Acestia aveau o fetita. Ramanand fara parinti fata a fost crescuta de un boier, iar cand a crescut s-a maritat cu feciorul acestuia. Dupa un an a nascut doi baieti gemeni, frumusei si dragalasi ca doua margaritare. Si-i iubea mama ca pe lumina ochilor si-i dezmierda si-i legana cu multa dragoste si blandete.
Dar cand a aflat imparatul, unchiul lor, de nasterea celor doi copii, a trimis un slujitor intr-o noapte sa-i rapeasca si sa-i omoare, iar pe mama lor s-o arunce in inchisoare. Dar slujitorului i-a parut rau sa-i omoare pe copilasi asa ca i-a asezat intr-o albie si le-a dat drumul pe rau.
S-a dus albia la vale leganata de valuri multa vreme pana s-a oprit la marginea raului in niste ierburi. Locul era pustiu, departe de asezarile oamenilor, numai animalele salbatice isi aveau culcusurile pe acolo.
Trezindu-se si venindu-le foame, copilasii au inceput sa tipe. De ei s-a apropiat o lupoaica, dar cum i-a vazut si-a adus aminte de puisorii ei pe care-i omorasera vanatorii acum cateva zile. In loc sa-i manance s-a incolacit in jurul lor ca o mama duioasa si le-a dat sa suga.
Si asa a trecut timpul .
Copiii au crescut marisori si au inceput sa alerge pe la stane cu haitele de lupi. Intr-o zi i-au vazut niste ciobani si au alergat dupa ei, i-au prins si i-au adus la stana.
Dar nu le-a fost usor sa-i imblanzeasca , deoarece copiii erau voinici si iuti in miscari, si cum se apropiau de ei incepeau sa urle si sa muste asa cum ii invatase lupoaica.
