DESFACEREA CASATORIEI

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Art. 37 alin. 2 prevede ca: "casatoria se poate desface prin divort".

Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort, atunci cand, datorita unor motive temeinice, convietuirea si raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil afectate, continuarea casatoriei nemaifiind posibile.

Divortul are loc la cererea unuia sau a ambilor soti.

Divortul mai poate fi cerut conform noilor reglementari de catre oricare dintre soti, cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei. Boala poate fi invocata ca motiv de divort nu numai de catre sotul sanatos, ci si de cel bolnav.

Din modul de reglementare a art. 38 din Codul familiei. rezulta ca divortul nu mai are un caracter exceptional, ci este doar singurul mijloc de desfacere a casatoriei .

2. MOTIVELE DE DIVORT

Motivele de divort nu mai sunt astazi limitative enumerate, legea actuala dand doar criteriul general al desfacerii casatoriei datorita unor motive temeinice, datorita carora raporturile de casatorie s-au deteriorat grav, nemaifiind posibila continuarea casatoriei.

Asupra temeiniciei motivelor de divort instanta de judecata apreciaza de la caz la caz. Cererea de divort a unui sot pe motive de sanatate sau acordul partilor pentru desfacerea casatoriei sunt considerate de lege motive temeinice.

Un rol important in stabilirea motivelor de divort a revenit jurisprudentei, care a considerat drept motive temeinice urmatoarele situatii:

a) Parasirea nejustificata a domiciliului conjugal de catre unul dintre soti sau refuzul nejustificat al acestuia de a se mai inapoia, atunci cand este consecinta unor cauze imputabile sotului parat;

Daca insa unul din soti a parasit domiciliul comun din motive obiective, ce tin de profesie, ocupatie, efectuarea unor studii etc., instanta are indatorirea de a stabili cauza pentru care unul din soti s-a incadrat cu serviciul, de ex. intr-o alta localitate si in ce masura casatoria a devenit cu neputinta de continuat.

Despartirea in fapt a sotilor, timp indelungat poate constitui motiv de divort numai daca, in raport de imprejurari, instanta este de natura sa-si formeze convingerea ca despartirea constituie o situatie ireversibila si o continuare a casatoriei nu mai este posibila.

Sotul vinovat de separarea in fapt fiind cel care a determinat parasirea domiciliului conjugal de catre celalalt sot, nu se poate prevala de aceasta separare, oricat de indelungata ar fi, pentru a obtine desfacerea casatoriei.

b) infidelitatea conjugala sub forma adulterului;

c) neindeplinirea indatoririlor conjugale ca urmare a unor nepotriviri de ordin fiziologic;

Nepotrivirile de ordin fiziologic care afecteaza raporturile conjugale, constituie motiv de divort, pe care instanta are indatorirea sa-l retina si sa dispuna desfacerea casatoriei.

d) atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti, exprimata in acte de violenta si alte asemenea manifestari;

Un singur act de lovire nu este de natura sa justifice desfacerea casatoriei, ci existenta unei stari continue de scandal si certuri.

Neintelegerile dintre soti ca urmare a traiului in comun cu alte persoane nu constituie un motiv temeinic de divort.

e) neindeplinirea obligatiilor conjugale, chiar daca traiul in comun nu a fost intrerupt;

f) rele purtari, concretizate in fapte evidente de destramare a vietii de familie;

g) existenta unor boli grave, incurabile de care sufera unul dintre soti si necunoscuta de celalalt sot decat dupa incheierea casatoriei, datorita acestui motiv o convietuire devenind imposibila;

Faptul ca unul din soti sufera de o boala grava nu este de natura sa duca la desfacerea casatoriei, atat timp cat nu s-a facut dovada ca, din cauza manifestarilor determinate de acea boala, convietuirea sotilor este cu putinta.

Imprejurarea ca unul din soti s-a imbolnavit impune celuilalt sot respectarea obligatiei de sprijin moral si material.

Atunci cand divortul se cere pentru alienatie, debilitate mintala sau pentru existenta unei boli grave, incurabile instanta urmeaza sa desfaca casatoria, fara a pronunta divortul din vina sotului parat.

3. EFECTELE DIVORTULUI

Deoarece casatoria produce efecte atat cu privire la relatiile personale dintre soti, cat si cu privire la relatiile lor patrimoniale, este firesc ca divortul sa produca efecte in ambele situatii, dar contrare.

EFECTELE DIVORTULUI ASUPRA RELATIILOR PERSONALE DINTRE SOTI

a)numele

In urma divortului fiecare dintre soti redobandeste numele avut inaite de incheierea casatoriei (art. 40, alin. ultim C. fam.). desigur ca solutia se impune numai daca sotul respectiv nu si-a schimbat numele in timpul casatoriei, pe cale administrativa. Daca, mai inainte de incheierea casatoriei desfacuta prin divort, un sot a purtat numele de familie al fostului sot dintr-o casatorie anterioara incetata prin deces sau desfacuta prin divort, el va lua acel nume, si nu pe cel anterior primei casatorii. In acest sens, s-a decis ca sotia care a mai fost casatorita, prin divort, recapata de drept numele primului sot, daca prima casatorie a incetat prin decesul sotului.

Revenirea la numele avut inainte de incheierea casatoriei poate aduce, in unele cazuri, prejudicii morale sotului respectiv. Ar fi, de exemplu, cazul cand acesta a devenit cunoscut sub numele purtat in timpul casatoriei ca scriitor, artist, medic, etc. De aceea, legea prevede posibilitatea mentinerii numelui purtat in timpul casatoriei si dupa desfacerea acesteia prin divort. Faptul ca o casnicie a durat vreme indelungata (in speta 20 de ani), in care sotia, reclamata in procesul de divort, a fost cunoscuta in viata sociala sub numele dobandit prin casatorie, constituie motiv teminic pentru pastrarea acelui nume. In speta s-a mai retinut ca din casatorie au rezultat trei copii care au solicitat de asemenea ca cererea facuta de mama lor sa fie admisa.

Potrivit art. 40, alin. 1 si 2 C. fam., sotii se pot invoi ca acela dintre ei care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot sa pastreze acest nume si dupa desfacerea casatoriei, cu conditia ca instanta sa ia act de invoiala chiar pentru hotararea de divort, iar nu ulterior. Intelegerea sotilor privitor la nume nu poate depasi aceste limite. Astfel, s-a decis ca este nula intelegerea ca, dupa desfacerea casatoriei, sotul care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot sa poarte atat acest nume, cat si numele lui dinainte de casatorie.

b)calitatea de sot

Sotii isi pierd aceasta calitate, ei redevenind liberi. Ulterior se pot chiar recasatori intre ei.

c)obligatia de sprijin moral

Aceasta obligatie inceteaza dupa desfacerea casatoriei.

d)divortul nu produce nici un efect asupra capacitatii de exercitiu si asupra cetateniei sotilor.

EFECTELE DIVORTULUI ASUPRA RELATIILOR PATRIMONIALE DINTRE SOTI

a)comunitatea de bunuri a sotilor inceteaza prin impartirea bunurilor comune.

Comunitatea de bunuri a sotilor ia fiinta odata cu incheierea casatoriei si se sfarseste la data desfacerii sau incetarii ei.

Partajarea bunurilor comune poate avea loc:

- prin invoiala sotilor.

Aceasta poate avea loc in urmatoarele moduri: concomitent cu hotararea de divort, in cursul procesului de divort, in perioada imediat urmatoare ramanerii definitive a hotararii de divort.

- prin hotarare judecatoreasca.

In cazul in care sotii nu se inteleg cu privire la impartirea bunurilor comune, oricare dintre soti poate apela la instanta de judecata pentru a decide acest lucru.

Codul familiei nu indica in mod expres cum trebuie sa se faca impartirea bunurilor comune, adica in parti egale sau in parti variabile, in functie de contributia fiecarui sot la dobandirea sau ingrijirea bunului respectiv. Literatura si practica de specialitate inclina spre cea de-a doua varianta.

Stabilirea cotei-parti se revine fiecarui sot se face prin hotarare judecatoreasca (in cazul in care nu exista o invoiala a sotilor in aceasta privinta).

Cand nu se poate determina contributia fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune, instanta le poate imparti in mod egal intre cei doi soti.

b)locuinta comuna a sotilor

deosebim urmatoarele situatii:

-situatia sotilor chiriasi-locuinta comuna se imparte intre soti daca acest lucru este posibil. Daca nu, locuinta se atribuie conform intelegerii acestora sau in lipsa intelegerii se atri

buie sotului caruia i s-au incredintat copiii sau daca nu exista copii sotului care a obtinut divortul.

-situatia sotului proprietar-chiar daca este vinovat de divort, sau daca copiii i s-au incredintat celuilalt sot, el nu poate fi evacuat.

-situatia sotilor coproprietari sau proprietari in devalmasie. Impartirea sau atribuirea locuintei se face dupa aceleasi criterii de preferinta stabilite de lege.

c)obligatiile de a suporta cheltuielile casniciei, de sprijin material, de intretinere si dreptul la mostenire inceteaza odata cu desfacerea casatoriei.

EFECTELE DIVORTULUI CU PRIVIRE LA RELATIILE PERSONALE, PATRIMONIALE DINTRE PARINTI SI COPIII LOR MINORI

a)incredintarea minorului

Aceasta problema este solutionata prin hotararea judecatoreasca prin care se pronunta divortul.

Se va tine cont de urmatoarele criterii, fara ca vreunul din acestia sa fie considerat precumpanitor.

posibilitatile materiale mai mari ale unuia dintre soti;

varsta frageda la casatorie (in aceasta situatie va fi incredintat mamei; chiar daca divortul a fost pronuntat din vina ei);

afectiunea copilului preferentiala pentru unul din parinti;

comportarea parintilor fata de copil inainte de divort;

profesia parintilor;

profilul lor socio-moral;

sexul minorului;

starea sanatatii lui etc.

Invoiala parintilor cu privire la incredintarea copiilor va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta de judecata (art. 42 alin ultim / Codul familiei.).

b) exercitarea ocrotirii parintesti

Art. 43 alin 1 / Codul familiei. prevede ca "parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile parintesti".

Dar si parintele caruia, in urma divortului, nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala (art. 43 alin ultim din Codul familiei.).

Cand copilul este incredintat unei alte persoane decat parintelui sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele.

c) contributia parintilor cu privire la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului

Chiar daca parintele caruia i s-a incredintat copilul dispune de mijloace materiale suficiente, acest lucru nu-l scuteste pe celalalt parinte de contributia sa la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si educare profesionala.

Parintii se pot invoi cu privire la contributia lor la aceste cheltuieli, fiind insa necesara incuviintarea instantei.

d) beneficiul contractului de locuinta (acesta este in favoarea sotului caruia i s-au incredintat copiii)

e) primirea alocatiei de stat pentru copii

Titularul alocatiei de stat este insusi copilul, doar incasarea alocatiei depinzand de modul de incredintare a acestuia.