Desistarea si impiedicarea producerii
rezultatului
Este specifica
tentativei imperfecte. Consta in intreruperea actului de executare din propria
initiativa a infractorului, inainte de descoperirea faptei. Conditii
cumulative: Trebuie sa avem o intrerupere a actului de executare. Aceasta
intrerupere nu poata sa survina decat inainte ca actul de executare sa se fi
incheiat, ceea ce inseamna ca renuntarea la repetarea actului de executare nu
echivaleaza cu renuntarea. Intreruperea actului de executare sa se datoreze
vointei libere a infractorului. Nu vom fi in prezenta unei desistari atunci
cand infractorul a fost surprins si impiedicat sa continue actul de executare
ori atunci cand nu a putut continua actul de executare, datorita rezistentei
victimei ori cand continuarea actului nu a fost posibila, datorita imprejurarii
ca obiectul material lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. Desistarea
sa fi avut loc inainte de descoperirea faptei.
Fapta se considera descoperita, in primul rand atunci cand a ajuns la
cunostinta autoritatilor sau atunci cand alte persoane iau conostinta de savarsirea
ei (martori oculari). In cazul infractiunii contra unei persoane, atunci cand
victima este prezenta la locul savarsirii infractiunii, ea afla in mod necesar
despre savarsire, ceea ce nu constituie un impediment la desistare. In cazul
infractiunii contra patrimoniului, fapta se considera descoperita si atunci
cand victima a luat cunostinta de savarsirea infractiunii, astfel ca din acel
moment nu mai e posibila desistarea. Efectele desistarii: Desistarea nu
inlatura tentativa. Fapta constituie tentativa, insa ea nu se pedepseste. Desistarea
nu este o cauza de impunitate absoluta. Daca ceea ce infractorul a savarsit
pana in momentul desistarii constituie o alta infractiune, el va raspunde
pentru aceasta. b) Impiedicarea producerii rezultatului Este specific
tentativei perfecte. Presupune indeplinirea mai multor conditii: Actul de
executare sa se fi incheiat. Impiedicarea
sa fie rezultatul vointei libere a infractorului (transportarea victimei la
spital). Impiedicarea trebuie sa fie efectiva, nu doar o incercare. Faptuitorul care a impiedicat de buna voie
producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale este aparat
de pedeapsa, conform art.22 alin.1 teza II din actualul Cod penal. Pentru
ca impiedicarea rezultatului sa poata opera drept cauza de
nepedepsire se cere: activitatea infractionala sa fi fost
realizata integral, dar sa nu se fi produs urmarea socialmente
periculoasa asa cum este prevazuta de lege; faptuitorul
sa fi efectuat o interventie eficienta pentru a impiedica
producerea rezultatului, utilizand orice mijloace sau modalitati
disponibile si urmarind prevenirea efectelor socialmente periculoase;
manifestarea activa prin care faptuitorul a impiedicat producerea rezultatului
sa fi fost voluntara; impiedicarea producerii rezultatului sa fi
avut loc inainte de descoperirea faptei. Efectele desistarii si ale impiedicarii producerii
rezultatului-Art. 22 din actualul Cod penal prevede ca efect al
desistarii si al impiedicarii producerii rezultatului nepedepsirea
faptuitorului, daca actele indeplinite pana in momentul
desistariisau impiedicarii nu constituie o alta
infractiune.
