Emotii de toamna, la malul marii

Emotii de toamna, la malul marii

Nu este nimic mai frumos, decat toamna la malul marii. Atmosfera este incarcata de mirosul toamnei, care a pus stapanire pe intreaga natura, si care incearca parca, sa isi arunce valul de culori ruginii peste plaja pustie, peste valurile ce se sparg usor la mal, peste nisipul maroniu, peste milioanele de scoici imprastiate si peste stafilopozii cenusii, ce par sa pazeasca acest loc, rupt parca din vise.

Este a doua oara cand am avut ocazia sa admir frumusetea marii, toamna. Prima data a fost in urma cu opt ani, si recunosc ca atunci nu am fost prea incantata de ceea ce vazusem..eram doar un copil, in imaginatia caruia, marea inseamna soare, caldura, castele de nisip si clipe petrecute in apa. De data aceasta, insa, totul a fost diferitimaginea oferita de imensitatea albastra m-a facut sa ma simt o cu totul alta persoana.

Imi imaginasem ca marea o sa fie agitata, ca valurile vor fi inalte si infioratoare, ca apa va avea o culoare inchisadar, spre surprinderea mea nu a fost deloc asa. Este adevarat ca era si o zi frumoasa de noiembrie, cu mult soare si un cer senin, lipsit de prezenta norilor, dar totusi marea m-a surprins intr-un mod foarte placut. Era foarte linistita, cu valuri micute ce atingeau cu delicatete malul marii, iar apa era limpede, impresionant de curata, de un albastru patrunzator.

M-am asezat pe nisipul inca rece(probabil razele soarelui nu avusesera inca timpul necesar pentru a-l incalzi) si am ramas acolo destul de mult timp, privind peisajul incantator pe care mi-l oferea marea. In acele momente nu realizam trecerea timpului, era ca si cum acesta s-ar fi oprit in loc, dandu-mi posibilitatea de a reflecta asupra tuturor gandurilor ce imi incarcasera memoria in ultima perioada. Linistea pe care o emana, m-a indemnat sa imi pun gandurile in ordine, sa renunt la amintirile si lucrurile triste care imi ocupasera sufletul, sa le gasesc un loc micut, undeva in adancul inimii, de unde sa nu mai poata avea nici o influenta asupra mea, la fel cum ea, marea, a renuntat in perioada aceea la furtuni si zbuciume, parasindu-le in larg, acolo unde nimeni nu le putea descoperi.

Pentru mine marea a reprezentat intotdeauna un mister. As vrea atat de mult sa stiu ce se intampla in adacurile ei, sa ii cunosc secretele si motivele pentru care in fiecare an hotaraste sa duca in imparatia ei vieti omenesti si podoabe ce se gasesc pe corabiile pe care pune stapanire fara a cere acordul nimanui.

Marea este un fenomen natural uluitor. Nu poate fi cuprinsa nici intr-o compunere standard, nici in cele mai maiestrite versuri, nici in frazele cele mai mestesugite. Marea nu seamana cu muntele pe care poti sa-l dinamitezi, sa-l micsorezi, sa-l diminueziMuntele poate fi imitat: poti cladi o constructie care sa-i semene sau o piramida. Marea nu poate fi obtinuta prin mijloace tehnice. Este un urias animal bland, care isi pierde pana la tarm toate tensiunile.Cu rochia ei smaraldie cutreiera locul pe care i l-a lasat uscatul, rasfirandu-si pe tarm trena dantelata.Nu e intamplator ca zeita Frumusetii, Afrodita s-a intrupat din spuma valurilor . Nu exista frumusete care sa te lase fara grai, fericit si inspaimantat. Nu e o spaima de care esti constient, e una de care esti coplesit.

Lasand la o parte incercarile de a o defini, tarmul marii este locul unde ma simt cel mai bine!