Motivarea si procedura de adoptare a actelor comunitare

Motivarea si procedura de adoptare a actelor comunitare

1. Motivarea

Regulamentele, directivele si deciziile adoptate de Parlamentul european si de Consiliu, ca si actele adoptate de Consiliu sau de Comisie trebuie sa fie motivate in conformitate cu art. 253. Ca atare, se impune o prezentare in preambulul sau in expunerea de motive a actului in cauza, a ratiunilor de fapt si de drept care il intemeiaza in functie de natura masurilor ce sunt preconizate si de imprejurarile in care hotararile vor fi luate, argumentele respective trebuind sa aiba un caracter decisiv si sa fie clar formulate.

In ce priveste motivarea legala, un act comunitar poate fi anulat, spre exemplu, atunci cand institutia care a adoptat actul in discutie nu a ales temeiul juridic corespunzator, fapt care a generat incalcarea unor prerogative ale unei alte institutii comunitare in procesul de luare a deciziilor.

In enuntarea motivelor nu trebuie sa existe contradictii. Acestea ar putea constitui o incalcare a art. 253 CE, astfel incat sa afecteze validitatea masurii in cauza daca se stabileste ca, urmare a contradictiilor, destinatarul masurii nu este in situatia de a aprecia, in tot sau in parte, motivele reale ale deciziei si, ca urmare, dispozitivul acesteia, este, total sau partial, lipsit de justificare legala.

Cu deosebire in materie de concurenta, organele comunitare de justitie au pronuntat o multitudine de decizii raportate la motivarea actelor comunitare care ii afecteaza pe destinatarii lor.

Procedura de adoptare

Exista mai multe tipuri de proceduri de luare a deciziilor. In functie de tipul de decizii pe care procedurile respective le guverneaza, categoriile de proceduri sunt cele care duc la:

- decizii privind continutul Tratatelor;

- decizii de directie generala, adica decizii stabilind un cadru pentru dezvoltarea politicilor Uniunii Europene;

- decizii legislative;

- decizii de politica comerciala comuna (comert exterior);

- decizii in domeniul pilonului 2 si pilonului 3;

- decizii bugetare si

- decizii administrative.

In general, in procesul legislativ sunt implicate mai multe institutii si alte organisme comunitare potrivit unei specializari riguros reglementata .

Astfel, ca regula generala:

a. Comisia are drept de initiativa legislativa si va propune legislatia;

b. Consiliul este organul care are decizia finala, cu exceptia cazului cand el va putea fi neutralizat prin implicarea Parlamentului (in cazul procedurii de codecizie);

c. Parlamentul are un rol care variaza potrivit cu procedura legislativa adoptata si care poate sa mearga de la simpla consultare la un drept de veto;

d. alte organisme precum Consiliul economic si social si Comitetul regiunilor au o functie consultativa.

Diviziunea aceasta este reflectata in procedurile legislative, distingandu-se intre:

1. procedura traditionala;

procedura de consultare;

3. procedura de conciliere (varianta a procedurii de consultare);

4. procedura de codecizie;

5. procedura de aviz conform.