QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate comunicare

Libertatea de exprimare in sfera comunicarii





LIBERTATEA DE EXPRIMARE IN SFERA COMUNICARII



Domeniul comunicarii reprezinta spatiul in care se desfasoara si se desavarseste in adevaratul sens al cuvantului principiul libertatii de exprimare, de aceea consideram ca sunt necesare unele precizari referitoare la aspectele comunicarii sociale.

Impletirea comunicarii sociale cu disectia libertatii de exprimare se realizeaza prin principiile si functiile aduse la indeplinire de sfera comunicarii in cadrul libertatii de exprimare.

Notiunea de comunicare in general evoca o legatura, unitara, biunivoca sau multipla intre doua sau mai multe entitati. Legatura din cadrul comunicarii poate avea o infinitate de forme, cum de altfel comunicarea apare intre o infinitate de subiecti.




In lucrarea ”Societatea cucerita de comunicare” Bernard Miege vorbeste de mai multe forme ale comunicarii cum ar fi: comunicarea politica, comunicarea publica, comunicarea locala, comunicarea stiintifica.

Una dintre formele comunicarii o constituie comunitatea sociala. Prin comunicare sociala se intelege, la modul general, procesul de transmitere de informatii intre oameni.Prin comunicarea sociala in sens restrans intelegem schimbul de informatii intre persoana, agentul media, autoritatea si societatea. Astfel comunicarea sociala in sens restrans difera de alte forme ale comunicarii sociale, din punct de vedere al subiectiilor acesteia, continut, limbaj, natura si calificarea informatiei, regulile comunicarii si normele juridice care o reglementeaza. . Prin dreptul comunicarii sociale, in acceptiunea cursului intelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza in cadrul comunicarii directe si indirecte intre oameni, respectiv individ, agentul media, autoritatea publica si societatea.

Obiectul dreptului comunicarii sociale il constituie relatiile sociale de transmiterea informatiilor considerate cele mai importante intre individ, societate, autoritate si media, care necesita o reglementare juridica.



Principiile dreptului comunicarii sociale:


a)     Principiul legalitatii care presupune:

recunoasterea ca valori supreme, a drepturilor si libertatii cetatenesti, a dreptatii in primul rand, consacrate in Constitutie, legi organice, ordinare si actele normative emise in baza acestora.

b)    Principiul egalitatii in drepturi care presupune:

toti oamenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, in sensul ca sunt si trebuie sa fie la fel de responsabili juridic si social;

nu trebuie sa existe privilegii sau discriminari in fata responsabilitatii morale, sociale, juridice, pentru nicio persoana si nici pentru organele statului sau orice fel de functionari publici sau privati.

c)     Principiul bunei-credinte care presupune:

exercitarea drepturilor si libertatilor fara a urmari sau a accepta incalcarea drepturilor si libertatilor legitime ale celorlalti.

d)    Principiul adevarului care presupune:

stabilirea adevarului, care este unic;

verificarea informatiilor inainte de a fi facute public.

e)     Principiul corectei informarii a opiniei publice (art. 31 pct. 2 si 4 din Constitutie) care presupune:

autoritatile publice sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal (art. 31 pct.2 din Constitutie);

„mijloacele de informare in masa, publice sau private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice” (art. 31 pct. 4 din Constitutie).

f)      Principiul libertatii de exprimare care presupune:

libertatea de exprimare in cadrul privat este nelimitata;

libertatea de exprimare in public este inviolabila si se limiteaza numai prin si in baza Constitutiei atunci cand se protejeaza drepturile si libertatile fundamentale ale celorlalti si in conditiile prevazute de Constitutie;

cenzura de orice fel este interzisa;

libertarea presei, care implica si libertatea de a infiinta publicatii;

nicio publicatie nu poate fi suprimata.

g)     Principiul libertatii in general care presupune:

libertatea consta in posibilitatea de a face tot ceea ce nu dauneaza celuilalt: astfel, exercitiul drepturilor naturale ale fiecarui om nu cunoaste decat acele limite care sunt necesare altor membrii ai societatii pentru a se bucura de aceleasi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decat prin lege;

libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a pesoanei si nici dreptul la propria imagine cu exceptiile prevazute de lege.



h)    Prezumtia de nevinovatie

Potrivit art. 23 pct.8 din Constitutia Romaniei „pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata”.

o persoana poate fi acuzata numai in limitele legii, pe baza de probe si indicii de vinovatie si numai de organele si persoanele abilitate de lege; orice acuzatie in afara acestor limite intra sub incidenta codului penal (purtare abuziva, arestare si retinere ilegale, represiune nedreapta, insulta, calomnie, ultraj); referirea la aceste persoane nu se face cu calificativul de infractor criminal, violator, ucigas, hot, ci numai cu „prezumtivul asasin, violator, ucigas” pentru ca altfel riscam sa devenim subiecti ai calomniei;

persoana nu este obligata sa-si probeze nevinovatia, fiind prezumata ca nevinovata pana in momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare;

sarcina administrarii probelor de vinovatie o are autoritatea abilitata a statului, care trebuie sa o realizeze cu respectarea procedurilor legale.

i)      Principiul responsabilitatii si raspunderii care presupune instituirea de responsabilitati si infaptuirea raspunderilor atunci cand se incalca regulile dreptului si deontologiei comunicarii.

j)      Principiul impartialitatii si obiectivitatii este un alt principiu al dreptului comunicarii sociale care presupune:

independenta agentului media si protectia acestuia;

relatii principale nediscriminatorii intre autoritati si agenti media;

ca in investigatii si anchete, aplicarea principiului contradictorialitatii si consumarea partilor este obligatorie;

k)    Principiul secretului profesional care presupune:

protectia surselor, in cazurile si conditiile prevazute de lege

protectia secretului profesional.

l)      Principiul umanismului: Kant spunea: „Sa nu privim omul niciodata ca mijloc, ci intotdeauna ca scop”.

Umanismul dreptului presupune o ierarhizare , facuta de legiuitor, a elementelor – scop al responsabilitatii juridice - prin punerea accentului in primul rand pe prevenire, apoi pe protectie, ocrotire si educare.

m)  Principiul accesului liber la informatii

Dupa anumite criterii informatia poate fi de mai multe feluri. Din punct de vedere al interesului care il satisface, informatia se imparte in:

a). informatie de interes public, adica acea informatie care satisface o necesitate generala, de interes public, national sau local;

b). informatie de interes local, adica acea informatie care satisface o necesitate privata.

Dreptul la informatie presupune accesul la informatiile de interes public si la unele de interes personal, in conditiile legii, fiind astfel garantat.

n)    Principiul respectarii dreptului de autor sau al comunicarii autorizate Comunicarea prin utilizare sau exploatare a unei opere da nastere la drepturi distincte si exclusiviste ale autorului de a le utiliza.

Se considera publica orice comunicare a unei opere, facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, indiferent daca membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicari pot sau nu sa o faca in acelasi loc sau in locuri diferite ori in acelasi timp sau in momente diferite.



Elementele comunicarii generale

Prin comunicare se intelege, la modul general, procesul de transmitere de informatii intre oameni. O definitie tehnica poate fi formulata, dupa Umberto Eco, astfel: trecerea unui semnal de la o sursa la un destinatar, prin intermediul unui canal de transmisie.


Functiile comunicarii


Tinand cont de cele sase elemente ale comunicarii: destinatorul, destinatarul, mesajul, canalul de transmisie, contextul si codul mesajului, R. Jakobson vorbeste de sase functii ale comunicarii, functii aflate in corespondenta cu factorii constitutivi comunicarii.


FUNCTIA EXPRESIVA

Emotivitate si obiectivare

Destinatorului (emitatorului) ii corespunde functia expresiva, rolul ei fiind acela de a comunica starea emotionala, reala sau mimata a autorului. Functia expresiva trebuie avuta permanent in vedere de omul de presa, deoarece specificul domeniului, necesitatea unui maximum de informatie intr-un minimum de spatiu si necesitatea de a transmite cu prioritate informatii si nu opinii, ii impune realizarea a ceea ce Roland Barthes numea „gradul zero al scriiturii”, adica un text dincolo de care sa nu razbata pozitia autorului sau.


FUNCTIA CONATIVA



Informatii si intentii

Este functia care corespunde receptorului „si urmareste, spune Traian Herseni, un rezultat, un efect”. Despre functia conativa, Ioan Dragan sustine in Paradigme ale comunicarii in masa, ca „are ca scop de a trage atentia asupra receptorului, care trebuie sa se simta atras (interesat) de mesaj. Se recunoaste dupa utilizarea persoanei a doua (tu, voi), caracteristica vocativului, imperativului si interogatiei”.


FUNCTIA POETICA

Jurnalistica – stil functional

Limbajul figurat este specific functiei poetice, manifestandu-se insa si in ceea ce priveste limbajul presei.


FUNCTIA FATICA

Canale de transmisie

Este vorba de acea functie a limbajului jurnalistic ce face legatura efctiva intre emitator si receptor, oferind suportul tehnic al comunicarii. Indiferent pe ce palier al comunicarii se face transmiterea informatiilor – fie de la sursa la jurnalist, fie de la jurnalist la public – aceasta imbraca forma mesajului.

In conceptia lui Ioan Dragan e vorba de functia ce „permite de a stabili, a mentine sau a intrerupe contactul fizic si psihic cu receptorul”.

Comunicare directa si comunicare mediata

Comunicarea directa apare atunci cand interlocutorii se afla aproape unul de celalalt si comunica prin cuvinte si gesturi. Ziaristii se folosesc de comunicarea directa in faza de culegere a informatiilor, produsul lor fiind transmis catre public numai in forma mediata, mediaticul fiind atributul esential al comunicarii de tip jurmalistic. Medierea poate sa apara chiar inainte de momentul transmiterii articolelor sau emisiunilor catre public, deoarece multi jurnalisti trimit produsele activitatii lor prin telefon, telefx, posta sau, asa cum este cazul mai ales in televiziune, prin intermediul undelor electomagnetice.


FUNCTIA REFERENTIALA

Contextul la care se refera comunicarea

Este functia cea mai importanta a limbajului jurnalistic. Functia referentiala indica un continut supus comunicarii intre emitator si receptor, adica, in termenii specifici presei, intre jurnalist si public; aceasta arata contextul la care se refera comunicarea si nu contextul in care are loc comunicarea, cazul din urma fiind specific, asa cum vom vedea, functiei situationale.

Ioan Dragan defineste rolul functiei referentiale astfel: „Are ca scop de a retrimite la referenti, situational si textual. Este fundamentul celei mai mari parti a mesajelor. Se recunoaste dupa intrebuintarea persoanei a treia (el, ea, ei) si a pronumelui neutru.

Functia referentiala mai este numita si functie contextuala, cognitva sau denotativa.

Referinta externa si referinta interna

Din perspectiva textului (articol sau emisiune), textul fiind vazut ca o succesiune de enunturi, se poate vorbi de o referinta externa si o referinta interna. Referinta externa este cea definita mai sus, adica deschiderea extratextuala (extralingvistica) spre obiectul comunicarii. In cazul referintei interne, deschiderea este operata in interiorul textului.In jurnalistica, referinta externa si cea interna se impletesc pentru a transmite, cu un grad cat mai mare de obiectivizare, realitatea vizuala.

Obiectul comunicarii prin presa

Termenul de obiect are calitatea de a fi mai cuprinzator decat acela de realitate, termen cu care se opereaza in comunicarea prin presa si e folosit de noi in cursul lucrarii de fata. Termenul de obiect e specific comunicarii in general, de la contexte cu existenta reala la idei abstracte si pana la obiecte ale imagintiei.

Trei obiecte ale comunicarii

Receptorul poate fi pus in situatia de a vedea prin intermediul textului mai multe obiecte ale comunicarii. In ordinea importantei acestea sunt:

a)     Obiectul prim – realitatea asupra careia se informeaza

b)     Obiectul secund – opinia ziaristului asupra informatiilor transmise

c)     Obiectul al treilea al comunicarii – opiniile si informatiile date de o sursa sau un martor despre realitate.



FUNCTIA SITUATIONALA

Situatie si referinta

Contextul comunicarii, adica referinta sau obiectul, realitatea la care se face trimiterea, tine de functia referentiala a limbajului jurnalistic, iar contextul in care are loc comunicarea tine de cadrul sau situatia desfasurarii procesului de comunicare, ceea ce ne indreptateste sa vorbim de o functie independenta a limbajului, denumita functie situationala.

Dupa Ioan Dragan, functia metalingvistica „axata pe elementul cod, permite a defini sensul termenilor pe care receptorul nu-i cunoaste. Apare dupa termeni ca adica sau dupa expresiile in altii termeni ori cu alte cuvinte”.

Intr-un mod asemanator defineste functia metalingvistica si Luminita Rosca, precizand ca aceasta „caracterizeaza acele enunturi in care locutorul isi defineste codul utilizat”.



FUNCTIA METALINGVISTICA

Codare si decodare

Procesul transmiterii de informatii in orice tip de comunicare presupune existenta unui cod comun pentru emitator si destinatar.





Valerica Dabu, Dreptul comunicarii sociale,SNSPA, Facultatea de comunicare si relatii publice,Bucuresti, 2000, p9

Valerica Dabu, Dreptul comunicarii sociale,SNSPA, Facultatea de comunicare si relatii publice,Bucuresti, 2000, p22-29

Lucian Vasile Szabo, Libertate si comunicare in lumea presei, Editura Anacord, Timisoara,1999, p.111

Lucian Vasile Szabo, Libertate si comunicare in lumea presei, Editura Anacord, Timisoara,1999, p. 123-173





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }