Protocolul

Protocolul

Protocolul este o stiinta si o arta , reprezinta chintesenta comportarii adecvate , pusa in serviciul idealului si spiritului unui popor.

Evolutia si aparitia Protocolului

1.Istoricul aparitiei si al codificarii normelor de protocol

Dupa cum reiese din studierea celor mai vechi marturii aheologice ,epigrafice si a altor documente privind trecutul omenirii,la stramosii nostri,chiar si la cei din preistorie,erau cunoscute diferite forme de ceremonial. Initial,acestea se manifestau prin ritualuri de solicitare a bunavointei unor forte supranaturale,evoluand,cu timpul spre ritualuri de cult religios.

Atat in cazurile de ceremonii religioase,cat si in cele cu caracter laic,se apela la o simbolistica specifica ,precum oferirea de jertfe sau alte ofrande,intonarea de imnuri,prosternarea,ingenuncherea,sarutarea palosului,a mainii,a varfului cizmei si altele.

Sporirea si diversificarea ceremoniilor a facut necesara stabilirea unor reguli pentru buna desfasurare a acestora,ceea ce a condus la crearea institutiei protocolului,cu menirea de a reuni si asigura cunoasterea temeinica a tuturor regulilor dupa care sa se conduca ceremoniile si sa se vegheze la respectarea lor.

Institutionalizarea activitatilor de protocol s-a manifestat initial prin desemnarea unor persoane anume care sa se ocupe de organizarea ceremoniilor,urmata,dupa un timp ,de codificare,sub forma unor indreptare scrise,a tuturor normelor de protocol.

Conform opiniei unor specialisti in materie,cele mai vechi marturii scrise cuprinzand norme de comportare in diferite imprejurari protocolare apartin egiptenilor .

Codificari foarte vechi ale uzantelor de ceremonial ne prvin din China.

Dintr-un volum,aflat in pregatire,pe tema ceremonialului din China antica,al dr.Ana-Eva Budura,cunoscut sinolog roman,retinem ca preocuparea pentru ceremonial ,eticheta,curtoazie si bune maniere in raporturile interumane si interstatale,atentia fata de actiunile protocolare de primire a oaspetilor,de oferire de cadouri si alte forme de politete fata de acestia,s-au impus,in china,de timpuriu,ca o conditie sine qua non a organizarii sale sociale.

Marele invatat Confucius,unul dintre cei mai straluciti filosofi ai omenirii,a reunit in licrearea sa "Liji"("insemnari cu privire la ceremonial")conceptele,normele si preceptele cu privire la ceremonial ,elaborate de-a lungul vietii sale.

In Europa,prima consemnare a normelor de ceremonial are loc mai tarziu si se petrece la curtea imparatului bizantin Justinian,fiind atribuita maestrului de ceremonii al acestuia,pe nume Petrus Patrikios.

Intrucat in Bizant se acorda o atentie deosebita protocolului si ceremoniilor unul dintre imparatii bizantini din secolul al X-lea ,Constantin al VII-lea Porfirogenetul ,s-a ocupat personal de aceste activitati,rod al amintitei preocupari fiind lucrearea sa "Descrierea ceremonialului curtii imperiale"

O expresie a importantei atribuite de catre imparat activitatilor de protocol il constituie faptul ca la curte a fost creat un departament special insarcinat cu ceremonialul si protocolul,avand misiunea de ase ocupa, in primul rand, de primirea emisarilor straini si de organizarea in asa fel a sederii lor in Bizant.

Ceremonia de primire la imparat excela prin fast si anule procedee"scenografice"menite sa uimeasca solii sau ambasadorii in cauza.

Infatisarea puterii militare se facea prin intriducerea in programele oaspetilor veniti la Bizant a unor lungi parazi,anume organizate,la care strainii erau invitati sa asiste.

O alta lucrare bizantina dspre ceremonial,aparuta cateva secole mai tarziu ,este cea a lui Pseudo-Codinos.cunoscuta sub titlul"De officiis".In ea erau prezentate oficialitatile civile ,militare si religoase de la palatul imperial,cu descrierea atributiilor si a hainelor ce le purta fiecare demnitar precum si ceremonialul diferitelor manifestari religioase si al celor laice.care priveau persoana imparatului.

In Europa Occidentala ,textele atestand existenta institutionalizarii unor norme de proocol sunt cunoscute cu incepere din secolul al XII-lea. Istoricul italian Cristiano Grottanelli evoca manuscrisele irlandeze"Lebor Laignech""Lebor Buide" si"Grith Gablach" care contin descrieri ale ceremonialului banchetelor desfasurate in casa regala de la Tara,capitala uni regat irlandez unificat,cu indicarea locurilor de asezare in sala,intr-o ierarhie precis stabilita,a diferitelor persoane si grupuri ale societatii irlandeze,precum si abucatilor de carne atribuite fiecaruia ,corespunzator locului sau in ierarhia sociala. Astfel regelui i se oferea un file,reginei un muschi,doctorului acestora doar capul..etc.

Preocuparea pentru elaborarea de "normative"in materie de protocol si ceremonial se manifesta si pe alte meleaguri ale continentului nostru,tara europeana in care regulile de protocol s-au bucurat de multa atentie fiind Franta. Aici inceputurile codificarii acestor reguli au fost facute de regete Francisc I.

Un pas inainte in institutionalizarea normelor de protocol este facut in anii de domnie ai regelui Henric al III-lea.acesta creeaza la 2 ianuarie 1985.funtia de "mare maestru de ceremonii"al curtii regale.

In timpul lui Ludovic al XIV-lea,protocolul a cunoscut o mare dezvoltare luand in atentie o multitudine de activitati de la curtea regala si stabilind norme riguroase in organizarea acestora toate reunite intr-un impresionant volum insumand peste 2000 de file,intitulat"Ceremonialul francez". In aceasta lucrare erau indicate in detaliu uzantele de ceremonial ce trebuiau respectate la incoronari,nasteri si casatorii ale suveranilor ,la primirea de catre acestia a papei sau a altor imparati ori regi,a membrilor guvernului si a ambasadorilor straini,ceremoniile de intrare solemna a regelui in orasele Frantei,de participarea a acestuia la serviciilor religioase,la solemnitatile de prestare a juramantului de credinta de catre nobili si altele.

Sub domnia urmasilor lui Ludovic al XIV-lea rigorile excesive in materie de ceremonial si eticheta,impuse de acesta sunt treptat atenuate,astfel ca ele devin mai usor de suportat. Aplicarea lor dureaza pana in Revolutia din 1789,cand sunt total abolite.

O resuscitare a atentiei fata de aceste activitati are loc sub imparatul Napoleon I,care a fost cel mai mare legiuitor al Frantei si in materie de protocol. Printr-un decret din 13 iulie 1804,el stabileste reguli detaliate de protocol civil si militar precum si ordinea de precadere,practic pentru toate nivelurile de autoritate centrala si locala.

Seriozitatea cu acre a fost privita ,in Franta activiatea de protocol,nu numai in perioada monarhica ,dar si in anii republicii ,a fost excelent sintetizata de catre generalul Charles de Gaulle,presedintele tarii in anii 1959-1969,care a ap reciat ca "Protocolul este expresia ordinii in Republica"

Definirea notiunilor de ceremonial,protocol,eticheta si curtoazie.

Intr-o incercare de definire a termenilor de ceremonial,protocol si curtoazie utilizati pana acum,termeni care ,in vorbirea curenta,pot fi confundati,vom arata urmatoarele:

ceremonialul:este cel care indica succesiunea actelor unei solemnitati civile,militare sau religioase si determina formele exterioare,creeaza cadrul si atmosfera in care urmeaza sa se desfasoare si acestea si arata ceea ce trebuie sa afca sau cel putin cei care prezideaza sau conduc ceremonia.

protocolul:asa cum am mentionat deja ,denumit in mod sugestiv de catre Charles de Gaulle drept "expresia ordinii in Republica",este cel care stabileste ansamblul regulilor,al normelor in materie de ceremonial ,pentru manifestarile oficiale,indicand,totodata uzantele ce trebuie respectate si in relatiile interpersonale in viata sociala.

eticheta:reuneste regulile conventionale de comportare politicoasa in viata de taote zilele,in societate si in contextul vietii publice.

curtoazia:atitudine de politete rafinata,amestecata cu eleganta si generozitate.

3.Utilitatea cunosterii si a aplicarii normelor de ceremonial si protocol

in zilele noastre

Normele de protocol,cele de ceremonial,eticheta si de crtoazie au evoluat constant ,in raport cu transformarile sociale si politice ce au avut loc,de-a lungul timpului in fiecare tara.

Atat in trecut cat si in prezent ,a fost necesar si este necesar sa existe reglementari clare in ce priveste desfasurarea relatiilor intre state,o ierarhie stabilita intre institutii si in cadrul acestora prevederi precise asupra ceremonialului diferitelor manifestari oficiale interstatale si natioonale,asupra ordinii de precadere intre personalitati publice ,a rolului si locului fiecaruia pe scena vietii sociale.

Protocolul indica sa se tina seama de uzantele proprii tarilor sau localitatilor ce urmeaza a fi vizitate ,de traditiile ce le respecta un interlocutor strain,pentru a evita greseli care pot afecta grav-prin necunoastere-buna desfasurare a unor actiuni oficiale sau a unor contacte de afaceri.

Din trecutul uzantelor in materie,reflectate in vechi scrieri romanesti.

Si in Tarile Romanesti,din cele mai vechi timpuri ,la curtile domnitorilor,erau statornicite reguli de protocol care tineau seama atat de traditiile autohtone,cat si de practicile in materie din statele vecine si din altele cu care Moldova si Muntenia intretineau relatii.

Se acorda o atentie deosebita aspectelor de ceremonial legate de persoana voievodului primirile la palat si deplasarile lui in afara resedintei fiind organizate cu mult fast.urmarindu-se evidentierea astfel a maretiei domnitorului ,atat in fata supusilor sai cat si in fata vizitatorilor straini.

Un exemplu remarcabil al atentiei ce se acorda,la noi,inca din evul mediu,problemelor de protocol il constituie faptul ca Neagoe Basarab,domn al Tarii Romanesti ,in cunoscuta sa opera "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie"gaseste de cuviinta sa-i dea sfaturi urmasului sau si in ce priveste protocolul ,in capitole anume consacrate recrutarii boierilor si cinstirii lor,primirii solilor, modului de asezare la mesele domnesti.

Despre ceremonialul practicat in Tarile Romanesti,aflam si din operele cronicarilor :in Moldova ale lui Miron Costin .Nicolae Costin si Ion Neculce,iar in Muntenia ale lui Radu Greceanu acestia relatand despre ceremoniile la care asista,descriind tinuta protocolara a participantilor,fara ase ocupa,in mod expres,de aspectele organizatorice ale acestor manifestari.

O atentie deosebita fata de ceremonial si protocol,cu preocuparea vadita de a contribui la institutionalizarea normelor in materie,constatam la citirea celebrei operei"Descriptio Moldaviae"a lui Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei,in care descrie pe larg,protocolul ceremoniilor politice si religioase,precum si diferitele dregatorii din Moldova.

Dimitrie Cantemir este primul care ,in scrierile de la noi ,manifesta un interes aparte fata de ceremonial, ceea ce este pus,de catre exegeti ai operelor sale,pe seama faptului ca era un iubitor al ceremonialului, pe care il aplica dupa datinile traditionale si dupa practicile protocolare cunoscute de la alte curti domnitoare ale timpului.

Inceputurile institutionaizarii protocolului in Tarile Romanesti

Cel dintai domnitor roman care se gandeste la o fixare,in scris a modului de desfasurare a ceremoniilor de la curte,intr-un corp unitar,numit condica,este Grigore Calimachi al Moldovei,in prima sa domnie.

Condica cuprinde,in detaliu,toate regulile protocolare ce trebuie respectate cu ocazia ceremoniilorlegate de instalarea domnitorului si la diferite sctivitati ale acestuia,un spatiu larg acordandu-se ceremonialului primirii dfiferitilor soli,in functie de importanta acestora.

In "Condica" este indicata si ierarhia precisa a dregatoriilor detinute de boieri si alti slujbasi,cu atributiile ,rolul si locul fiecaruia la diferite ceremonii,precum si organizarea ierahica a clerului.

Se acorda o atentie deosebita ,organizarii meselor si receptiilor,aratand prilejurile cand domnitorul le oferea:la instalare,la primirea unor soli,la anumite sarbatori religioase.

Asa cum arata Dan Simionescu in remarcabila sa carte "Literatura romaneasca de ceremonial",opera lui Gheorgachi a devenit un "vademecum"pentru cei insarcinati cu organizarea ceremoniilor,sporirea importantei randuielilor protocolare in activitatea de la curte conducand la infiintarea in administratia interna domneasca a unui compartiment si a unei functii anume pentru conducerea acestui domeniu:logofetia si logofatul de obiceiuri ceea ce a constituit o consfintirea institutionalizarii protocolului la noi.

Din scrierile in materie cerecetate de Dan Simionescu si analizate in "Literatura romaneasca de ceremonial"rezulta ca,pana la Unirea Principatelor si urcarea pe tron a domnitorului Alexandru Ioan Cuza,activitatile protocolare din tara noastra urmau traditiile de ceremonial consemnate de-a lungul timpului ,la curtile domnesti dim Moldova si Muntenia.

In organizarea curtii sale ,noul domnitor roman s-a inspirat in mai multe privinte dupa modelele europene occidentale in special dupa cel francez.

Rolul de a organiza punerea in practica a acestor norme de protocol i-a revenit generalului Theodor Cazimir , un apropiat al domnitorului si titular al unei noi funtii, la curtea de la Bucuresti, cea de "maresal al curtii domnesti"

Introducerea protocolului modern in Romania

Prima institutionalizare moderna a protocolului in Romania are loc in anii de domnie ai lui Carol I. Misiunea i-a revenit generalului Theodor Vacarescu in calitatea sa de maresal al Curtii Domnesti si ,ulterior al Casei Regale, documentul elaborat de acesta, intitulat "Ceremonialul Curtii Domnesti ", vazand lumina tiparului, in limba romana in anul 1876.

Th. Vacarescu subliniaza ca la noi "ceremonialul nu este ceva nou si necunoscut ",ca de cand exista Moldova si Tara Romaneasca "au avut reguli si obiceiuri fixe pentru solemnitatile publice, pentru serbarile laice si bisericesti, in care figurau Domnul si curtea, cu ostenii si demnitarii statului"

Aceeasi preocupare pentru relevarea temeiurilor autohtone ale reglementarilor propuse o gasim si in incheierea raportului sau, in care spune ca vrea sa" reinsufleteasca " acela mai bune traditii de ceremonial si sa statorniceasca practicile de protocol general acceptate.

In cele 173 de pagini cat insumeaza documentul elaborat de Th. Vacarescu ,sunt abordate practic, toate aspectele activitatii de protocol care privesc nu numai Curtea Regala dar si alte institutii ale tarii.

Sunt descrise in amanunt, ceremoniile de primire a strainilor si a autoritarilor autohtone cu indicarea formulelor ce trebuie utilizate la redactarea informaitiei ce urmeaza sa se publice asupra primirii , uzantele de pe atunci prevazand obligativitatea anuntarii tuturor primirilor la rege in Monitorul Oficial..

Normele protocolare codificate in sus-mentionata lucrare cu unele adaugiri si modernizari raman in vigoare la Curtea Regala a tarii noastre si in secolul al XX-lea.

7 . Alti determinanti ai protocolului la noi, in secolul XX

Dupa inlaturarea de catre comunisti ai monarhiei si proclamarea , la 30 decembrie 1947, a Republicii Populare Romane , activitatile de protocol au avut drept ghid practicile in materie din Uniunea Sovietica.

Astfel la nivelul parlamentului , guvernului si al celorlalte institutii centrale, au fost puse in circulatie traduceri in limba rusa al unor indreptare privind protocolul si ceremonialul diferitelor manifestari oficiale, modul de aplicare, in practica, a acestora depinzand, in mare masura de calitatea personalului desemnat sa o faca, recrutat ,de regula din randul oamenilor " cu origine" sanatoasa , care nu aveau nici un fel de notiuni asupra importantei si exigentelor activitatilor respective.

Inceputul de "dezghet" ce a intervenit in intreaga Europa rasariteana dupa moartea lui Stalin , a condus si in tara noastra la mai multa initiativa privind dezvoltarea relatiilor si cu tari din afara " lagarului socialist" ,fapt ce a determinat o sporire a atentiei guvernantilor fata de chestiunile de protocol si intelegerea necesitatii de a se tine seama si la noi la ceea ce se practica in lume in acest domeniu.

Ca o prima masura , la inceputul anului 1958, prin H.C.M. nr. 125/5.02, s-a decis constiuirea , pe langa Consiliul de Ministri, a unui "organ central" al protocolului de stat, cu denumirea de " Ceremonial de Stat al Republicii Populare Romane".

Se mentioneaza ca " Situatia actuala duce in mod inevitabil la greseli frecvente de protocol ,ce se reflecta nefavorabil asupra prestigiului autoritarilor noastre si pot duce la situatii neplacute de relatii . Acest ceremonial de sta va avea sarcina sa asigure respectarea principiilor si regulilor de protocol unanim recunoscute in uzantele internationale , cat si a regulilor speciale locale de ceremonial intrate in practica noastra traditionala.

In ce priveste actiunile de protocol proprii , in articolul 2 al Regulamentului se stipuleaza ca " Ceremonialul de Stat al Republicii Romane sete unicul organ de protocol" care elaboreaza proiecte de actiuni protocolare ce privesc pe seful statului, presedinte si vicepresedintii Consiliului de Ministrii si Presedintele Marii Adunari Nationale .

Un pas important pe cale institutionalizarii protocolului la noi ,l-a constituit aparitia ,la 2 aprilie 1964,a Decretului nr. 147, " privind activitatea de protocol in Republica Populara Romana".

Pornindu-se de la constatarea ca institutia cea mai familiarizata cu uzantele protocolare este Ministerul Afacerilor Externe si de la faptul ca s-a observat "un paralelism intre Ceremonialul de Stat si Ministerul Afacerilor Externe.. care determina un volum sporit de munca", noul act normativ prevedea desfiintarea Ceremonialului de Stat si desemna Ministerul Afacerilor Externe drept organ central care " asigura unitatea activitatii de protocol in Republica Populara Romana" si " stabileste reguli unitare de protocol".

Pe langa atributiile sale firesti in sfera protocolului diplomatic , Ministerul Afacerilor Externe primea responsabiliatea de a elabora si supune aprobarii presedintelui Consiliului de Ministrii propunerile pentru toate actiunile de protocol care priveau persoana presedintelui Marii Adunari Ntaionale si a vicepresedintilor acestor organe, atunci cand este vorba de activitati de relatii cu strainatatea, si doar de a supune aprobarii actiunile protocolare propuse, cat si pregatirea si avizarea persoanelor insarcinate cu conducerea acestor activitati din toate structurilor centrale si locale ale statului.

Dupa patru ani de aplicare a respectivelor reglementarii- timp in care a intervenit si schimbarea la varf a conducerii statului , prin decesul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej si inlocuirea acestuia de catre Nicolae Ceausescu - are loc o noua reorganizare a activitatii de protocol.

Acesta a infiintat un nou organism, denumirea de " Protocol de Stat". Acest organism a fiintat fara sa se fi aprobat vreun regulament de functionare, el fiind transformat, chiar de la inceputul existentei sale, intr-un protocol personal sefului statului, relatiile cu celelalte compartimente de protocol din administratia centrala si locala vizand activitatile la care participa Nicolae Ceausescu si sotia sa.

Incertitudinile si reorganizarile succesive, in activitatea de protocol a Romaniei, ce au caracterizat perioada comunista , vor fi depasite prin eforturile care au fost facute dupa Revolutia din decembrie 1989.

In aceasta perioada au fost repuse in drepturi normele si uzantele protocolare specifice tarilor democratice , avand loc o aliniere la practicile internationale in materie. S-a renuntat la ceremonialele lungi, la receptiile fastuoase si la alte genuri de manifestari care urmareau mai mult satisfacerea unor orgale personale, decat utilitatea reala a actiunilor.

Primul pas in directia institutionalizarii unor norme de protocol unitare in noua societate romaneasca a fost facut prin includerea , intr-un act normativ guvernamental, a prevederii de constituire in cadrul Ministerului Afacerilor Externe , a Protocolului National, condus de un ambasador , organism cu atributia de a formula norme si a sigura sprijin institutiilor centrale de stat in materie de protocol si curtoazie.

Notiuni Generale

In viziunea lui Raul Valdes Aguilar protocolul apare ca un tratament obisnuit ( reguli de curtoazie ) folosit de state , sefii statelor si agentii diplomatici. Jean Seres il interpreteaza ca fiind un set de reguli de codificare , care domina ceremonialul , cu scop de a acorda fiecarui participant prerogativele , privilegiile si imunitatile la care el are dreptul. Aceasta viziune se mai regaseste si in scrierile lui Podesa- Costa ; Raoul Genet , Pradier -Fodere ; Louis Dussaul etc.

Avand in vedre ideile acestor autori putem afirma ca protocolul codifica normele ce preced ceremonialul , norme destinate asigurarii fiecarui participant de prerogative si imunitati corespunzatoare dreptului sau la implementarea protocolului in viata politica a statului , aplicarea lui la ceremonii oficiale ; nationale si in cadrul altor activitati . Astfel putem remarca functiile principale ale protocolului :

Functia de Reprezentare

Functia de Comunicare

Functia de Armonizare Sociala

Functia de Coercivitate

Functia de reprezentare se manifesta la diverse ceremonii publice cum ar fi cele de isntaurare in functie a sefilor de stat ; sau in situatiiloe vizitelor oficiale a diferitilor demnitari , caz in care regulile de protocol sunt aplicate dupa un anumit tipar in functie de tipul vizitei sid e prestigiul demnitarului. Functia de reprezentare mai este asimilata marilor sarbatori nationale desfasurate in baza unor ritualuri politice cu participare nemijlocita a oamenilor ce reflecta intradevar splendoarea si nobletea natiuni .

Functia de comunicare exprima tendinta de generator de mesaje si de receptor de informatie si de prelucrare a acestor informatii a protocolului. In mediile actuale orice putere politica face din protocol un element de comunicare intre liderii politici si mase , conducatori si condusi , intarind ordinea necesara functionarii normale a institutiilor statului si asigura intr-un anumit mod viabilitatea lor. Prin mesaje de protocol se vrea a se realiza o delimitare ierarhica ainstitutiilor politice si nonpolitice in stat , o fundamentare a spiritului de apartenenta a cetatenilor sai la o categorie sociala. In plan international, se doreste continua imbunatatire a comunicarii intre state dar si cu marile organizatii internationale.

Functia de armonizare realizeaza o atmosfera de respect intre guvernanti si guvernati in baza regulilor existente evitandu-se starile confilctuale si realizandu-se armonia sociala. Armonia sociala se obtine prin implementarea regulilor de protocol in cadrul activitatilor oficiale indepartandu-se astfel pericolul dezordini. Protocolul tine seama de factorii umani specifici in cadrul tuturor tipurilor de ceremonii.

Functia de coercivitate este la fel de importanta ca si celelalte functii deoarece impiedica aparitia consecintelor negative datorate neaplicarii normelor de protocol.

Protocolul si organizarea evenimentelor in Administratia Publica Centrala

Diplomatia isi are originea in trecutul indepartat in conventiile teritoriale si de buna-credinta ce existau uneori chiar si in randul animalelor. Diplomatia a fost cel mai bun mijloc pe care civilizatia a fost capabila sa-l inventeze pentru a veghea ca relatiile internationale sa nu mai fie guvernate de forta deoarece razboiul ca mijloc de rezolvare a titigiilor internationale nu este practic si nici lipsit de primejdii.

In Dictionarul Oxford se considera ca diplomatia reprezinta conducerea relatiilor internationale prin negocieri metode prin care aceste relatii se reglementeazaIa aceasta participand ambasadorii si trimisii. Ca disciplina , diplomatia poate fi considerata ca avand principii determinate intrucat are la baza anumite notiuni avand si un obiectiv precis si distinct si anume de a reglementa raporturile existente intre state.

Intre elementele care alcatuiesc definitia diplomatiei conceptul de <<stat >> trebuie legat de adjectivul <<suveran> > . Nu se poate recunoaste o activitate diplomatica in sensul propriu al cuvantului intre state care se afla in relatii de subordonare, deci care nu sunt caracterizate de principiul egalitatii. Conceptul de diplomatie este echivalent cu cel de dialog. Diplomatia ca metoda este opusa razboiului si in general politicii de forta. Flexibilitatea este esenta diplomatiei, respectiv cautarea unor solutii reciproc acceptabile. Din perspectiva stiintifica diplomatia are ca obiect studierea relatiilor politice sau juridice ale diverselor state, precum si a intereselor care le genereaza.

Ca arta o diplomatia are ca obiect administrarea afacerilor internationale ceea ce implica aptitudinea de a ordona si conduce negocierile politice.

l.l. Scolile diplomatice

Pe parcursul istoriei si corespunzator unor perioade indelungate se observa dominatia anumitor scoli diplomatice care prin metodele promovate au avut unele influente in practica diplomatica a altor tari.Anumite scoli diplomatice cum este cea franceza semnificativa ca intindere de timp - sec. 17 si 18 - au introdus si principii general acceptate prin procesul de codificare a dreptutui diplomatului.Diferentele dintre diferite scoli au fost determinate de caracteristicile epocii. In ordine cronologica trebuie mentionata mai intai scoala diplomatica greaca si romana. Astfel au fost sesizate insusirile pe care trebuie sa le aiba ambasadorii considerandu-se ca singurele lor arme sunt cuvintele si momentele prielnice. Diplomatia greaca este considerata ca fiind una dintre cele mai bogate in principii oferindu-se si multe sugestii pentru aplicarea ei. Desi romanii nu dadeau dovada de mobilitate si ingeniozitatea semenea grecilor, ei fiind niste functionari disciptinati ai metropolei, totusi ei au desfasurat o bogata activitate diplomatica mai ales in partea de rasarit a imperiului.

Scoala diplomatica bizantina este cunoscuta datorita finetei de gandire si iscusintei practice atat de pronuntata incat apoi a influentat in buna masura diplomatia medievala a Venetiei, statelor Italiene, Rusiei si Turciei. O parte din popoarele medievale au preluat numeroase elemente din diplomatia bizantina, si anume :

- sistemul darurilor

- principiul imunitatii solilor

- formulele de tratatre sau de negociere etc.

Diplomatia Republicilor Italiene si in special scoala diplomatica Venetiana este foarte bine cunoscuta datorita ordinii pe care venetienii au introdus-o in arhivele de stat pastrand cu grija scrisorile si rapoartele primite de la agentii lor diplomatici. Scoala diplomatica franceza devine predominanta la inceputul secolului al 17-lea.Practica diplomatica franceza a progresat in timpul domniei lui Ludovic al l6-lea. Cand acesta primea un ambassador strain ministrul de externe ii pregatea o notita in care ii indica nu numai ce subiecte trebuie sa abordeze, dar si ce subiecte trebuie sa evit

Diplomatia otomana a fost caracterizata prin duritate si aroganta in faza ofensiva a semilunei. Cand a inceput marea lor retragere turcii au acordat o mai mare atentie tratativelor si negocierilor. Petru cel Mare aduce o serie de innoiri in diplomatia rusa dar cu toata modernizarea rusii nu au renuntat la vechile proceduri si obiceiuri care serveau la inaltarea prestigiului fata de tarile straine.

Diplomatia chineza a pus la punct un ceremonial complicat care crea dificultati diplomatilor straini neobisnuiti cu formulele utilizate la curtea imparatului.In realitate sub paravanul acestor dispute de stil diplomatic se ascundeau divergente reale care constituiau fondul relatiilor pe care China le intretinea cu alte state.

Japonezii au folosit aceeas metoda a rezistentei pasive , metoda utilizata de chinezi.Folosindu-se de un ceremonial complex, complicat solii japonezi tergiversau mereu negocierile.

De mentionat este si scoala diplomatica araba care pe parcursul unui secol, incepand cu deceniul 4 al secolului 7 s-a afirmat odata cu Marele Stat Arab. Prin proportiile sale acesta ar fi putut concura Imperiul Roman in perioada infloririi sale, iar comertul si moneda araba au patruns pana in cele mai indepartate colturi ale lumii vechi.In cadrul statului arab printre organizatorii administratiei un rol de seama il avea Ministerul corespondentedi e stat avand ca principala functie relatiile externe. Aici au fost elaborate primele forme ale activitatii administrative si ale ceremonialului. Diplomatia secolului al 19-lea introduce noi principii in domeniu.Metodeled iplomaticea u fost supuse unificarii pornind de la eticheta si pana la reguli de intocmire a tratatelor si acordurilor internationale.Incepandd in secolul1 9 se poate vorbi din ce in ce mai putin de scoli.Toate metodele diplomatiei se disting printr-o importanta unificare si sistematizare chiar daca diplomatia continua sa promoveze unele trasaturi specifice tarilor pe

care le deserveste.

1.2. Scoala diplomatica romaneasca

Sedimentati in decursul secolelor pe baza contactelor cu cele mai mariscoli diplomatia romaneasca constituie un aspect distinct in istoria diplomafiei mondiale. Ca prima trisitura a diplomatiei noastre putem avea in vedere vechimea intrucit a fost practicati pe teritoriul farii de peste 2 milenii.In scrierile lui Herodot precum si in alte izvoare sunt mentionate tratativele nascute prin convietuirea colonilor greci cu pamanteni, respectiv bastinasii. In statul geto-dac gasim o institutie diplomatica corespunzatoare intinderii si rolului jucat de aceasta tara in perioada greco-romana

In primele secole de consolidare ale Moldovei intalnim mentiuni despre Moldova si Muntenia in documentele diplomatice straine. In perioada cand solii lui Stefan cel Mare sunt primiti cu cinste la curtile Europei si cand domnitorul Moldovei si urmasii sai incearca aplicarea unor scheme politice externed eosebitd e ingenioasei,n Tara Romaneasca a aparut o carte despre normele de buna conducerea politicii externe si despre practica diplomatica. Invataturile lui Neagoe catre fiul sau Teodosie reprezinta un moment al scolii diplomatice romanesti care contine in genere toate calitatile ce au fost folosite in momentele de incercare din epocile de mai tarziu. In perioada de dependenta de Imperiul Otoman au avut loc neintrerupt contacte cu Ungaria, Polonia, Rusia, Republicile ltaliene etc.Solii au desfasurat o activitate intensa, de multe ori pe ascuns datorita sanctiunilor impuse de Imperiul Otoman.

1.3. Elemente de protocol necesare activititii de secretariat

Ceremonialul creeazi cadrul gi atmosfera in care urmeazi si se desfisoare raporturile dintre interlocutori / pafteneri. Protocolul codifici regulile care guverneazi ceremonialul, al carui obiect este de a oferi fiecarui participant prerogativele, privilegiile si imunitdtile la care are dreptul. Ceremonialul si protocolul garanteazi egalitatea in drepturi a partenerilor, care permite fiecaruia dintre ei sa-si faca auzita in mod liber vocea. Si unul si celalalt impun curtoazia care trebuie sa guverneze raporturile intre oamenii de buni credinti. Ceremonialul si protocolul guverneaza, de asemenea, negocierea, incheierea si intrarea in vigoare a unor documente / acte specifice. Ambele au o incidenti zilnica asupra vietii si activitatii de afaceri.

Protocolul pune problema regulilor care determini ordinea de precidere intre parteneri Orice reuniune sau actiune protocolara, oricat de atent ar fi pregitita, risca a deveni plictisitoare in lipsa unor conversatii interesante si utile, Pentru crearea unei atmosfere placute, gazda trebuie sa se gindeasca la alegerea oaspetilor, astfel incit intre acestia sa existe anumite puncte de contact, fie prin faptul ca lucreaza in acelasi domeniu de activitate sau in domenii care au contingenti intre ele, fie prin formatia lor intelectuali.

Organizarea acestor actiuni nu constituie un scop in sine. Ele trebuie sa devina instrumente de munca, si constituie un element principal al activitatii diplomatice, o componenta principala a muncii de informare si de relatii.

Arta conversatiei nu poate fi insusita dupa anumite formule, Pentru desfasurarea unei conversatii placute si mai ales utile muncii de informare se cer o buni pregitire politica si profesionala, cunostinte variate de cultura generala, tact, atentie, politete si alte asemenea insugiri pe care diplomatii trebuie si le posede si care pot fi obtinute printr-o munci struitoare, permanenta de pregitire multilaterala. Tinuta si comportarea lucratorului diplomatic in timpul

actiunilor protocolare mentionate prezinta o deosebita importanta.

Cocktail-urile si receptiile se organizeaza in diferite imprejuriri ca: ziua nationala, prezenta in tari a unei delegatii striine etc. In general, cocktailurile se organizeazi in ocazii mai putin oficiale si au loc dupa-amiaza, la orele 17.OOs au 18.OO. Receptiile au un caracter mai oficial, in cinstea unei delegatii de inalt nivel etc., ele avand loc mai ales seara, in jurul orelor

19.OO sau 2O.OO. Pe invitatii se mentioneaz5,d e obicei, ocazia cu care se oferi cocktailul sau receptia respectivi. Oaspetii vor fi saluta si, la sosire si plecare, de catre gazda si sotia sa si, eventual, de unul dintre colaboratori. O preocupare deosebiti trebuie si se acorde atentiei fata de oaspeti, urmirindu-se ca gazdele si se intretini cu cat mai multi oaspeti si in special cu personalitdsile mai marcante. Este recomandabil ca problemele pe care gazda are interesul si le abordeze in ziua respectiva si sa fie pregitite cu multa grija, indicindu-se care anume dintre colaboratori va ridica una sau alta dintre ele si cui anume, astfel incit acelei persoane sa nu i se ridice probleme similare de catre diferili membri ai institutiei.

Ceaiurile sunt actiuni protocolare organizate, firi o ocazie deosebiti, cu scopul de a se crea o ambianti propice unor discutii amicale. Ceaiurile se organizeazi fie dimineata intre orele 1O.3O-11.3O sau dupa-amiaza, incepind cu orele 16.00 pana la orele 18.OO, La ceai se pot servi alune, fursecuri, bomboane de ciocolati, iar in incheiere diferite sucuri..