Determinarea costului capitalului

DETERMINAREA COSTULUI CAPITALULUI

Determinarea costului capitalului propriu:

Capitalul propriu se compune din:

Capital social

Rezerve

Rezultat

Alte fonduri proprii

Cresterea capitalurilor proprii se realizeaza prin:

Cresterea capitalului social

Autofinantare

Cresterea capitalului social se realizeaza prin:

Emisiuni de noi actiuni

Incorporarea de rezerve sau profit nerepartizat

Consolidarea datoriilor firmei prin:

Conversia datoriilor in capital

Transferul datoriilor pe termen scurt in datorii pe termen lung

Absorbtia totala sau partiala a altor societati comerciale

Autofinantarea cuprinde:

Cote din profit net reinvestit

Amortizarea

Costul capitalurilor proprii:

Reprezinta rata rentabilitatii ceruta de actionari care sa constituie remunerarea investitiilor lor in firma

Rata rentabilitatii ceruta de actionar este un cost de oportunitate fundamentat pe rentabilitatea asteptata de investitori pentru investitii ce acelasi risc

Semnificative sunt 2 elemente:

a) Marimea profitului viitor

b) Marimea dividendului repartizat din profitul net

Relatia de calcul:

V_o=

Vo - valoarea unei actiuni

Divt - dividende platite la sfarsitul perioadei t

K_e - rata rentabilitatii ceruta pentru actiunile emise in anul t

Relatia este valabila in conditiile in care actionarii vor obtine  castiguri numai din dividende.

Determinarea costului capitalului imprumutat:

In cazul unor resurse proprii de finantare insuficiente, firma apeleaza la capitaluri provenite din indatorare care pot fi:

a) Indatorare pe termen scurt:

Utilizata pentru finantarea nevoilor de exploatare

Se obtine rapid oferind suplete in finantare

Pot expune firma la riscul de insolvabilitate cand se ramburseaza sume mari la termene apropiate.

b) Indatorare pe termen mediu si lung

Este utilizata pentru finantarea activelor imobilizate

Se realizeaza pe interval mai mare de 1 an pe baza unei garantii si a unei documentatii tehnico - economica de fundamentare

Intr-un mediu fara fiscalitate rata dobanzii platita la creditul contractat reprezinta costul capitalului imprumutat.

In cazul imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni costul capitalului imprumutat este determinat de primele de emisiune si rambursare la care se adauga costurile de emisiune ale imprumuturilor.

Metode utilizate pentru estimarea costului capitalului utilizat:

I. Metode exogene firmei:

prin negociere cu potentialii finantatori

pe baza ratelor dobanzii de pe piata practicata la creditele cu un risc similar risc asociat obligatiunilor emise de firma analizata.

pe baza ratelor dobanzii efective bonificate de catre firma din sector

II. Metode endogene firmei

Metoda randamentului la scadenta:

Se aplica in cazul firmelor cotate la bursa pentru imprumuturi obligatare

Firma trebuie sa asigure investitorilor o rentabilitate cel putin egala cu randamentul la scadenta pentru obligatiunile deja emise

Randamentul la scadenta reprezinta rata dobanzii ce ar fi castigata de un investitor pentru obligatiuni similare care a cumparat titlul la pretul curent si pe care-l pastreaza pana la scadenta

Creditorii se pot confrunta cu riscul de nerambursare a datoriilor la termen de catre firma, deci riscul de faliment, efectul acestui risc trebuie avut in vedere la determinarea ratei de actualizare si in estimarea cash-flow-rilor proiectelor de investitii

Modelul CAPM

Are in vedere determinarea sensibilitatii platilor catre creditori sub influenta factorilor macroeconomici

Limitele indatorarii - decizia indatorarii trebuie sa tina seama de riscurile asociate indatorarii care trebuie identificate si cuantificate si anume:

riscul obtinerii de pierderi.

Un grad ridicat de indatorare duce la majorarea riscului ca profitul din exploatare

constrangeri in relatii cu tertii

cresterea indatorarii duce la o structura financiara dezechilibrata ceea ce reprezinta un semnal de alarma nu numai pentru creditori ci si pentru partenerii de afaceri

riscul de lichiditate

datorita unui nivel ridicat al indatorarii firma poate intra in lipsa de lichiditati si deci a incetarii platilor

apare atunci cand politica de finantare a fost elaborata fara coerenta in raport cu strategia firmei si cu evolutiile viitoare previzibile ale relatiilor de afaceri.

riscul de faliment

reprezinta starea de incapacitate de plata a firmei 

Determinarea costului mediu ponderat al capitalului:

Costul capitalului poate fi definit ca un cost de oportunitate.

Rentabilitatea banilor investitii trebuie sa fie cel putin egala cu rentabilitatea aporturilor alternative de investire cu acelasi risc;

Relatia de calcul:

CMPC =

Wi - ponderea capitalului investit pe surse de provenienta

Ki - rentabilitatea ceruta pe fiecare sursa de finantare

M - numarul de surse de finantare utilizate

Principiul de baza este acela ca costul mediu ponderat al  capitalului trebuie fundamentat in concordanta cu modul cum sunt exprimate cash-flow-rile care urmeaza a fi actualizate.

Se au in vedere urmatoarele elemente:

daca cash-flow-rile sunt nete de impozit pe profit atunci costul mediu ponderat al capitalului se va construi dupa aplicarea impozitului asupra elementelor ce-l compun iar costul mediu ponderat al capitalului se va calcula dupa relatia:

CMPC = K_dat(1-)

Kdet - valoarea de piata asteptata a costurilor datoriilor neconvertibile

γ - cota de impozit pe profit

B - valoarea de piata a datoriilor

V - A + P + S in care:

P - valoarea de piata a actiunilor preferentiale

Kp - costul actiunilor preferentiale

S - valoarea de piata a actiunilor comune

Kc - costul actiunilor comune

utilizarea ratelor nominale constituite pe baza datelor reale la care se adauga inflatia asteptata, aceasta in cazul cand si cash-flow-rile sunt exprimate in valori nominale

alegerea intre valoarea contabila si cea de piata pentru valoarea capitalurilor proprii si a datoriilor in structura indicatorilor (CMPC)

FINANTAREA PRIN LEASING

Conceptul de leasing

Leasingul este o tehnica de finantare pe termen mediu sau lung ca o alternativa la indatorare, permitand unei firme exploatarea unui bun fara a fi nevoie sa recurga la imprumuturi sau la capitaluri proprii.

Institutia financiara specializata in calitate de proprietar al bunului (locator) va ceda bunul unui utilizator (locatar) in baza unei cereri ferme si in schimbul platii unei chirii ce poate cuprinde dupa caz:

amortizarea activului

remunerarea capitalului investit (pe baza de comisioane)

prima de risc datorata faptului ca locatorul suporta intreaga finantare

cheltuieli administrative

Alegerea variantelor de finantare prin leasing se va realiza numai in conditiile in care costurile implicate sunt mai mici decat situatiile finantarii investitiei prin credite bancare.

Tipuri de leasing

Leasing operational

Angajeaza locatorul sa puna activul la dispozitia locatarului si sa-l intretina

Durata contractului este de obicei mai mica decat durata de viata a activului cedat in leasing

Se aplica cu succes in domeniul automobilelor

Locatorul se confrunta cu un risc de nerecuperare a valorii reziduale a bunului la sfarsitul perioadei de leasing

De aceea se prevede in contract (mai ales la automobile) transferul riscului privind valoarea reziduala a activului asupra locatarului solicitandu-i-se acestuia garantarea unei valori de piata specificate la data incetarii contractului de leasing.   

Leasing financiar

Reprezinta 100% o metoda de finantare

Locatorul pentru stabilirea ratei sale de rentabilitate alege ca reper rata pe care locatarul ar putea-o plati catre o banca pentru un imprumut pe termen lung garantat

Locatorul nu are responsabilitatea intretinerii bunului respectiv si nici furnizarea de alte servicii legate de acesta

Se parcurg urmatorii pasi:

Locatarul identifica activul dorit pe piata si negociaza pretul.

Se negociaza cu o banca, cu o firma financiara sau o companie de leasing care va indeplini calitatea de locator si care va ceda activul in leasing

banca sau societatea de leasing cumpara activul si simultan il cedeaza in leasing locatarului

Leasing prin indatorare

firma care achizitioneaza activul va plati o parte din pretul acestuia iar restul va fi achitat pe baza unui imprumut contractat de la un grup de banci

chiria platita va fi administrata de o institutie financiara care va imparti pe destinatii sumele incasate astfel:

pentru plata imprumutului contractat si a dobanzii aferente

pentru proprietar

Servicii de leasing in Romania

Legislatia romana recunoaste doua tipuri de leasing:

leasing operational

leasing financiar (85% din care 86% leasing pentru autoturisme)

Particularitatile fata de sistemul practicat pe plan international:

a) leasingul financiar este definit ca fiind operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele conditii:

riscurile si beneficiile aferente drepturilor de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing

partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului.

utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (de piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata

perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului chiar daca in final dreptul de proprietate ne se transfera.

Modalitatea de definire a ratei de leasing

pentru leasingul financiar rata de leasing este cota parte din valoarea de intrare a bunului (pret de achizitie) plus dobanda de leasing (care este rata medie a dobanzii bancare)

pentru leasingul operational rata de leasing o reprezinta cota de amortizare plus un beneficiu stabilit de parti

Avantajele finantarii prin leasing

leasingul majoreaza posibilitatile de finantare a firmei

prin leasing se asigura recuperarea rapida a activelor in caz de faliment a societatilor locatarilor

leasingul permite divizarea riscului intre locator si locatar

leasingul prezinta flexibilitate in sensul ca locatarul are posibilitatea prin contractul de leasing sa pastreze activul sau sa renunte la el

leasingul prezinta o serie de avantaje fiscale

TVA este platita esalonat odata cu platirea ratelor catre locator

O reducere a impozitului pe profit prin reducerea profitului impozabil (prin chiria platita)

Locatorul poate deduce amortizarea aferenta bunurilor inchiriate din impozitul pe profit.

avantaje prin costuri

in cazul leasingului operational nu se produc modificari la nivelul bilantului, operatiunea inregistrandu-se extracontabil. In aceste conditii gradul de indatorare al intreprinderii ramane neschimbat, neafectand capacitatea intreprinderii de a se indatora

chiria platita de locatar este inregistrata ca o cheltuiala de exploatare in contul de profit si pierdere si daca se vor realiza venituri din utilizarea bunului inchiriat nu se vor inregistra variatii din profitul exploatarii.

POLITICA DE DIVIDENDE

Reprezinta optiunea intreprinderii de a distribui sau nu dividende in anumite exercitii financiare, de crestere, de reducere sau de pastrare nemodificata a cuantumului dividendelor de la un an la altul.

Politica de dividende evidentiaza trei modalitati in repartizarea profitului net:

politica reziduala:

dividendele sunt platite numai dupa satisfacerea finantarii proiectelor de investitii in conditiile pastrarii unui raport dorit intre capitalurile proprii

piata financiara poate reactiona uneori extrem de negativ la o asemenea politica de dividende

atat timp cat vor exista operatiuni de investitii concretizate printr-o valoare neta pozitiva in cadrul intreprinderii, firma nu va repartiza dividende.

Actionarii vor fi remunerati in viitor pe seama unor cheltuieli viitoare majorate.

politica ratei constante

consta in promovarea unui raport dividend - profit constant

genereaza o mare invariabilitate a dividendelor repartizate in functie de profitul net realizat

aceasta politica este inflexibila ne concorda cu realitatile firmei

favorizeaza managerii si salariatii care realizeaza castiguri mai mari cu eforturi mai mari sau mai mici

politica sumelor constante sau a unei rate in continua crestere

presupune ca dividendele sa creasca permanent ceea ce va face ca actiunile sa devina atractive

pe termen lung aceasta politica nu va da roade deoarece se vor crea premise ale unei erodari ale capacitatii investitionale ale firmei

este directionata spre satisfacerea intereselor actionarilor

acorda o atentie deosebita imaginii exterioare a firmei identificata prin capitalizare bursiera

Aceste politici sunt apreciate in intreprinderi mari si chiar la cele romanesti.

Intreprinderile mici pot opta cu mai multa flexibilitate pentru politici de dividende in functie de propriile interese.