Concurenta comerciala in dreptul comertului international. reglementari europene.

CONCURENTA COMERCIALA IN DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL. REGLEMENTARI EUROPENE.

Sectiunea 1. Precizari prealabile

Reglementarea concurentei la nivel international (mon­dial sau regional) pune diferite probleme; in acest sens, amintim reglementarile Organizatiei Mondiale a Comertului precum si reglementari regionale (cele mai importante, pentru Romania, sunt cele europene). In doctrina se subliniaza ca aceste probleme se vor mentine pana cand principiile drep­tului intemational public se vor adapta unei ordini juridice plurale.

Efectele schimburilor comerciale asupra concurentei sunt subliniate in art.131 din Tratatul instituind Comu­nitatea Europeana, potrivit caruia 'politica comerciala comuna ia in considerare efectul favorabil pe care eliminarea taxelor vamale intre state!e membre il poate exercita asupra cresterii capacitatii concurentiale a intreprinderilor din aceste state'.

Realizarea unei Piete unice este o utopie generoasa fara existenta unui sistem valid si aplicabil de reguli concurentiale.

Regulilor concurentiale li se opune planificarea. Desigur, adeptii sistemului planificarii nu sustin ca aceasta este dezirabila dar afirma ca nu mai putem alege, suntem constransi de imprejurari care scapa controlului nostru sa inlocuim competitia prin planificare. Principalul argument al sustinerii planificarii este al progresului tehnic/tehnologic, care ne-a scapat de sub control intr-un numar crescut de domenii, si, unica optiune care ne-a ramas este controlul productiei de catre monopolurile private si dirijarea catre guvern. Hayek ajunge la concluzia ca monopolurile din diferite domenii si tari sunt rezultatul politicii urmate de majoritatea tarilor.

Uniunea Europeana a instituit un sistem concurential apt a realiza obiectivele Tratatelor institutive precum si moda­litatile tehnico-juridice de aplicare practica a normelor referitoare la libera concurenta.

Sediul materiei este dat de Regulamentul (CE) nr.1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 referitor la punerea in aplicare a regulilor in materie de concurenta prevazute in art. 81 si 82 din tratat.

Consiliul Uniunii Europene avand in vedere propunerea Comisiei precum si avizul Parlamentului european si al Comitetului economic si social european a instituit nou sistem care a intrat in vigoare la 20 de zile de la data publicarii sale in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Potrivit art.45 Regulamentul este aplicabil incepand cu data de 1 mai 2004.

Potrivit Proiectului de Tratat de instituire a unei Consti­tutii pentru Europa se arata (in art.3) ca 'Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara fontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si denaturata'.

Uniunea dispune de competenta exclusiva pentru stabi­lirea regulilor de concurenta necesare functionarii pietei interne.

Sunt si situatii care pot fi considerate excluderi de la campul de aplicare. Astfel, Regulamentul nr. 1/2003 nu se aplica:

a) transporturilor maritime internationale de tipul 'servi­ciilor de tramp' in sensul articolului 1, paragraful 3, punctul a), din regulamentul (CEE) m. 4056/86;

b) serviciilor de transport maritim asigurat in mod exclusiv in cadrul aceluiasi stat membru, asa cum este preva­zut in primul articol, paragraful 2, din regulamentul (CEE) m.4056/86;

c) transporturilor aeriene intre aeroporturile Comunitatii si statele terte.

Prin noul regulament se confera securitate juridica intre­prinderilor a caror activitate este supusa regulilor comunitare in domeniul concurentei, contribuie la promovarea inovatiei si investitii lor. In momentul in care o anumita situatie creeaza o reala incertitudine datorita faptului ca ridica pentru aplicarea acestor reguli de probleme noi, nerezolvate, intreprinderile vizate pot sa ceara Comisiei orientari formale

Sectiunea 2. Principiile noii reglementari

Principiile enuntate in articolele 81 si 82 din tratat, asemanator celor de punere in aplicare a regulamentului nr.17, confera organelor Comunitatii un loc central care se cuvine mentinut, asociind si mai mult statele membre in scopul aplicarii regulilor comunitare in domeniul concu­rentei.

Articolul

1. Sunt incompatibile cu piata interna si interzise orice acorduri intre intreprinderi, orice decizii de asociere a intreprinderilor si orice practici concertate care pot prejudicia comertul dintre statele membre si care au ca obiect sau efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei in cadrul pietei interne, in special cele care constau in:

a.  impunerea direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii de tranzactie

b. limitarea sau controlarea productiei, desfacerii, dezvol­tarii tehnice sau investitiilor;

c. impartirea pietelor sau surselor de aprovizionare;

d.  aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente in raporturile cu partenerii comerciali, plasandu-i pe acestia in dezavantaj concurential;

e.  conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzantei comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.

2. Acordurile sau deciziile interzise in temeiul prezentului articol sunt nule de plin drept.

3. Cu toate acestea, alin.1 poate fi declarat inaplicabil:

- oricarui acord sau categorii de acord intre intreprinderi;

- oricarei decizii sau categorii de decizii de asociere de intreprinderi si

- oricarei practici concertate sau categorii de practici concertate menite sa contribuie la imbunatatirea productiei sau a distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic, rezervand consumatorilor o parte echitabila din profitul rezultat si fara a:

a) impune intreprinderilor interesate restrictii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

b) da posibilitatea intreprinderilor de a elimina concu­renta pentru o parte substantiala a produselor in cauza.

Articolul

Este incompatibil cu piata interna si interzis, in masura in care ar putea afecta comertul intre statele membre, orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor intreprinderi in cadrul pietei interne sau pe o parte substantiala a acesteia.

Astfel de practici abuzive pot consta in special in:

a)    impunerea, in mod direct sau indirect, de preturi de vanzare sau cumparare sau de conditii de comercializare inechitabile;

b)    limitarea productiei, desfacerii sau a dezvoltarii tehnice in detrimentul consumatorilor;

c)    aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente in raporturile cu partenerii comerciali, plasandu-i pe acestia in dezavantaj concurential;

d)    conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura sau conform uzantei comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte

In conformitate cu principiile subsidiaritatii si propor­tionalitatii enuntate prin articolul 5 din Tratat,    Regula­mentul nr.1/2003 nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului sau, care este acela de a permite aplicarea eficace a regulilor comunitare in domeniul concu­rentei.

Regulamentul nr.1/2003 respecta drepturile funda­mentale si principiile recunoscute in special prin cartea drepturilor fundamentale ale Uniunii europene.

Consacrarea principiul subsidiaritatii, afirma prof. univ. dr. Victor Duculescu, este incununarea unei indelungi istorii. Potrivit art. 308 din tratat 'daca o actiune a Comu­nitatii apare ca necesara pentru realizarea,in functionarea Pietei Comune, a unuia dintre obiectivele Comunitatii, fara ca prezentul tratat sa fi prevazut competentele necesare in acest scop, Consiliul, statuand in unanimitate pe baza propu­nerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European, ia dispozitiile corespunzatoare'. Potrivit principiului subsi­diaritatii Comunitatea nu intervine decat in masura in care obiectivele actiunii avute in vedere nu pot fi realizate de o maniera suficienta de catre statele membre. O noua regle­mentare a concurentei era necesara.

In Tratatul Constitutional european este inscris in Titlul II ('Competentele si actiunile Uniunii') o dispozitie potrivit careia 'In temeiul principiului subsidiaritatii, in domeniile ce nu tin de competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot  sa fie atinse in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional sau local, dar pot fi, datorita dimensiunilor si efectelor preconizate, sa fie mai bine atinse la nivelul Uniunii'.

Se observa prioritatea spiritului comunitar fata de interpretarea stricta a Regulamentului. Dispozitiile Re­gulamentului contin norme de protectie minima pentru statele comunitatii. Statele au libertatea instituirii unor norme natio­nale mai stricte.

Articolele 81 si 82 din tratat au ca obiect apararea concu­rentei pe piata. Regulamentul este adoptat pentru aplicarea dispozitiilor mai sus amintite; acesta nu interzice statelor membre sa aplice pe teritoriul lor dispozitii legislative natio­nale destinate sa protejeze alte interese legitime, astfel incat aceste dispozitii sa fie compatibile cu principiile generale si cu alte dispozitii de drept comunitar.

In masura in care dispozitiile legislative nationale in cauza vizeaza, in principal, un alt obiectiv decat acela al protejarii concurentei pe piata, autoritatile cu competente in domeniul concurentei si jurisdictiile statelor membre pot aplica amintitele dispozitii pe teritoriul lor. Pe cale de consecinta, tinand seama de regulament, statele membre pot sa aplice pe teritoriul lor dispozitii legislative nationale care sa interzica sau sa sanctioneze actele referitoare la practicile comerciale neloiale cu caracter unilateral sau contractual. Dispozitiile de aceasta natura vizeaza un obiectiv specific, independent de urmarile efective sau presupuse ale acestor acte asupra concurentei pe piata. Este in mod special cazul dispozitiilor care interzic intreprinderilor sa impuna unui partener comercial obtinerea sau sa incerce sa obtina de la acesta conditii comerciale nejustificate, disproportionate sau fara o contraprestatie.

Potrivit Constitutiei europene 'in temeiul principiului proportionalitatii. continutul si forma de actiune a Uniunii nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Constitutiei.'

In doctrina se citeaza Raportul Comisiei Europene care sublinia in 26 iunie 1975 ca Uniunea Europeana nu trebuie sa conduca la realizarea unui super-stat. De aceea, in cele ce urmeaza vom sublinia si principiul cooperarii (care nu este amintit de Regulament, dar care se regaseste in spiritul si modalitatile de aplicare a acestuia).

Cooperarea dintre institutiile comunitare si cele natio­nale este importanta, necesara si o conditie sine qua non a realizarii interesului comun: eficienta aplicarii Regulamen­tului.

Pentru asigurarea aplicarii eficace a regulilor comunitare in domeniul concurentei este cazul sa se asocieze mai mult autoritatile nationale cu competente in domeniul concurentei. In acest scop acestea trebuie sa fie abilitate sa aplice regulile dreptului comunitar.

Jurisdictiile nationale indeplinesc o functie esentiala in aplicarea regulilor comunitare in domeniul concurentei. Ele apara drepturile subiective prevazute de dreptul comunitar atunci cand hotarasc in litigiile dintre particulari, in special prin atribuirea de daune si interese victimelor incalcarilor aduse Regulamentului. Se subliniaza ca rolul jurisdictiilor nationale este, din acest punct de vedere, complementar celui al autoritatilor statelor membre cu competente in domeniul concurentei

In scopul asigurarii punerii in aplicare in mod adecvat a prevederilor dreptului comunitar in materie de concurenta, statele membre trebuie sa desemneze autoritatile abilitate sa asigure aplicarea in interes public a articolelor 81 si 82 din tratat. Ele trebuie sa fie in masura sa desemneze autoritati ­atat administrative cat si judecatoresti-insarcinate sa asigure diferitele functii conferite autoritatilor cu competente in domeniul concurentei in sensul regulamentului.

Regulamentul nr.1/2003 recunoaste existenta unor mari diferente intre statele membre in ceea ce priveste sistemele prin care se pun in aplicare, in interes public, regulile comunitare in domeniul concurentei. Efectele articolului 11, paragraful 6, din Regulament trebuie sa se aplice in ansamblu, la toate autoritatile cu competente in domeniul concurentei. Cu titlu de exceptie de la aceasta regula generala, atunci cand o autoritate insarcinata cu urmarirea aduce o cauza in fata unei autoritati judecatoresti distincte, prevederile articolului 11, paragraful 6 trebuie sa se aplice la autoritatea insarcinata cu urmarirea, sub rezerva conditiilor enuntate de articolul 35, paragraful 4, din Regulament. Atunci cand conditiile enuntate nu sunt indeplinite, se aplica regula generala. Oricum ar fi, articolul 11, paragraful 6 nu trebuie sa se aplice la jurisdictiile care actioneaza in calitate de instanta de recurs.

Sectiunea 3. Necesitatea unui nou sistem concurential

Noul regulament a fost necesar pentru stabilirea unui regim care sa asigure respectarea regulilor de concurenta pe piata comuna, fiind cazul sa se prevada o aplicare eficace si unifoma a articolelor 81 si 82 din tratat in cadrul Comunitatii. Reglementarea nr.17 a Consiliului din 6 februarie 1962, prima reglementare a aplicarii articolelor 81 si 82 din tratat, a permis dezvoltarea unei politici comunitare a concurentei care a contribuit la raspandirea unei culturi a concurentei in cadru Comunitatii. In prezent, pe baza experientei acumulate, s-a convenit asupra inlocuirii regulamentului amintit pentru a prevedea dispozitii adaptate situatiilor pe care le genereaza piata integrata si viitoarea largire a comunitatii.

In aceasta noua reglementare se convine in special sa se regandeasca modul de aplicare a exceptiei de interzicere a acordurilor restrictive de concurenta avute in vedere de articolul 81, paragraful 3 din tratat. In aceasta privinta, in temeniul articolului 83, paragraful 2, punctul b, este cazul sa se tina cont de necesitatea asigurarii unei supravegheri eficace, pe de o parte, si a simplificarii pe cat posibil a controlului administrativ.

Este subliniat caracterul vetust al sistemului centralizat instituit prin regulamentul nr.17 care nu mai este in masura sa asigure echilibrul intre aceste doua obiective.

Pe de o parte franeaza aplicarea regulilor comunitare privitoare la concurenta de catre jurisdictiile si autoritatile statelor membre cu competente in domeniul concurentei, iar prin sistemul notificarii implica impiedicarea Comisiei de a se concentra asupra masurilor care sa duca la incetarea celor mai grave nereguli. Pe de alta parte, aceasta antreneaza costuri importante pentru intreprinderi.

Notiunea de intreprindere a fost definita de catre Curtea de justitie in hotararea Hofner si Elser din 23 aprilie 1991, pe baza criteriului economic, aratand ca 'in contextul concurentei, notiunea de intreprindere cuprinde o entitate ce exercita o activitate economica, independent de statutul juridic al acestei entitati si de modul sau de finantare,'

Sectiunea 4. Regimul probatiunii actelor de concurenta

Prin noul sistem este instituit principiul probatiunii actelor de concurenta. Pentru asigurarea respectarii efective a regulilor comunitare din domeniul concurentei, si in acelasi timp a dreptului fundamental la aparare, regula­mentul trebuie sa reglementeze sarcina probei aplicarii articolelor 81 si 82 din tratat. Partea sau autoritatea care invoca o incalcare a articolului 81, paragraful 1 din tratat, sau a articolului 82 este cea careia ii revine sarcina sa faca proba ceruta de lege.

Intreprinderile sau grupurile de intreprinderi care invoca beneficiul unui mijloc de aparare in cazul constatarii unei nereguli sunt acelea carora le revine sarcina sa faca proba ceruta prin lege conform careia conditiile de aplicare a acestui mijloc de aparare sunt indeplinite. Regulamentul nu aduce atingere nici regulilor nationale de la nivelul probei cerute si nici obligatiei pe care o au autoritatile cu competente in domeniul concurentei si jurisdictiile statelor membre de a stabili datele pertinente ale unei cauze, astfel incat aceste reguli si obligatii sa fie compatibile cu principiile generale ale dreptului comunitar,

Sectiunea 5. Garantarea aplicarii efective a normelor comunitare

In scopul garantarii aplicarii efective a regulilor comunitare in domeniul concurentei, la fel ca si pentru buna functionare a mecanismelor de cooperare prevazute de regulament, este necesar ca autoritatile cu competente in domeniul concurentei si jurisdictiile statelor membre sa fie obligate sa aplice articolele 81 si 82 din tratat atunci cand aplica regulile nationale in domeniul concurentei cu privire la acordurile si practicile care sunt susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre.

Este necesar in mod egal sa se defineasca in baza articolului 83, paragraful 2, punctul e) din tratat, raporturile dintre legislatiile nationale si dreptul comunitar in materie de concurenta, in scopul crearii in cadrul pietei interioare a conditiilor omogene pentru acordurile intre intreprinderi, deciziile asociatiilor de intreprinderi si practi­cile concertate. Aplicarea dreptului national in domeniul concurentei la acordurile intre intreprinderi, deciziile asocia­tiilor de intreprinderi si practicile concertate in sensul artico­lului 81, paragraful j din tratat, nu poate duce la interzicerea acestor acorduri intre intreprinderi, decizii ale asociatii lor de intreprinderi si practici concertate daca acestea nu sunt interzise si in virtutea dreptului comunitar al concurentei.

Statele membre nu vor fi impiedicate, prin regulament, sa adopte si sa aplice pe teritoriul lor legi nationale mai stricte in materie de concurenta care interzic sau sanctioneaza comportamentele abuzive cu privire la intreprinderile care sunt dependente din punct de vedere economic.

Sectiunea 6. Puterea de a dispune a Comisiei

Pentru asigurarea aplicarii dispozitiilor din tratat, Comisia trebuie sa poata impune decizii intreprinderilor sau asociatiilor de intrepriuderi destinate se duca la incetarea incalcari lor prevederilor alticolelor 81 si 82 din tratat. Din momentul in care exista un interes legitim sa actioneze astfel, ea trebuie in mod egal sa poata adopta decizii care sa constate ca o incalcare a fost comisa in trecut, chiar fara sa impuna o amenda. De asemenea, s-a convenit sa se inscrie in mod expres in regulament ca Comisia are puterea, recunoscuta de Curtea de Justitie, sa adopte decizii prin care sa dispuna masuri provizorii.

In caz de urgenta justificata prin faptul ca un prejudiciu grav si ireparabil risca sa cauzeze concurentei, Comisia, sesizandu-se din oficiu, poate, pe cale de decizie si in baza constatarii prima facie a unei incalcari, sa ordone masuri provizorii.

Regulamentele Consiliului cum ar fi acelea nr.19/65/CEE, 256(CEE) nr.2821/71, 257(CEE) nr.3976/87, (CEE) nr.1534/91, sau (CEE) nr.479/92 atribuie Comisiei competenta de aplicare a dispozitiilor art.81, paragraful 3, din tratat, pe cale de reglementare a anumitor categorii de acorduri, decizii de asociere intre intreprinderi si practici concertate. In domeniile definite prin aceste reglementari, Comisia a adoptat si poate continua sa adopte regulamente pentru exceptari pe categorii, prin care declara articolul 81 , paragraful 1, din tratat inaplicabil acelor categorii de acorduri, decizii si practici concertate. Din moment ce acordurile, deciziile si practicile concertate la care se aplica aceste reglementari nu mai au efecte incompatibile cu prevederile articolului 81, paragraful 3, din tratat, Comisia si autoritatile cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre trebuie sa aiba puterea sa retraga in cazurile determinate beneficiul reglementarii exceptarii pe categorii.

Regulamentul prevede mod explicit faptul ca Comisia are puterea sa impuna masuri corective de natura com­portamentala sau structurala, necesare pentru stoparea efectiva a incalcari lor, tinand cont de principiul propor­tionalitatii. O masura structurala nu trebuie sa fie impusa decat daca nu exista o masura comportamentala care sa fie la fel de eficace, sau la eficacitate egala, aceasta din urma trebuie sa fie mai constrangatoare pentru intreprinderea in cauza decat masura structurala. Nu ar fi proportional sa se modifice structura pe care o avea o intreprindere inainte de incalcarea unei reguli, chiar daca aceasta antreneaza un risc important ca incalcarea sa persiste sau sa se repete.

Atunci cand, in cadrul unei proceduri susceptibile sa se revina asupra interzicerii unui acord sau a unei practici, intreprinderile prezinta Comisiei angajamente de natura sa raspunda preocuparilor sale, Comisia, prin decizie, trebuie sa le poata face obligatorii pentru intreprinderile respective. Deciziile referitoare la aceste angajamente trebuie sa constate ca nu mai este cazul sa actioneze Comisia, fara sa stabileasca daca a avut loc sau daca inca mai este vorba de o incalcare. Aceste decizii nu aduc nici un prejudiciu posibilitatii pe care o au autoritatile cu competente in domeniul concurentei si jurisdictiile statelor membre de a face asemenea constatari si de a hotari in cauza

Comisia poate redeschide procedura, la cerere sau din proprie initiativa:

a)    daca una din faptele pe care se bazeaza sufera o schimbare importanta;

b)    daca intreprinderile vizate isi Incalca angajamentele;

c)    daca decizia se bazeaza pe informatii incomplete, inexacte sau denaturate furnizate de catre parti.

Poate fi util, in mod egal, in cazurile exceptionale si atunci cand o cere interesul comunitar, Comisia sa adopte o decizie de natura declarativa care sa constate neaplicarea interdictiei enuntate de articolele 81 si 82 din tratat, si aceasta in scopul clarificarii legislatiei si asigurarii unei aplicari coerente in cadrul Comunitatii

Se convine ca Comisia si autoritatile cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre sa formeze impreuna o retea de autoritati publice care sa aplice regulile comunitare in domeniul concurentei in stransa cooperare

Fara sa se incalce orice dispozitie nationala contrara, se convine sa se permita schimbul de informatii, chiar contidentiale,intre membrii retelei, cum ar fi utilizarea acestor informatii ca elemente de proba. Aceste informatii pot fi utilizate in scopul aplicarii articolelor 81 si 82 din tratat, la fel ca si pentru aplicarea in paralel a legislatiei nationale in domeniul concurentei, avand in vedere ca, in acest ultim caz, aplicarea legislatiei priveste aceeasi cauza si nu duce la un rezultat diferit.

Din moment ce informatiile schimbate sunt utilizate de autoritatile destinatare pentru a impune sanctiuni intreprin­derilor, singura restrictie in ceea ce priveste utilizarea lor ar trebui sa fie obligatia folosirii conform scopurilor carora le sunt destinate, dat fiind faptul ca sanctiunile impuse intreprinderilor sunt de acelasi fel in toate sistemele. Din contra, persoanele fizice pot fi pasibile, conform sistemului legislativ avut in vedere, de sanctiuni care pot fi foarte diferite. Daca este cazul, trebuie supravegheat ca informatiile sa nu poata fi utilizate decat daca au fost adunate ca modalitati care sa asigure acelasi nivel de protectie pentru dreptul la aparare al persoanelor fizice ca acela care este le recunoscut de legislatia nationala a statelor destinatare.

Potrivit art. 12 din regulament, in scopul aplicarii articolelor 81 si 82 din tratat, Comisia si autoritatile statelor membre cu competente in domeniul concurentei au puterea de a-si comunica si de a utiliza ca mijloc de proba orice element de fapt sau de drept, inclusiv informatiile confi­dentiale.

In paragraful 2 al art. 12 se subliniaza ca informatiile schimbate nu pot fi utilizate ca mijloc de proba decat in scopul aplicarii articolelor 81 si 82 din tratat si cu respectarea obiectului pentru care ele au fost culese de catre autoritatea care a transmis informatia. Cu toate acestea, atunci cand dreptul national al concurentei este aplicat in aceeasi cauza si in paralel cu dreptul comunitar al concurentei, si care duce la acelasi rezultat, informatiile schimbate in virtutea articolului 12 din regulament pot, de asemenea, sa fie utilizate in scopul aplicarii dreptului national al concurentei.

Informatiile transmise in virtutea paragrafului l nu pot fi utilizate ca mijloc de proba pentru aplicarea unei sanctiuni unei persoane fizice decat atunci cand:

legea autoritatii care transmite informatia prevede sanctiuni similare in caz de incalcare a articolelor 81 sau 82 din tratat, sau, cand nu exista un asemenea caz, atunci cand

informatiile au fost adunate intr-o modalitate care asigura acelasi nivel de protectie a dreptului la aparare al persoanelor fizice ca acela care le este recunoscut prin regulile nationale ale autoritatii destinatare. In acest caz, totusi, informatiile schimbate nu pot fi utilizate de catre autoritatea destinatara pentru a aplica pedepse privative de libertate.

Atat pentru garantarea aplicarii coerente a regulilor comunitare din domeniul concurentei, cat si pentru asigurarea unei gestiuni optime a retelei, este indispensabil sa se mentina regula confoml careia autoritatilor cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre sunt in mod automat desesizate atunci cand Comisia intenteaza o procedura. Atunci cand o autoritate cu competente in domeniul concurentei a unui stat membru trateaza deja o cauza, si cand Comisia are intentia de a intenta o procedura, aceasta din urma trebuie sa se straduiasca sa o faca In cele mai bune conditii. inainte de a intenta procedura, Comisia trebuie sa consulte respectiva autoritate nationala cu competente in domeniul concurentei.

In scopul asigurarii unei atribuiri optime a cauzelor in cadrul retelei, se convine sa se prevada o dispozitie generala care sa permita unei autoritati nationale cu competente in domeniul concurentei sa suspende sau sa incheie o cauza pe motiv ca o alta autoritate solutioneaza sau a solutionat aceeasi cauza . Aceasta dispozitie nu trebuie sa fie un obstacol pentru posibilitatea recunoscuta Comisiei de catre jurisprudenta Curtii de justitie, de a respinge o plangere pentru lipsa interesului comunitar, chiar daca nici o alta autoritate cu competente in domeniul concurentei nu si-a manifestat intentia de a solutiona cauza.

Suspendarea sau incetarea procedurii este reglementata de art. 13 din Regulament.

Atunci cand autoritatile mai multor state membre cu competente in domeniul concurentei sunt sesizate printr-o plangere sau actioneaza din oficiu in baza articolelor 81 si 82 din tratat impotriva acelorasi acorduri, decizii de asociere sau impotriva aceleiasi practici, faptul ca o autoritate trateaza o cauza constituie pentru alte autoritati un motiv suficient pentru a suspenda procedura lor sau pentru a respinge plangerea. Comisia poate, de asemenea, sa respinga o plangere pe motiv ca este tratata de catre o autoritate a unui stat membru cu competente in domeniul concurentei.

Atunci cand o autoritate a unui stat membru cu compe­tente in domeniul concurentei sau Comisia sunt sesizate printr-o plangere impotriva unor acorduri, decizii de asociere sau practici care au fost deja tratate de catre o alta autoritate cu competente in domeniul concurentei, aceasta poate sa o respinga

Functionarea comitetului consultativ in materie de intelegeri si de pozitii dominante instituit prin regulamentul nr.17, s-a dovedit a fi foarte satisfacatoare. Acest comitet se insereaza foarte bine in noul sistem de punere in aplicare descentralizat. Pe de alta parte, comitetul consultativ trebuie sa poata fi folosit instanta unde sa fie examinate cauzele care sunt solutionate de autoritatile cu competente in domeniul concurentei, contribuind astfel la mentinerea unei aplicari coerente a regulilor comunitare in domeniul concurentei.

Comitetul consultativ trebuie sa fie alcatuit din repre­zentantii autoritatilor cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre. Fara sa prejudicieze posibilitatea pe care o au membrii comitetului de a fi asistati de alti experti din statele membre, statele membre trebuie sa poata desemna un reprezentant suplimentar pentru a asista la reuniunile in cursul carora sunt dezbatute probleme generale'.

Pentru examinarea cazurilor individuale, comitetul consultativ este alcatuit din reprezentanti ai autoritatilor statelor membre cu competente in domeniul concurentei. Pentru reuniunile in care sunt examinate alte probleme in afara de cazurile individuale, poate fi desemnat un reprezentant suplimentar al statului membru, competent in materie de concurenta. Reprezentantii desemnati pot fi anlocuiti de catre alti reprezentanti in caz ca sunt impiedicati sa participe.

Consultarea poate avea loc in cursul unei reuniuni convocate si prezidate de Comisie, care se tine cel mai devreme in 14 zile de la convocare, insotita de o prezentare a cauzei, o indicare a documentelor cele mai importante si de un proiect de decizie. In ceea ce priveste deciziile adoptate in baza articolului 8, reuniunea poate avea loc la 7 zile dupa publicarea dispozitivului unui proiect de decizie.

Atunci cand Comisia trimite avizul de convocare intr-un termen mai mic decat cel indicat mai sus, aceasta reuniune poate avea loc la data propusa si nici un stat membru nu ridica obiectii. Comitetul consultativ emite un aviz scris asupra proiectului de decizie al Comisiei. EI poate emite un aviz chiar daca membrii sai sunt absenti sau nu sunt reprezentati. La cererea unuia sau mai multor membri, pozitiile exprimate in aviz sunt motivate.

Consultarea poate in mod egal sa aiba loc urmarind o procedura scrisa. Oricum, Comisia organizeaza o reuniune chiar daca un singur stat membru o cere. In cazul folosirii procedurii scrise, Comisia fixeaza un termen de cel putin 14 zile in care statele membre sa-si formuleze observatiile si sa le transmita la toate celelalte state membre. Atunci cand deciziile ce urmeaza sa fie adoptate depind de aplicarea articolului 8, termenul nu mai este de 14 zile, ci de 7. Atunci cand Comisia stabileste, in cadrul procedurii scrise, in termen mai mic decat cel indicat mai sus, termenul propus se aplica doar daca nici un stat membru nu ridica o obiectiune.

Comisia tine cont in cea mai mare masura de avizul comitetului consultativ. Ea o informeaza pe aceasta din urma despre modul in care a tinut cont de avizul sau.

Daca avizul comitetului consultativ este dat in scris, este atasat proiectului de decizie. Daca comitetul consultativ recomanda publicarea acestuia, Comisia procedeaza la aceasta publicare avand in vedere interesele legitime ale intreprinderilor astfel incat secretele afacerii lor sa nu fie divulgate.

La cererea unei autoritati a unui stat membru cu compe­tente in domeniul concurentei, Comisia inscrie pe ordinea de zi a comitetului consultativ care sunt cauzele care sunt tratate de o autoritate a unui stat membru cu competente in domeniul concurentei in baza articolelor 81 sau 82 din tratat. Comisia poate in mod egal sa procedeze la o asemenea inscriere actionand din proprie initiativa. In aceste doua cazuri, Comisia infonneaza autoritatea cu competente in domeniul concurentei avute in vedere.

O autoritate a unui stat membru cu competente in domeniul concurentei poate in special sa ceara sa fie implicata intr-o cauza in care Comisia are intentia sa intenteze o procedura avand ca efect aplicarea articolului 11 paragraful 6

Comitetul consultativ nu da avize in cauzele tratate de catre autoritatile nationale cu competente in domeniul concmentei. El poate de asemenea sa dezbata problemele genera le care au legatura cu dreptul comunitar al concurentei.

Aplicarea coerenta a legislatiei nationale din dome­niul concurentei solicita in mod egal punerea in functiune a mecanismelor de cooperare intre jurisdictiile statelor membre si Comisie.

Pentru toate jurisdictiile statelor membre care aplica articolele 81 si 82 din tratat aceasta inseamna sa o faca in cadrul litigiilor dintre particulari, in timp ce autoritatile sa actioneze in interesul public sau ca instante de recurs Pe de alta parte este necesar sa se permita Comisiei si autoritatilor cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre sa formuleze observatii scrise sau orale in fata jurisdictiilor atunci cand fac aplicarea prevederilor articolelor 81 si 82 din tratat. Aceste observatii trebuie comunicate in conformitate cu regulile de procedura si practicile nationale, inclusiv cu cele destinate sa ocroteasca drepturile partilor. In acest scop, este cazul sa se asigure faptul ca Comisia si autoritatile cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre dispun de informatii suficiente asupra procedurilor intentate in fata jurisdictiilor nationale.

Atunci cand autoritatile statelor membre cu competente in domeniul concurentei actioneaza in virtutea articolelor 81 si 82 din tratat informeaza Comisia in scris inainte sau fara intarziere despre faptul ca au pornt prima masura formala de ancheta. Aceasta informatie trebuie in mod egal sa fie pusa la dispozitia autoritatilor statelor membre cu competente in domeniul concurentei.

Cu cel putin 30 de zile inainte de adoptarea unei decizii care sa impuna incetarea unei incalcari, acceptand angajamentele sau retragand beneficiul unei reglementari de exceptare pe categorie, autoritatile statelor membre cu competente in domeniul concurentei informeaza Comisia. In acest scop, ele comunica Comisiei un rezumat al cauzei, decizia avuta in vedere sau In absenta acesteia, orice alt document care expune orientarea avuta in vedere. Aceste informatii pot fi de asemenea sa fie puse la dispozitia autoritatilor altor state membre cu competente in domeniul concurentei. La cererea Comisiei autoritatea statului membru cu competente in domeniul concurentei avuta in vedere pune la dispozitia acesteia si a altor documente aflate in posesia sa si care sunt necesare in aprecierea cauzei. Informatiile furnizate Comisiei pot fi puse la dispozitia si a altor autoritati cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre. Autoritatile nationale cu competente in domeniul concurentei pot schimba intre ele informatiile necesare pentru aprecierea unei cauze pe care o au in vedere in virtutea articolelor 81 si 82 din tratat.

Autoritatile statelor membre cu competente in domeniul concurentei pot consulta Comisia in toate cazurile care implica aplicarea dreptului comunitar.

In scopul garantarii respectarii principiilor securitatii juridice si al aplicarii uniforme a regulilor comunitare din domeniul concurentei intr-un sistem de competente paralele, trebuie evitat conflictul de decizii. Se convine deci sa se precizeze, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de justitie, efectele pe care deciziile si deliberarile Comisiei le au pentru jurisprudenta si autoritatile cu competente in dome­niul concurentei ale statelor membre. Deciziile referitoare la angajamentele adoptate de Comisie nu afecteaza puterea pe care o au jurisdictiile si autoritatile cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre de a aplica prevederile articolelor 81 si 82 din tratat.

Comisia trebuie sa dispuna in toata Comunitatea de puterea de a cere informatiile care sunt necesare pentru descoperirea acordurilor, deciziilor si practicilor concertate interzise prin artcolul 81 din tratat ca si abuzul de pozitie dominanta interzis prin articolul 82 din tratat. Atunci cand ele se conformeaza unei decizii a Comisiei, intreprinderile nu pot fi constranse sa admita ca au incalcat regulamentul, dar de sunt in orice caz obligate sa raspunda la intrebari si sa prezinte documente, chiar daca aceste informatii pot sa duca la stabilirea existentei unei incalcari de catre ele sau de catre alte intreprinderi.

Pentru indeplinirea sarcinilor care ii sunt atribuite prin regulament, Comisia poate, prin simpla cerere sau pe cale de decizie, sa ceara intreprinderilor sau asociatiilor de intreprinderi sa ii furnizeze toate informatiile necesare.

Atunci cand trimite o simpla cerere de informatii la o intreprindere sau asociatie de intreprinderi, Comisia indica temeiul legal si scopul cererii, precizeaza informatiile cerute si stabileste un termen in care ele trebuie furnizate. Ea indica de asemenea sanctiunile prevazute de articolul 23 in cazul in care ar fi furnizata o informatie inexacta sau denaturata.

Sunt obligati sa furnizeze informatiile cerute, in numele intreprinderii sau asociatiei de intreprinderi vizate, proprie­tarii intreprinderilor sau reprezentantii acestora si, in cazul persoanelor fizice, al asociatiilor care nu au personalitate juridiica, persoanele insarcinate sa le reprezinte conform legii sau statutului.

Comisia transmite fara intarziere o copie de pe cererea simpla sau de pe decizie catre autoritatea unui stat membru cu competente in domeniul concurentei pe teritoriul careia este situat sediul intreprinderii sau al asociatiei de intre­prinderi si catre autoritatea statului membru cu competente in domeniul concurentei al carei teritoriu este implicat in cauza.

La cererea Comisiei, guvernele si autoritatile statelor membre cu competente in domeniul concurentei furnizeaza Comisiei toate informatiile necesare pentru indeplinirea sarcinilor atribuite prin regulament.

Comisia trebuie sa fie abilitata sa procedeze la efectua­rea de inspectii necesare pentru a da la iveala acordurile, deciziile si practicile concertate interzise prin articolul 81 din tratat la fel ca si exploatarea abuziva a unei pozitii dominante interzise prin articolul 82 din tratat. Autoritatile cu atributii in domeniul concurentei ale statelor membre trebuie sa-si aduca contributia activa la exercitarea acestei competente.

Detectarea incalcarilor aduse regulilor comunitare in domeniul concurentei, devenind din ce in ce mai dificila, este necesar, pentru protejarea eficace a concurentei, sa se completeze puterile de ancheta ale Comisiei. Comisia trebuie indeosebi sa poata sa interogheze orice persoana susceptibila ca dispune informatii utile si sa poata inregistra declaratiile sale. Agentii mandatati de Comisie trebuie de asemenea sa poata cere toate informatiile care au o legatura cu scopul si obiectul inspectiei.

Articolul 20 reglementeaza puterile Comisiei in materie de inspectie.

Pentru indeplinirea sarcinilor atribuite prin regulament, Comisia poate sa procedeze la toate inspectiile pe care le considera necesare pe langa intreprinderi sau asociatii de intreprinderi.

Agentii si alte persoane care ii insotesc pe cei mandatati de catre Comisie pentru a proceda la o inspectie sunt investiti cu urmatoarele puteri:

a)    sa acceada in toate localurile, terenurile si mijloacele de transport ale intreprinderilor sau asociatiilor de intre­prinderi;

b)    sa controleze registrele la fel ca si toate documentele profesionale, oricare ar fi suportul material al acestora;

c)    sa ia sau sa obtina sub orice forma care poate fi copie sau extract de pe aceste registre sau documente;

d)    sa puna sigilii asupra oricaror localuri comerciale si registre sau documente pe durata inspectiei si in masura in care aceasta este necesara in scopul acesteia;

e) sa ceara, oricaror reprezentanti sau membrilor perso­nalului intreprinderii sau asociatiei de intreprinderi, explicatii asupra faptelor sau documentelor in raport cu obiectul sau scopul inspectiei si sa le inregistreze raspunsurile.

Agentii si alte persoane care ii insotesc persoanele mandatate de catre Comisie pentru a proceda la o inspectie isi exercita puterile asupra productiei printr-un mandat scris care indica obiectul si scopul inspectiei, la fel ca si sanctiunea prevazuta de atiicolul 23 in cazul in care registrele sau alte documente profesionale care sunt cerute ar fi prezentate intr-o maniera incompleta si in cazul in care raspunsurile la cererile facute ar fi inexacte sau denaturate. Comisia avertizeaza, inaintea inspectiei, in timp util, autoritatea statului membru cu competente in domeniul concurentei pe teritoriul careia trebuie efectuata inspectia.

Intreprinderile si asociatiile de intreprinderi sunt obligate sa se supuna inspectiilor pe care Comisia le-a dispus pe cale de decizie. Decizia indica obiectul si scopul inspectiei, stabileste data de la care incepe si indica sanctiunile prevazute de aticolele 23 si 24, ca si recursul deschis in fata Curtii de justitie contra deciziei. Comisia adopta aceste decizii dupa ce a ascultat autoritatea statului membru cu competente in domeniul concurentei pe teritoriul careia trebuie efectuata inspectia.

Agentii autoritatii statului membru cu competente in domeniul concurentei pe teritoriul careia trebuie efectuata inspectia la fel ca si agentii desemnati sau mandatati de catre aceasta trebuie, la cererea acestei autoritati, sau a Comisiei, sa asigure in mod activ asistenta agentilor si altor persoane care ii insotesc mandatati de catre Comisie.

Atunci cand agentilor si altor persoane care ii insotesc mandatati de catre Comisie constata ca o intreprindere se opune unei inspectii dispuse in virtutea Regulamentului, sta­tul membru interesat le acorda asistenta necesara, recurgand daca este nevoie la forta publica sau la alta autoritate care dispune de puteri echivalente de constrangere, pentru a le permite sa execute misiunea lor de inspectie.

Daca, in virtutea dreptului national, asistenta presupune autorizarea unei autoritati judiciare, aceste autorizari trebuie solicitate. Autorizarea poate, de asemenea, sa fie ceruta cu titlu preventiv.

Atunci cand este ceruta o autorizare din partea unei autoritati judiciare, autoritatea judiciara nationala verifica doar daca decizia Comisiei este autentica si daca masurile coercitive avute in vedere nu sunt nici arbitrare si nici excesive in raport cu obiectul inspectiei. Atunci cand aceasta verifica proportionalitatea masurilor coercitive, autoritatea judiciara nationala poate cere Comisiei, direct sau prin intermediul autoritatii statului membru cu competente in domeniul concurentei, explicatii detaliate, in special asupra motivelor care au determinat Comisia sa suspecteze o incalcare a prevederilor articolelor 81 si 82 din tratat, la fel ca si asupra gravitatii incalcarii suspectate si asupra naturii pe care o are implicarea intreprinderii vizate. Totusi, autoritatea judiciara nationala nu poate nici sa puna in cauza necesitatea inspectiei si nici sa ceara comunicarea informatiilor care figureaza in dosarul Comisiei. Controlul legalitatii deciziei Comisiei este rezervat Curtii de justitie.

Daca exista o banuiala rezonabila ca registrele sau alte documente profesionale, in legatura cu domeniul ce face obiectul inspectiei, ce ar putea fi pertinente pentru demon­strarea unei incalcari a prevederilor articolelor 81 sau 82 din tratat sunt pastrate in alte localuri, terenuri sau mijloace de transport, inclusiv la domiciliul directorilor intreprinderilor, conducatorilor sau altor membri din personalul intreprinderii si asociatii lor de intreprinderi vizate, Comisia poate dispune pe cale de decizie ca trebuie sa se procedeze la o inspectie in aceste localuri, terenuri sau mijloace de transport.

Atunci cand evolutia schimburilor dintre statele membre, rigiditatea pretului sau alte circumstante duc la presupunerea ca concurenta poate fi restransa sau incalcata in interiorul pietei comune, Comisia poate sa isi dirijeze ancheta asupra unui sector privat al economiei sau asupra unui tip special de acorduri in diferite sectoare. In cadrul acestei anchete,Comisia poate cere intreprinderilor sau asociatiilor de intreprinderi vizate infonnatiile necesare pentru aplicarea articolelor 81 si 82 din tratat si sa efectueze inspectiile nece­sare in acest scop.

Comisia poate in special sa ceara intreprinderilor si asociatii lor de intreprinderi vizate sa ii comunice toate acor­durile, deciziile si practicile concertate.

Comisia poate publica un raport asupra rezultatelor anchetei sale indreptate asupra sectoarelor private ale econo­miei sau asupra tipurilor particulare de acorduri in diferite sectoare si sa invite partile interesate sa faca observatii.

Experienta a aratat ca se ajunge in situatia in care documente oficiale sunt pastrate la domiciliul directorilor sau colaboratorilor intreprinderilor. In scopul pastrarii eficacitatii inspectii lor, se convine deci sa se permita agentilor ca si altor persoane mandatate de Comisie sa aiba acces in toate locurile unde documentele oficiale sunt susceptibile sa fie pastrate, inclusiv domiciliile particulare.

Sectiunea 7. Rolul institutiilor nationale in aplicarea Regulamentului

Articolul 5 din Regulament reglementeaza competenta autoritatilor statelor membre din domeniul concurentei.

Autoritatile statelor membre din domeniul concurentei sunt competente sa aplice articolele 81 si 82 din tratat la cazuri particulare. In acest scop ele pot sa adopte urmatoarele decizii actionand din oficiu sau sesizate printr-o plangere:

sa dispuna incetarea unei incalcari aduse prevederilor regulamentului

sa ordone masuri provizorii

sa accepte angajamente

sa aplice amenzi, constrangeri sau orice alte sanctiuni prevazute de dreptul lor national.

Atunci cand ele considera, pe baza informatiilor de care dispun, ca nu sunt indeplinite conditiile pentru stabilirea unei interdictii, ele pot in mod egal sa decida ca nu este cazul sa intervina.

O autoritate a unui stat membru cu competente in dome­niul concurentei poate executa pe teritoriul ei orice inspectie sau alta masura de ancheta in aplicarea dreptului sau national in numele si pe seama autoritatii unui alt stat membru cu competente an domeniul concurentei in scopul stabilirii unei incalcari aduse prevederilor articolelor 81 sau 82 din tratat.

La cererea Comisiei, autoritatile statelor membre cu com­petente in domeniul concurentei procedeaza la inspectii pe care Comisia le gaseste indicate sau pe care le-a impus pe cale de decizie luata potrivit Regulamentului. Agentii autori­tatilor statelor membre cu competente in domeniul concu­rentei insarcinati sa procedeze la inspectii, ca si agentii mandatati sau desemnati de catre aceasta, isi exercita puterile in conformitate cu legislatiile nationale. Agentii si alte persoane care ii insotesc mandatati de catre Comisie pot, la cererea Comisiei sau la cea a autoritatii statelor membre cu competente in domeniul concurentei pe teritoriul careia trebuie efectuata inspectia, sa asigure asistenta agentilor autoritatii in cauza.

Fara a aduce vreun prejudiciu jurisprudentei Curtii de justitie, este util sa se defineasca puterea controlului pe care il poate exercita autoritatea judecatoreasca nationala atunci cand, in virtutea legislatiei nationale si cu titlu de masura preventiva, aceasta autorizeaza apelarea la fortele de ordine in scopul depasirii unei eventuale opozitii a intreprinderii sau pentru executarea unei decizii de a proceda la o inspectie in locuri fara caracter profesional.

Statele membre transmit Comisiei o copie de pe toate hotararile judecatoresti date de jurisdictiile nationale care statueaza asupra aplicarii articolelor 81 si 82 din tratat. Aceasta copie este transmisa fara intarziere atunci cand hotararea completa este notificata In scris partilor.

Din jurisprudenta a rezultat ca autoritatea judecatoreasca nationala poate indeosebi sa ceara Comisiei informatii complementare de care are nevoie pentru efectuarea controlului si in absenta carora ar putea refuza autorizarea. Jurisprudenta confirma in mod egal competenta jurisdictiilor nationale de a controla aplicarea regulilor nationale privitoare la folosirea masurilor coercitive.

Pentru a ajuta autoritatile cu competente in domeniul concurentei ale statelor membre sa aplice in mod eficient prevederile articolelor 81 si 82 din tratat este util sa se permita sa asiste in mod reciproc prin inspectii si alte masuri de ancheta.

Respectarea articolelor 81 si 82 din tratat si executarea obligatiilor impuse intreprinderilor si asociatii lor de intre­prinderi in aplicarea regulamentului trebuie sa poata fi asigu­rate prin instituirea de amenzi si mijloace de constrangere.

In scopul garantarii recuperarii efective a unei amenzi aplicate intreprinderii sau asociatiei de intreprinderi pentru o incalcare pe care a comis-o, este necesar sa se stabileasca conditiile in care Comisia poate cere plata de la intreprinderile membre ale asociatiei atunci cand aceasta nu este solvabila, tinand cont de marimea relativa a intreprinderilor care fac parte din asociatie, si in special de situatia intreprinderi lor mici si mijlocii. Plata amenzii de catre unul sau mai multi membri ai asociatiei nu prejudiciaza dispozitiile din legislatia nationala care prevad recuperarea sumei de platit de la alti membri ai asociatiei.

Aplicarea uniforma a regulilor de drept comunitar in materia concurentei este reglementata de art. 16 din Regu­lament.

Atunci cand jurisdictiile nationale decid asupra acor­durilor, deciziilor si practicilor concertate care depind de aplicarea prevederilor articolelor 81 sau 82 din tratat, care au facut deja obiectul unci decizii a Comisiei, ele nu pot adopta decizii care sa fie contrare deciziei adoptate de Comisie. Ele trebuie in mod egal sa evite sa adopte decizii care ar fi contrare deciziei avute in vedere in cadrul unei proceduri intentate de Comisie. In acest scop, jurisdictia nationala poate evalua daca este necesar sa isi suspende procedura. Aceasta obligatie nu aduce prejudicii drepturilor si obligatiilor ce decurg din articolul 234 din tratat.

Atunci cand autoritatile cu competente in domeniul concurentei din statelor membre decid asupra acordurilor, deciziilor sau practicilor care depind de aplicarea prevederilor articolelor 81 sau 82 din tratat care au facut deja obiectul unei decizii a Comisiei, ele nu pot adopta decizii care sa fie contrare deciziei adoptate de Comisie.