Saracia -efect al separarii in fapt

Saracia -efect al separarii in fapt

Explicatiile acestor probleme pe care le intampina o familiile monoparntale se gaseste in conditiile precare de viata ale acestora, in saracie.

Saracia familiilor monoparentale are ca principale surse :

• O mare parte a acestor familii sunt rezultatul nasterilor neintetionate ale tinerelor care intrerup scoala, nu au serviciu si, in foarte multe cazuri, nu stiu cine e tatal copilului.Un copil nedorit si implicit imposibilitatea de recunoastere atatului, este tot rezultatul unui comportament deviant al tinerei care la randu-i a avut parte de o familie monoparentala, si de la care nu a primit indrumari. In general intre parinti si copii, atat baieti cat si fete, exista discutii pe tema sexualitati, dar cel mai des in familiile cu un parinte aceste discutii sunt mai reduse deoarece alte probleme le i-au locul.
• Desi situatia femeilor devenite singure prin divort sau vaduvie si care au copii este mai buna sub aspect material (nu chiar in toate cazurile), totusi se simte lipsa sotului, care castiga mai bine.
• Saracia este puternic asociata cu lipsa de scolaritate sau scolaritate redusa, cu somajul, cu capitalul relational, cu conditia de imigrant si, aproape tautologic, cu ceea ce se foloseste in literatura sociologica, cu statutul socioeconomic. Or, la randul lor, acestea sunt corelate cu etnia. Familiile monoparentale sunt disproportional prezente in functie de rasa si etnie.
• In cele mai multe cazuri, parintele nu e singur in cresterea copilului. El locuieste cu parintii, cu bunicii, cu fratii, surorile, cu partenerul sexual. Sau i se acorda ajutor de catre propriile rude, de catre rudele celui decedat si, e adevarat ca mult mai putin, ale celui de care a divortat. Paradoxal este faptul ca, cu cat familia (in special a mamelor tinere) este mai saraca, cu atat ajutorul este mai redus.
• Se trec usor cu vederea ca desi, statistic, la un moment dat in fiecare tara sunt multe familii monoparentale, cele mai multe sunt temporara in aceasta conditie. Dar si aici, dramatic este  ca tocmai familiile cele mai sarace, cu mame din segmente sociale si cartiere marginalizate, se casatoresc sau recasatoresc mai greu.

Asa cum s-a mentionat, problema situatiei materiale si, in general, a statutului social nu este acuta pentru , ''mamele singure prin optiune''[1].Femeile care nu si-au gasit un sot

potrivit, si ajunse la maturitate vor un copil (prin insamantare artificiala sau adoptie) ori isi doresc pur si simplu sa ramana insarcinate cu un anumit barbat, dar nu se agajeaza in

mariaj au, de regula, discernamantul necesar pentru a evalua realist costurile cresterii unui

copil cu o anumita calitate. Deci ele nu se confrunta practic cu saracia.

Sunt state- Suedia este exempalra din acest punct de vedere- unde ajutoarele sociale sunt atat de sustantiale, incat familiile cu un singur parinte nu au probleme serioase cu saracia. Anthony G. ne si dezvaluie ca acesta este si motivul pentru care in Suedia familia monoparentala nu este privita ca o chestiune grava, cu precaritate economica, acolo aducandu-se in prim-plan saracia ca resort al delicventei si violentei.