Publice;

- realizarea altor obiective sau actiuni importante de interes public aprobate prin legi speciale.

Intrucat astazi Romania se afla in plin proces de restructurare si economia se confrunta cu o acuta lipsa de resurse financiare, este necesar sa se apeleze la finantarea externa prin contractarea de imprumuturi pe piata financiara internationala.

Cea mai buna utilizare a imprumuturilor externe este aceea care contribuie la sustinerea unor rate de crestere economica ridicate si stabile si, in acelasi timp, la

generarea in viitor a unor fluxuri de resurse externe reale si suficiente pentru asigurarea serviciului datoriei publice externe a tarii.

Utilizarea imprumuturilor externe pentru finantarea activitatilor neproductive nu contribuie la cresterea economica, agravand chiar presiunile care se exercita asupra operatiunilor bugetare ale administratiei publice si asupra balantei de plati externe. Daca deficitul balantei de plati se datoreaza unor factori permanenti, finantarea prin imprumuturi externe poate sa agraveze problemele fundamentale ale balantei de plati externe.

La determinarea acestui plafon se tine seama de:

- ponderea datoriei externe in produsul national brut;

- raportul dintre serviciul datoriei publice externe si volumul exporturilor de bunuri si servicii;

- raportul dintre deficitul balantei comerciale si produsul national brut;

- valoarea exporturilor de bunuri si servicii si rezerva valutara.

La propunerea Ministerului Finantelor Publice - si cu avizul consultativ al Bancii Nationale a Romaniei - guvernul aproba emisiunea de titluri de valoare, care se lanseaza pe pietele financiare externe.

Imprumuturile publice externe se contracteaza pe piata financiara externa. In aceste imprumuturi se plaseaza capitalurile diferitelor societati si institutii financiar-bancare internationale. Imprumuturile publice externe se contracteaza de catre tari care nu au disponibilitati de capital in interior, care au dobanda prea

ridicata pe piata interna si doresc sa plateasca o dobanda mai mica la imprumuturile provenite din alte tari.

Un imprumut acordat dintr-o tara cu capital mai mare unei tari cu capital mai mic nu se face prin export de numerar. De asemenea, un imprumut public extern nu inseamna pentru tara debitoare un import de numerar, ci reprezinta pentru tara creditoare un export de marfuri.

Datoria publica reclama plata anuitatilor in strainatate. Aceasta inseamna nu numai ca sumele platite de stat vor fi consumate in strainatate, dar si faptul ca statul trebuie sa exporte fie aur, fie produse agricole si industriale, fapt ce constituie o problema grea pentru economia nationala.

In cazul imprumuturilor externe, daca statul nu face fata obligatiilor sale,

poate avea loc un control al strainatatii asupra finantelor tarii debitoare.

Atunci cand sunt acordate in conditii avantajoase, imprumuturile publice externe sunt folositoare tarilor sarace, in curs de dezvoltare, care nu au disponibilitati de capital pentru dezvoltarea economiei nationale.

Daca este necesar sa se recurga la imprumuturi publice externe, trebuie sa se aleaga piata pe care capitalul este mai ieftin si primejdia de dependenta politica este mai mica.

Beneficiarii de imprumuturi externe poarta raspunderea destinatiei imprumu- turilor contractate prin acorduri, tratate si conventii internationale, pentru gestionarea si utilizarea lor eficienta, precum si pentru constituirea resurselor necesare rambursarii ratelor scadente si platii dobanzilor, spezelor si comisioanelor aferente.

Ministerul Finantelor Publice, Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale supravegheaza si controleaza respectarea intocmai a destinatiei imprumuturilor angajate sau/si garantate la extern.

Orice imprumut extern trebuie folosit cu prioritate si chiar in exclusivitate pentru realizarea lucrarilor de investitii productive, pentru modernizari, retehnologizari, introducerea de solutii tehnologice avansate la nivel mondial, menite sa conduca in timp scurt la dezvoltarea economico-sociala, la crearea de locuri de munca, la cresterea productiei interne, la sporirea competitivitatii produselor romanesti, la marirea exportului, la realizarea echilibrului economic, monetar si financiar.

Imprumuturile externe pot fi pentru marfuri si financiare. Imprumuturile pentru marfuri se contracteaza in vederea cumpararii de marfuri de la creditor sau din tara lui.

Imprumuturile financiare se acorda de catre organisme financiare internationale in valuta convertibila, care se utilizeaza de catre imprumutat, atat in tara creditorului, cat si pe alta piata pentru realizarea unor obiective economice importante.

Imprumuturile externe pot fi pe termen scurt, adica pe un an, mediu (pe 2-5 ani) si lung (pe mai multi ani).

Imprumuturile se pot rambursa in rate (egale sasu inegale) sau dintr-o data (la scadenta).

Daca se au in vedere creditorii, exista urmatoarele tipuri de credite:

- credite comerciale sau de firma, care se acorda de intreprinderi furnizoare;

- credite bancare, care se acorda de banci si de catre alte institutii financiare;

- credite guvernamentale, acordate de guverne;

- credite financiare, care se acorda de catre organisme financiare internationale.

Tarile care doresc sa beneficieze de resurse financiare externe depun, odata cu cererile adresate organismelor financiar-bancare internationale sau unor banci private, argumente economic, sociale si financiare.

Creditorii, investitorii si donatorii examineaza temeinic cererile respective si se folosesc de o serie de criterii proprii dupa care selectioneaza si aproba cererile respective.

Intre aceste criterii se mentioneaza:

- caracterul economiei tarii solicitatoare;

- regimul sau politico-ideologic;

- atasamentul fata de valorile democratiei;

- cum se respecta drepturile omului si ale minoritatilor nationale;

- stabilitatea politica si economica;

- situatia balantei de plati si gradul de indatorare fata de strainatate;

- echilibrul economic, financiar si monetar;

- oportunitatea si eficienta obiectivelor pentru care se solicita asistenta

financiara externa;

- modul cum sunt folosite resursele materiale, financiare si umane nationale etc. Pentru creditele acordate, creditorul poate solicita o garantie materiala

(marfuri, documente asupra unor marfuri - conosamente, warante etc., obligatiuni, actiuni, bunuri imobiliare, venituri ale statului - impozite, taxe etc., depozite ale unor institutii guvernamentale, ale anumitor firme etc.).

Creditele acordate pot fi garantate si de alte state recunoscute pe piata de capital.

Inainte de acordarea imprumuturilor, creditorii verifica:

- oportunitatea imprumuturilor solicitate;

- destinatiile;

- garantiile;

- eficienta utilizarii;

- conditiile;

- sursele de rambursare etc.

Imprumuturile si alte forme de asistenta financiara se acorda de catre: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, Asociatia pentru Dezvoltarea Internationala (A.D.I.), Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.), Banca Interamericana de Dezvoltare, Banca Africana de Dezvoltare, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (infiintata in 1991) etc.

Beneficiarii imprumuturilor externe pot fi: guvernele, bancile, unitatile administrativ-teritoriale, agentii economici cu capital de stat sau privat etc.

De multe ori, creditorii imprumuturilor externe pun o serie de conditii economice si politice debitorilor, care merg pana la imixtiunea in treburile interne ale tarii debitoare. Uneori se pun conditii de ordin militar etc.

Imprumuturile externe care pot contribui la dezvoltarea tarilor debitoare sunt acelea care nu pun nici un fel de conditii si care nu afecteaza independenta si suveranitatea statelor.

Datoria publica externa este obligatia neconditionata si irevocabila a statului de a rambursa imprumuturile contractate in valuta, de a plati dobanzile, castigurile

si alte costuri aferente. Pentru plata dobanzilor, castigurilor si a altor cheltuieli exista autorizarea bugetara permanenta.

Datoria publica externa cuprinde totalitatea imprumuturilor exprimate in valuta liber convertibila, bunuri sau servicii contractate de un stat in strainatate si nerambursate creditorilor. Datoria publica externa poate proveni din imprumuturile contractate in strainatate pentru stimularea dezvoltarii economice interne, achitarea unor masini, instalatii, utilaje, etc., procurate din import, lichidarea urmarilor unor calamitati ale naturii, infaptuirea unor investitii mari etc.

Datoria publica externa se inregistreaza astazi cu deosebire in tarile slab dezvoltate si in curs de dezvoltare. Cu cat datoria publica externa este mai mare, cu atat greveaza economia tarii debitoare, conditiile de viata ale populatiei si cu atat dependenta este mai pronuntata. Ca urmare, in multe cazuri, datoria publica externa constituie un pretext

pentru amestecul in treburile interne ale tarii debitoare.

Aprecierea datoriei publice externe se poate face in functie de:

- marimea absoluta a acesteia exprimata in moneda nationala sau intr-o valuta

stabila de larga circulatie;

- evolutia ei de la o perioada la alta, termenele de rambursare (scurte, medii si lung);

- conditiile in care a fost contractata;

- componenta (structura) datoriei publice etc.

Guvernele care se succed la putere in statele debitoare pot sa nu recunoasca

datoria contractata de guvernul anterior.

Datoria publica externa cuprinde, pe langa datoria publica externa contractata de stat, si datoria contractata in strainatate de catre persoane fizice si persoane juridice de drept privat.

Notiunea de datorie poate fi definita in mai multe sensuri. Astfel, ea poate fi

bruta sau neta.

Datoria externa bruta este formata din obligatiile banesti si diferite alte valori pe care persoanele juridice si fizice ale unei tari le datoreaza strainatatii la o anumita data. Practic, datoria externa bruta cuprinde sumele de bani datorate de stat, unitati administrativ-teritoriale, agenti economic cu capital privat, unitati si organizatii cooperatiste, precum si de persoane fizice, fata de organisme financiare internationale, banci si guverne ale altor tari, fata de firme, institutii si persoane fizice straine creditoare.

Datoria externa bruta provine din tot felul de imprumuturi, importul de bunuri, executari de lucrari, prestari de servicii pe credit, efectuarea de investitii prin imprumuturi etc. Este vorba deci de toate obligatiile banesti fata de strainatate, indiferent cand, sub ce forma si pentru ce au fost contractate, cu caracter public si privat, fara sa se tina seama de modul cum sunt garantate si de scadentele lor.

Cuantumul datoriei externe brute este foarte greu de determinat deoarece:

- sunt multi debitori publici si privati;

- nu toate imprumuturile sunt exprimate valoric;

- imprumuturile au termene diferite de rambursare;

- dobanzile sunt diferentiate etc.

Datoria externa bruta are si o acceptiune mai restransa, care cuprinde obligatiile banesti fata de strainatate, in afara de: imprumuturile pe termen scurt; ajutoarele nerambursabile; investitii directe straine fara termen de rambursare; imprumuturile contractate de persoane juridice si fizice negarantate de stat; imprumuturile externe cu un anumit numar de ani de gratie etc.

Credite externe garantate de stat

In conditiile in care imprumutatul nu dispune de resursele financiare necesare achitarii sumelor catre finantatorii externi, Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, are obligatia platii la extern a ratelor scadente, dobanzilor, comisioanelor si a altor costuri care decurg din acordurile de imprumut externe.

3. Rambursarea datoriei publice

Sursele de rambursare a datoriei publice

Prin rambursarea imprumuturilor de stat se intelege restituirea sumelor imprumutate, adica rascumpararea titlurilor de credit de la detinatorii lor.

Statul isi asuma obligatia de a rambursa numai imprumuturile cu termen.

Exista mai multe cai pentru stingerea sau reducerea datoriei publice. Sursele din care se ramburseaza imprumuturile de stat interne sunt:

a) fondul special de amortizare;

b) resursele bugetare;

c) excedentele bugetare, cand acestea exista;

d) imprumuturile pentru refinantarea datoriei publice interne;

e) surse ale Contului General al Trezoreriei Statului;

f) alte surse prevazute de actele normative in vigoare.

Rambursarea ratelor de capital, plata dobanzilor, castigurilor si a altor conturi aferente datoriei publice au prioritate fata de alte obligatii ale statului.

Din punct de vedere al modului de rambursare exista:

- imprumuturi care se restituie integral la o singura scadenta;

- imprumuturi care se restituie esalonat intr-o anumita perioada de timp.

In domeniul imprumuturilor de stat, prin amortizare se intelege operatiunea de rambursare a capitalului imprumutat, in anumite fractiuni, intr-un anumit

interval de timp.

Amortizarea reduce treptat masa datoriei publice, precum si sumele dobanzilor pentru imprumutul inca nerambursat.

Amortizarea imprumuturilor se face in mod frecvent pe urmatoarele cai:

- stabilirea si plata anuitatilor;

- trageri la sorti,

- rascumparari la bursa.

Amortizarea imprumuturilor prin anuitati este aceea potrivit careia, dupa expirarea catorva ani de la contractarea imprumutului, statul incepe sa achite o parte din capitalul imprumutat, precum si dobanda si castigurile aferente acestuia.

Anuitatea este formata din partea de capital (amortismentul) si din dobanda, castiguri etc. pe care statul se obliga sa le plateasca anual.

Amortizarea prin anuitati se foloseste in situatiile in care statul are putini creditori cu care stabileste conditiile de rambursare a imprumutului.

Anuitatile pot fi egale ca marime pe toata durata rambursarii imprumutului

ori in sume inegale, respectiv in rate regresive sau progresive.

Anuitatile se stabilesc separat pentru fiecare imprumut si conduc la reducerea datoriei statului de la an la an.

Amortizarea prin tragere la sorti se foloseste pentru restituirea imprumuturilor contractate cu un numar mare de creditori.

In acest caz, fiecare titlu de imprumut se ramburseaza integral la o singura

tragere la sorti.

Tragerile la sorti de amortizare sunt de mai multe feluri;

- amortizarea prin trageri la sorti cu plata titlurilor la valoarea nominala;

- amortizarea prin trageri la sorti progresiva, cand plata se face dupa o scara

crescanda, progresiva.

Cele doua forme de amortizare mentionate mai sus (amortizarea prin anuitati

si trageri la sorti) se folosesc pentru stingerea imprumuturilor cu termene lungi de rambursare.

Imprumuturile pe termen lung se ramburseaza la scadentele stabilite, iar in

unele cazuri, statul face rambursarea si cu anticipatie.

Amortizarea prin rascumparare la bursa a titlurilor imprumutului se foloseste in cazurile in care legea imprumutului prevede ca acesta nu se poate rambursa inainte de scadenta sau intr-o anumita perioada de timp.

Statele debitoare pot folosi si in alte cai de amortizare a datoriei publice. Astfel, imprumuturile se pot stinge si ca urmare a incapacitatii de plata, a deprecierii monetare, precum si ca urmare a repudierii obligatiilor financiare asumate de stat.

Incapacitatea de plata a statului se poate datora pierderii razboiului, crizei economice si financiare, unei politici economice, sociale, financiare si valutare inadecvate.

Rambursarea imprumuturilor externe

Rambursarea imprumuturilor de stat se asigura din surse stabilite prin dispozitiile legale, din surse ale contului general al trezoreriei statului si din imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.

Imprumuturile publice externe contractate de stat prin Ministerul Finantelor Publice se ramburseaza potrivit clauzelor din asordurile, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte.

Rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor, a comisioanelor si spazelor aferente datoriei publice externe se realizeaza din resursele stabilite cu aceasta destinatie prevazute in bugetul de stat, in bugetele locale si in bugetul propriu al beneficiarului imprumutului, dupa caz.

Datoria publica externa contractata de Ministerul Finantelor Publice in numele statului se ramburseaza prin Banca Nationala a Romaniei, care are

calitatea de agent al statului privind datoria publica externa.

Ratele scadente in fiecare an din imprumuturi externe, dobanzile, spezele si comisioanele aferente constituie serviciul datoriei publice externe.

Toate angajamentele de datorie publica externa se inregistreaza, in ordine cronologica, in registrul datoriei publice externe, instituit de Ministerul Finantelor Publice.

Ministerul finantelor impreuna cu Banca Nationala a Romaniei prevad in balanta de plati externe resursele necesare rambursarii imprumuturilor externe, platii dobanzilor, comisioanelor si spezelor aferente.

Balanta de plati externe se intocmeste de catre Ministerul Finantelor Publice, in colaborare cu Banca Nationala a Romaniei, care urmareste apoi executarea indicatorilor balantei si comunica Ministerului Finantelor Publice situatia drepturilor si angajamentelor externe.

Periodic, Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala analizeaza evolutia resurselor valutare ale tarii, identifica eventualele dificultati care se ivesc in

rambursarea datoriei publice externe si propun solutiile corespunzatoare.

Transmiterea imprumuturilor externe, contractate de Ministerul Finantelor Publice, in numele statului, utilizatorilor finali se face pe baza unor contracte de subimprumut, incheiate intre Ministerul Finantelor Publice si acestia.

Ministerul Finantelor Publice poate mandata institutiile financiare ca, in numele si pe seama statului roman, sa administreze imprumuturile externe

contractate de Ministerul Finantelor Publice in numele si in contul statului, destinate investitiilor si importurilor.

Institutiile financiare si utilizatorii finali ai imprumuturilor externe contractate de Ministerul Finantelor Publice in numele statului sunt obligati sa asigure integral sursele necesare pentru rambursarea respectiva, conform clauzelor stipulate in contractele externe, precum si in acordurile subsidiare de imprumut.

Sumele reprezentand rate de rambursat pentru imprumuturile externe, dobanzile si alte costuri aferente acestor imprumuturi la o anumita data, conform acordurilor de imprumut, constituie serviciul datoriei publice externe si sunt o obligatie neconditionata si irevocabila a statului.

Rambursarea imprumuturilor externe contractate direct de Ministerul

Finantelor Publice, in numele si in contul statului, se asigura astfel:

a) pentru imprumuturi externe contractate direct de Ministerul Finantelor Publice, altele decat cele care au fost date spre administrare in numele si in contul statului, pe baza de mandat, unor institutii financiare interne si pentru cele transmise la beneficiarii finali pe baza unor acorduri de imprumut subsidiare ori acorduri de imprumut subsidiare si de garantie, plata serviciului datoriei publice externe se face din :

- sumele rezultate din recuperarea creantelor statului;

- sumele acumulate in contul general al trezoreriei statului din dobanzi incasate;

- sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie;

- fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, daca in legea bugetului de stat se prevede o asemenea destinatie a acestuia;

- imprumuturi externe pentru refinantarea datoriei publice externe, in special pentru refinantarea imprumuturilor externe contractate pentru acoperirea deficitului bugetului de stat;

b) pentru imprumuturile externe date spre administrare in numele si in contul statului, pe baza de mandat, unor institutii financiare interne si pentru cele transmise la beneficiarii finali, pe baza de acorduri de imprumut subsidiar, obligatia constituirii resurselor necesare pentru plata la extern a serviciului datoriei publice rezultat din asemenea imprumuturi revine in intregime institutiilor financiare interne.

Aceste institutii colecteaza resursele necesare de la beneficiarii finali carora li s-au acordat astfel de imprumuturi.

De asemenea, pentru imprumuturile externe transmise la beneficiarii finali obligatia constituirii resurselor necesare pentru plata la extern a serviciului datoriei publice externe revine direct beneficiarilor finali sa asigure prin bugetele proprii necesarul in lei pentru asigurarea platii integrale a serviciului datoriei publice externe decurgand din imprumuturi externe.

Institutia financiara interna poate conveni cu beneficiarii finali ai imprumuturilor subsidiare ca datoriile acestora sa fie colectate atat in valuta de contract, cat si in lei, institutia financiara interna respectiva asigurand plata la extern a serviciului datoriei publice din resurse valutare colectate si proprii ori prin schimbul pe piata valutara a monedei nationale in valuta de contract.

In situatia in care institutia financiara nu a colectat resursele de la beneficiarii finali ai imprumuturilor subsidiare, aceasta are, conform clauzelor prevazute in contractele de mandat, obligatia de plata integrala la extern a serviciului datoriei publice externe, inclusiv a dobanzilor penalizatoare si a majorarilor pentru neefectuarea in termen a platilor la extern.

Ulterior, institutia financiara are obligatia, potrivit prevederilor legale, de a urmari recuperarea platilor efectuate la extern, inclusiv a dobanzilor penalizatoare si a majorarilor de la debitorii sai, beneficiari ai imprumuturilor subsidiare.

De la regula mentionata exista o exceptie, si anume imprumuturile externe

contractate de Ministerul Finantelor Publice, in numele statului roman, si date spre

administrare institutiilor financiare pentru proiecte de investitii si/sau importuri

stabilite de Guvern.

In acest caz, resursele necesare in vederea platii serviciului datoriei publice externe aferent se asigura de Ministerul Finantelor Publice din sumele colectate direct de la agentii economici beneficiari finali ai imprumuturilor subsidiare, in baza acordurilor de imprumut subsidiar incheiat intre institutiile financiare, in numele si in contul statului, si agentii economici.

In acordurile de imprumut subsidiare respectiv de mandat incheiat cu institutiile financiare si agentii economici, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa specifice:

- valuta in care se calculeaza si se ramburseaza ratele de capital si valuta in care se calculeaza si se achita dobanda si alte costuri aferente;

- nivelul comisionului in lei perceput de la institutiile financiare;

- nivelul comisionului in lei perceput de la agentii economici beneficiari ai

imprumutului;

- termenele la care beneficiarii imprumuturilor urmeaza sa plateasca

obligatiile catre Ministerul Finantelor Publice, in situatia in care obligatia de plata

la extern revine acestui minister.

Plata la extern a serviciului datoriei publice aferent acestor imprumuturi se

face de Banca Nationala a Romaniei, la cererea Ministerului Finantelor Publice, din contul in care au fost colectate resursele valutare de la agentii economici

imprumutati.

In plus, persoanele juridice care au incheiat cu Ministerul Finantelor Publice

acorduri de imprumut subsidiare si de garantie au obligatia sa asigure, prin

bugetele proprii si prin bugetele beneficiarilor finali de imprumuturi externe,

resurse corespunzatoare in lei, pentru a achizitiona de pe piata valutara, valuta de

contract pentru plata integrala.

In cazul imprumuturilor externe transmise beneficiarilor finali pe baza acordurilor

de imprumut subsidiar incheiate intre Ministerul Finantelor Publice si celelalte ministere

sau alte institutii centrale, acestia au obligatia sa cuprinda in bugetele proprii si in

bugetele fondurilor speciale pe care le administreaza in conditiile legii, precum si in

bugetele unitatilor subordonate ori aflate sub autoritatea lor.

Acordul de imprumut subsidiar contine prevederi prin care beneficiarul final

al imprumuturilor externe pune la dispozitia Ministerului Finantelor Publice, la

anumite termene:

- contul in lei deschis la Banca Nationala a Romaniei;

- suma necesara pentru efectuarea platii la extern a serviciului datoriei publice;

- echivalentul valutei de contract la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei, in vigoare in ziua in care se face virarea in contul Ministerului Finantelor Publice;

- o marja convenita prin acordul de imprumut subsidiar acoperind deprecierea leului intre data virarii in cont si cea a platii la extern.

4. Gestionarea datoriei publice interne

Obligatia de a achita datoria publica interna

Datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor interne si externe contractate de Guvern prin Ministerul Finantelor Publice, in numele Romaniei.

Se intelege deci ca nivelul datoriei publice se stabileste la un moment dat, cand se face o insumare a tuturor obligatiilor interne si externe ale statului.

Evaluarea datoriei publice se face tinand seama de orice obligatie exprimata

in lei sau alta moneda decat cea nationala.

In ipoteza in care exista obligatii in valuta pentru diminuarea datoriei publice se face evaluarea si a acestor obligatii, utilizandu-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei valabil pentru ultima zi din perioada la care se face raportare.

Ca parte a datoriei publice totale, datoria publica interna reprezinta

totalitatea obligatiilor statului rezultate din :

. imprumuturile contractate direct de stat pe piata interna;

. imprumuturile garantate de stat, dar care se refera la piata interna;

. sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului.

Prin urmare, daca datoria publica interna insumeaza totalitatea obligatiilor statului care decurg din imprumuturi directe sau garantate de pe piata interna, rezulta clar ca obligatia de a achita aceasta datorie revine statului.

De astfel, legea datoriei publice prevede expres ca statul este cel care are obligatia neconditionata si irevocabila de a rambursa imprumuturile contractate in lei.

Tot statului ii revin si obligatiile colaterale privind datoria publica interna,

respectiv de a plati dobanzile si alte costuri ocazionate de obligatiile fata de piata interna.

Instrumentele interne de stat, angajate in nume propriu, adica prin Ministerul Finantelor Publice, asa cum s-a mentionat mai sus, sunt contractate pe piata financiara interna.

In raport de termenele pentru care se lanseaza, aceste imprumuturi interne se clasifica in:

. imprumuturi interne ale statului pe ternen scurt;

. imprumuturi interne ale statului pe termen mediu;

. imprumuturi interne ale statului pe termen lung.

Imprumuturile interne de stat angajate in nume propriu au urmatoarele destinatii:

. finantatea si/sau refinantarea deficitelor bugetare;

. finantarea si/sau refinantarea datoriei publice interne constituite in baza unor legi speciale;

. finantarea unor obiective de investitii de interes national;

. mentinerea unui sold corespuntator in contul general al trezoreriei statului;

. asigurarea resurselor banesti necesare in vederea convertirii in datorie publica interna a garantiilor pentru imprumuturile interne executate.

Pentru destinatiile referitoare la asigurarea resurselor banesti necesare finantarii si/sau refinantarii deficitelelor bugetare si cele privind finantarea si/sau refinantarea datoriei publice interne constituite in baza unor legi speciale, Ministerul Finantelor Publice poate angaja imprumuturi din disponibilitatile banesti existente in contul general al trezoreriei statului.

Mai precis, pentru aceste destinatii se utilizeaza contravaloarea in lei a imprumuturilor externe pastrate in contul general al trezoreriei statului.

Aceste resurse din contul general al trezoreriei statului sunt utilizate si pentru actiunea de convertire in datoria publica interna a garantiilor pentru imprumuturile interne executate.

Utilizarea pentru aceasta destinatie a resurselor din contul general al trezoreriei statului se face numai in limita ramasa neacoperita dupa utilizarea disponibilitatilor fondului de risc si a resurselor bugetare cu aceasta destinatie.

Pentru a asigura mentinerea unui sold corespunzator in contul general al trezoreriei statului, Ministerul Finantelor Publice poate angaja imprumuturi de la Banca Nationala a Romaniei,asa cum se va arata in continutul prezentului capitol.

Imprumuturile interne garantate de stat reprezinta o obligatie a statului roman, in cazurile in care beneficiarii imprumuturilor nu au capacitatea sa achite integral sau partial imprumutul.

Deci, in astfel de situatii creditorii se indreapta impotriva statului, acesta

preluand obligatiile persoanelor juridice aflate in imposibilitatea restituirii

imprumuturilor.

Tot in sarcina statului raman dobanzile si toate celelalte costuri ocazionate de

contractele de imprumuturi ale caror beneficiari nu pot achita contravaloarea

imprumuturilor garantate de stat.

Instrumentele datoriei publice interne

Legea datoriei publice prevede ca instrumente ale datoriei publice interne urmatoarele:

. titlurile de stat in moneda nationala;

. imprumuturile de stat de la Banca Nationala a Romaniei;

. imprumuturile de stat de la bancile comerciale din Romania;

. imprumuturile de stat de la alte institutii de credit din Romania si de la alte

agentii guvernamentale.

Deosebit de aceste instrumente enumerate de legea datoriei publice, trebuie

precizat ca, in functie de conditiile concrete ale Romaniei, datoria publica interna

poate fi angajata si prin alte tipuri de instrumente:

- titluri de stat in valuta emise pe piata interna;

- titluri de stat destinate atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice;

- plasamentele efectuate in contul general al trezoreriei statului de catre

banci.

Titlurile de stat

Titlurile de stat sunt definite ca inscrisuri care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind imprumuturile statului in moneda nationala sau in valuta, pe termen scurt, mediu sau lung.

Elementele tehnice ale titlurilor de stat

Valoarea nominala este valoarea conventionala stabilita de catre emitent in functie de suma totala ce se doreste a fi imprumutata si in functie de numarul de titluri emise.

Pe piata romaneasca, valoarea standard a titlurilor de stat este de 10 milioane. Pretul de emisiune este pretul la care se realizeaza prima vanzare a titlului. Pretul de emisiune este intotdeauna mai mic sau egal cu valoarea nominala.

Cursul titlului reprezinta pretul a 100 de unitati monetare valoare nominala. Cursul obligatiunii este exprimat in procente.

In functie de nivelul cursului se folosesc notiunile:

-curs la paritate sau al pari, cand nivelul lui este de 100%, deci valoarea nominala este egala cu pretul pietei;

-curs peste paritate sau supra pari, cand nivelul cursului este mai mare de

100%;

-curs sub paritate sau sub pari, cand nivelul este mai mic de 100%.

Rata nominala a dobanzii este acea rata de dobanda care, aplicata la valoarea imprumutului, permite calcularea cuponului de dobanda.

Aceasta rata a dobanzii poate fi fixa, deci nu se modifica pe toata durata de viata, sau poate fi variabila, deci se aliniaza la dobanda pietei.

Cuponul de dobanda reprezinta masa absoluta a dobanzii la care are dreptul posesorul titlului pentru un an sau o fractiune dintr-un an.

Durata reflecta intervalul de timp in care se recupereaza plasamentul.

Sensibilitatea pune in evidenta corelatia dintre rata dobanzii si cursul titlului. Aceasta corelatie este invers proportionala.

Sensibilitatea arata cu cat se modifica cursul titlului la modificarea ratei

dobanzii cu 1%.

Prima de rambursare reprezinta un cost pentru emitent ori de cate ori valoarea reala a titlului la rambursare este mai mare decat valoarea reala la plasare.

Emisiunea titlurilor de stat

Titlurile de stat sunt instrumente ale datoriei publice interne emise de Ministerul Finantelor Publice, care este autorizat prin lege sa faca astfel de operatiuni.

Titlurile de stat pot fi emise:

. in forma materializata, ca inscrisuri imprimate, cuprinzand mentiuni obligatorii referitoare la:

- emitent;

- valoarea nominala;

- rata dobanzii;

- scadenta;

- modul de transmisiune;

- alte elemente specifice fiecarei categorii de titluri;

. in forma dematerializata, in care caz datele privind misiunea titlurilor si transmisiunea drepturilor incorporate se evidentiaza prin inscrierea in sistemul de

inregistrare in cont.

Regimul titlurilor de stat

Titlurile de stat sunt instrumente negociabile, atat in regimul consacrat de prevederile legii datoriei publice, cat si in conformitate cu clauzele contractului incheiat cu mandatarul.

Regimul titlurilor de stat se stabileste prin regulamente emise de Ministerul

Finantelor Publice, regulamente care trebuie sa cuprinda norme cu privire la:

- emisiunea titlurilor de stat in forma materializata sau prin inregistrarea in

cont;

- conditii de emisie;

- valoarea nominala, rata dobanzii, prime, scadente, rascumparari si plati;

- conditiile si modalitatile de vanzare a titlurilor de stat;

- inregistrarea si administrarea titlurilor de stat.

Scadenta titlurilor de stat

In raport de termenele pentru care se emit, titlurile de stat exprimate in moneda nationala se clasifica in trei categorii:

- titluri de stat emise pe termen scurt;

- titluri de stat emise pe termen mediu;

- titluri de stat emise pe termen lung.

Titlurile de stat pe termen scurt sunt:

- bonurile de tezaur;

- certificatele de trezorerie;

- alte instrumente ce pot fi create de emitent in conditiile legii.

Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt:

- obligatiunile de stat cu o scadenta de peste 1 an si maximum 5 ani de la emisiune;

- obligatiunile de stat cu scadenta de peste 5 ani de la emisiune.

Circulatia titlurilor de stat

Oferirea spre vanzare a titlurilor de stat se face cu conditia ca oferta sa

includa urmatoarele elemente:

- denumirea;

- data emisiunii;

- valoarea titlurilor de stat oferite;

- forma imprumutului de stat ( cu discont, purtator de dobanda);

- rata dobanzii, metoda de calcul;

- datele la care se plateste dobanda;

- data scadentei ;

- clauzele de rambursare in avans.

Ministerul Finantelor Publice poate emite titluri de stat avand ca agent pentru operatiunile de vanzare, decontare, transfer si depozitare Banca Nationala a Romaniei.

Banca Nationala a Romaniei poarta raspunderea pentru indeplinirea functiilor de agent, in conformitate cu prevederile Conventiei incheiate intre Ministerul

Finantelor Publice si Banca Nationala a Romaniei.

Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a publica in Monitorul Oficial al Romaniei si de a pune la dispozitia mass-media prospectul de emisiune de titluri de stat.

Exista stabilit si un interval limita intre data aparitiei in Monitorul Oficial al Romaniei a prospectului de emisiune si data vanzarii titlurilor de stat, intervalul de minim 3 zile lucratoare.

Prospectul de emisiune a titlurilor de stat trebuie sa contina urmatoarele date:

. denumirea titlurilor de stat care urmeaza a fi emise;

. seriile titlurilor de stat ce urmeaza a fi emise;

. data emisiunii;

. data scadentei ( data rascumpararii);

. valoarea totala a emisiunii;

. valoarea nominala individuala;

. modalitatea si data vanzarii;

. modalitatea si data decontarii;

. rata dobanzii sau pretul;

. detinatorii legali ai respectivelor titluri de stat;

. agentul de plata, inregistrare si transfer;

. regimul fiscal al emisiunii;

Metoda de vanzare a acestor certificate a fost licitatia.

Pretul si randamentul certificatelor s-au calculat pe baza urmatoarei formule:

P = 1 - ( d x r) 360

Y= r/p

in care:

P= pretul titlului de discont exprimat cu sase zecimale d= numarul de zile pana la scadenta

r= rata discontului

y= randamentul ( rata dobanzii)

In acelasi ordin de emisiune s-au stabilit urmatoarele:

. valoarea nominala individuala a unui certificat de trezorerie cu discont este de 100.000.000 lei;

. certificatele de trezorerie cu discont pot fi cumparate de catre intermediarii pietei primare, care trebuie sa depuna oferte atat in cont propriu, cat si in contul clientilor persoane juridice si fizice;

. certificatele de trezorerie cu discont nu se adreseaza persoanelor nerezidente.

Banca Nationala, in calitatea sa de agent, este obligata sa organizeze un sistem de depozitare a titlurilor de stat, precum si un sistem de transferare - inregistrare - decontare pentru operatiunile efectuate cu titluri de stat.

Banca Nationala a Romaniei are obligatia organizarii actiunii de vanzare a titlurilor de stat in numele Ministerului Finantelor Publice.

Trebuie precizat ca Banca Nationala a Romaniei poate delega toate responsabilitatile sau o parte din ele, intermediarilor pietei primare sau altor agenti.

Aceste operatiuni de transfer se fac cu aprobarea Ministerului Finantelor

Publice.

Transferul responsabilitatilor nu degreveaza Banca Nationala a Romaniei de responsabilitatile ei privind garantia unei inregistrari corecte a titlurilor de stat conform Regulamentului privind operatiunile cu titluri de stat derulate prin Banca

Nationala a Romaniei, in calitatea sa de agent al statului.

Totalitatea operatiunilor legate de plasarea emisiunilor, respectiv vanzarea

pentru prima data a titlurilor de stat formeaza piata primara a titlurilor de stat.

La piata primara a titlurilor de stat pot participa banci, institutii financiare si

de credit, autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Intermediarii pietei primare a titlurilor de stat trebuie sa solicite autorizarea

Bancii Nationale a Romaniei.

Pentru a solicita aceasta autorizare, intermediarii pietei primare a titlurilor de stat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa aiba cont curent deschis la Banca Nationala a Romaniei;

- sa dispuna de un capital social minim stabilit de lege;

- sa dispuna de o structura organizatorica distincta pentru operatiunile

specifice cu titluri de stat;

- sa dispuna de spatii specifice (ghisee de lucru cu clientii, sala de

tranzactionare), necesare in vederea efectuarii operatiunilor cu titluri de stat;

- sa aiba norme proprii de reglementare a procedurilor de lucru cu clientii, a

relatiilor cu alti intermediari ai pietei;

- sa aiba norme proprii de reglementare a sistemului de evidenta contabila

specifica;

- sa dispuna de reglementari specifice controlului operatiunilor cu titlu de stat;

- sa aiba dotari tehnice specifice activitatilor de tranzactionare, respectiv

echipamente informatice, echipamente de comunicatii specifice;

- sa dispuna de personal specializat in ativitatile cu titluri de stat.

In plus, intermediarii pietei primare a titlurilor de stat trebuie sa-si asume unele obligatii minimale impuse de Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei.

Aceste obligatii sunt:

. plasarea integrala a emisiunilor de titluri de stat, cu exceptia situatiilor in

care emisiunile sunt plasate prin subscriptie publica.

Pentru acestea, intermediarii pietei primare vor depune la fiecare emisiune de

titluri de stat, anuntata de Ministerul Finantelor Publice si de Banca Nationala a Romaniei, oferte de cumparare intr-un cuantum minim din totalul emisiunii, cuantum care trebuie negociat cu Banca Nationala a Romaniei;

. intermediarii pietei primare trebuie sa-si aduca contributia la dezvoltarea pietei secundare si la mentinerea unui nivel corespunzator de lichiditate a acesteia;

. furnizarea catre Banca Nationala a Romaniei a oricaror informatii, documente sau registre pe care aceasta le poate solicita in legatura cu activitatea pe piata titlurilor de stat;

. participarea, lunar sau ori de cate ori va fi necesar, la consultari la sediul Bancii Nationale a Romaniei, in vederea analizarii conditiilor pietei si previziunilor privind evolutia acesteia.

Pentru a decide asupra reautorizarii intermediarilor pietei monetare a titlurilor de stat, Banca Nationala a Romaniei analizeaza anual performantele realizate de catre acestia.

Vanzarea titlurilor de stat

Activitatea de plasare/vanzare a emisiunilor de titluri de stat este organizata si coordonata de Banca Nationala a Romaniei.

Exista trei modalitati de vanzare a titlurilor de stat:

a) subscriptia publica;

b) subscriptia publica garantata;

c) licitatia.

a) Subscriptia publica este o modalitate de vanzare a titlurilor de stat realizata de catre intermediarii pietei primare sau de catre alti participanti agreati de Banca Nationala a Romaniei.

In aceasta modalitate de vanzare, intermediarii pietei primare si alti participanti agreati de Banca Nationala a Romaniei trebuie sa depuna oferte de cumparare in contul lor si in cel al clientilor lor, pana la subscrierea integrala a emisiunii de titluri de stat sau pana la ora 12:00 a ultimei zile din perioada de subscriere.

Transmiterea - de catre intermediarii pietei primare a titlurilor de stat - a ofertelor de subscriere se face in plic sigilat sau alte modalitati agreate de Banca Nationala a Romaniei, cum ar fi: telex cifrat, modem etc.

Dupa transmiterea, prin oricare din modalitatile descrise mai sus, a ofertelor de subscriere, participantii pe piata primara a titlurilor de stat nu au voie sa retraga aceste oferte.

Prin urmare, odata transmise aceste oferte de subscriere, ele nu mai pot fi retrase, constituind angajamente ferme din partea participantilor.

In practica, se pot intalni situatii in care cererile depasesc valoarea emisiunii de titluri de stat.

In astfel de cazuri, subscriptia se inchide la sfarsitul zilei in care valoarea cererilor depaseste valoarea titlurilor de stat emise.

Procedura utilizata in asemenea situatii comporta doua aspecte:

. ori Ministerul Finantelor Publice majoreaza valoarea emisiunii de titluri de

stat;

. ori toate cererile din acea zi vor fi acceptate proportional.

Exista si cazuri in care o parte a titlurilor de stat emise sa nu fie solicitate la

cumparare, adica sa nu fie subscrise.

Aceste titluri de stat ramase nesubscrise pana la ora 12:00 a ultimei zile din perioada de subscriere se vor anula, iar emisiunea se va inchide la valoarea subscrisa.

b) Subscriptia publica garantata se realizeaza de catre intermediarii pietei primare care garanteaza plasarea intregii valori a emisiunii de titluri de stat pe piata.

Altfel spus, intermediarii pietei primare isi asuma obligatia de a cumpara in cont propriu titluri de stat pe care le plaseaza la clienti si pe piata.

Pretul emisiunii, exprimat ca rata a dobanzii, se stabileste de catre Ministerul Finantelor Publice in urma consultarii prealabile cu Banca Nationala a Romaniei si cu intermediarii pietei primare participanti la plasarea emisiunii de titluri.

Si la aceasta modalitate de plasare a titlurilor de stat, ofertele intermediarilor pietei primare se prezinta:

- in contul propriu al intermediarilor;

- in contul clientilor intermediarilor.

Aceste oferte de subscriere se vor accepta pana la sfarsitul ultimei zile a perioadei de subscriere.

In situatia in care cererile depasesc valoarea emisiunii titlurilor de stat, subscriptia se va inchide la sfarsitul zilei in care valoarea cererilor depaseste valoarea emisa.

La fel ca in cazul primei modalitati de plasare a titlurilor de stat, si in cazul subscriptiei publice garantate, cererile de subscriptie din ziua in care valoarea cererilor depaseste valoarea emisa se vor accepta integral.

Ministerul Finantelor Publice poate accepta majoritatea emisiunilor de titluri de stat in cazul in care cererea de cumparare este mai mare decat valoarea emisiunii.

Pentru titlurile de stat plasate pe piata, intermediarii pietei primare pot primi de la Ministerul Finantelor Publice un comision procentual calculat la valoarea titlurilor de stat plasate reprezentand, in fapt, plata serviciilor de plasare pe piata a titlurilor de stat.

Nivelul comisionului se negociaza intre Ministerul Finantelor Publice, Banca

Nationala a Romaniei si reprezentantii intermediarilor pietei primare.

Transmiterea ofertelor de subscriere trebuie sa se faca in plic sigilat sau alte modalitati acceptate de Banca Nationala a Romaniei ( telex cifrat, modem etc.).

Si in acest caz, ofertele de subscriere depuse nu pot fi retrase, acestea constituind angajamente ferme din partea participantilor.

c) Licitatia

A treia si ultima modalitate de vanzare a titlurilor de stat este licitatia. Vanzarea titlurilor de stat prin licitatie se face de catre Banca Nationala a

Romaniei, ca agent al Ministerului Finantelor Publice.

In baza Conventiei incheiate de catre Banca Nationala a Romaniei cu

Ministerul Finantelor Publice, se stabilesc elementele emisiunii de titluri de stat.

In vederea organizarii licitatiei, Banca Nationala a Romaniei face publice data si locul desfasurarii licitatiei, precum si elementele de identificare a emisiunii ce urmeaza a fi plasata prin licitatie.

Depunerea ofertelor de cumparare trebuie sa fie facuta in ziua desfasurarii licitatiei pana la ora 12:00.

Intermediarii pietei primare care doresc sa achizitioneze in nume propriu, sau in numele clientilor lor, titluri de stat, au obligatia depunerii ofertelor pentru a participa la licitatie, in ziua si locul stabilite in prealabil de organizatorul licitatiei.

In cadrul acestei modalitati de vanzare a titlurilor de stat, pot prezenta oferte de cumparare, in nume si cont propriu, si alti participanti agreati de Banca Nationala a Romaniei.

Elementele de fond care trebuie indeplinite de formularul ofertei de cumparare folosit in licitatie sunt urmatoarele:

- emisiunea pentru care este prezentata oferta;

- data completarii;

- data licitatiei;

- valoarea totala a titlurilor de stat;

- rata dobanzii;

- defalcarea sumei totale licitate in suma solicitata in cont propriu si in suma solicitata in contul clientilor;

- elementele de identificare a intermediarului pietei primare, denumirea si sediul social, semnatura autorizata si stampila oficiala, numarul de inregistrare la Registrul Comertului etc.;

- numarul contului corespondent atat de numerar, cat si de titluri de stat. Banca Natonala a Romaniei poate stabili anumite limite maxime pentru

oferta unui intermediar al pietei primare in totalul emisiunii.

Criteriile in raport de care se limiteaza oferta unui intermediar al pietei primare sunt stabilite de Banca Nationala a Romaniei in raport de gradul de dezvoltare a pietei titlurilor de stat.

Conditiile referitoare la transmiterea ofertelor sunt similare cu cele prezentate la primele doua modalitati de plasare/vanzare a titlurilor de stat, respectiv ofertele trebuie transmise in plicuri sigilate cu stampila si antetul participantilor.

De asemenea, ofertele pot fi transmise si prin alte modalitati acceptate de

Banca Nationala a Romaniei.

Dupa primirea ofertelor de cumparare de titluri de stat prin licitatie, directia de specialitate din cadrul Bancii Nationale a Romaniei transmite aceste oferte comisiei de licitatie desemnate in acest sens. Secretarul comisiei de licitatie trebuie sa elibereze o adeverinta fiecarui ofertant.

Dupa eliberarea adeverintei, oferta de cumparare nu mai poate fi retrasa.

Comisia de licitatie

Asa dupa cum am aratat mai sus, in cadrul modalitatii de plasare/vanzare a titlurilor de stat prin licitatie, se constituie o comisie de licitatie numita de conducerea Bancii Nationale a Romaniei.

Comisia de licitatie se numeste prin ordin al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei.

Componenta comisiei de licitatie este:

. presedinte, desemnat de conducerea Bancii Nationale a Romaniei;

. un secretar;

. cel putin doi membri, din cadrul directiei de specialitate din Banca

Nationala a Romaniei;

. un membru desemnat de catre Ministerul Finantelor Publice.

Fiecare membru din structura comisiei de licitatiei are anumite sarcini specifice:

Presedintele comisiei de licitatie are ca sarcina conducerea lucrarilor comisiei

si verificarea modului de adjudecare a ofertelor.

Tot presedintele trebuie sa semneze procesul-verbal incheiat la sfarsitul

sedintei de licitatie si comunicatul oficial care va fi facut public.

Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice semneaza impreuna cu presedintele comisiei de licitatie procesul- verbal si comunicatul oficial.

Prin aceste semnaturi, reprezentantul Ministerului Finantelor Publice atesta

corectitudinea desfasurarii licitatiei.

Secretarul comisiei de licitatie, impreuna cu membrii acesteia, deruleaza

toate operatiunile specifice legate de:

- deschiderea licitatiei;

- desfasurarea licitatiei;

- stabilirea rezultatului licitatiei;

- intocmirea procesului- verbal al licitatiei;

- intocmirea comunictului oficial;

- semnarea procesului- verbal si a comunicatului oficial.

Desfasurarea licitatiei

Secretarul comisiei de licitatie are sarcina deschiderii sedintei de licitatie in prezenta celorlalti membri ai comisiei.

Tot secretarul comisiei deschide plicurile, constatand ofertele de cumparare depuse de catre participantii la licitatie.

Ofertele de cumparare care nu indeplinesc conditiile stabilite prin regulamentul de licitatie sunt considerate nule de drept si se inapoiaza participantilor emitenti.

Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei prevede posibilitatea acceptarii acelor oferte de cumparare care nu indeplinesc conditiile stabilite prin acesta.

Astfel, presedintele comisiei de licitatie - in mod exceptional - poate decide, de comun acord cu participantul emitent, rectificarea pe loc a erorilor si validarea ofertei.

Desigur ca nu se detaliaza care sunt acele conditii exceptionale in raport de care presedintele comisiei de licitatie poate sa accepte ofertele de cumparare care nu indeplinesc conditiile stabilite prin Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei.

Asa stand lucrurile, se poate trage concluzia ca este la latitudinea presedintelui comisiei de licitatie de a stabili acele imprejurari in care se decide acceptarea, ca exceptie, a ofertelor de cumparare care nu indeplinesc toate conditiile de a fi acceptate la licitatie.

Trebuie retinuta insa conditia prevazuta in Regulamentul Bancii Nationale ca in astfel de situatii decizia presedintelui comisiei sa fie luata de comun acord cu participantul emitent.

Altfel spus, oferta constatata ca fiind neconforma cu cerintele legale se rectifica pe loc, astfel incat sa fie indepartate toate erorile, iar oferta sa poata fi validata.

Dupa aceasta prima etapa in desfasurarea licitatiei, se intocmeste centralizatorul ofertelor de cumparare si se stabileste:

- valoarea emisiunii oferite ce si-a gasit contrapartida in cerere;

- pretul maxim si minim la care au fost adjudecate ofertele de cumparare.

Determinarea pretului

Pretul de vanzare a titlurilor de stat se determina prin doua metode, folosite de Banca Nationala a Romaniei:

. metoda pretului multiplu presupune alocarea titlurilor de stat pentru ofertele acceptate la pretul (rata dobanzii) pe care fiecare dintre ofertantii castigatori l-a oferit pentru adjudecarea completa a emisiunii de titluri de stat.

In baza ofertelor de cumparare, acceptate la preturi diferite, se va calcula un pret (rata a dobanzii) mediu adjudecat;

. metoda pretului uniform presupune alocarea titlurilor de stat pentru ofertele acceptate la cel mai scazut pret (rata dobanzii cea mai ridicata) care a fost acceptat pentru adjudecarea completa a emisiunii de titluri de stat.

Alegerea uneia sau alteia dinte aceste metode se face in raport de nevoile de asigurare a resurselor necesare in vederea finantarii si/sau refinantarii deficitului bugetar, in conditii reciproc avantajoase pentru emitentul emisiunii si pentru ofertanti.

Tipuri de oferte

Ofertele de cumparare la licitatie sunt de doua feluri:

- oferte de cumparare competitive;

- oferte de cumparare necompetitive.

Oferta de cumparare competitiva reprezinta un instrument de participare rezervat persoanelor juridice si se caracterizeaza prin faptul ca participantul indica, pe langa valoarea pe care doreste sa o adjudece, si pretul maxim ( exprimat ca rata minima a dobanzii) pe care este dispus sa il plateasca.

Oferta de cumparare necompetitiva reprezinta un istrument de participare care se caracterizeaza prin faptul ca participantul indica valoarea pe care doreste sa o adjudece, fara a indica pretul( rata dobanzii).

Participarea pe baza de oferta comparativa confera investitorului garantia acceptarii integrale a ofertei sale de cumparare.

Titluri de stat exprimate in valuta

Titlurile de stat se pot emite si in valuta.

In functie de nevoile de finantare si de conjunctura pietelor valutare, emisiunea de titluri de stat in valuta se poate face:

- pe piata interna;

- pe piata externa.

Instrumentele prin emisiuni de titluri de stat in valuta atrase de pe piata interna se vor evidentia la datoria publica interna.

Imprumuturile prin emisiuni de titluri de stat in valuta atrase de pe piata externa se vor evidentia la datoria publica externa.

La emisiunile de titluri de stat in valuta pe piata interna se au in vedere urmatoarele:

. angajarea unor astfel de imprumuturi are un caracter de exceptie, iar imprumuturile respective au ca destinatie finantarea si/sau refinantarea deficitului bugetului de stat;

. imposibilitatea ca nevoile de finantare si/sau refinantare a deficitului bugetului de stat sa fie acoperite din disponibilitatile contului general al trezoreriei statului si din resursele in moneda nationala care pot fi atrase in acest scop de pe piata interna de capital;

. costul mai redus al unor asemenea emisiuni pe piata valutara interna fata de cel de pe piata valutara externa;

. vanzarea titlurilor de stat in valuta pe piata interna se realizeaza prin agenti ai statului in numele Ministerului Finantelor Publice, ca autoritate emitenta.

Acesti agenti ai statului pot fi:

. Banca Nationala a Romaniei;

. Casa de Economii si Consemnatiuni;

. unele banci autorizate sa functioneze in Romania, care dobandesc calitatea de agent al statului in baza conventiilor incheiate in acest scop cu Ministerul Finantelor Publice.

Banca Nationala a Romaniei selecteaza agentii statului ( altii decat Banca Nationala a Romaniei) pentru vanzarea titlurilor de stat in valuta pe piata interna dintre intermediarii pietei primare - banci si institutii financiare si de credit autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Ofertele de cumparare a titlurilor de stat in valuta pe piata interna se depun la agentul statului care opereaza in numele Ministerul Finantelor Publice - ca autoritate emitenta.

Valuta obtinuta in urma emisiunii de titluri de stat este vanduta de Ministerul Finantelor Publice, Bancii Nationale a Romaniei la cursul zilei, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

Contravaloarea in lei rezultata din vanzarea valutei se foloseste de catre Ministerul Finantelor Publice, prin trezoreria statului, la finantarea si/sau refinantarea deficitului bugetului de stat.

Pentru achitarea ratelor scadente, dobanzilor si altor costuri aferente titlurilor de stat emise in valuta pe piata interna, Ministerul Finantelor Publice efectueaza alte imprumuturi pe piata interna, in moneda nationala sau in valuta.

Contravaloarea in lei a dobanzilor si a altor costuri aferente se suporta din prevederile bugetare destinate serviciului datoriei publice.

Plata valutei catre detinatorii titlurilor de stat in valuta se efectueaza de Banca Nationala a Romaniei, la cererea Ministerului Finantelor Publice, care, a doua zi de la primirea confirmarii platii de la Banca Nationala a Romaniei, va efectua plata in lei a sumelor datorate

Piata secundara a titlurilor de stat

Piata secundara a titlurilor de stat reprezinta totalitatea operatiunilor de vanzare-cumparare si a altor operatiuni cu titluri de stat aflate in circulatie, libere de sarcini.

Tranzactiile pe piata secundara a titlurilor de stat se vor efectua in interiorul termenului de scadenta.

Tranzactiile pe piata secundara se efectueaza de catre intermediarii pietei primare (detinatori de titluri de stat cumparate/achizitionate pe piata primara), alti intermediari autorizati de Banca Nationala a Romaniei, persoane juridice si fizice care pot, conform legii, sa desfasoare operatiuni cu titluri de stat.

Rezulta deci, ca jucatorii de pe piata secundara a titlurilor de stat sunt, pe langa intermediarii de pe piata primara, si alte persoane fizice si juridice autorizate sa actioneze pe piata titlurilor de stat.

Regulamentul emis in acest domeniu de Banca Nationala a Romaniei prevede obligativitatea autorizarii intermediarilor de pe piata secundara. Sunt exclusi de la aceasta obligativitate de autorizare intermediarii pietei primare, acestia fiind autorizati cu ocazia participarii ca jucatori pe piata primara.

Pentru autorizarea celorlalti intermediari ai pietei secundare (deci cu exceptia intermediarilor pietei primare) de catre Banca Nationala a Romaniei se cer indeplinite o serie de conditii, astfel:

- cont curent deschis la unul dintre intermediarii pietei primare;

- capital social minim;

- existenta unei structuri organizatorice distincte si a unor spatii specifice

(ghisee de lucru cu clientii) necesare derularii operatiunilor cu titluri de stat;

- existenta unor norme proprii de reglementare a procedurilor de lucru cu clientii;

- existenta unor norme proprii de reglementare a relatiilor cu alti intermediari ai pietei secundare;

- existenta unor norme proprii de reglementare a sistemului de evidenta

contabila specific;

- existenta unor norme proprii de efectuare a controlului operatiunilor de tranzactionare (echipamente informatice: echipamente de comunicatii specifice);

- sa existe personal desemnat special pentru activitatile desfasurate pe piata secundara a titlurilor de stat;

- sa furnizeze Bancii Nationale a Romaniei orice informatii, documente sau registre pe care aceasta le poate solicita in vederea autorizarii.

Inregistrarea si transferul titlurilor de stat

Inregistrarea este o operatiune efectuata de Banca Nationala a Romaniei in

Registrul titlurilor de stat.

Aceasta inregistrare garanteaza detinatorului de titluri de stat dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat.

Dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat este evidentiat prin inregistrarile in conturile titlurilor de stat deschise la Banca Nationala a Romaniei.

Aceste inregistrari se fac pe baza documentelor primare aferente operatiunilor din piata primara si secundara a titlurilor de stat, prin inscrierea de mentiuni referitoare la:

a) detinatorii inregistrati ai titlurilor de stat;

b) transferurile dreptului de proprietate si alte instructiuni de tranzactionare;

c) stingerea dreptului de proprietate asupra titlurilor de stat la data rascumpararii acestora.

Responsabilitatile Bancii Nationale a Romaniei pot fi transferate de catre

aceasta catre intermediarii pietei primare sau alti agenti, cu aprobarea Ministerului

Finantelor Publice.

Acest transfer de responsabilitate referitoare la inregistrarea si transferul titlurilor de stat nu degreveaza Banca Nationala a Romaniei de atributiile ei privind garantia unei inregistrari corecte a titlurilor de stat.

Daca se constata erori in inregistrarile efectuate in contul titlurilor de stat,

Banca Nationala a Romaniei are dreptul sa corecteze aceste inregistrari prin:

- inregistrarea oricarei tranzactii omise;

- inlocuirea unei inregistrari incorecte;

- anularea unei inregistrari.

Piata titlurilor de stat

Valoarea titlurilor de stat se restituie in conformitate cu conditiile de emisiune.

La data rambursarii, obligatiile statului se sting.

Ministerul Finantelor Publice poate rambursa, inainte de data scadentei obligatiei de stat, titlurile de stat cu o scadenta mai mare de un an, daca aceasta este stipulata in clauzele inscrise in titlu sau in actul de emisiune a imprumutului de stat.

In cazul in care titlurile de stat au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, Ministerul Finantelor Publice poate oferi compensatii pentru titlurile de stat emise in forma materializata, sub conditia ca titlul de stat sa fie identificabil prin serie, numar si descriere.

In astfel de situatii, detinatorul are obligatia de a face dovada publicarii furtului sau pierderii.

Imprumuturile de stat de la Banca Nationala a Romaniei

Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa imprumute fonduri in numele statului in mod direct de la Banca Nationala a Romaniei.

Banca Nationala a Romaniei tine in evidentele sale contul general al

Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finantelor Publice.

Banca Nationala a Romaniei primeste incasarile pentru contul curent general al Trezoreriei Statului si efectueaza platile in limita disponibilitatilor existente in acest cont.

Pentru operatiunile efectuate in contul curent general al Trezoreriei Statului, Banca Nationala a Romaniei nu percepe comisioane.

In schimb, pentru disponibilitatile pastrate in contul curent al Trezoreriei

Statului deschis in evidentele sale, Banca Nationala a Romaniei plateste dobanzi.

In cursul exercitiului financiar anual, pentru acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei Statului, Banca Nationala a Romaniei poate acorda imprumuturi.

Aceste imprumuturi se acorda cu termene de rambursare de cel mult 180 de zile

si in conditiile de dobanda la nivelul pietei.

Imprumuturile de aceasta natura se acorda in baza Conventiilor incheiate intre cele doua entitati: Banca Nationala a Romaniei si Ministerul Finantelor Publice.

Reglementarile in domeniu prevad unele conditii care trebuie indeplinite la acordarea imprumuturilor de catre Banca Nationala a Romaniei.

Astfel, suma totala a imprumuturilor acordate nu poate depasi in nici un exercitiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate in anul precedent.

De asemenea, soldul permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi in nici un moment suma totala rezultata din dublarea capitalului si a fondului de rezerva al Bancii Nationale a Romaniei.

Legea datoriei publice prevede posibilitatea ca Ministerul Finantelor Publice sa poata contracta imprumuturi de stat de la bancile comerciale sau de la alte institutii creditoare romanesti, in conditiile rezultate in urma negocierilor.

5. Gestionarea datoriei publice externe

Obligatia de a achita datoria publica externa

Datoria publica externa reprezinta obligatia neconditionata si irevocabila a statului de rambursare a imprumuturilor contractate de pe piata externa, de plata a dobanzilor si a altor costuri aferente.

Deci, pentru a realiza aceasta obligatie, statul, prin Ministerul Finantelor Publice, tine evidenta datoriei publice externe pe cele doua componente principale ale acesteia:

- datoria publica externa contractata direct de stat pe piata externa;

- datoria publica externa rezultata din garantarea imprumuturilor externe contractate de agenti economici si autoritati publice.

In vederea platii serviciului datoriei publice externe se acorda autorizarea bugetara permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Autorizarea bugetara permanenta este autorizarea data prin lege Ministerului Finantelor Publice de a plati serviciul datoriei publice la scadenta, fara prevederi suplimentare in legea anuala a bugetului de stat.

In structura, incepand cu anul 2005 s-a prevazut o scadere a ponderii serviciului datoriei publice ocazionat de plata la extern a imprumuturilor garantate de stat, care nu au fost achitate de catre beneficiarii directi ai acestor imprumuturi.

Sursele de plata pentru serviciul datoriei publice externe sunt urmatoarele :

a) cheltuielile prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat;

b) fondul de rezerva la dispozitia Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;

c) sumele rezultate din recuperarea creantelor statului roman provenite din activitatea de comert exterior;

d) sumele incasate de catre institutiile financiare mandatate de Ministerul Finantelor Publice pentru a administra imprumuturi externe contractate de acesta, in numele si in contul statului, de la beneficiarii finali de imprumuturi, destinate investitiilor si importurilor;

e) sumele incasate de Ministerul Finantelor Publice de la beneficiarii finali ai imprumuturilor, in baza acordurilor subsidiare de imprumut, incheiate in conditiile acordurilor de imprumut intervenite intre statul roman si organismele financiare internationale;

f) sumele prevazute in bugetele beneficiarilor de imprumuturi, in baza acordurilor subsidiare de imprumut si de garantie incheiate intre Ministerul

Finantelor Publice, consiliile judetene sau locale si agentii economici de sub

autoritatea acestora, in conditiile acordurilor de imprumut intervenite intre statul roman si organismele financiare internationale;

g) sumele prevazute in bugetele autoritatilor publice judetene sau locale pentru imprumuturile externe contractate direct de catre acestea;

h) sumele prevazute in bugetele agentilor economici care au contractat imprumuturi externe cu garantia statului;

i) fondul de risc, pentru situatiile in care sunt executate garantiile emise de Ministerul Finantelor Publice pentru imprumuturile externe contractate de agentii economici.

Plata la extern a datoriei publice se face in raport de scadenta acesteia.

Intrumentele datoriei publice externe

Instrumetele datoriei publice externe sunt urmatoarele :

a) titlurile de stat in valuta, emise pe pietele financiare externe;

b) imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organisme internationale;

c) imprumuturi sindicalizate pe termen scurt, mediu si lung;

d) imprumuturi directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu si lung;

e) imprumuturi de la banci straine sau de la companii straine;

f) alte imprumuturi.

Titlurile de stat in valuta reprezinta inscrisuri care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind imprumuturile statului in valuta, pe pietele internationale, pe termen scurt, mediu si lung.

Titlurile de stat in valuta pe termen scurt sunt cele emise pentru o perioada

de pana la un an, inclusiv.

Titlurile de stat in valuta pe terme mediu sunt cele emise pe o perioada de peste un an, pana la 5 ani inclusiv.

Titlurile de stat, in valuta, pe termen lung sunt cele emise pentru o perioada

de peste 5 ani.

Imprumuturile prin emisiuni de titluri de stat in valuta se pot lansa:

a) pe piata interna, cand valoarea acestor titluri se va evidentia la datoria publica interna;

b) pe piata externa, cand valoarea imprumuturilor primite prin lansarea acestor titluri de stat se va evidentia la datoria publica externa.

Angajarea imprumuturilor externe prin titluri de stat se poate face conditionat de incadrarea lor in plafonul anual de indatorare publica externa.

Acest plafon anual de indatorare publica externa se stabileste anual prin lege aprobata de Parlament.

Deosebit de respectarea conditiei de incadrare in plafonul anual de indatorare publica, angajarea imprumuturilor externe prin titluri de stat este conditionata si de necesitatea fundamentarii imprumuturilor sub aspectul necesitatii si oportunitatii in raport cu prioritatile stabilite de Guvern.

In plus, se analizeaza eficienta unor astfel de imprumuturi din punct de vedere al costurilor, conditiilor si termenelor de rambursare si de plata costurilor aferente.

Prevederile referitoare la emisiunea titlurilor de stat pe piata interna , regimul titlurilor de stat, circulatia titlurilor de stat si plata titlurilor de stat se aplica in mod corespunzator si titlurilor de stat emise in valuta.

Vanzarea titlurilor de stat in valuta pe piata externa cuprinde urmatoarele etape:

- stabilirea, in functie de necesitatile de finantare si de conditiile existente pe pietele externe de capital, a elementelor initiale ale emisiunii de titluri de stat:

. valoarea imprumutului;

. perioada in care se va lansa emisiunea;

. scadenta imprumutului;

. valuta in care se doreste sa se efectueze imprumutul;

- desemnarea administratorului/administratorilor imprumutului, precum si numirea firmelor de consultanta juridica pentru administratorii imprumutului;

- stabilirea calendarului emisiunii de titluri de stat;

- elaborarea prospectului de emisiune destinat investititorilor de catre administratorul desemnat, in colaborare cu emitentul;

- orgnizarea unei strategii de marketing;

- organizarea unei prezentari de taxa adresate anumitor categorii de investitori vizati si programarea intalnirilor bilaterale si de grup in principalele centre financiare internationale;

- stabilirea de catre administrator a structurii sindicatului de banci care ar putea participa la subscrierea si plasarea imprumutului si cotelor alocate acestora;

- prin negociere cu sindicatul de investitori, administratorul va determina pretul de lansare al emisiunii si va lansa emisiunea de titluri de stat;

- tranzactionarea pe piata secundara internationala de capital a titlurilor de stat emise si mentinerea de catre administrator a unei piete active si lichide pentru aceste titluri.

Deosebit de lansarea pe piata externa a emisiunilor de titluri de stat, Guvernul prin Ministerul Finantelor Publice angajeaza imprumuturi de la diverse guverne straine si institutii financiare internationale.

Aceste imprumuturi pot fi pe termen mediu sau lung si sunt contractate fie direct de catre stat, fie de catre societati comerciale, regii autonome si autoritati publice straine sau centrale, cu garantia statului.

Indicatori de comensurare a nivelului si a poverii datoriei publice externe

Pentru comensurarea nivelului si a poverii datoriei publice externe se folosesc anumiti indicatori. Indicatorii respectivi evidentiaza gradul de indatorare a tarii fata de strainitate, precum si efortul economic, social, financiar si valutar pe care trebuie sa-l faca tara pentru plata datoriei externe.

Acesti indicatori sunt:

- marimea absoluta a datoriei publice externe, care arata gradul de indatorare a unei tari fata de strainatate la un moment dat;

- marimea medie a datoriei publice pe locuitor, care se determina raportand suma datoriei publice externe la numarul de locuitori ai tarii indatorate.Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat tara este mai impovarata;

- raportul dintre datoria publica externa si produsul intern brut. Acest indicator releva cat la suta din produsul intern brut reprezinta datoria publica fata de strainatate. Cu cat indicatorul este mai mare, cu atat tara este mai indatorata.

- nivelul dobanzilor imprumuturilor externe. Daca dobanzile sunt mari, intr-un anumit numar de ani suma acestora poate depasi suma imprumuturilor; daca esalonarea este facuta pe mai multi ani, efortul tarii debitoare este relativ mai usor;

- numarul de ani in care tara are datorii fata de strainatate. Cu cat tara este

indatorata pe mai multi ani, cu atat este mai impovarata;

- marimea absoluta a serviciului datoriei publice externe. Acest indicator cuprinde platile datorate, pe o perioada de un an, pentru rambursarea datoriei publice externe, reprezentand ratele scadente, dobanzile, spezele si comisioanele aferente. Rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor, spezelor si comisioanelor aferente angajamentelor de datorie publica externa se realizeaza din resursele cu aceasta destinatie prevazute in bugetul de stat, in bugetul local si in bugetul propriu al beneficiarului de imprumut, dupa caz;

- raportul dintre serviciul datoriei publice externe si incasarile din exportul de marfuri si servicii. Cu cat acest raport este mai mic, cu atat situatia este mai usoara pentru tara debitoare;

- raportul dintre datoria publica externa efectiva si exporturile de bunuri si servicii;

- raportul dintre dobanzile platite si exporturile de bunuri si servicii.

Marimea absoluta a datoriei publice externe a unei tari se determina, de regula, prin transformarea valutelor in care aceasta a fost contractata in moneda

nationala sau intr-o valuta straina folosita pe plan international pentru usurarea

comparatiilor internationale.

Daca efortul valutar impus de datoria publica externa este mare, resursele valutare care raman pentru importurile de marfuri necesare dezvoltarii social- economice si consumului sunt corespunzator mai mici.

In aprecierea nivelului si a poverii datoriei publice externe este necesar sa se determine corelatia intre cresterea datoriei publice externe determinate de contrac-

tarea imprumuturilor si capacitatea politico-economica a tarii de a asigura rambur- sarea ratelor scadente anuale, de a nu plati comisioanele, dobanzile aferente etc.,

ceea ce inseamna calcularea plafonului imprumuturilor externe si de indatorare externa.

Banca Nationala a Romaniei - agent al statului privind datoria publica externa

Serviciul datoriei publice externe contractate de Ministerul Finantelor Publice in numele statului se plateste prin Banca Nationala a Romaniei.

Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman.

Obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea stabilitatii monedei nationale.

Banca Nationala a Romaniei poate participa, in numele statului, la tratative si

negocieri externe in problemele financiare, monetare, valutare, de credit si de plati, precum si in domeniul autorizarii si supravegherii bancare.

Banca Nationala a Romaniei exercita drepturi si indeplineste obligatii care

revin Romaniei in calitate de membru al Fondului Monetar International.

Banca Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita insemne monetare, sub forma de bacnote si monede metalice, ca mijloace legale de plata pe

teritoriul Romaniei.

Banca Nationala a Romaniei tine in evidentele sale contul curent general al

Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finantelor Publice.

Banca Nationala a Romaniei primeste incasarile pentru contul curent general al Trezoreriei Statului si efectueaza platile in limita disponibilitatilor existente in acest cont.

In baza conventiilor incheiate in prealabil cu Ministerul Finantelor Publice, Banca Nationala a Romaniei poate actiona ca agent al statului in ceea ce priveste: a) plasarea emisiunilor de titluri de stat si alte efecte negociabile de indatorare

a statului roman;

b) exercitarea functiilor de agent de inregistrare, depozitare si transfer al titlurilor de stat;

c) plata capitalului, dobanzilor, comisioanelor si a spezelor aferente;

d) executarea decontarilor in contul curent general al Trezoreriei Statului.

Acorduri internationale de imprumut

Imprumuturile contractate de stat prin Ministerul Finantelor Publice trebuie sa fie utilizate conform destinatiei stabilite prin acordurile de imprumut.

Conversia fondurilor obtinute prin contractarea imprumuturilor externe pentru finantarea deficitului bugetului de stat

Fondurile obtinute ca urmare a contractarii imprumuturilor externe de catre

Ministerul Finantelor Publice, in numele statului, pentru finantarea deficitului bugetului de stat, sunt convertite in moneda nationala prin Banca Nationala a

Romaniei.

Pentru rambursarea imprumuturilor externe, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa disponibilizeze toate sumele in lei necesare pentru efectuarea integrala a platilor.

Utilizarea imprumuturilor de stat externe pentru finantarea investitiilor sau a importurilor stabilite de Guvern

Pe langa scopurile de finantare a deficitului bugetului de stat, sustinerea balantei de plati, finantarea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, datoria publica externa poate fi contractata si pentru:

a) crearea unor noi locuri de munca si sustinerea societatilor comerciale privatizate sau cu capital majoritar de stat;

b) finantarea restructurarii economiei si constituirea stocurilor strategice, inclusiv productia de bunuri si servicii pentru piata interna si pentru export;

c) finantarea proiectelor de investitii in infrastructura, inclusiv a celor pentru serviciile sociale;

d) finantarea achizitiilor publice.

Imprumuturilor externe contractate de Ministerul Finantelor Publice, in numele statului, se transmit utilizatorilor finali pe baza unor contracte de subimprumut.

Contractele de subimprumut se incheie intre Ministerul Finantelor Publice si utilizatorii finali ai imprumuturilor externe contractate pentru scopurile enumerate mai sus.

Administrarea imprumuturilor externe obtinute pentru finantarea investitiilor sau a importurilor stabilite de Guvern

Legea datoriei publice prevede posibilitatea pe care o are Ministerul Finantelor Publice de a mandata unele institutii financiare pentru administrarea imprumuturilor contractate de Ministerul Finantelor Publice.

Mandatarile se fac in numele si pe seama statului roman pentru imprumuturile externe destinate investitiilor si importurilor.

In astfel de situatii, institutiile financiare mandatate si utilizatorii finali ai imprumuturilor externe contractate de Ministerul Finantelor Publice sunt obligati sa asigure integral sursele necesare pentru rambursarea imprumuturilor.

Aceste obligatii sunt cuprinse in acordurile subsidiare de imprumut si trebuie sa fie in concordanta cu clauzele inscrise in contractele externe.

Proceduri privind gestionarea datoriei publice externe contractale pentru finantarea proiectelor de investitii

Distribuirea imprumuturilor externe care urmeaza a fi utilizate pentru finantarea proiectelor de investitii catre agentii economici se face cu respectarea urmatoarelor reguli:

a) agentii economici trebuie sa prezinte proiecte de investitii cu planurile de afaceri

si alte documente necesare, relevante pentru institutiile financiare specializate;

b) institutiile financiare specializate analizeaza proiectele de investitii, planurile de afaceri si capacitatea agentilor economici de a rambursa fondurile obtinute din imprumuturile externe si adopta deciziile referitoare la utilizarea acestor imprumuturi;

c) in baza deciziilor adoptate, institutiile financiare specializate vor incasa sumele de la creditori conform clauzelor din contractele de imprumut incheiate cu beneficiarii de credite.

In contractele incheiate de institutiile financiare internationale cu Ministerul Finantelor Publice se prevede ca transferul de resurse valutare catre beneficiarii finali sa fie operat numai dupa obtinerea acordului Ministerului Finantelor Publice privind obiectivul de investitii si avizul Comitetului interministerial de garantii si credite de comert exterior.

Avizul Comitetului mentionat se da pe baza analizelor si documentarilor efectuate de Banca de Import-Export a Romaniei - Eximbank.

In cazul proiectelor de investitii finantate de la bugetul de stat, imprumuturile externe contractate de stat se analizeaza si administreaza direct de catre Ministerul Finantelor Publice.

Proceduri privind gestionarea datoriei publice externe contractate pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern

Contractarea imprumuturilor externe direct de catre stat se face prin intermediul Ministerului Finantelor Publice - ca agent al statului.

Aceste imprumuturi directe se obtin in urma contractarii lor cu urmatoarele entitati:

- guvernele altor tari;

- institutii financiare internationale;

- piata financiara internationala.

Aceste imprumuturi, obtinute prin incheierea de acorduri sau contracte de imprumut direct de catre stat - prin Ministerul Finantelor Publice - se folosesc pentru:

- sustinerea balantei de plati;

- realizarea unor proiecte de investitii;

- finantarea exporturilor;

- realizarea unor reforme sectoriale;

- realizarea unor importuri stabilite de Guvern.

Pentru contractarea unui imprumut extern in numele si in contul statului, Ministerul Finantelor Publice prezinta Guvernului o scrisoare/un memorandum insotit de o documentatie corespunzatoare cuprinzand incadrarea in plafonul de indatorare publica externa, destinatia, necesitatea, oportunitatea si eficienta imprumutului extern.

Totodata, scrisoarea, sau memorandumul de imprumut, este insotita de proiectul de mandat pentru negocierea imprumutului cu potentialii creditori externi.

Guvernul aproba mandatul pentru negocierea imprumuturilor externe, iar Ministerul Finantelor Publice - in baza mandatului aprobat - procedeaza la negocierea imprumutului extern in numele si in contul statului.

Negocierea, de catre Ministerul Finantelor Publice, a imprumuturilor externe se face in termenii si in conditiile prevazute in mandat.

In cazul imprumuturilor externe care se contracteaza de la guvernele altor tari, de la organisme si institutii financiare internationale si a caror acordare este conditionata de unele masuri economice, financiare, sociale sau de alta natura,

acordul de imprumut negociat trebuie sa fie aprobat de Guvern inainte de semnare.

Dupa aprobarea de catre Guvern, asemenea acorduri de imprumut externe se ratifica de Parlamentul Romaniei.

Imprumuturile externe efectuate in numele si in contul statului, de catre Ministerul Finantelor Publice, avand ca destinatie importurile stabilite de Guvern, se subimprumuta agentilor economici.

Subimprumutarea se face prin incheierea unor contracte de subimprumut intre agentii economici si Ministerul Finantelor Publice.

Aceste imprumuturi externe destinate finantarii importurilor stabilite de guvern se distribuie agentilor economici:

- direct de catre Ministerul Finantelor Publice;

- prin agenti desemnati de catre acest minister.

Prin contractele de subimprumut, agentii economici se obliga sa asigure plata integrala si la termen a serviciului datoriei publice rezultate din aceste

imprumuturi.

In cazul in care imprumuturile externe se transmit unor beneficiari finali garantati de autoritatile publice, fata de care acestia sunt subordonati, intre Ministerul Finantelor

Publice, pe de o parte, si beneficiarul final de imprumut impreuna cu autoritatea publica

garanta, pe de alta parte, se incheie un contract de subimprumut si de garantie, in care se includ prevederile din acordul de imprumut extern.

Tot in acest contract de subimprumut si de garantie se prevad masuri asiguratorii pentru plata integrala si la termen a serviciului datoriei publice externe

astfel rezultate.

In cazul in care imprumuturile externe au fost date spre administrare in numele si in contul statului, pe baza de mandat, unor institutii financiare interne,

obligatia constituirii resurselor necesare pentru plata la extern a serviciului datoriei publice externe revine in intregime institutiilor financiare interne.

Acestea au obligatia sa colecteze resursele necesare de la beneficiarii finali ai

imprumutului.

Institutia financiara interna poate conveni cu beneficiarii finali subimprumutati ca datoriile acestora sa fie colectate:

- atat in valuta de contract;

- cat si in lei.

Plata la extern a serviciului datoriei publice se face, in astfel de cazuri, de catre institutiile financiare desemnate, din resursele valutare colectate si cele

proprii ori prin schimbul pe piata valutara a monedei nationale.

In situatia in care institutia financiara nu a colectat resursele necesare de la agentii economici subimprumutati, aceasta are obligatia de plata integrala la extern

a serviciului datoriei publice externe, inclusiv a dobanzilor penalizatoare si/sau a majorarilor pentru neefectuarea in termen a platilor la extern.

Ulterior, institutiile financiare se indreapta catre agentii economici subimprumutati pentru recuperarea sumelor datorate si achitate la extern de catre aceste institutii.

Contractele de subimprumut si cele de mandat, incheiate de Ministerul

Finantelor Publice cu institutiile financiare si agentii economici, cuprind date referitoare la:

- valuta in care se calculeaza si se ramburseaza ratele de capital;

- valuta in care se calculeaza si se achita dobanda si alte costuri aferente;

- nivelul comisionului in lei perceput de la institutiile financiare;

- nivelul comisionului in lei perceput de la agentii economici beneficiari ai imprumutului;

- termenele la care beneficiarii imprumuturilor urmeaza sa plateasca

obligatiile derivate din contractele de subimprumut.

Plata la extern a seviciului datoriei publice aferent imprumutului se face de

Banca Nationala a Romaniei, la cererea Ministerului Finantelor Publice.

Plata la extern se face din contul in care au fost colectate resursele valutare de la agentii economici imprumutati.

Agentii economici care au incheiat cu Ministerul Finantelor Publice contracte de subimprumut si de garantie au obligatia sa asigure - prin bugetele proprii - de pe piata valutara, valuta de contract pentru plata integrala a serviciului datoriei publice externe aferent acestor imprumuturi.

Prin contractul de subimprumut se poate conveni cu beneficiarul final ca din veniturile sale realizate in valuta sa vireze suma datorata in contul Ministerului Finantelor Publice, deschis la Banca Nationala a Romaniei, din care sa se asigure plata la extern a serviciului datoriei publice.

6. Garantiile de stat pentru imprumuturi interne

In baza Legii datoriei publice, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa

emita garantii de stat pentru imprumuturi interne.

Garantiile de stat sunt definite ca fiind acele angajamente asumate in contul

si in numele statului de catre Ministerul Finantelor Publice fata de o institutie creditoare de a plati acesteia o anumita suma, in cazul neexecutarii obligatiilor de plata ale debitorului.

Garantiile de stat interne sunt emise pentru imprumuturile contractate de pe piata interna.

Acordarea garantiilor de stat se face catre acele persoane juridice care angajeaza imprumuturi de la o institutie creditoare de pe piata interna pentru finantarea unor proiecte de investitii sau a activitatilor de importanta prioritara pentru Romania.

Pentru a se acorda astfel de garantii de stat pentru imprumuturi interne, contractele de imprumut trebuie sa fie analizate de catre Ministerul Finantelor Publice.

De asemenea, in urma analizei acestor contracte de catre o directie specializata a ministerului mentionat trebuie sa se decida asupra clauzelor contractelor de imprumut incheiate intre institutia bancara creditoare si persoanele juridice care solicita imprumutul cu garantia statului.

Din cele precizate rezulta ca Ministerul Finantelor Publice nu accepta sa acorde garantii in numele statului la toate contractele de imprumut prezentate de solicitantii garantiilor de stat, ci numai la acele contracte ale caror clauze

contractuale au fost acceptate de catre directia de specialitate (cu atributii pe aceasta linie) din Ministerul Finantelor Publice.

Procedura care trebuie urmata pentru a se obtine garantia statului la contractele interne de imprumut este urmatoarea:

Persoanele juridice care pot beneficia, in conditiile legii, de imprumuturi cu garantia statului trebuie sa adreseze Ministerului Finantelor Publice o scrisoare prin care vor formula cererea de garantie a imprumutului de pe piata interna.

Scrisoarea de solicitare a garantiei trebuie sa fie insotita de o serie de acte si documente prevazute in procedura specifica a Ministerului Finantelor Publice, respectiv:

- documentul in baza caruia se poate verifica incadrarea solicitantului ca beneficiar al prevederilor legale prin care Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa acorde garantia statului;

- proiectul contractului de imprumut ce urmeaza sa fie incheiat cu institutia financiara creditoare;

- proiectul contractului comercial, in situatia in care imprumutul garantat urmeaza sa fie utilizat pentru achizitii de utilaje tehnologice, bunuri, servicii ori pentru realizarea de lucrari de constructii-montaj;

- planul de afaceri, cu desfasurarea pe ani in cadrul perioadei pentru care se solicita garantia statului. In situatia in care solicitantul garantiei statului urmeaza a fi supus unui program de restructurare sau redresare financiara, se vor transmite si aceste programe, aprobate de organele cu competente in aceste domenii;

- note si informari, calcule din care sa rezulte estimarea si fundamentarea surselor de rambursare a imprumutului;

- precizarea surselor de plata a costurilor aferente imprumutului si a surselor din care se asigura plata proiectului pentru sumele neacoperite cu imprumutul garantat;

- lista cuprinzand principalii furnizori de la care urmeaza sa se faca aprovizionarea tehnico-materiala cu bunurile si serviciile de baza necesare in vederea asigurarii activitatii economice;

- analiza pietei de desfacere a produselor si/sau serviciilor, cu nominalizarea principalilor clienti;

- bilantul contabil pe cel putin 3 ani anteriori celui in care se solicita garantia statului si situatia economico-financiara pentru perioada scursa din anul in curs;

- raportul de audit, realizat de o firma ori de o persoana fizica independenta autorizata, asupra activitatii economico-financiare din anul anterior celui in care se solicita garantia statului;

- analiza comparativa a cel putin trei oferte primite de la finantatori diferiti. Aceasta documentatie este analizata de catre Ministerul Finantelor Publice

prin Directia generala a datoriei publice.

In situatia in care se considera necesar, se solicita documentatii suplimentare sau informatii din care sa rezulte cat mai clar situatia si imprejurarile in care se solicita imprumutul cu garantia statului.

In urma verificarii documentatiei primite de la solicitantul garantiei se poate decide:

- respingerea cererii de acordare a garantiei statului;

- acceptarea acestei solicitari.

Legea datoriei publice prevede o perioada de maximum 30 de zile calendaristice in care Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa verifice si sa analizeze documentatia primita si sa decida asupra solutiei de respingere sau de aprobare a garantiei statului.

In situatia in care se accepta acordarea garantiei solicitate, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa puna la dispozitia persoanei juridice solicitante un model al conventiei de garantie pentru imprumuturi interne contractate cu garantia statului.

Aceasta conventie trebuie sa se incheie intre garant (Ministerul Finantelor Publice) si garantat (persoana juridica ce beneficiaza de garantia statului) si cuprinde drepturile si obligatiile partilor.

Procedura emiterii garantiilor de stat pentru imprumuturi interne

Asa dupa cum am aratat mai sus, emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi interne este conditionata de acceptarea de catre Ministerul Finantelor Publice a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut.

Dupa parcurgerea etapelor de analiza si verificare a documentatiei solicitate, Ministerul Finantelor Publice incheie cu solicitantul garantiei de stat o conventie de garantie.

Persoana juridica beneficiara a imprumutului intern cu garantia statului are urmatoarele obligatii stipulate in conventia de garantie:

a) sa utilizeze creditul bancar garantat in numele si in contul statului numai pentru destinatiile stabilite prin actul normativ care autorizeaza Ministerul Finantelor Publice sa emita garantia si prin contractul de credit;

b) sa achite la scadenta obligatiile care decurg din contractul de imprumut incheiat cu banca in favoarea careia Ministerul Finantelor Publice a emis scrisoarea de garantie;

c) sa instiinteze in scris Ministerul Finantelor Publice, cu 15 zile lucratoare inainte de data scadentei, despre imposibilitatea constituirii, partiale sau totale, a sumelor necesare pentru plata obligatiilor prevazute in contractul de imprumut, cu motivatiile si fundamentarile necesare;

d) sa plateasca comisionul de risc, precum si majorarile calculate pentru plata cu intarziere a acestuia. Acest comision se achita la termenele prevazute in conventia de garantie;

e) sa informeze in scris Ministerul Finantelor Publice despre actiunile de divizare, privatizare sau despre orice modificare in statutul juridic;

f) sa prezinte informari si rapoarte periodice in legatura cu angajarea creditului si cu modul in care se deruleaza creditul garantat de stat.

De asemenea, garantatul trebuie sa transmita Ministerului Finantelor Publice informari periodice cu privire la modul in care a efectuat plata serviciului datoriei publice creat ca urmare a imprumutului contractat cu garantia statului.

Dupa incheierea conventiei, Ministerul Finantelor Publice emite o scrisoare de garantie.

Scrisoarea de garantie emisa de Ministerul Finantelor Publice in favoarea institutiei financiare creditoare trebuie sa cuprinda informatii referitoare la obligatiile imprumutatului si ale creditorului prevazute in contractul de imprumut.

Prin aceasta scrisoare de garantie, Ministerul Finantelor Publice se obliga fata de creditor ca, in situatia imposibilitatii imprumutatului de a restitui imprumutul, aceasta obligatie revine acestui minister.

Obligatiile Ministerului Finantelor Publice asumate fata de institutia creditoare vor inceta la data rambursarii integrale de catre imprumutat a imprumutului si a costurilor aferente acestuia.

Obligatia de a onora garantiile de stat pentru imprumuturi interne

Garantia de stat pentru imprumuturi interne reprezinta o obligatie indirecta a statului roman.

Aceasta garantie se executa de catre institutia financiara creditoare in situatia insolvabilitatii beneficiarului de imprumut intern.

In cazul in care o garantie de stat pentru un imprumut intern devine exigibila, statul este obligat sa efectueaze catre institutia creditoare plata datorata de debitorul garantat, in conformitate cu stipulatiile scrisorii de garantie emise.

Plata acestor garantii devenite exigibile se face cu prioritate din disponibilitatile fondului de risc si din sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie.

In situatia in care obligatiile de plata depasesc aceste surse, plata se asigura

prin contractarea unui imprumut de stat.

Din cele de mai sus rezulta ca obligatia platii garantiilor de stat revine statului, prin Ministerul Finantelor Publice, care este autorizat in acest sens, ca agent al statului; iar plata efectiva a garantiilor devenite exigibile se face, in ordine, din urmatoarele surse:

- disponibilitatile fondului de risc;

- sumele prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat;

- disponibilitatile banesti procurate prin recurgerea la contractarea unui imprumut de stat.

Trebuie subliniat ca numai partea de garatie achitata din ultima sursa, respectiv din imprumuturile contractate de stat in acest scop, se converteste in datorie publica interna.

Fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturile interne

Asa dupa cum s-a aratat la sectiunea precedenta a prezentului capitol, garantiile de stat devenite exigibile datorita incapacitatii de plata a persoanei juridice care a beneficiat de imprumutul garantat de stat se platesc cu prioritate din fondul de risc si apoi se afecteaza celelalte surse prevazute de lege.

Fondul de risc este definit de Legea datoriei publice ca fiind acel fond extrabugetar constituit la nivelul Ministerului Finantelor Publice, in care se depun comisioanele primite de la beneficiarii imprumuturilor contractate direct de stat si ale celor garantate de acesta, dupa cum sunt negociate cu Ministerul Finantelor Publice.

Rezulta ca acest fond se constituie pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre stat a imprumuturilor contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare.

Veniturile fondului de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne se constituie din:

- sumele incasate de la persoanele juridice garantate de Ministerul Finantelor

Publice, reprezentand comisionul de risc negociat;

- dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate in depozite, reprezentand disponibilitati in fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne, dupa deducerea din acestea a alocatiilor de la bugetul de stat;

- sumele reprezentand incasari din majorarile de intarziere aplicate pentru neplata in termen a comisionului de risc, echivalent cu majorarile de intarziere stabilite pentru neplata impozitelor datorate bugetului de stat;

- sumele primite de la bugetul de stat in completarea fondului de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne;

- alte surse legal constituite cu aceasta destinatie.

Disponibilitatile din fondul de risc pentru garantii de stat pentru imprumuturi interne se pot plasa de Ministerul Finantelor Publice la banci selectionate pe criterii de siguranta, lichiditate si rentabilitate.

Evidentierea fondului de risc se face de catre Ministerul Finantelor Publice, iar sumele cu aceasta destinatie se vireaza intr-un cont deschis pe numele acestui minister la centrala Bancii Nationale a Romaniei.

Documentele prin care se efectueaza viramentul in contul fondului de risc deschis la Banca Nationala a Romaniei trebuie sa cuprinda informatii referitoare la:

- numarul scrisorii de garantie care a generat obligatia de achitare a unor sume la fondul de risc;

- natura platii, adica a contributiei la fondul de risc;

- comision de risc;

- dobanzi;

- penalitati si majorari de intarziere la plata a comisionului de risc;

- debitari pentru rate la imprumuturi interne, dobanzi si alte costuri aferente;

- alocari de la bugetul de stat in completarea fondului de risc.

Utilizarea fondului de risc se face numai pentru plata imprumuturilor interne garantate de stat ca urmare a executarii scrisorilor de garantie.

Exista obligativitatea organizarii evidentei fondului de risc aferent garantiilor acordate pentru imprumuturile interne atat la nivelul Ministerului Finantelor Publice, cat si la fiecare persoana juridica ce a contractat imprumuturi interne cu garantia statului.

Aceste evidente furnizeaza informatii pentru intocmirea de catre Ministerul Finantelor Publice a unui raport semestrial privind modul de constituire si utilizare a fondului de risc pentru imprumuturi garantate de stat.

Acest raport se prezinta conducerii Ministerului Finantelor Publice pentru informare.

Comisionul de risc este o cota procentuala negociata aplicata asupra valorii imprumutului garantat sau efectiv angajat de la o institutie financiara interna si care se cuprinde in conventia de garantare incheiata intre garant si garantat.

Determinarea comisionului de risc se face pe baza analizei economice si financiare a documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat pentru imprumutul intern.

Dupa efectuarea acestei analize si verificarea tuturor datelor si informatiilor

transmise de catre solicitantul de garantie, Ministerul Finantelor Publice determina

gradul de risc al operatiunii.

Gradul de risc poate fi determinat, la solicitarea Ministerului Finantelor

Publice, de catre orice agent desemnat in acest scop.

Gradul de risc se exprima in procente si el poate fi acceptat, atunci cand se analizeaza un caz de acordare a garantiei statului, daca nivelul acestuia nu depaseste 10% din valoarea imprumutului.

In functie de gradul de risc se determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat in contul fondului de risc de catre beneficiarul creditului garantat.

Suma datorata de catre persoanele juridice beneficiare de imprumuturi de pe piata interna garantate de stat se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea imprumutului garantat.

Executarea garantiilor de stat pentru imprumuturi interne

Asa cum s-a aratat mai sus, daca beneficiarul imprumutului garantat de stat nu isi indeplineste obligatia de plata conform contractului de imprumut, atunci institutia creditoare poate prezenta Ministerului Finantelor Publice o cerere de plata prin care solicita sa plateasca - in locul beneficiarului - contravaloarea imprumutului intern.

Trebuie aratat ca institutia creditoare, inainte de a se adresa Ministerului Finantelor Publice pentru executarea garantiei, are obligatia sa indeplineasca toate demersurile pentru recuperarea contravalorii imprumutului.

Prin urmare, apelarea la executarea garantiei statului se face numai dupa

epuizarea tuturor cailor legale de recuperare a sumelor imprumutate de la beneficiarul imprumutului.

In situatia in care se constata ca beneficiarul imprumutului nu are posibi- litatea de a-si onora obligatiile prevazute in contractul de imprumut si in scrisoarea de garantie, institutia creditoare apeleaza la executarea scrisorii de garantie,

solicitandu-i garantului (Ministerul Finantelor Publice) sa achite imprumutul.

Cererea de plata emisa de institutia creditoare trebuie sa includa:

- contravaloarea ratelor de credit restante;

- dobanzile si alte costuri aferente imprumutului;

- data platii ce urmeaza a fi facuta de catre Ministerul Finantelor Publice. Legea datoriei publice prevede obligatia Ministerului Finantelor Publice de a

onora in termen de 30 de zile de la data depunerii, cererea de plata prin transferarea sumelor solicitate in contul indicat de institutia creditoare.

Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi interne se produce

atunci cand:

a) imprumutul acoperit de garantie este achitat in totalitate de catre beneficiarul acestuia;

b) Ministerul Finantelor Publice efectueaza plata sau platile, in totalitate, institutiei creditoare, in numele garantatului;

c) termenul de valabilitate stipulat in scrisoarea de garantie a expirat.

Stingerea obligatiilor ce decurg din contractul de imprumut atrage incetarea valabilitatii scrisorii de garantie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finantelor Publice, in termen de 10 zile de la intrunirea uneia dintre

conditiile de incetare a valabilitatii garantiei de stat.

Recuperarea sumelor platite pentru garantiile de stat privind imprumuturile interne

Dupa efectuarea de catre Ministerul Finantelor Publice a platii sau a platilor generate de executia garantiei de stat pentru imprumutul intern, beneficiarul imprumutului are obligatia sa restituie acestui minister echivalentul cheltuielilor suportate pentru onorarea obligatiilor fata de institutia creditoare.

Deci, prin preluarea obligatiilor garantatului si achitarea sumelor solicitate prin cererea de plata a institutiei creditoare, Ministerul Finantelor Publice a inregistrat un debit si are obligatia recuperarii lui.

In acest sens, Conventia incheiata intre Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, si beneficiarul imprumutului intern constituie titlu executoriu.

Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza

creanta fiscala.

Pentru recuperarea sumelor platite conform garantiei de stat, Ministerul Finantelor Publice, are prioritate asupra activelor si veniturilor beneficiarului imprumutului intern.

Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata prevazute in Conventia incheiata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.

Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.

7. Garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Acordarea de garantii de stat pentru imprumuturi externe

Pe langa garantiile de stat acordate beneficiarilor de imprumuturi de pe piata interna, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa acorde si garantii de stat pentru imprumuturi externe.

In acest caz, Ministerul Finantelor publice actioneaza in numele statului in relatiile cu beneficiarii de imprumuturi externe care solicita garantiile de stat.

Legea datoriei publice prevede situatiile concrete si obiectivele care trebuie

finantate din imprumutul extern garantat de stat.

Astfel, garantiile de stat pentru imprumuturi externe se acorda numai pentru a

finanta obiective de importanta prioritara pentru Romania.

In vederea contractarii unor imprumuturi externe cu garantia statului,

Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa analizeze si sa urmareasca:

. fundamentarea necesitatii si oportunitatii imprumuturilor externe in raport

cu prioritatile si cu acordurile guvernamentale;

. eficienta imprumuturilor externe angajate din punct de vedere al costurilor,

conditiilor si termenelor de rambursare;

. existenta si realitatea tuturor documentelor pentru contractarea de imprumuturi

externe;

. studiul de fezabilitate insotit de acordul si de aprobarea organelor sau

autoritatilor competente.

Dupa obtinerea avizului de principiu al Ministerului Finantelor Publice,

persoanele juridice transmit secretariatului tehnic al Comitetului International de

Garantii si Credite de Comert Exterior cereri oficiale de garantii externe.

Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, evalueaza riscurile financiare, oportunitatea si conditiile de emitere a garantiei, pentru a nu afecta credibilitatea financiara a statului.

Valoarea totala a garantiilor de stat pentru imprumuturi externe care pot fi acordate intr-un singur an trebuie sa se incadreze in plafonul de indatorare publica externa.

Acest plafon se stabileste anual prin adoptarea in acest sens a unei legi de catre Parlamentul Romaniei.

Odata stabilit plafonul de indatorare publica, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa urmareasca incadrarea fiecarui imprumut extern in cadrul acestui plafon.

Depasirea plafonului stabilit prin lege atrage raspunderea juridica a persoanelor care se constata a fi vinovate de aceasta incalcare a legii.

Obligatia de a onora garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Garantia de stat pentru imprumuturi externe reprezinta o obligatie indirecta a statului roman care se exercita in cazul cand beneficiarul imprumutului extern nu are capacitatea sa achite imprumutul.

In astfel de situatii, intalnim cazuri in care beneficiarii garantiei de stat pentru imprumuturi externe nu achita total sau partial valoarea imprumutului garanatat.

Incapacitatea de plata a beneficiarului de imprumut genereaza obligatia Ministerului Finantelor Publice de a achita - in baza garantiei acordate - atat contravaloarea ratelor din imprumutul extern neachitat, cat si dobanzile si celelalte costuri aferente.

Cheltuielile aditionale ocazionate de restituirea imprumuturilor externe (dobanzi si alte costuri) sunt stabilite in conformitate cu clauzele contractului de imprumut extern.

Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi externe

Dupa cum am aratat mai sus, garantiile pentru imprumuturi externe se acorda numai pentru finantarea unor obiective care au o importanta prioritara pentru Romania.

Prin urmare, nu se accepta pentru analiza si selectare acele cereri de garantie care vizeaza imprumuturi externe efectuate de catre diferiti agenti economici pentru scopuri de comercializare a unor bunuri de consum sau proiecte de investitii fara importanta pentru tara, deci obiective care nu vizeaza interesul general al societatii.

In vederea contractarii unui imprumut extern cu garantia statului, in functie de sursa de rambursare a acestuia, se vor parcurge urmatoarele etape:

. in cazul autoritatilor administratiei publice centrale, precum si al persoanelor juridice care ramburseaza imprumutul integral din resurse alocate de la bugetul de stat, acestea vor transmite Ministerului Finantelor Publice cereri corespunzatoare, insotite de documentatii si fundamentari corecte si relevante, conform legislatiei in vigoare, privind proiectele de investitii si achizitiile publice, copie de pe hotararea Guvernului pentru aprobarea contractarii creditului extern si garantarea acestuia de stat, proiectul acordului de imprumut si al scrisorii de garantie, precum si alte documente ce ar putea fi solicitate de Ministerul Finantelor.

Dupa analizarea documentatiei primite de la beneficiarii pentru care imprumutul extern garantat de stat se ramburseaza integral de la bugetul de stat, directiile de resort din cadrul Ministerului Finantelor vor intocmi un proiect de conventie de garantie care va fi incheiata intre Ministerul Finantelor, in calitate de garant, si autoritatea administratiei publice centrale sau persoana juridica respectiva, in calitate de garantat, in care vor fi precizate drepturile si obligatiile partilor. Conventia va cuprinde penalitatile aplicabile pentru neonorarea la scadenta, de catre acesti beneficiari, a obligatiilor externe asumate prin contractarea imprumutului extern garantat de stat. Aceasta categorie de beneficiari ai garantiei statului nu plateste comision de risc;

. in cazul societatilor comerciale, regiilor autonome, companiilor/societatilor nationale, care ramburseaza imprumuturi din venituri proprii, acestea vor transmite, dupa obtinerea avizului de principiu al Ministerului Finantelor, cereri oficiale insotite de documentatii si fundamentari, in stricta concordanta cu cerintele si cu procedurile de analiza pentru astfel de imprumuturi, catre secretariatul tehnic al Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, urmand ca dupa obtinerea avizului favorabil al acestuia sa prezinte Ministerului Finantelor o copie de pe acest aviz, proiectul acordului de imprumut si al scrisorii de garantie,

precum si alte documente ce ar putea fi solicitate de Ministerul Finantelor.

Pe baza analizei documentatiei primite de la beneficiarii imprumuturilor externe, directiile de resort din cadrul Ministerului Finantelor intocmesc si prezinta spre aprobare conducerii departamentului din care fac parte o nota-mandat in care se cuprind limitele si conditiile de negociere a acordului (contractului) de imprumut, scrisori de garantie si alte documente aferente.

Dupa negocierea conditiilor prevazute in nota-mandat, directiile de resort din cadrul Ministerului Finantelor intocmesc si prezinta spre aprobare conducerii departamentului din care fac parte o nota, rezultat al negocierilor, care, impreuna cu scrisoarea de garantie si cu alte documente aferente, vor fi supuse aprobarii si semnarii conducerii Ministerului Finantelor.

De asemenea, in cazul societatilor comerciale, regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale beneficiare ale imprumuturilor externe, care ramburseaza imprumutul din venituri proprii, acestea vor incheia, in calitate de garantat, cu Ministerul Finantelor, in calitate de garant, reprezentat de conducerea departamentului de resort, o conventie prin care se vor stabili drepturile si obligatiile partilor semnatare ale conventiei, ce decurg din garantarea de catre stat a imprumutului extern respectiv. Prin conventie se vor stabili cota procentuala de constituire a comisionului la fondul de risc si modul de plata a acestuia.

Pentru obtinerea garantiilor de stat, solicitantii trebuie sa depuna o

documentatie completa la Banca de Export-Import a Romaniei - Eximbank.

Dupa analizarea documentatiei de catre o directie specializata din Eximbank, aceasta se supune spre avizare Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior.

Acest comitet avizeaza proiectele pentru care se vor emite scrisori de garantie.

Dupa parcurgerea acestei etape, Ministerul Finantelor este autorizat sa emita garantii de stat pentru imprumuturi externe contractate de agentii economiei si de autoritatile publice romane.

Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi externe este conditionata de acceptarea de catre Ministerul Finantelor Publice a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut incheiate intre persoanele juridice si institutiile creditoare.

La emiterea scrisorii de garantie pentru imprumutul extern intre Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, si beneficiarul imprumutului extern garantat de stat, in calitate de garantat, se incheie o conventie in care sunt prevazute drepturile si obligatiile partilor.

Conventia cuprinde urmatoarele obligatii pentru persoana juridica beneficiara

de imprumut extern cu garantia statului:

. sa utilizeze imprumutul extern garantat in numele si in contul statului

numai pentru destinatiile stabilite prin contractul de imprumut extern incheiat intre

persoana juridica si creditorul extern;

. sa achite la scadenta obligatiile care decurg din contractul de imprumut

extern, incheiat cu creditorul extern in favoarea caruia Ministerul Finantelor

Publice a emis scrisoarea de garantie;

. sa plateasca, la scadentele si in conditiile prevazute in conventii, comisionul de

risc, precum si majorarile calculate pentru plata cu intarziere a comisionului de risc;

. sa instiinteze in scris Ministerul Finantelor Publice, cu 15 zile lucratoare inainte de data scadentei, despre imposibilitatea constituirii sumelor necesare pentru plata obligatiilor care decurg din contractul de imprumut extern, cu motivatiile si fundamentarile corespunzatoare;

. sa achite, in termenele si in conditiile care vor fi stabilite cu garantatul,

sumele platite de acesta ca urmare a executarii partiale sau totale a garantiei,

precum si majorarile de intarziere, calculate potrivit dispozitiilor legale;

. sa informeze Ministerul Finantelor Publice despre intentia de divizare,

privatizare sau despre orice modificari in statutul juridic;

. sa comunice lista cuprinzand costurie si bancile la care are deschise acele conturi;

. sa anunte in prealabil si sa obtina acordul Ministerului Finantelor Publice in

cazul in care intentioneaza sa isi tranfere si/sau sa isi deschida un nou cont la o alta

banca decat banca si/sau bancile la care isi are deschise conturile la data incheierii conventiei;

. sa prezinte Ministerului Finantelor Publice informari periodice in legatura

cu angajarea imprumutului garantat de stat si cu modul in care se deruleaza acesta;

. sa prezinte periodic informari referitoare la modul in care s-a efectuat plata

serviciului datoriei publice creat ca urmare a imprumutului contractat cu garantia

statului;

. sa prezinte informari referitoare la modul in care a efectuat platile datorate

la fondul de risc.

Dupa incheierea conventiei mentionate, Ministerul Finantelor Publice emite scrisoarea de garantie in favoarea institutiei creditoare.

Pe baza analizei economice si financiare, realizata pe temeiul documentatiei prezentate de catre solicitantul garantiei statului pentru imprumuturi externe,

Ministerul Finantelor Publice determina gradul de risc, care se exprima in procente.

Analiza documentatiei se face de catre Banca de Export- Import a Romaniei -

Eximbank sau de alti agenti desemnati de catre aceasta odata cu supunerea spre avizare a propunerii de acordare a garantiei statului.

Aceasta propunere se inainteaza Comitetului International pentru Garantii si

Credite de Comert Exterior care are in atributii avizarea documentatiei si propunerea de acordare a garantiei de stat.

Gradul de risc se poate determina si de catre un agent independent desemnat in acest sens de catre Ministerul Finantelor Publice.

Gradul de risc poate fi acceptat daca nivelul acestuia nu depaseste 10% din valoarea imprumutului extern.

Dupa stabilirea gradului de risc, fie de catre Ministerul Finantelor Publice, fie de catre agentul desemnat de catre acest minister, se determina cuantumul

comisionului de risc.

Acest comision astfel determinat reprezinta o obligatie a agentului economic beneficiar al imprumutului extern garantat de stat si se inscrie in Conventia

incheiata cu Ministerul Finantelor Publice.

Comisionul de risc se vireaza in contul de risc de catre beneficiarul creditului garantat.

Suma datorata fondului de risc se determina prin aplicarea cotei procentuale a comisionului de risc, determinat in raport de gradul de risc, la valoarea

imprumutului extern garantat.

Garantiile externe acordate de stat

Chiar daca in scadere, un alt risc identificat la adresa sustenabilitatii finantelor publice poate fi reprezentat de catre garantiile emise la extern pentru creditele contractate de agentii economici.

Stocul acestor garantii emise la extern pana la sfarsitul anului 2004 a crescut la 4.662,3 milioane dolari SUA fata de 3.701,0 milioane dolari SUA la sfarsitul anului 2003.

Creditele contractate pentru sectoarele prioritare si garantate de Ministerul Finantelor Publice au fost destinate in principal imbunatatirii sistemului de comunicatii, diversificarii surselor de energie (domeniul nuclear, hidroenergetic, sectorul minier), restructurarii sectorului transporturilor si achizitionarii de resurse energetice.

Garantiile emise la extern pentru creditele contractate de agentii economici

Rata esecului a fost mai mica in anul 2004, ajungand la 12,6 % fata de 30,3%

cat s-a inregistrat in anul 2003.

In anul 2004, fata de anul 2003, platile efectuate la extern de Ministerul

Finantelor Publice in contul agentilor economici garantati au scazut cu 50,7 %.

In anul 2004, sumele recuperate de la agentii economici au depasit platile efectuate in acest an de 1,4 ori.

Fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Veniturile fondului de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat se costituie, inclusiv in valuta, din:

. sumele incasate de la beneficiarii de imprumuturi externe cu garantia

statului, reprezentand comisionul de risc;

. dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate in depozit avand ca provenienta fondul de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat;

. sumele reprezentand incasari din dobanzi si penalitati de intarziere aplicate pentru dobanzi si penalitati de intarziere aplicate pentru neplata la termen a comisionului de risc, echivalente cu dobanzile si penalitatile de intarziere stabilite pentru neplata impozitelor datorate bugetului de stat;

. sumele incasate de la debitorii rezultati ca urmare a efectuarii platii la extern de catre Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garantat. Deci, in cazul in care se efectueaza plati din fondul de risc aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta;

. sumele primite de la bugetul de stat in completarea fondului de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat.

Gestionarea fondului de risc pentru imprumuturile externe garantate de stat se

efectueaza de Ministerul Finantelor Publice, in regim extrabugetar, prin contul general al Trezoreriei Statului.

Sumele aflate in depozit in fondul de risc sunt destinate achitarii obligatiilor

generate de garantiile de stat pentru imprumuturile acordate.

Evidenta fondului de risc pentru imprumuturile externe garantate de stat se organizeaza atat la Ministerul Finantelor Publice, cat si la fiecare persoana juridica garantata care s-a angajat sa plateasca contributii la fondul de risc.

Evidenta fondului de risc se organizeaza atat analitic, cat si sintetic, in functie de natura imprumutului extern.

La nivelul Ministerului Finantelor Publice, evidenta fondului de risc se organizeaza pe ansamblul fondului de risc- la nivel sintetic - si pe fiecare garantat pentru imprumuturi externe.

Semestrial, Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a intocmi un raport privind modul de constituire si de utilizare a fondului de risc pentru imprumuturi externe garantate de stat.

Acest raport se utilizeaza pentru informarea conducerii Ministerului Finantelor

Publice.

Executia garantiilor de stat pentru imprumuturi externe emise de

Ministerul Finantelor Publice

Dupa emiterea garantiilor de stat prin incheierea conventiilor intre Ministerul Finantelor Publice si beneficiarul creditului extern si transmiterea scrisorii de garantie in favoarea institutiei externe creditoare, Ministerul Finantelor Publice are o raspundere indirecta pentru restituirea imprumutului.

Prin urmare, exista un risc in sarcina acestui agent al statului constand in obligatia acestuia de a achita- in locul beneficiarului direct de imprumut extern- valoarea creditului extern.

In aceasta situatie, Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa urmareasca

recuperarea integrala si la termenele stabilite a sumelor datorate de beneficiarii de

imprumut.

In cazul in care beneficiarul garantiei nu-si indeplineste obligatiile de plata

stipulate in acordul de imprumut, institutia creditoare instiinteaza in scris

Ministerul Finantelor Publice, in vederea exercitarii obligatiei de garant.

Institutia creditoare are obligatia de a mentiona, in scrisoarea de solicitare a

executarii garantiei, urmatoarele date:

. rata imprumutului nerestituita de beneficiarul direct al imprumutului extern;

. valoarea dobanzii calculate si neincasate de la beneficiarul imprumutului;

. costurile aferente imprumutului.

Aceste sume, inscrise in scrisoarea institutiei creditoare, trebuie sa fie rambursate de catre garant in virtutea obligatiilor sale asumate prin scrisoarea de garantie.

Beneficiarul garantiei de stat are obligatia de a informa in timp util garantul (Ministerul Finantelor Publice ) asupra lipsei disponibilitatilor banesti necesare achitarii sumelor scadente la extern.

Dupa verificarea realitatii datelor transmise de catre beneficiarul garantiei, Ministerul Finantelor Publice dispune plata la extern a sumelor scadente, catre institutia creditoare.

Plata efectiva la extern se efectueaza de catre Banca Nationala a Romaniei la solicitarea prealabila a Ministerului Finantelor Publice.

Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi externe

Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi externe se produce in urmatoarele situatii:

a) atunci cand imprumutul acoperit de garantia de stat este achitat in totalitate de catre beneficiarul acestuia;

b) atunci cand Ministerul Finantelor Publice efectueaza plata sau platile, in

totalitate, institutiei creditoare straine, in numele garantului;

c) atunci cand termenul de valabilitate stipulat in scrisoarea de garantie a

expirat.

In toate aceste situatii se sting obligatiile care decurg din contractul de

imprumut si ca urmare aceasta atrage incetarea valabilitatii scrisorii de garantie.

Recuperarea sumelor platite pentru garantiile de stat pentru impru- muturi externe

Plata la extern a obligatiilor asumate prin scrisoarea de garantie de catre Ministerul

Finantelor Publice nu stinge automat obligatiile beneficiarului de imprumut.

Prin urmare, acesta nu mai are obligatii directe catre institutia creditoare, dar ramane debitor fata de Ministerul Finantelor Publice care a achitat, in numele lui, obligatiile decurgand din contractul extern de imprumut.

Beneficiarul imprumutului extern are obligatia de a intreprinde toate masurile pentru a restitui Ministerului Finantelor Publice sumele platite, in conformitate cu prevederile Conventiei incheiate intre garant si garantat.

Conventia incheiata de Ministerul Finantelor Publice in calitate de garant, si beneficiarul imprumutului extern constituie titlu executoriu.

Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa intreprinda toate masurile legale pentru a recupera plata sau platile efectuate, ca rezultat al executiei garantiei de stat.

In situatia in care beneficiarul de imprumut nu-si plateste de bunavoie

obligatiile fata de Ministerul Finantelor Publice, acesta va proceda, prin organele

fiscale competente, la actiuni de executare silita.

Procedura de executare silita se realizeaza de catre organele fiscale conform

Codului de procedura fiscala.

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de

executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea

intregii executari revenind organului de executare, in a carui raza teritoriala isi are

domeniul fiscal debitorul.

Executarea silita se face de organele de executare prin intermediul

executorilor fiscali, care au posibilitatea:

. sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in

alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau

valorilor care pot fi executate silit;

. sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate

constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

Executarea silita incepe numai dupa ce debitorul a fost instiintat sa plateasca,

iar dupa instiintare au trecut 15 zile de la comunicare.

Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor

proprietate a debitorului, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura

necesara pentru realizarea creantelor.

Executarea silita se desfasoara pana la stingerea debitelor, a creantelor

decurgand din executarea garantiei statului, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de

intarziere ori a altor sume datorate, precum si a cheltuielilor de executare.

Trebuie precizat ca Ministerul Finantelor Publice are posibilitatea de a aproba

acte aditionale la conventii care vor cuprinde:

. esalonarea sau reesalonarea la plata a sumelor datorate de beneficiarii de

imprumut;

. inlesniri la plata dobanzilor si penalitatilor de intarziere.

8. Administrarea si inregistrarea datoriei publice si a garantiilor de stat

Administrarea datoriei publice si a garantiilor de stat

Administrarea datoriei publice si a garantiilor de stat se face de catre Ministerul

Finantelor Publice, care este autorizat prin lege sa exercite aceste atributii.

Ministerul Finantelor Publice este singurul emitent si administrator al datoriei publice si are competenta sa stabileasca balanta zilnica a Contului General al Trezoreriei, scadenta datoriei publice, conturile cu dobanda etc.

In administrarea datoriei publice si a garantiilor de stat, Ministerul Finantelor

Publice are urmatoarele competente:

● analizeaza si evalueaza marimea imprumutului, astfel incat nivelul de indatorare sa corespunda necesitatilor Romaniei si capacitatii statului de a gestiona datoria;

● tine evidenta contabila a datoriei publice contractate si evidenta statistica a garantiilor de stat emise;

● urmareste derularea imprumuturilor garantate de stat;

● supravegheaza lichiditatile din contul general al Trezoreriei Statului pentru plata la termenele stabilite a obligatiilor;

● elaboreaza anual contul general al datoriei publice.

Inregistrarea datoriei publice si a garantiilor de stat

Datele si informatiile referitoare la datoria publica totala pe cele doua componente ale sale (interna si externa), precum si cele referitoare la garantiile de stat emise sunt evidentiate la Ministerul Finantelor Publice intr-o serie de registre deschise pentru fiecare componenta a datoriei publice.

Astfel, Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a tine urmatoarele registre:

● Registrul datoriei publice a statului, in care se evidentiaza situatia datoriei publice in ordine cronologica si care are doua componente:

- subregistrul datoriei publice interne;

- subregistrul datoriei publice externe.

● Registrul garantiilor de stat pentru imprumuturi, in care se evidentiaza

situatia garantiilor de stat, care, la randul lui, are doua componente:

- subregistrul garantiilor interne de stat;

- subregistrul garantiilor externe de stat.

Registrul datoriei publice a statului contine, in ordine cronologica, situatia tuturor obligatiilor interne si externe contractate direct, mentionandu-se intr-o rubrica distincta numarul din subregistrul datoriei publice interne si, respectiv din subregistrul datoriei publice externe.

In vederea pastrarii caracterului unitar al evidentei datoriei publice interne si,

respectiv, a celei externe, pe documentele ce reflecta obligatia directa a statului sau

obligatia garantata de acesta se vor mentiona doar numerele din subregistrul

datoriei publice externe si, respectiv, din subregistrul datoriei publice interne.

Subregistrul datoriei publice externe contine, in ordine cronologica, situatia

tuturor obligatiilor externe contractate direct.

Registrul garantiilor de stat pentru imprumuturi contine situatia tuturor

obligatiilor interne si externe garantate de stat.

Toate registrele datoriei publice au regim special. Ele se tiparesc in format A 3,

se leaga in registre de 200 de file, care se snuruiesc si se numeroteaza.

Pentru a conduce aceste evidente, Ministerul Finantelor Publice a instituit

obligativitatea beneficiarilor de imprumuturi interne si/sau garantate de stat de a

transmite copii de pe fiecare document primar care atesta, dupa caz:

● contractarea imprumutului;

● actul aditional la contractul de imprumut, daca au fost aduse modificari la acesta;

● tragerile din imprumut;

● ratele de capital rambursate;

● platile de dobanzi;

● platile de comisioane;

● platile de alte costuri aferente imprumutului.

De asemenea, inainte de fiecare scadenta de plata a ratei de capital, a

dobanzii comisioanelor si a altor costuri aferente imprumutului, beneficiarii

imprumutului au obligatia de a raporta Ministerului Finantelor Publice situatia

privind constituirea surselor de plata a acestor datorii.

Beneficiarii imprumuturilor externe au obligatia sa intocmeasca si sa

inainteze Ministerului Finantelor Publice urmatoarele formulare de raportare:

● raport privind imprumuturile/creditele pe termen mediu si lung;

● scadentarul estimativ al tragerilor si al platilor de capital (capitalul aferent

imprumutului este suma obtinuta ca urmare a unui imprumut);

● scadentarul estimativ al platilor;

● situatia imprumutului.

Legea datoriei publice prevede obligativitatea Ministerului Finantelor Publice

de a prezenta, semestrial, Guvernului si Parlamentului, situatia imprumuturilor

externe contractate direct de catre stat si a celor garantate de stat.

Aceste informari trebuie sa fie insotite de rapoarte structurate pe urmatoarele

probleme:

. situatia de ansamblu a datoriei publice externe a statului la finele perioadei de raportare comparativ cu cea de la finele anului precedent, cu precizarea noilor

angajamente de datorie externa intervenite si a rambursarilor efectuate pe perioada

de raportare;

. situatia datoriei publice externe contractate direct de stat la finele perioadei de raportare comparativ cu cea de la finele anului precedent, cu mentionarea noilor

angajamente directe ale statului de datorie publica externa si a rambursarilor efectuate in perioada de raportare. In aceasta situatie trebuie sa se regaseasca

informatii detaliate si referiri cu privire la:

- principalii creditori externi;

- principalele destinatii ale imprumuturilor externe;

- sumele trase din imprumuturile externe;

- intarzierile inregistrate in utilizarea unor imprumuturi externe, cauzele care au determinat astfel de intarzieri si efectele acestora asupra costurilor imprumutului

si asupra realizarii proiectelor de finantat din imprumuturile externe respective;

- plata serviciului datoriei publice externe aferent imprumuturilor contractate direct de stat, eventualele intarzieri la plata fata de scadenta si motivarea acestora;

. situatia datoriei publice externe contractate de persoane juridice cu

garantia statului comparativ cu cea de la finele anului precedent, cu precizarea noilor angajamente de imprumuturi externe cu garantia statului si a rambursarilor

efectuate in perioada de raportare.

La acest capitol al situatiei imprumuturilor externe garantate de stat trebuie sa

se includa informatii detaliate referitoare la:

- principalii beneficiari de imprumuturi externe cu garantia statului si destinatiile imprumuturilor externe respective;

- arieratele inregistrate la plata serviciului datoriei publice externe pentru imprumuturile externe garantate de stat pe beneficiari de astfel de imprumuturi, pe

categorii de plati restante;

- plati efectuate de Ministerul Finantelor Publice in executarea garantiilor de stat pentru imprumuturi externe;

- sumele recuperate si cele ramase de recuperat in contul platilor efectuate de

Ministerul Finantelor Publice pentru garantiile la imprumuturi externe executate, pe categorii de debite (rate de capital, dobanzi, alte costuri).

Deosebit de aceste rapoarte si informari, Ministerul Finantelor Publice intocmeste anual Contul general al datoriei publice a statului, pe urmatoarele

componente:

● contul datoriei publice interne directe a statului;

● contul datoriei publice externe directe a statului;

● situatia garantiilor statului pentru credite interne si externe primite de alte persoane juridice.

Contul datoriei publice interne directe a statului cuprinde imprumuturile

contractate direct de pe piata financiara interna, inclusiv sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului, care se raporteaza in urmatoarea structura:

● imprumuturi pentru finantarea si refinantarea deficitului bugetului de stat;

● imprumuturi aprobate pe baza de legi speciale;

● imprumuturi din contul general al trezoreriei statului pentru finantarea temporara a deficitului bugetului de stat.

Contul datoriei publice externe directe a statului cuprinde imprumuturile externe contractate direct de stat in nume propriu, care se raporteaza in urmatoarea structura:

● imprumuturile externe contractate in numele statului de Banca Nationala a

Romaniei si gestionate de aceasta;

● imprumuturi externe derulate prin trezoreria centrala a statului;

● alte imprumuturi externe.

Situatia garantiilor guvernamentale pentru credite interne va cuprinde valoarea garantiilor interne emise de Ministerul Finantelor Publice, in numele si

in contul statului, pentru imprumuturile contractate de agentii economici de pe piata interna.

Situatia garantiilor guvernamentale pentru credite externe cuprinde

valoarea garantiilor externe emise de Ministerul Finantelor Publice in numele si in contul statului, contractate de agentii economici si de autoritatile publice de pe piata externa.

Deosebit de obligativitatea informarii institutiilor statului (Guvern si Parlament) despre situatia datoriei publice, Ministerul Finantelor Publice transmite organismelor financiare internationale date statistice si alte informatii privind

datoria publica.

Aceste raportari internationale decurg din calitatea Romaniei de membru al organismelor internationale sau din acordurile externe de imprumut si garantie.

Tot in baza acestor informatii, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza

proiectul legii anuale privind plafonul de indatorare publica externa.

Plafonul de indatorare publica externa este stabilit ca suma maxima a imprumuturilor externe pe care le poate contracta si/sau garanta statul pe o

perioada de un an si este stabilit anual prin lege.

9. Factori care influenteaza evolutia volumului datoriei publice

Cresterea deficitului de cont curent, chiar daca nu reprezinta un dezechilibru structural adanc, poate pune probleme pe termen mediu din punct de vedere al sustenabilitatii externe.

Desi in Romania, in ultima perioada, exporturile au crescut intr-un ritm accelerat, mai ales catre piata Uniunii Europene, ritmul de crestere a importurilor, in special al celor de bunuri de consum, a ramas ingrijorator, reflectand puternica crestere a cererii agregate.

In acelasi timp, o serie de factori cu efecte duale sustin cresterea cererii agregate:

* majorarea salariului mediu pe economie, a salariului minim, ajustarea salariilor in administratia publica sunt componente ale procesului de convergenta nominala a veniturilor, care, in acelasi timp, alimenteaza cererea agregata;

* diminuarea ratelor de taxare care conduc la cresterea nivelului surplusului societatilor si la cresterea venitului disponibil al populatiei;

* cresterea creditului este necesara tinand cont de gradul inca redus de monetizare a economiei, insa creste presiunea asupra cererii de import in conditiile in care oferta interna nu este suficient de competitiva;

* cresterea puternica a investitiilor ca urmare a procesului accelerat de retehnologizare si restructurare in economie este asigurata, de asemenea, intr-o

proportie mare din import.

In acelasi timp, in conditiile trecerii politicii monetare la regimul de tintire a inflatiei incepand cu 2005, se va diminua importanta acordata mentinerii competitivitatii externe prin politica de curs.

Tinind cont si de procesul de liberalizare a contului de capital si de intrarile de investitii de portofoliu anticipate, cursul de schimb al monedei nationale va continua sa se aprecieze, producand presiune suplimentara asupra importurilor.

Un factor suplimentar cu efecte negative asupra deficitului contului curent este reprezentat de evolutiile pretului petrolului si de influenta acestuia asupra importurilor de energie.

Investitiile straine directe au crescut la peste 4 miliarde de euro in anul 2004. Tendinta de crestere a investitiilor straine directe va continua si pe termen

mediu in conditiile in care perceptiile investitorilor cu privire la Romania se vor imbunatati odata cu aderarea la Uniunea Europeana incepand cu anul 2007.

Chiar daca, in aceste conditii, constrangerea externa va cunoaste o relaxare relativa comparativ cu perioada precedenta, evolutia deficitului de cont curent trebuie atent supravegheata prin promovarea unei combinatii de politici

macroeconomice adecvate.

Pentru aceasta este necesar sa se ia masurile corective necesare in domeniul politicilor bugetare, salariale, de restructurare si privatizare cu scopul corectarii presiunii existente asupra cererii agregate.

Aprecierea mai rapida a cursului de schimb leu / euro constituie un alt element care produce influente asupra serviciului datoriei publice.

Aprecierea mai rapida a cursului de schimb fata de scenariul de baza poate conduce la o incetinire a ritmului de crestere economica in cazul in care agentii economici nu reusesc sa compenseze aceasta evolutie prin castiguri de productivitate si, pe de alta parte, are un impact direct asupra proiectiilor bugetare prin diminuarea veniturilor din accize, dar si prin realizarea unor economii cu cheltuielile realizate la serviciul datoriei externe.

Pentru analiza influentei diminuarii ritmului de crestere economica asupra stocului de datorie publica se pot utiliza doua scenarii:

Un prim scenariu este realizat pe baza proiectiilor prezentate in cadrul macroeconomic pe termen mediu, iar cel de al doilea scenariu alternativ a fost construit pe baza ipotezei unei cresteri economice mai mici cu cca 1 % fata de scenariul de baza.

In scenariul de baza, ponderea datoriei guvernamentale in PIB va creste cu

1,4% in anul 2007 comparativ cu anul 2004, de la 18,4 % in 2004 la 19,8% in

2007, in timp ce, in scenariul alternativ ponderea datoriei guvernamentale in PIB

creste cu 1,7%, de la 18,4% in anul 2004 la 20,1 % in anul 2007.

O diminuare cu un procent a ritmului de crestere economica in anul 2005 fata de scenariul de baza care este realizat pe baza unei cresteri economice de 6%, va conduce la o pierdere de aproximativ 13,440 de miliarde de lei.