QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Consiliul Europei – initiator si principal cadru de promovare si aparare a drepturilor omului in spatiul european







Consiliul Europei  – initiator si principal cadru de promovare si aparare a drepturilor omului in spatiul european

Intreg complexul de factori care a condus O.N.U. la preocuparea deosebita pentru protectia drepturilor omului a avut un efect similar in Europa. Unul din acesti factori a fost, in mod special, reactia impotriva sistemelor fasciste care au provocat cel de-al doilea razboi mondial. Negarea existentei drepturilor omului nu a fost doar un rezultat incident al acestor sisteme, ci „un instrument deliberat de politica interna si chiar o preconditie a ascensiunii lor.”[1] (Robertson A, 102). Un alt factor a fost necesitatea protectiei sistemelor democratice ale Europei Occidentale, nu doar impotriva unei renasteri a regimurilor dictatoriale fasciste, ci si impotriva unui alt fel de regimuri care preluasera controlul asupra unei jumatati a continentului: regimurile comuniste.



In august 1941, Charta Atlanticului proclama celebrele „Patru Libertati” (libertatea cuvantului, libertatea religiei, libertatea individuala si siguranta persoanei/libertatea de a nu se teme, libertatea fata de saracie)[2] si, de asemenea, dreptul la autodeterminare. Aceste principii au fost reafirmate in „Declaratia celor 26 Natiuni Unite” la 1 ianuarie 1942, iar 3 ani mai tarziu au aparut cunoscutele prevederi ale Cartei Natiunilor Unite. In mai 1948, Congrasul Europei a anuntat, la Haga:

Dorim o Europa unita, in care libera circulatie a persoanelor, ideilor si bunurilor este restaurata.

Dorim o Carta a Drepturilor Omului care sa garanteze libertatea de gandire, intrunire si exprimare, ca si dreptul de a forma opozitia politica.

Dorim o Curte de Justitie cu sanctiuni adecvate pentru implementarea acestei Carte.

Dorim o Adunare Europeana unde fortele vii ale tututror natiunilor noastre sa fie reprezentaet.

Aceasta declaratie de principii necesita un sistem organizat pentru a fi aplicata. Sarcina crearii unui asemenea sistem a revenit Adunarii Consultative a Consiliului Europei in timpul primei sale sesiuni din august- septembrie 1949. actul de nastere al Consiliului Europei – Statutul Consiliului Europei, semnat la Londra la 5 mai 1949 si intrat in vigoare la 3 august 1949 – prevedea, in art. 1, ca mentinerea si realizarea drepturilor omului erau unul dintre mijloacele pentru a indeplini scopul Consiliului, si anume o mai mare unitate intre membrii sai pentru protectia si realizarea idealurilor si principilor care formeaza patrimonul lor spiritual comun si pentru facilitarea progresului economic si social.

Articolul 3 al Statutului a intarit aceasta obligatie, facand din respectul pentru drepturile omului o conditie de aderare.

Calitatea de sat membru al Cosiliului Europei este conditionata de acceptarea principiilor statului de drept si a principiului portivit caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Totodata, aderarea la Consiliul Europei implica si angajamentul statului de a colabora in mod sincer si efectiv la realizarea scopurilor acestuia.

Incalcarea acestor obligatii prevazute de art. 3 al Statutului poate atrage aplicarea unr sanctiuni, conform art. 8: suspendarea drepturilor de reprezentare; cererea facuta Comitetului Ministrilor de a se retrage din Consiliul Europei; incetarea calitatii de membru al Consiliului Europei prin decizia Comitetului Ministrilor.

Consiliul Europei este principala organizatie internationala interguvernamentala la nivel regional european care are, ca atributie principala, consacrarea si apararea drepturilor omului.

Tratatul constitutiv al acestei organizatii intrenationale este Statutul Consiliului Europei. In preambulul acestui tratat, se arata ca statele parti isi reafirma atasamentul lor pentru valorile spirituale si morale care sunt mostenirea comuna a popoarelor lor si sursa reala a libertatii individuale, libertatii politice si a statului de drept, principii care formeaza baza oricarei democrati autentice. Scopul Consiliului Europei asa cum este definit de Statut, este ”de a realiza o mai mare unitate intre membrii sai pentru salvgardarea si realizarea idealurilor si principiilor care sunt mostenirea lor comuna si pentru facilitarea progresului lor economic si social, acest scop fiind promovat prin organele Consiliului Europei prin discutarea chestiunilor de interes comun si prin incheierea de acorduri si adoptarea unor actiuni comune in domeniile economic, social, cultural, stiintific, juridic si administrativ, precum si prin salvgardarea si respectarea pe mai departe a drepturilor si libetatilor fundamentale ale omului”.

De notat ca organizatia nu este competenta a se ocupa de probleme referitoare la apararea nationala, care – dupa cum se cunoaste – sunt de competenta altor organisme europene.

Statutul Consiliului Europei prevede o serie de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca statele care doresc sa devina membre ale acestei organizatii. Calitatea de stat membru al Consiliului Europei, potrivit art. 3, este legata de acceptarea de acesta a principiilor statului de drept si a principiului in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului, precum si de angajamentul de a colabora, in mod sincer si efectiv, la realizarea scopului Consiliului Europei..

Consiliul Europei are o remarcabila activitate in domeniul drepturilor omului, atat in ceea ce priveste consacrarea acestora, prin acte conventionale si declaratorii, cat si in ceea ce priveste protejarea acestora.

In materia drepturilor omului, distingem: organe care au, in cadrul competentelor lor generale, si atributii in acest domeniu; organe specializate in materia drepturilor omului.

Organle Consiliului Europei care nu au competente exclusive in materia drepturilor omului, dar care intervin in acest domeniu, in cadrul competentelor lor generale, sunt organele principale ale organizatiei, si anume: Comitetul Ministrilor; Adunarea Parlamentara; Secretariatul.

Comitetul Ministrilor

Comitetul Ministrilor este organul decizional al Consiliului Europei, compus din ministrii de externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor diplomatici permanenti la Strasbourg. Comitetul Ministrilor este atat un organ guvernamental, cat si un forum colectiv, in care se discuta problemele societatii europene si se propun solutii la acestea. Dezbaterile din cadrul Comitetului Ministrilor acopera toate problemelede interes comun cu exceptia apararii: probleme politice ale integrarii europene, dezvoltarea cooperarii, apararea institutiilor democratice si protectia drepturilor omului.

Ministrii de externe ai statelor membre se intalnesc cel putin de doua ori pe an pentru a dezbate probleme politice  si ale cooperarii europene. La nivelul ambasadorilor, intalnirile au loc saptamanal.

Deciziile Comitetului ministrilor sunt trimese guvernelor statelor membre sub forma recomandarilor sau sunt incluse in conventii si acorduri europene care au forta juridica obligatorie pentru statele care le ratifica. Pana in prezent au fost elaborate aproape 180 de conventii, privind protectia drepturilor omului dar si alte aspecte. Cea mai mare parte a deciziilor Comitetului Ministrilor sunt luate cu o majoritate de doua treimi.

Comitetul Ministrilor poate suspenda dreptul de reprezentare al unui stat in cadrul Consiliului Europei, in cazul unei violari serioase a obligatiilor acestui stat potrivit Statutului. De asemenea, Comitetul poate ere retragerea statului din organizatiei sau chiar decide ca acesta a incetat sa mai fie membru al Consiliului.

Comitetul Ministrilor asigura executarea conventiilor si acordurilor dintre statele membre. In scopul asigurarii respectului obligatiilor asumate de catre toate statele membre, Comitetul Ministrilor a instituit un sistem de monitorizare.

Comitetul Ministrilor indeplineste un triplu rol: [3]

- ca emanatie a guvernelor care le confera posibilitatea sa-si exprime in conditii de egalitate abordarile nationale ale problemelor cu care se confrunta societatea din Europa;
- ca forum colectiv in care se elaboreaza raspunsurile europene la aceste provocari;
- ca aparator, impreuna cu Adunarea Parlamentara, al valorilor pentru care Consiliul Europei exista. In acest scop el are misiunea de a urmari si respecta angajamentele luate de Statele membre



Adunarea Parlamentara

Adunarea Parlamentara este prima adunare europeana din istoria continentului si totodata are cea mai extinsa reprezantare: 46 de atate sunt reprezentate in cadrul ei. Dezbaterile si deliberarile Adunarii Parlamentare reprezinta directii pentru activitatea Comitetului Ministrilor si exercita o influenta considerabila asupra guvernelor statelor membre.

Adunarea Parlamentara are 313 membri si 313 supleanti, alesi sau numiti de parlamentele nationale din cadrul membrilor acestora. Fiecare tara are intre 2 si 18 reprezentanti, in functie de numarul populatiei. Delegatiile nationale sunt alcatuite in asa fel incat sa asigure o reprezantare echitabila a partidelor politice din parlamentele nationale. Adunarea are cinci grupuri politice: grupul socialist , grupul partidului popular european, grupul stangii unite europene. Unii membri ai Adunarii nu apartin nici unui grup.

Adunarea se intruneste de doua ori pe luna pentru o saptamana in sesiune plenara. Reuniunile sunt publice si au loc la Palatul Europei din Strasbourg.





Adunarea isi alege presedintele si vicepresedintii. De asemenea, Adunarea alege secretarul general al Consiliului Europei si pe adjunctul acestuia, secretarul genearl al Adunarii, judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului si pe Comisarul Drepturilor Omului. Lucrarile sale sunt pregatite de comisii specializate: probleme politice, probleme juridice si drepturile omului, probleme sociale, de sanatate si familie, culturala, stiinta si educatie etc.

Parlamentele din Canada, Israel si Mexic au statut de observator in adrul Adunarii Parlamentare.

Secretarul General

Secretarul General are responsabilitatea directiilor strategice ale progranului de lucru al Consiliului Europei si asupra bugetului organizatiei si supravegheaza organizarea si functionarea curenta a Consiliului. Secretarul general al Consiliului Europei elaboreaza, pe baza prioritatilor anuale, Programul de Lucru Interguvernamental, aprobat de Comitetul Ministrilor si raspunde de implementarea acestui program. Secretarul general al Consiliului European a elaborat, pentru perioada 2001-2005, un plan de actiune in sapte puncte, pentru a raspunde noilor provocari de construire a unei Europe democratice, pasnice si stabile:

promovarea principiilor democratice prin cresterea impactului politic al Organizatiei:

construirea unei „zone comune” a drepturilor omului in Europa;

dezvoltarea standardelor demecratice si asigurarea respectului lor de catre state;

indeplinirea asteptarilor cetatenilor europeni prin proiecte apropiate de acestia;

evaluarea rezultatelor proiectelor si actiunilor, pentru a imbunatati eficienta la nivelele inferioare;

intarirea legaturilor cu U.E., O.S.C.E. si O.N.U.;

dezvoltarea cooperarii politice cu statele observatoare.

 “Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unitati mai stranse intre cele 46 de state membre pentru protejarea libertatii individuale, libertatii politice si a statului de drept, principii care constituie fundamentul tuturor democratiilor autentice si care influenteaza viata tuturor europenilor in nenumarate feluri. Toate statele membre au obligatia de a face ca libertatea, demnitatea omului si bunastarea indivizilor sa devina principii ferme ale actiunii guvernamentale.

De la crearea sa in 1949, Consiliul a fost o forta a pacii si cooperarii, ancorata in patrimoniul nostru comun, in drepturile omului si democratie. De la caderea Zidului Berlinului in 1989 si odata cu raspandirea valorilor democratice pe cuprinsul Europei, Organizatia a castigat o noua dimensiune politica. Astazi, Consiliul Europei reprezinta angajamentul comun al celor 800 de milioane de europeni in favoarea drepturilor omului, democratiei si a statului de drept”.[4] (Terry D)

Organele specializate in materia drepturilor omului

In cadrul Consiliului Europei, exista doua tipuri de organe specializate in materia drepturilor omului.

Primul tip este reprezentat de un organ subsidiar al Consiliului Europei, creat, in temeiul puterilor conferite de Statutul Consiliului Europei, de Comitetul Ministrilor, si anume Comisarul Drepturilor Omului.

Al doile tip de organe conventionale, create prin tratate internationale distincte. Distingem: organele create de Conventia Europeana a Drepturilor Omului; organele create de Carta sociala europeana, Protocoalele la aceasta si Carta sociala europeana revizuita; organele create de alte tratate adoptate in cadrul Consiliului Europei.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului a creat initial doua organe, Comisia Europeana a drepturilor omului si Curtea Europeana a Drepturilor Omului. In prezent, dupa reforma operata prin Protocolul nr. 11 la Conventie, singurul organ specializat ramas este Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Carta sociala europeana, Protocoalele sale si Carta sociala europeana revizuita au creat, ca organe specifice, Comitetul de Experti Independenti (initial, Comitetul de Experti) si Comitetul Guvernamental (initial, Subcomitetul Comitetului Social Guvernamental).

Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inimane sau degradante creeaza Comitetul European pentru Prevenirea Torturii si a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante.

Conventia europeana cu privire la statutul juridic al muncitorului migrant prevede existenta unui Comitet Consultativ.

Conventia – cadru pentru protectia minoritatilor nationale a infiintat un Comitet Consultativ.

Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare prevede un Comitet de Experti.

Conventia pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automata a datelor cu caracter personal stabileste existenta unui Comitet Consultativ.

Conventia pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si ale medicinei – Conventia asupra drepturilor omului si biomedicina prevede competente in acest domeniu pentru Comitetul Director pentru Bioetica.

In general, toate aceste structuri institutionale specializate in materia drepturilor omului au exclusiv atributii pentru garantarea drepturilor omului. Exista insa si organe care combina rolul de garantare cu acela de promovare a drepturilor omului (Comisarul Drepturilor Omului; Comitetul Guvernamental, referitor la Carta sociala europeana, Protocoalele la aceasta si Carta sociala europeana revizuita; Comitetul Consultativ, referitor la Conventia europeana cu privire la statutul juridic al muncitorului migrant; Comitetul Consultativ, referitor la Conventia pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automatizata a datelor cu caracter personal; Comitetul Director pentru Bioetica).

Toate aceste organe pot fi clasificate, din punct de vedere al competentei materiale, in organe cu competenta generala (Comisarul Drepturilor Omului si Curtea Europeana a Drepturilor Omului – pentru drepturile civile si politice; Comitetul de Experti Independenti si Comitetul Guvernamental – pentru drepturile economice si sociale) organe cu competenta specializata (toate celelalte).

Sub aspectul naturii acestor organe, unul este organ judiciar (Curtea Europeana a Drepturilor Omului), unul a fost organ parajudiciar (Comisia Europeana a Drepturilor Omului), iar celelalte sunt organe nejudiciare. Dintre organele nejudiciare, unele sunt organe independente, iar altele sunt organe compuse din reprezentanti ai statelor.

1. Comisarul Drepturilor Omului

Comisarul drepturilor Omului este un organ subsidiar al Consiliului Europei, creat de Comitetul Ministrilor, in temeiul competentelor recunoscute acestuia de art. 16 si art.17 din Statutul Consiliului Europei.



Crearea acestui organ a fost decisa de cea de-a doua Reuniune la varf a sefilor de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei.[5]



Comisarul Drepturilor Omului este infiintat print-o rezolutie a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei.

Comisarul Drepturilor Omului este un organ nejudiaciar, insarcinat sa promoveze educarea si sensibilizarea asupra drepturilor omului asa cum rezulta din instrumentele Consiliului Europei, precum si respectarea lor.

Comisarul Drepturilor Omului este ales de Adunarea parlamentara, cu majoritatea voturilro exprimate, de pe o lista de 3 candidati satbilita de Comitetul Ministrilor. Statele membre pot propune candidaturi printr-o scrisoare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Candidatii trebuie sa fie emitente personalitati europene de cea mai buna moralitate, posedand o competenta recunoscuta in domeniul drepturilor omului, cunoscute pentru atasamentul lor la valorile Consiliului Europei si posedand autoritatea personala necesara pentru a se achita in mod eficace de sarcinile revenind Comisarul Drepturilor Omului.

Mandatul Comisarului Drepturilor Omului este de 6 ani si nu poate fi innoit. Pe durata mandatului, Comisarul Drepturilor Omului nu poate exercita nici o activitate  incompatibila cu exigentele de disponibilitate cerute de o activitate execitata cu norma intreaga.

Comisarul Drepturilor Omului isi exercita functiile in deplina independenta si cu impartialitate.

Functiile Comisarului Drepturilor Omului sunt:

promoveaza, in statele membre, educatia si sensibilizarea asupra drepturilor omului;

contribuie la promovarea respectarii efective si la deplina exercitare a drepturilor omului in statele membre;

furnizeaza consultatii si orice informatii privind protectia drepturilor omuluisi prevenirea incalcarii drepturilor omului; pentru contactele cu publicul, Comisarul Drepturilor Omului, in masura posibilului, utilizeaza si coopereaza cu structurile „drepturi ale omului” din statele membre, iar acolo unde astfel de structuri nu exista , Comisarul Drepturilor Omului incurajeaza crearea lor;

favorizeaza actiunea ombudsmanilor nationali sau a celorlalte institutii similare, acolo unde exista;

identifica eventualele insuficiente in dreptul si in practica sattelor membre in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului asa cum rezulta din instrumentele Consiliului Europei, incurajeaza aplicarea efectiva a acestor norme de statele membre si le ajuta, cu acordul lor, in eforturile vizand remedierea unor astfel de insuficiente;

adreseaza, daca apreciaza oportun, un raport asupra oricarei chestiuni specifice Comitetuluii Ministrilor sau Adunarii Parlamentare si Comitetului Ministrilor;

raspunde, in modul pe care il considera corespunzator, cererilor formulate de Comitetul Ministrilor dau de Adunarea Parlamentara, atunci cand aceste organe actioneaza in indeplinirea sarcinii lor de a veghea la respectarea noemelor Consiliului Europei in materia drepturilor omului;

supune un raport anual Comitetului Ministrilor si Adunarii Parlamentare;

coopereaza cu alte institutii internationale pentru promovarea si protectia drepturilor omului, evitand orice dublare inutila in desfasurarea activitatilor.

Comisarul Drepturilor Omului respecta competentele organelor de control create in cadrul Conventiei europene a drepturilor omului sau a altor instrumente ale Consiliului Europei referitoare la drepturile omului si exercita alte functii decat cele indeplinite de acestea.

Comisarul Drepturilor Omului tine cont de dorintele exprimate de Comitetul Ministrilor si de Adunarea Parlamentara in ceea cepriveste activitatile Comisarului Drepturilor Omului.

Comisarul Dreptruilor Omului se bucura, in exercitarea functiilor sale, de privilegiile si imunitatile prevazute in art.40 din Statutul Consiliului Europei si in acordurile incheiate in baza acestui text.

Mijloacele proceduralede actiune ale Comisarului Drepturilor Omului au caracter nejurisdictional. El nu poate fi sesizat cu plangeri individuale, iar activitatea sa nu poate da nastere nici unui sistem general de rapoarte din partea statelor membre.

2. Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Organizarea Curtii Europene a Drepturilor omului si statutul judecatorilor sunt reglementate de: Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in forma amendata prin Protocolul nr.11, interpretat in lumina Raportului explicativ; regulamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului; al 6-lea Protocol aditional la Acordul general privind privilegiile si imunitatile Consiliului europei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este un organ al Consiliului Europei, cu caracter jurisdictional. Ea este creata printr-un tratat international (Conventia Europeana a Drepturilor Omului,  amendata prin Protocolul nr. 11). Curtea Europeana a Drepturilor Omului este un tribunal international, specializat in materia garantarii drepturilor omului, cu activitate permanenta si cu jurisdictie obligatorie. Ea este singura curte internationala in materia drepturilor omului la care particularii au acces direct, nemijlocit. Curtea Europeana a Drepturilor Omului are o competenta materiala generala (in materia dreptruilor civile si politice) si o competenta teritoriala limitata la nivel regional european.

Potrivit Conventiei europene a drepturilor omului, in forma amendata prin Protocolul nr. 11, Curtea Europeana a Drepturilor Omului este instituita in scopul asigurarii respectarii angajamentelor rezultand pentru statele parti din Conventia europeana a drepturilor omului si din Protocoalele la aceasta.[6](Micu Doina, 218) Curtea Europeana a Drepturilor Omului functioneza de o maniera permanenta.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului se compune dintr-un numar de judecatori egal cu numarul statelor parti.[7] Acestia sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, cu majoritatea voturilor, de pe o lista cu cate 3 andidati prezentati de fiecare stat perte. Persoanele care exercita functia de judecator al Curtii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa indeplineasca toate conditiile cerute pentru exercitarea unei inalte functii judiciare sau sa fie juristi cu o competenta recunoscuta;

sa isi exercite mandatul ca judecatori cu titlu individual;



- in cursul mandatului lor judecatorii nu pot exercita nici o activitate incompatibila cu cerintele de independenta, impartialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent.



In legatura cu incompatibilitatile prevazute de ultima conditie enntata mai sus, acestea vizeaza orice activitate politica sau administrativa si orice activitate profesionala. Mai mult, fiecare judecator va declara presedintelui Curtii orice activitate suplimentara.

Mandatul unui judecator este de 6 ani, cu posibilitatea de a fi reales. La prima alegere, jumatate din numarul judecatorilor isi vor incheia mandatul dupa trei ani, in scopul reinnoirii unei jumatati la fiecare 3 ani. Pentru a asigura aceasta reinnoire, la orice alegere Adunarea Parlamentara poate decide ca unul sau mai multe mandate sa aiba o alta durata, fara a putea depasi 9 ani sau sa fie mai mici de 3 ani.

Cand un judecator a fost ales in locul unui judecator al carui mandat nu a expirat, acesta va duce la sfarsit mandatul predecesorului sau.

Revocarea din functie a unui judecator poate fi hotarata cu majoritatea de 2/3 din numarul judecatorilor. Potrivit regulamentului Curtii, orice judecator poate delansa procedura revocarii, iar judecatorul supus acstei proceduri va fi ascultat in plenul Curtii.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului se reuneste in sesiune plenara ori de cate ori este necesar pentru indeplinirea functiilor sale, la cererea a minimum o treime din  judecatori, si cel putin o data pe an pentru probleme administrative. Cvorumul sesiunilor plenare trebuie sa fie de cel putin doua treimi din judecatorii alesi.

Sectiile (denumite camere de Conventie) sunt constituite de adunarea Plenara, pentru o perioada de 3 ani. Exista minim 4 sectii si fiecare judecator este membru al uneia dentre acestea, astfel incat fiecare sa fie echilibrata din punct de vedere geografic, al reprezentarii sexselor si al diferitelor sisteme juridice nationale.[8](Scaunas S, 43)

Marea Camera se compune din 17 judecatori si din 3 judecatori supleanti si este constituita pentru o perioada de 3 ani. Din Marea Camera fac parte obligatoriu presedintele si vecepresedintele Curtii, precum si presedintii sectiilor. Marea Camera se pronunta asupra cererilor introduse individual sau de state, atunci cand cauza i-a fost deferita de o camera ca urmare a desesizarii acesteia sau in caz de remitere de catre orice parte, in termen de 3 luni de la hotararea Camerei.

Camerele de 7 judecatori de constituie pentru examinarea cauzelor aduse in fata Curtii. Pentru fiecare cauza, Camera cuprinde presedintele sectiei si judecatorul ale in numele statelor aflate in cauza. Judecatorul ales poate fi inlocuit de un judecator ad- hoc. Camerele se pot pronunta atat asupra admisibilitatii si a fondului cererilor individuale, in situatia in care Comitetul nu le declara inadmisibile sau nu le scoate de pe rolul Curtii, cat si asupra admisibilitatii si a fondului cererilor introduse de state.

Comitetele se constituie de catre 3 judecatori apartinand aceleeasi sectii, pentru o perioada de 12 luni, prin rotatia membrilor fiecarei Sectii, altii decat presedintele. Un Comitet poate, prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa scoata de pe rol o cerere individuala, atunci cand o asemenea decizie poate fi luata fara o examinare complementara, aceasta fiind definitiva.

Marea Camera, camerele si comitetele isi desfasoara activitatea in permanenta, dar Curtea poate hotari in fiecare an perioadele de sesiune. In acest din urma caz, in situatii de urgenta, presedintele Curtii are posibilitatea sa convoace Marea Camera si camerele in afara perioadelor de sesiune stabilite.

Curtea delibereaza in camera de consiliu, in secret, doar judecatorii luand parte la deliberari, precum si grefierul, alti agenti ai grefei si interpretii, in functie de necesitate.

Deciziile Curtii sunt luate cu majoritatea voturilor judecatorilor prezenti. In caz de egalitate de voturi, se repeta votarea si, daca rezulta o noua egalitate, votul presedintelui este preponderent.

In cadrul noului sistem cererile sunt inaintate direct Curtii. Cererile sunt inregistrate si examinate in privinta admisibilitatii de un Comitet format din 3 judecatori. Articolul 26 din Protocolul 14 adoptat in 13 martie 2004 completeaza aceasta precizare a Protocolului nr.11 mentionand ca instanta va lua in discutie cereri in cadrul unor comitete constituite din 3 judecatori, in camere constituite din 7 judecatori si din Marea Camera constituita din 17 judecatori.

Deciziile si hotararile Marii Camere si ale camerelor sunt adoptate cu majoritatea judecatorilor prezenti si nu se admit abtineri in chestiuni care privesc admisibilitatea sau fondul cauzei.

Grafierul Curtii este ales de Adunarea Plenara dintre candidatii care trebuie sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa posede, pe langa experienta, cunostintele juridice, administrative si lingvistice necesare exercitarii functiilor. El este ales pentru o perioada de 5 ani si poate fi realea si trebuie sa faca o declaratie solemna in plenul Curtii inainte de reluarea functiei.




Robertson A, Merrills J. G. (1994), Human Rights in the World, Oxford, Clarendon Press, p.102

Freedom of speech and expression, freedom of relogion, freedom from fear, freeedom from want.

Terry Davis, Secretar General al Consiliului Europei

Cea de-a doua reuniune la varf a sefilor de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei s-a desfasurat la Strasbourg, in perioada 10- 11 octombrie 1997.

Micu Doina (1998), Garantarea drepturilor omului in practica Curtii Europene a drepturilor Omului si in Constitutia romaniei, Bucuresti, Editura All Beck, p.218

Conventia Europeana a drepturilor omului, art. 3, conform modificarilor aduse  de Protocolul nr. 11

Scaunas Stelian (2003): op.cit. p. 43






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }