QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Norme conflictuale privind persoana juridica



NORME CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANA JURIDICA


Statutul organic al persoanei juridice

1. Notiune



Statutul organic al persoanei juridice desemneaza ansamblul normelor juridice referitoare la capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu a acesteia.

2. Reglementare

Statutul organic al persoanei juridice, potrivit art.41 din Legea 105/1992 este guvernat de legea sa nationala.

Statutul organic constituie continutul normei conflictuale, iar nationalitatea persoanei juridice este punctul de legatura al acestei norme.

Sistemul de drept aplicabil persoanei juridice fomeaza legea personala (lex personalis) a acesteia, desemnata si prin notiunea de lex societatis.

Norma conflictuala privind statutul persoanei juridice este imperativa, partile, in principiu, neputand deroga de la ea.

Nationalitatea persoanei juridice

1. Notiune

Nationalitatea persoanei juridice reprezinta apartenenta acesteia la un anumit stat, fiind o notiune similara cetateniei pentru persoana juridica.

2. Criterii pentru determinarea nationalitatii

Nationalitatea persoanei juridice se determina dupa legea forului.

In sistemele de drept se folosesc, in general, urmatoarele criterii:

1) criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice - reprezinta o aplicare a principiului autonomiei de vointa, nationalitatea fiind stabilita prin actul constitutiv si statut;

2) criteriul sediului social sau al teritorialitatii conducerii, potrivit caruia persoana juridica are nationalitatea tarii in care isi are sediul social, adica acolo unde are conducerea, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: sediul este cel stabilit, nu este fictiv, este serios.

3) criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice, adica acolo unde au fost indeplinite formalitatile de constituire, indiferent de sediul sau (criteriu folosit de exemplu de Anglia, Olanda, SUA);

4) criteriul plasarii centrului activitatii economice a persoanei juridice, adica acolo unde se gaseste activitatea economica de baza;

5) criteriul controlului, potrivit caruia nationalitatea se determina fie dupa apartenenta conducatorilor persoanei juridice, fie dupa cetatenia asociatilor sau nationalitatea capitalului social ori cetatenia persoanelor in interesul carora se desfasoara activitatea persoanei juridice;

6) criterii mixte, care reunesc doua sau mai multe dintre criteriile de mai sus.

3. Determinarea nationalitatii in dreptul roman

In Romania, determinarea nationalitatii persoanei juridice se face pe baza unui criteriu comun precum si pe baza unor criterii speciale.

Criteriul de drept comun este dat de art.40 din Legea 105/1992 conform caruia « persoana juridica are nationalitatea statului pe teritoriul caruia si-a stabilit, conform actului constitutiv, sediul social. ».

Asadar criteriul avut in vedere este acela al sediului social. Persoana juridica va fi romana sau straina, dupa cum sediul social este plasat in tara sau strainatate.

Sediul statutar este cel determinat prin vointa fondatorilor persoanei juridice, potrivit principiului autonomiei de vointa a partilor, principiu general admis de lege in aceasta materie. Legea romana permite fondatorilor sa determine prin vointa lor doar sediul social si nu o nationalitate diferita de cea data de sediul social respectiv.

Sediul social trebuie sa fie serios (sa nu fie fraudulos, caz in care se pune problema fraudei la lege in dreptul international privat) si sa fie real (nu fictiv).

Criteriul sediului social, adoptat de legea romana de drept international privat este un criteriu traditional in dreptul romanesc (initial a fost consacrat indirect de Codul Comercial prin art.237, in prezent abrogat, precum si de practica arbitrala romana de comert exterior). El este prevazut si in alte acte normative interne (Legea 31/1990 privind societatile comerciale) si de asemenea in tratate internationale la care Romania este parte.

Criteriul de drept comun pentru determinarea nationalitatii persoanei juridice se aplica ori de cate ori nu exista o reglementare care sa prevada un criteriu special in materie.

Criteriile speciale sunt stabilite de conventii internationale pentru situatii deosebite si sunt mai rar intalnite in practica. Asemenea criterii se definesc prin faptul ca nu privesc nationalitatea persoanei juridice in ansamblul sau, ci numai anumite aspecte legate de nationalitatea acesteia, in functie de obiectul de reglementare a respectivei conventii.

Exemple de astfel de criterii:

criteriul locului constituirii persoanei juridice sau criteriul incoprorarii este aplicat in toate acordurile privind evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale (ex : Acordul incheiat cu Grecia, ratificat prin Legea 25/1992, Acordul cu China ratificat prin Legea 5/1992, Tratatul dintre Romania si Polonia privind asistenta juridica si relatiile juridice civile, etc;

criteriul controlului, conform caruia persoana juridica poate fi considerata ca apartinand unui stat strain datorita controlului care se exercita asupra ei de catre interese straine. Controlul se apreciaza, de regula, dupa cetatenia asociatilor, provenienta capitalului social si/sau cetatenia persoanelor care formeaza organele de conducere (ex: acordurile privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor incheiate de Guvernul Romaniei cu guvernele altor state);

criteriul mixt al locului constituirii si sediului social (ex :Tratatul pentru comert si navigatie incheiat cu Faponia in 1970, ratificat prin Decretul nr.22/1970);

criteriul mixt al locului constituirii si cel al controlului (ex : Acordul privind relatiile comerciale dintre Guvernul Romaniei si Guvernul SUA, ratificat prin Legea 50/1992);

unele tratate folosesc alternativ doua criterii - criteriul mixt al sediului si cel al constituirii si, alternativ, cel al controlului (ex: Acordul privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor incehiat cu Franta, ratificat prin Legea 88/1995), sau folosesc criterii diferite pentru fiecare stat in parte al acordului.

In situatia in care persoana juridica are sedii in mai multe state, nationalitatea se determina dupa sediul real al acesteia, adica locul unde se afla centrul principal de conducere sau de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionarii sau asociatii din alte state. 

4. Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice

Legea aplicabila statututlui organic al persoanei juridice carmuieste indeosebi:

capacitatea acesteia;

modul de dobandire si pierdere a calitatii de asociat;

drepturile si obligatiile asociatului;

modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere;

reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii;

raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti;

modificarea actului constitutiv;

dizolvarea si lichidarea.

5. Legea aplicabila statutului organic al sucursalelor si filialelor.

In privinta entitatilor exogene societatii mama - sucursale si filiale - art.41 alin.2 si 3 din Legea 105/1992 contine solutii diferentiate. Astfel:

a) statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila societatii mama;

b) statutul organic al sucursalei infiintata intr-o alta tara este supus legii nationale a societatii mama.

Aceasta distinctie este valabila pentru sucursalele si filialele tuturor persoanelor juridice, indiferent daca au sau nu scop patrimonial.

6. Legea aplicabila in cazul fuziunii unor persoane juridice de nationalitate diferita.

Fuziunea unor persoane juridice avand nationalitati diferite poate fi realizata, conform art.64 din Legea 105/1992, numai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de cele doua legi nationale aplicabile statutului lor organic. Este vorba de indeplinirea cerintelor de fond, forma si publicitate prevazute de cele doua legi nationale in prezenta.

7. Legea aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice

In dreptul international privat roman nu exista o reglementare expresa privind legile aplicabile in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice. In atare situatie, urmeaza a se aplica, prin analogie, prevederile art.46 din Legea 105/1992, cu privire la fuziune. Astfel, schimbarea sediului poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ, conditiile cerute de ambele legi in prezenta.

8. Recunoasterea persoanei juridice straine

8.1 Notiune

Recunoasterea este un act declarativ de drepturi prin care se constata existenta persoanei juridice si se recunosc efectele extrateritoriale ce decurg din personalitatea juridica.

8.2 Modalitati de recunoastere

Persoana juridica cu scop patrimonial este recunoscuta de plin drept in Romania, cu exceptia situatiei in care dreptul international privat roman se opune la o asemenea operatiune.

Pentru a opera recunoasterea trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

persoana juridica sa fie valabil constituita conform dispozitiilor prevazute de legea ei nationala;

sa aiba calitatea de subiect de drept;

sa nu fi incalcat ordinea publica de drept international privat.

Persoana juridica fara scop patrimonial (de ex: asociatiile, fundatiile) poate fi recunoscuta in Romania daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

exista aprobarea prealabila a Guvernului;

exista reciprocitate in privinta recunoasterii;

este valabil constituita in tara a carei nationalitate o are;

scopurile statutare urmarite nu contravin ordinii sociale si economice din Romania.

Recunoasterea se face prin hotarare judecatoreasca, care se publica in Monitorul Oficial si intr-unziar central, fiind supusa cailor de atac, in conditiile prevazute de lege.

Persoana juridica straina recunoscuta in Romania are drepturile si obligatiile stabilite de legea statutului sau organic, afara de cele pe care legea romana le refuza.

Aceasta persoana juridica isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii noastre in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura.

Persoana juridica straina nu se poate bucura de mai multe drepturi decat in tara sa de origine, si, in nici un caz nu poate avea mai multe drepturi in Romania decat are o persoana juridica romana de acelasi fel.



* Dispozitiile noului Cod Civil in materia normelor conflictuale privind persoana juridica


Art.2576 (1) Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala.

(2) Statutul organic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale a acesteia.

(3) Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infiintat-o.


Art.2577 Legea statutului organic al persoanei juridice carmuieste indeosebi:

   a) capacitatea acesteia;

b) modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat;

   c) drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat;

   d) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;

e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;

f) raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti;

g) modificarea actelor constitutive;

h) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.


Art.2578 (1) Persoanele juridice straine cu scop patrimonial, valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute de plin drept in Romania.

(2) Persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute in Romania, pe baza aprobarii prealabile a Guvernului, prin hotarare judecatoreasca, sub conditia reciprocitatii, daca sunt valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale si economice din Romania.

(3) Hotararea de recunoastere se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar central si este supusa apelului in termen de 60 de zile de la data ultimei publicari.

(4) Apelul poate fi exercitat de orice persoana interesata pentru neindeplinirea oricareia dintre conditiile prevazute la alin.(2).


Art.2579 (1) O persoana juridica straina care este recunoscuta beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, in afara de cele pe care statul care face recunoasterea le refuza prin dispozitiile sale legale.

(2) Persoana juridica straina recunoscuta in Romania isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura.


Art.2580 Fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legile nationale aplicabile statutului lor organic.


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }