QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Efectele casatoriei cu privire la relatiile dintre soti








EFECTELE CASATORIEI CU PRIVIRE LA RELATIILE DINTRE SOTI


1. EFECTELE CASATORIEI CU PRIVIRE LA RELATIILE PERSONALE DINTRE SOTI


Raporturile personale dintre soti sunt carmuite de doua principii: acela al egalitatii in drepturi si obligatii prevazut de articolul din Codul familiei, potrivit caruia “barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie”, si principiul luarii de catre sot, de comun acord, a hotararilor privitoare la casnicie, prevazut de art. 26 din Codul familiei, potrivit caruia “sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria”.




Legea nu prevede o solutie obligatorie in cazul in care sotii nu sunt de acord asupra unui act sau asupra unei masuri ce trebuie luata in timpul casatoriei, sotii putand hotari de comun acord modul de rezolvare.


Efectele personale ale casatoriei constau in:

a.     obligatia de sprijin moral reciproc

Potrivit articolului 2 din Codul familiei, sotii isi datoreaza unul altuia sprijin moral, ca o consecinta a prieteniei si afectiunii pe care se intemeiaza casatoria lor.


Sprijinul moral se poate prezenta sub diverse forme, constand in ajutorul dat de un sot celuilalt pentru depasirea unei situatii critice, pentru a-i ridica nivelul intelectual sau ingrijirile permanente pe care unul dintre soti le acorda celuilalt sot daca varsta, infirmitatea sau starea sanatatii acestuia le-ar cere.



Nerespectarea acestor indatoriri este de natura sa afecteze grav relatiile dintre soti si poate constitui motiv de divort (in unele cazuri nerespectarea poate imbraca si sanctiuni penale ca de exemplu abandonul de familie, sanctionat conform dispozitiilor articolului 305 Cod penal).


b.     obligatia de fidelitate

Obligatia de fidelitate consta in indatorirea sotilor de a nu avea relatii sexuale cu alte persoane, nici ocazional, nici permanent, aceasta obligatie apartinand atat barbatului cat si femeii, in virtutea principiilor monogamiei si al egalitatii dintre sexe.

Aceasta obligatie nu este prevazuta expres de legiuitor, considerandu-se ca ea este o consecinta fireasca a casatoriei, ci se desprinde din intreg ansamblul normelor juridice referitoare la familie. Sub aspect penal, fapta persoanelor casatorite de a avea relatii sexuale in afara casatoriei, care pune in pericol increderea dintre soti si submineaza unitatea familiei, constituie infractiunea de adulter, prevazuta de art. 304 alin. 1 Cod penal. Tot pe fidelitatea sotilor se bazeaza si prezumtia de paternitate prevazuta de art. 53 Codul familiei, potrivit careia sotul mamei este tatal copilului nascut de aceasta.

Unii autori trateaza separat obligatia de fidelitate, prin care inteleg indatorirea sotilor de a nu intretine relatii sexuale in afara familiei, de asa-numita obligatie conjugala, care ar consta in obligatia sotilor de a intretine reciproc relatii sexuale. Se considera insa ca obligatia de fidelitate este mai complexa cuprinzand ambele aspecte evidentiate mai sus, fiind de fapt doua perspective ale aceleiasi chestiuni.


c.      obligatia de sprijin material si contributia sotilor la cheltuieli

Potrivit articolului 2 din Codul Familiei sotii au obligatia de a-si acorda unul altuia spijin material, iar articolul 29 din Codul Familiei prevede ca sotii sunt obligati sa contribuie in raport de mijloacele fiecaruia la cheltuielile casniciei.

Atunci cand unul dintre soti se afla in incapacitate de munca, celalalt sot este obligat sa-i acorde sprijin material.

De asemenea parintii au obligatia de a-si intretine copiii lor minori, contribuind la cresterea, educarea, pregatirea scolara si profesionala a copiilor.


d.     obligatia de a locui impreuna

Pentru ca relatiile de familie sa capete continut si finalitate este necesar ca sotii sa locuiasca impreuna. Codul civil roman din 1865 dispunea ca “femeia maritata nu are alt domiciliu decat cel al barbatului sau” (art. 93). Aceasta dispozitie a fost inlocuita cu prevederile art. 13 din Decretul nr. 31 / 1954, care dispune ca domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala.

Intrucat este stabilit cu putere de principiu ca sotii decid impreuna, de comun acord, in tot ceea ce priveste casatoria (art. 26 codul familiei), inseamna ca tot astfel ei vor hotari cu privire la domiciliul pe care-l vor avea. Desi nementionat expres, domiciliul comun al sotilor se deduce indirect din ansamblul reglementarilor legate de casatorie. Astfel, ideea unui domiciliu comun al sotilor ar rezulta din dispozitiile art. 100 din Codul familiei, prin care se stabileste ca minorul locuieste la parintii sai.

Este posibil ca, pentru motive temeinice, sotii sa aiba, de obicei pentru perioade limitate de timp, domicilii separate. De altfel, o asemenea ipoteza a si fost avuta in vedere de legiuitor atunci cand a statuat asupra drepturilor si obligatiilor parintilor fata de copiii lor minori, aratandu-se ca „daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul ” (art. 100 alin. 2 codul familiei ).

Fosta instanta suprema s-a pronuntat in sensul ca, imprejurari ca cele impuse de: exercitarea unei profesii, necesitatea pregatirii de specialitate, ingrijirea sanatatii sau chiar situatia in care nici una din locuintele sotilor nu asigura norma locativa, justifica domiciliile separate ale sotilor.

Acestea sunt situatii, dupa cum s-a remarcat si in literatura de specialitate, in care sunt posibile domiciliile separate ale sotilor justificate tocmai de temeinicia motivelor care au stat la baza alegerii unei asemenea solutii. In lipsa unor motive temeinice, refuzul unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt poate connstitui motiv de divort.

Alungarea din locuinta comuna a unui sot de catre celalalt, precum si parasirea acestuia, asa incat sotul este supus unor suferinte fizice si morale, constituie infractiunea de abandon de familie, asa cum legiuitorul a incriminat-o prin dispozitiile art. 305 lit. a din Codul penal.


e. numele sotilor





Legea prevede ca la incheierea casatoriei viitorii soti trebuie sa declare numele pe care acestia s-au invoit sa-l poarte in timpul casatoriei.

Articolul 27 aliniatul 2 din Codul Familiei acorda sotilor urmatoarele posibilitati:

- sa poarte fiecare numele avut inainte de casatorie;

- sa poarte amandoi, dupa casatorie, ca nume comun, numele unuia dintre ei;

- sa poarte amandoi, dupa incheierea casatoriei, ca nume comun, numele lor reunite.

Odata ce au optat pentru un nume, sotii au obligatia sa il poarte pe tot parcursul casatoriei.

In cazul in care unul dintre soti a decedat, iar sotul supravietuitor a purtat in timpul casatoriei numele sotului decedat, are posibilitatea in caz de recasatorire sa-l poarte impreuna cu noul sot, ca nume.


f.      indatoririle conjugale

Aceasta obligatie consta in datoria sotilor de a avea relatii intime impreuna, obligatia existand fie ca locuiesc comun, fie ca locuiesc separat.

Neindeplinirea nejustificata a indatoririlor conjugale de catre un sot, poate constitui motiv de divort pentru celalalt sot.


g.     efectele casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu

Conform articolului 4 din Codul Familiei, femeia se poate casatori la varsta de 16 ani si pentru motive temeinice de la implinirea varstei de 15 ani. Din acest moment femeia dobandeste capacitate deplina de exercitiu, care, odata dobandita nu se pierde, chiar daca casatoria inceteaza sau este desfacuta.


h. cetatenia sotilor

Casatoria nu are nici un efect in ceea ce priveste cetatenia sotilor.


2. EFECTELE CASATORIEI CU PRIVIRE LA RELATIILE PATRIMONIALE DINTRE SOTI


Totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre soti, cat si relatiile dintre soti si tertele persoane, cu privire la bunurile lor (a sotilor), constituie regimul juridic al bunurilor sotilor, adica regimul matrimonial.



Reglementand problema bunurilor sotilor, legea stabileste existenta a doua categorii de bunuri in patrimoniul sotilor:

-bunuri comune ambilor soti(articolul 30-Codul Familiei)

-bunuri proprii fiecarui sot(articolul 31-Codul Familiei)




BUNURILE COMUNE

Bunurile comune ale sotilor, sunt bunurile dobandite de catre oricare dintre soti, cu conditia ca ele sa nu faca parte din categoria bunurilor proprii.

Articolul 30, aliniatul 1 din Codul Familiei stabileste regula potrivit careia bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor bunuri comune, iar articolul 30, aliniatul 2 din Codul Familiei prevede ca orice conventie contrara este nula.

In literatura de specialitate s-a statuat ca prin notiunea de bunuri dobandite in timpul casatoriei se inteleg toate drepturile patrimoniale, care au valoare economica.

Data dobandirii bunurilor comune trebuie sa se afle in timpul casatoriei prin divort.

Simpla despartire in fapt a sotilor nu are efect asupra caracterului bunurilor dobindite in aceasta perioada, ele devenind tot bunuri comune.

Potrivit art. 35 alin. 2 din Codul familiei oricare dintre soti exercitand dreptul de administrare, de folosinta si de dispozitie asupra bunurilor comune mobile este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot, functionand prezumtia de mandat tacit reciproc (fiecare dintre soti este prezumat a avea si consimtamantul celuilalt sot de a-l reprezenta).

Conform prevederilor art. 35 alin 2 din Codul familiei nici unul din soti nu poate instraina un imobil ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot.

Munca femeii depusa in gospodarii si pentru educarea copiilor constituie o contributie la dobandirea bunurilor comune.


Cota ce se cuvine fiecaruia din masa bunurilor comune se determina potrivit cu aportul adus la achizitionarea bunurilor.






Acest aport poate fi probat cu orice mijloace de dovada stabilite de lege, inclusiv cu martori si prezumtii.

Potrivit articolului 36 alin 2 din Codul familiei este reglementata si posibilitatea impartirii bunurilor comune, in intregime sau numai in parte si in timpul casatoriei, daca exista motive temeinice care sa justifice acest lucru. (ca de exemplu urmatoarele situatii:

la cererea oricaruia dintre soti- art. 36 alin. 2 Cod fam.;

La cererea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti – art 33. alin. 2 din Codul familiei;

In cazul confiscarii averii unuia dintre soti.

In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozitiile din dreptul comun, care reglementeaza proprietatea pe cote – parti.

DATORII COMUNE ALE SOTILOR

Pornind de la faptul ca sotii au doua categorii de bunuri, putem concluziona ca si datoriile acestora sunt de doua feluri: personale si comune. Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege. Per a contrario, celelalte datorii sunt datorii personale.

Potrivit art. 32 din Codul familieiiliei, sotii raspund cu bunurile comune pentru:

a. cheltuielile facute cu administrarea oricaruia din bunurile comune.

Aceste cheltuieli sunt considerate o datorie comuna, administrarea bunurilor comune fiind unul din interesele casatoriei.

Pornind de la textul art. 32 din Codul familiei, pentru ca o datorie sa fie comuna, aceasta trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- sa fie vorba de o 'cheltuiala de administrare'. De exemplu, plata impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie, cheltuieli pentru intretinerea si conservarea bunurilor.

- cheltuiala sa fie facuta cu administrarea bunurilor comune.

- obligatia sa fie asumata prin act juridic de catre un singur sot. Sotul care apare in actul incheiat cu privire la administrarea bunurilor comune figureaza in nume propriu si in numele celuilalt sot (art. 32, art. 35, Codul familieiiliei). Daca celalalt sot nu este de acord cu incheierea actului si creditorul a cunoscut acest lucru la contractare, datoria nu va fi comuna.

b. obligatiile pe care le-au contractat impreuna, indiferent de cauza obligatiei.

In acest caz, datoria este comuna daca sunt indeplinite urmatoarele cerinte:

- obligatia sa fie asumata impreuna de catre soti printr-un act juridic sau printr-un contract. De asemenea, nu prezinta importanta daca obligatia este asumata de catre soti concomitent sau separat, prin acelasi act juridic sau prin acte juridice diferite.

- sotii pot sa-si asume obligatia, incheind actului juridic, personal sau prin mandatar.

- obligatia asumata de soti impreuna este comuna, fara a distinge daca este indivizibila, solidara sau conjuncta.

c. obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei.

In temeiul acestui text, obligatia este comuna daca sunt indeplinite urmatoarele cerinte:

- obligatia poate sa izvorasca nu numai dintr-un contract, ci si dintr-un act juridic unilateral.

- obligatia sa fie asumata de catre un singur sot, caci daca ar fi asumata de catre amandoi ea ar fi comuna, in aceasta situatie gasindu-si aplicabilitate art. 32 lit. b din Codul familieiiliei. Sotul care participa la incheierea actului juridic are, astfel, o dubla calitate: de parte si de mandatar pentru celalalt sot.

- obligatia sa fi fost asumata pentru implinirea nevoilor obisnuite (normale) ale casatoriei. In caz contrar, obligatia devine proprie sotului care si-a asumat-o.

d. obligatia de a repara prejudiciul cauzat prin insusirea ilicita a unor bunuri proprietate publica.

Aceasta obligatie este declarata comuna in scopul apararii avutului public. Pentru aceasta trebuie indeplinite mai multe conditii:

- sa se fi produs un prejudiciu de natura patrimoniala.

- prejudiciul sa fie cauzat prin insusirea unui bun, obiect al dreptului de proprietate publica.

- faptul insusirii sa fie savarsit de catre unul dintre soti.



- bunurile comune sa fi inregistrat o sporire.



- intre sporirea valorii bunurilor comune si insusirea savarsita de catre unul dintre soti sa existe o legatura de cauzalitate.

Daca sunt indeplinite aceste conditii, datoria personala a sotului care a savarsit insusirea se transforma intr-o datorie comuna a sotilor. Acest lucru semnifica faptul ca unitatea creditoare poate urmari bunurile comune ale sotilor pentru a se despagubi. Insa raspunderea sotilor este supusa unor regimuri juridice distincte:

- sotul care si-a insusit ilicit bunuri proprietate publica raspunde civil, fiind obligat la repararea integrala a prejudiciului cauzat. Acesta raspunde cu toata partea sa din comunitate, care i-ar reveni in caz de partaj si, in subsidiar, cu bunurile sale personale.

- sotul celui care a savarsit faptul raspunde numai in masura sporului pe care l-a avut partea sa din comunitate.

In cazul in care amandoi sotii ar fi savarsit faptul insusirii, atunci ei ar raspunde pe taram delictual.


Numai creditorii comuni pot sa urmareasca bunurile comune ale sotilor. Daca bunurile comune nu sunt suficiente pentru a acoperi integral creanta, atunci creditorii comuni pot urmari, in subsidiar, si bunurile personale ale sotilor. Ordinea de urmarire a bunurilor sotilor este imperativa, fiind valabila in toate cazurile.



BUNURILE PROPRII ALE SOTILOR

Spre deosebire de bunurile comune ale sotilor, categoriile de bunuri proprii sunt limitativ prevazute de lege asa incat sotii nu pot sa adauge prin act juridic si alte bunuri in afara celor enumerate.

Codul civil enumera in articolul 31 sase categorii de bunuri proprii ale sotilor. Insa intre bunurile proprii si cele comune poate exista un anumit circuit (de exemplu un bun comun, care datorita faptului ca este utilizat de unul dintre soti in exercitarea profesiei devine bun propriu al sotului utilizator).

Asadar fac parte din patrimoniul propriu al fiecaruia din soti:


a.         bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei (articolul 31, litera c din Codul familiei).

Potrivit art. 31 din Codul familiei bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei sunt bunuri proprii.

Tot astfel, bunurile dobandite impreuna de fostii soti, deci dupa desfacerea casatoriei, sunt tot bunuri proprii, acestia devenind coproprietari ai bunurilor.


b.       bunuri dobandite prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut  ca ele vor fi comune (art. 31, litera b din Codul familiei).

Codul familiei prevede ca sunt bunuri proprii ale fiecarui sot si bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, sub conditia ca testatorul sa nu fi prevazut ca aceste bunuri sa fie comune.

De exemplu, donatia facuta de un parinte prin contributia sa la plata pretului unui anumit bun, se considera a fi facuta in favoarea copilului sau.


c. bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei dintre soti (art.38, litera c. din Codul familiei)

Bunurile de uz personal sunt bunuri proprii daca sunt afectate uzului exclusiv si personal al unuia dintre soti.

Bunurile destinate exercitarii profesiei sunt bunurile prin care unul dintre soti realizeaza venituri pentru el si familia sa.

De exemplu, obiectele de imbracaminte, incaltaminte, fiind bunuri de uz personal sunt de regula bunuri proprii. Cand insa aceste bunuri au o valoare mare (bijuterii), chiar daca sunt folosite numai de catre unul din soti sunt totusi bunuri comune.


d. bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii, precum si alte bunuri (art. 31, litera d din Codul familiei).

Se considera ca premiile si recompensele primite datorita competentei prefesionale deosebite a unuia din soti se inscriu in categoria bunurilor proprii, spre deosebire de premiile primite in mod obisnuit, care se incadreaza in categoria bunurilor comune.

Bunurile in care este incorporata creatia intelectuala nu sunt enumerate in mod limitativ, in aceasta categorie putand fi incluse si alte bunuri similare.


e. indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei (art.31, litera e din Codul familiei)

Sumele obtinute cu acest titlu de unul din soti vor fi proprii ale acestuia.


f.            valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare (art. 31, litera f din Codul familiei)



loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }