QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Capitalul in agricultura





CAPITALUL IN AGRICULTURA


1. Capitalul - concept, importanta, clasificare

Concept: CAPITAL – termenul s-a impus din secolul al XII-lea cu sensul de fond sau stoc de marfuri, la care se adauga masa de bani aducatori de venit sub forma de dobanda.

Din secolul al XIV-lea notiunea de capital primeste noi acceptiuni, semnificand bogatie, avere, valoare care sporeste, patrimoniu.

Sensul modern al termenului de capital este fundamentat in secolul al XVIII-lea ca un participant la producerea de valoare si de profit.




Impotanta capitalului

Factorul de productie “capital” favorizeaza:

-cresterea eficientei economice a utilizarii resurselor primare care atrase in circuitul economic devin factorii primari ai productiei (ex: pamantul, munca etc);

-cresterea productivitatii muncii (de exemplu, daca fermierul lucreaza terenul sau ingrijeste animalele prin metode manuale, productivitatea muncii si a pamantului va fi mai scazuta comparativ cu situatia cand apeleaza la mecanizare, irigatii, ingrasaminte, insecticide etc.);

-reducerea consumurilor specifice de energie si munca.

Clasificarea capitalului

1. Din punct de vedere economic, capitalul este definit tehnic sau real si desemneaza ansamblul bunurilor intermediare produse prin activitatea economica si folosite pentru obtinerea altor bunuri si servicii aducatoare de venit.

Dupa acest criteriu capitalul se imparte in:

a.Capital fix

b.Capital circulant

a.Capitalul fix reprezinta acea parte a capitalului tehnic (real) format din bunuri care se caracterizeaza prin:

durata lunga de folosire (sunt utilizate mai multe cicluri de productie);

in timpul folosirii nu-si modifia forma initiala;

au valoare mare de inventar;

se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare;

isi transmit valoarea totala in produsele obtinute, in mod treptat sub forma cotei de amortisment, care se calculeaza pe baza relatiei:


, in care:

Am - cota anuala de amortisment – lei;

Vi – valoarea initiala (de achizitie) a unui bun – lei;

Vf – valoarea finala (reziduala) a unui bun dupa ce a fost casat – lei;

T – durata economica de utilizare.

b.Capitalul circulant reprezinta ansamblul bunurilor care participa la un singur ciclu de productie (materii prime, materiale, ingrasaminte, pesticide, energie, carburanti, lucrifianti, apa tehnologica etc), respectiv Capitalul circulant isi transmite valoarea in costuri integral intr-un singur ciclu de productie.

Din punct de vedere juridic, capitalul de care dispune un individ include toate drepturile de proprietate si de creanta pe care le detine si de care beneficiaza.

3. Din punct de vedere contabil capitalul cuprinde totalitatea surselor de finantare aflate la dispozitia unui agent economic in vederea formarii de active.

2. Capitalul funciar

Capitalul funciar este reprezentat de pamant. Traditional, din capitalul funciar fac parte si capitalurile care-i sunt incorporate: cladiri, amelioratii funciare (drumuri, drenaje, instalatii si amenajari pentru irigatii, desecari) si plantatiile.

Particularitatile pamantului ca factor de productie

Din punct de vedere economic notiunea de pamant cuprinde calitatile fizice, chimice si biologice ale solului si conditiile naturale in care se desfasoara activitatea de productie. In comparatie cu alti factori ce intervin in procesul de productie, pamantul prezinta o serie de particularitati:

1. Pamantul este un produs al naturii, putand sa serveasca la obtinerea de bunuri materiale numai in procesul investirii in productie de noi factori – resurse materiale, munca etc.

2. Pamantul este limitat ca suprafata, aspect care determina, cresterea productiei agricole pe cale intensiva.

3. Pamantul nu se uzeaza in procesul utilizarii ca factor de productie comparativ cu ceilalti factori care se uzeaza si in cele din urma sunt cu totul scosi din folosinta.

Pamantul se caracterizeaza prin imobilitate spatiala –procesul de productie in sectorul vegetal este legat de un anumit cadru natural ceea ce imprima zonarea, repartizarea teritoriala, specializarea si concentrarea productiei agricole.

5. Pamantul este neuniform in ceea ce priveste relieful si puterea productiva naturala exprimata printr-un grad diferit de fertilitate.

6. Pamantul nu poate fi inlocuit ca factor de productie, fapt ce impune cresterea continua a potentialului sau de productie prin practicarea unei agriculturi moderne si durabile.

7. Pamantul are valoare determinata de investitiile succesive in procesul de productie. Apare astfel necesitatea evaluarii economice a diferitelor categorii de teren in functie de capacitatea lor efectiva de productie.

8. Pamantul poate fi analizat atat in sens juridic, ca obiect al proprietatii, cat si din punct de vedere economic ca obiect de exploatare agricola, intre proprietate si exploatare existand diferente majore.

Fertilitatea terenurilor agricole

Fertilitatea evidentiaza productivitatea pamantului (solului) prin care intelegem capacitatea solului de a oferi plantelor solutiile nutritive necesare cresterii si dezvoltarii.

Fertilitatea poate fi apreciata din doua puncte de vedere:

cantitativ – atunci cand o exprimam prin continutul solului in solutii nutritive raportat la unitatea de suprafata sau volum;

calitativ – atunci cand se ia in considerare gradul de accesibilitate al solutiilor nutritive pentru plante, adica forma sub care se gasesc in sol si care determina nivelul productiei raportat la unitatea de suprafata.

Bonitarea terenurilor agricole reprezinta un procedeu de cuantificare a calitatii si a influentei fiecaruit factor ce constituie fertilitatea unui teren.

Metodologia de bonitare, elaborata de Institutului de Cercetari Pedologice si Agrochimice se bazeaza pe gruparea ansamblului de factori care concura la realizarea productiei in doua mari categorii: factori naturali si factori tehnico-economici, care mai sunt denumiti factori de potentare sau caracterizare tehnologica a terenurilor supuse bonitarii.

Prin cuantificarea influentei factorilor naturali (patru grupe) – solul, hidrologia, clima si relieful – se obtine nota de bonitare naturala, iar prin cuantificarea influentei factorilor tehnico-economici se obtine nota de bonitare potentata.

Notele de bonitare ale terenurilor agricole pe principalele culturi

Categoria de folosinta a terenului agricol sau cultura

Romania

kg/punct de bonitare

Note naturale de bonitare

Note potentate de bonitare

1. Arabil, din care:




- griu




- orz




- ovaz






- porumb




- soia




- floarea-soarelui




- sfecla pentru zahar




- cartof




- lucerna




2. Pasuni naturale




3. Fanete naturale




Vii - de masa

- de vin







5. Livezi - meri si peri




- prun




- ciresi + visini




- caisi + piersici




n     Fertilitatea potentata reprezinta capacitatea de productie a terenurilor modificata ca urmare a folosirii mijloacelor economice de ridicare a fertilitatii actuale prin lucrari de amelioratii funciare. Se evalueaza prin note de bonitare pe o scala de la 1 la 200 puncte.

n     Fertilitatea de tranzitie se refera la diferite etape luate in studiu (perioada 1 comparativ cu perioada 0), cand se reliefeaza doar aportul unor factori de potentare aplicati pana la acea data.

n     Fertilitatea economica se exprima prin nivelul productiilor ce pot fi obtinute la diferite culturi pe unitatea de suprafata (kg/ha), creindu-se astfel o fertilitate efectiva. Gradul de fertilitate economica a solului este determinat atit de nivelul de folosire a fertilitatii naturale a solului, cat si de cel al investitiilor, prin care se obtine un adaos de fertilitate.

Evolutia notelor de bonitare pentru principalele culturi in anii 1975, 1985 si dupa 1995

Calitativ fertilitatea se exprima, de asemenea, sub doua forme: absoluta si relativa, ambele masurandu-se cu ajutorul productiei care se obtine pe unitatea de suprafata.

In cazul fertilitatii absolute se ia in considerare productia medie fara a tine seama de interventiile succesive (anuale) ale omului. Asadar, vom spune ca un sol are fertilitate absoluta mai mare daca productia medie (la o anumita cultura), folosind aceeasi tehnologie de cultivare, este mai mare.

In cazul fertilitatii relative, se tine seama de interventiile pe care le face omul in scopul cresterii fertilitatii, nivelul acesteia stabilindu-se in functie de sporul de productie obtinut la unitatea fizica sau valorica cheltuita suplimentar.

Evaluarea economica a terenurilor agricole



Majoritatea problemelor ce intervin in evaluarea unui bun au caracter economic si se rezolva prin determinarea cantitatii de moneda in masura sa exprime valoarea acestuia, intr-un anumit moment, pe o anumita piata.

In aceasta acceptiune nu este vorba de pretul sau valoarea de piata a unui bun ci de o atribuire de valoare (valoare de estimare).


A. Valoarea de patrimoniu

Pamantul, ca orice bun patrimonial, este necesar sa fie evaluat in bani, deci sa aiba un pret, pentru a fi inregistrat in bilantul agentilor economici si pentru a se integra in sfera circulatiei marfurilor conform mecanismelor economiei de piata. Valoarea de patrimoniu nu se amortizeaza.

Evaluarea este necesara pentru stabilirea valorii actiunilor in cazul societatilor comerciale din agricultura etc.

B. Valoarea de piata reprezinta pretul pamantului care se formeaza pe piata funciara ca raport intre cerere si oferta Luand in considerare preturile ce se formeaza pe piata relatia de calcul a pretului pamantului este:




Vx- este cea mai probabila valoare de piata a terenului obiect de evaluare;

V – este suma aritmetica a preturilor recente de piata pentru terenurile similare din zona, date in arenda;

A - este suma aritmetica a nivelurilor de arenda, a terenurilor care au constituit obiect de vanzare- cumparare;

Ax- este arenda aferenta terenului de evaluat

C. Valoarea ecologica rezulta din efectele pe care pamantul ca factor de productie le are asupra mediului inconjurator. Cercetarile arata ca valoarea ecologica este de 4-5 ori mai mare decat valoarea lor contabila.

Modalitati de utilizare a pamantului in agriculturra

Utilizarea extensiva se caracterizeaza prin: tehnologii de productie bazate pe utilizarea fertilitatii naturale a terenurilor agricole; consumul de factori de productie pe hectar este redus; productiile medii sunt mici; cresterea productiei totale se bazeaza pe cresterea suprafetelor cultivate.

Utilizarea rationala reprezinta exploatarea intregii suprafete cultivabile, printr-o structura optima de culturi care imbina eficienta economica a productiei cu vocatia ecologica a terenurilor agricole.

Utilizarea intensiva presupune utilizarea de tehnologii industriale de productie cu un consum mare de factori de productie la ha (material biologic, ingrasaminte, pesticide, irigatii, mecanizare etc).

Raportul dintre suprafata agricola utila (SAU) pe locuitor si suprafata necesara pentru a hrani o persoana adulta (Sh):


unde:

R > 1 – utilizare extensiva;

R = 1 – utilizare rationala;

R < 1 – utilizarea intensiva; Sh = 0,35 ha.


Structura terenului agricol pe categorii de folosinta

Exprima ponderea procentuala pe care o ocupa diferitele categorii de folosinta in raport cu suprafata terenului agricol.

Se determina folosind urmatoarea relatie:


Is – indicele de structura – in %;

Si – suprafata din categoria de folosinta respectiva – in ha;

St – suprafata totala la care se raporteaza categoria de folosinta analizata–in ha.

3. Ponderea (In) suprafetei necultivate (Sn) in totalul suprafetei arabile (Sa):



Daca acest indicator depaseste 5%, utilizarea este extensiva.

Ponderea (Ii) culturilor intensive (Sci) in totalul suprafetei arabile:




Valoarea sub 10% semnifica utilizare extensiva; intre 10 si 20% utilizare rationala; peste 20% utilizare intensiva.

5. Gradul de intensivitate a utilizarii terenului agricol

Se exprima cu ajutorul indicelui de utilizare intensiva a terenului agricol, care se calculeaza pe baza raportului dintre suprafata terenului agricol (exprimata in ha arabil conventional) si suprafata reala (fizica) a acestuia, folosind relatia:




in care:

Iu.i.  – Indicele de utilizare intensiva a terenului agricol;

Si – suprafata categoriilor de folosinta „i“ ale terenului agricol;

Ki – coeficientul de transformare in ha arabil conventional a categoriei de folosinta „i“.


6. Ponderea (Iig) suprafetei agricole irigate (Sig) in suprafata agricola totala



Valoarea sub 10% semnifica utilizare extensiva; cca 10-20% utilizare rationala; peste 20% utilizare intensiva

Relatia dintre capitalul funciar si potentialul economic al exploatatiei agricole

Exploatatia agricola este studiata din punct de vedere al capitalului funciar cu ajutorul indicatorilor: suprafata medie a exploatatiei, gradul de asociere in exploatarea terenului agricol, ponderea suprafetei agricole private in totalul suprafetelor agricole,

Suprafata medie pe total exploatatii agricole (Sm) dintr-o zona data se calculeaza ca raport intre suprafata agricola totala (Sa) si numarul total de exploatatii (Nf) existente la nivelul zonei. Pentru tara noastra acest indicator are urmatoarea valoare:





Acest indicator exprima dimensiunea medie a agentilor economici din agricultura si furnizeaza informatii despre tipul de exploatare a terenurilor agricole respectiv despre dinamica concentrarii productiei agricole.

Gradul de asociere in exploatarea terenului agricol (GA), exprima proportia terenului agricol aflat in proprietate privata lucrat in exploatatii de tip asociativ (juridic, familial) si se calculeaza prin raportarea suprafetei agricole lucrate in exploatatii de tip asociativ (SAF) la total teren agricol, exprimandu-se in procente.




Potrivit datelor de la MAPDR, pe ansamblul ruralului, gradul de asociere in exploatarea terenului atinge o valoare medie de 20%.

Ponderea suprafetei agricole private in totalul suprafetelor agricole (Is), este un indicator care defineste structura de proprietate a terenului agricol si se exprima in procente. Acest indicator se determina prin raportarea suprafetei agricole aflate in proprietate privata (Sap) la totalul terenului agricol.



Acest indicator evidentiaza importanta sectorului privat al agriculturii.Nivelul mediu de privatizare a terenului agricol, este de 96,1%







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }