QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate arta cultura

Ezeris - trecut si prezent - Studiu monografic











Motto :                                 

„Trebuie sa fac marturisirea de credinta ca poporul este parintele meu literar: ca trecutul pulseaza in mine ca un sange al celor disparuti; ca ma simt ca un stejar, cu mii si mii de radacini infipte in pamantul neamului meu . De la aceste fermecate izvoare de apa vie cata sa se adape toti cei care canta si se simt ai acestui popor si ai acestui pamant ”





M. Sadoveanu          





Scoala cu clasele I – VIII Ezeris





Ezeris - trecut si prezent



- Studiu monografic -




Introducere


Lucrarea de fata reprezinta produsul final al unei munci asidue, dusa de o echipa formata din elevi ai Scolii cu clasele I – VIII din Ezeris, atent supravegheata de cadrele didactice din aceasta scoala.

Alegandu-ne drept tema realizarea unui studiu monografic nu ne-am gandit la munca pe care o necesita elaborarea acestuia si anume: documentare, cercetare de teren (interviuri de grup si individuale cu veteranii si batranii satului, filme, fotografii, colectare obiecte vechi), studiul arhivelor, organizare de expozitii, intr-un cuvant munca in echipa.

Acest subproiect vrea sa defineasca scoala noastra, ca fiind una comunitara, cu un program bogat in activitati extracurriculare pentru elevi. Existenta unor politici scolare de dezvoltare a spiritului civic al elevilor si implicarea membrilor si institutiilor comunitatii in toate demersurile sustinute de catre scoala noastra a contribuit la succesul proiectului.

Lucrarea de fata a urmarit pe tot parcursul realizarii ei dezvoltarea sentimentului de apartenenta la un spatiu local prin revitalizarea traditiilor culturale specifice si a spiritului comunitar.

Calitatea scolara fiind un proces continuu care presupune noi si noi proiecte ce se continua unul prin celalalt, consideram ca si prezentului subproiect, Ezeris – trecut si prezent i se pot aduce modificari ulterioare.

Demersul de fata nu se incheie odata cu realizarea prezentului studiu monografic ci va veni intampinarea elevilor si membrilor comunitatii cu redactarea unui dictionar de expresii si regionalisme locale si a unui album de fotografii culese pe parcursul subproiectului.

Multumirile echipei noastre se indreapta catre toti aceia (elevi, parinti, membrii ai comunitatii si institutiillor comunitare), care ne-au sustinut in acest proiect.

Echipa de subproiect


Capitolul I



Cadrul geografic



Particularitati fizico- geografice

Situat in partea de sud – vest a Romaniei, judetul Caras – Severin se afla asezat intre urmatoarele puncte extreme:

in nord Vf. Rusca (45 040 lat. nordica si 22026 ” long. estica

in sud Dealul Capriva (44 035 lat. nordica si 2909 ” long. estica

in vest localitatea Iam (45 0 1 lat. nordica si 21021 ” long. estica

in est Vf. Scarisoara (45 025 lat. nordica si 22043 ” long. estica

Comuna Ezeris este situata in depresiunea Caras – Ezeris, in partea de nord – vest a judetului Caras – Severin, la 18 km sud-vest de municipiul Resita.

Ezerisul cuprinde si satul Soceni, aflat la o distanta de 6 km sud-est. Se mai invecineaza spre nord cu Farliugul, spre nord-est cu Dezestiul, cu orasul Bocsa spre vest, spre sud-vest cu Calnicul si spre est cu Zorlentul Mare.

Suprafata comunei Ezeris este de 40 km2, vatra satului fiind asezata intr-o vale inconjurata de dealuri domoale.

Coordonatele geografice aproximative ale satului Ezeris sunt: 210 54' 15'' longitudine estica si 450 24' 19'' latitudine nordica.

Regiunea in care este asezat satul se afla pe versantul nord – vestic al masivului Semenic, incadrandu-se in seria depresiunilor erozionale de contact, cu aspect de golfuri, caracteristice pentru latura vestica a muntilor Banatului.



Relieful


Aproape intreg teritoriul judetului Caras – Severin apartine ca structura geologica orogenului Carpatilor Meridionali[2], care este constituit din doua unitati geotectonice principale: Autohtonul danubian si Cristalinul Getic care care suporta cuverturi sedimentare.

Zona depresionara a Caras – Severinului este reprezentata de trei depresiuni: Caransebes – Mehadica, Almajului (Bozovici) si Ezeris. Depresiunea Ezeris este situata pe locul ocupat de un fost brat al Marii Panonice. In cuprinsul ei se remarca bazinetele de la Brebu, Ezeris si Calnic.

Depresiunea-golf a Ezerisului, ca si cele invecinate de la Calnic (pe Barzava) si Brebu (pe Poganis), cu care se leaga, de altfel, prin inseuari largi, sau sculptate, deci, la zona de contact a cristalinului, respectiv a eruptivului banatic cu sedimentarul nou, usor friabil, al pontianului.

Formatiunile geologice din regiune sunt reprezentate de cristalinul Semenicului care este format din gnaise micacee, prin eruptivul format din banatite, ce strapunge cristalinul si, in sfarsit, sedimantarul care este constituit din roci usor friabile, reprezentate prin marne si nisipuri.[3]

De la Ezeris, pe directia NE – SV, spre muntii Dognecei se dezvolta un sinclinal de calcare si gresii.

Depresiunea Ezeris este situata pe locul ocupat de un fost brat al Marii Panonice. In cuprinsul ei se remarca bazinetele de la Ezeris, Brebu si Calnic.

Valea satului, denumita si Valea Taului[4] ( raul Tau strabate Ezerisul si isi are izvoarele deasupra comunei Tarnova la poalele Semenicului) este puternic maturizata, iar spre Farliug (cca 5 km in aval de Ezeris) intersecteaza sisturile cristaline, dand nastere unui scurt defileu epigenetic .

La locul numit Obarsia Peii se gaseste o intrare in deal acoperita in prezent cu pamant, iar dupa aproximativ 3 metri de mers taras se deschide in interior o bolta mare in forma de tunel, care la un momentdat are un put foarte adanc si destul de larg – probabil un put de mina.

La Obarsa lui Balint – Cremenita se afla, in deal, o deschizatura adanca cu diametrul de aproximativ 3 metri, despre care se spune ca ar fi fost un tunel de comunicare intre cetatile turcesti din imprejurimi.

De asemenea, in Valea de Carpen, langa fosta cariera de piatra[6] se gaseste o deschizatura in forma de put, acoperita cu rugi de muri, care, se presupune, ca ar fi o urma de exploatare miniera veche, tinand seama ca in jur s-a exploatat minereu de fier de foarte buna calitate.

Comuna Ezeris este inconjurata de doua randuri de dealuri:

Spre Rasarit: Dealul Popii

Stramba

Dealul Nanului

Linghinoasa

Spre Apus: Priporul

Dealul lu' Patru

Dealul Boului

Dealul Raichii

Maguricea

Inaltimea dealului Magura este de 285 m. De-a lungul Taului se intinde lunca, cu pamant fertil – brun, favorabil culturilor de cereale. Acest tip de sol, cu insusiri fizico-chimice moderate si bune, necesita ingrasaminte pentru cresterea gradului de fertilitate.

In satul Soceni, care apartine comunei Ezeris, exista o rezervatie fosilifera. Punctele fosilifere se afla in izlazul satului, pe vaile Turislavului si Politoanei si cuprind depozite de fauna de varsta sarmatica si pontiana, cu peste 2500 specii de gastropode si lamelibranhiate.



Elemente climatologice

Datorita asezarii judetului in partea de sud-vest a tarii, nu departe de Marea Adriatica si la adapostul Muntilor Carpati, teritoriul sau se integreaza climatului temperat-continental moderat, subtipul banatean cu nuante submediteraneene.

Subtipul climatic banatean se caracterizeaza prin circulatia maselor de aer atlantic si prin invazia maselor de aer mediteraneean, ceea ce confera caracter moderat regimului termic, cu frecvente perioade de incalzire in timpul iernii, cu primaveri timpurii si cantitati medii multianuale cu precipitatii relativ ridicate.

Clima reprezinta elementul de legatura dintre ceilalti factori geografici, din a caror contopire ia nastere peisajul, mediul natural, in care se desfasoara viata si activitatea comunitatii.

Teritoriul comuniei Ezeris are un climat ce se integreaza in climatul general al tarii, adica temperat-continental, cu ierni blande si veri cu temperatui medii.

Tinutul este ferit de intemperii datorita dealurilor care il inconjoara. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9 – 100 C. Vanturile sunt diferite ca directie si intensitate, specifice sunt cele de nord si de sud, dar si vantul caracteristic acestor zone, care se intensifica cu o oarecare regularitate, cu denumirea populara de Cosava[7].

Precipitatiile se incadreaza si ele in mediile anuale respectiv 700 – 800. O caracteristica a precipitatiilor este ca sunt foarte neregulate: anii foarte ploiosi alterneaza cu cei secetosi. Din cauza precipitatiilor abundente, in ultimii ani[8], raul Tau iese din matca, inundand lunca si gospodariile din vecinatatea acesteia.



Hidrografia


Cea mai importanta apa, care strabate satul este paraul Tau, care isi are izvoarele la poalele Muntelui Semenic, deasupra comunei Tarnova. In acest rau se varsa paraul Craioane.

Spre Farliug (aproximativ 5 km in avale de Ezeris) intersecteaza sisturile cristaline, dand nastere unui defileu epigenetic.

Taul este unul dintre afluentii cei mai insemnati ai Poganisului care izvoraste din culmile mai joase din nordul Semenicului, strabatand de-alungul celor 65 km dealurile Sacos – Zagujeni, depresiunea Ezeris si campia Sipotului.

In acest rau se varsa paraul Craioanea.



1.4. Cadrul natural


Semnalam in zona marea varietate a cadrului natural, bogatia florei si a faunei, deoarece judetul Caras – Severin se afla la limita nordica a influentelor mediteraneene.

Bogatia vegetativa a acestei zone cuprinde specii de arbori si arbusti.

Vom numi cele mai intalnite specii de arbusti:

alun (Corylus avelana)

corn (Cornus mas)

lemn – cainesc (Ligustrum vulgare)

liliac[9] (Seringa vulgaris)

maces (Rosa arvensis)

mur (Rubus plicatus)

paducel[10] (Crataegus monogyna)

porumbar (Prunus spinosa)

sanger (Cornus sanguinea)

soc (Sambucus nigra)

Arborii specifici zonei:

anin (Alnus glutinosa)

carpen (Carpinus betulus)

cer (Quercus cerris)

corcodus (Prunus cerasifera)

dud (Morus nigra)[11]

fag (Fagus silvatica)

garnita (Quercus frainetto)

gorun (Quercus petraea)

mesteacan (Betula pendula)

nuc (Juglans regia)

plop (Populus)

salcam (Robinia pseudoacacia)

salcie (Salix alba)

stejar (Quercus robur)

tei (Tilia cordata; Tilia tomentosa)

Plante medicinale:

cicoare (Cichorium intybus )

cimbrisor (Thymu comosus)

coada calului (Equisetum arvense)

coada racului (Potentilla anserina)

coada soricelului (Achillea milefollium)

leurda[12] (Allium ursinum)

menta (Mentha arvensis)

musete[13]l (Matricaria chamomilla)

papadie (Taraxacum officinale)

patlagina[14] (Plantagomedia)

rostopasca (Chelidonium majus)

sunatoare[15] (Hiphericum perforatum)

tataneasa[16] (Symphitum officinale)

troscot[17] (Polygoni)

stevie[18] (Rumex crispus)

brusture (Arctium lappa)


Capitolul II.



Istoricul localitatii


Banatul –provincie romaneasca


Cercetarile si descoperirile arheologice intamplatoare sau care au avut la baza un plan bine pus la punct de catre oamenii insetati de cunoastere au scos la iveala vestigii apartinand tuturor marilor diviziuni ale istoriei, incat epoca straveche nu mai inseamna pentru cei ce se hranesc cu istorie o necunoscuta, ci ne infatiseaza in toata splendoarea mileniilor sale un Banat care s-a facut pe sine salas diferitelor civilizatii. Toate aceste descoperiri arheologice vin sa dovedeasca o ,,intensa si continua viata omeneasca pe teritoriul Banatului , incepand cu Paleoliticul,[19] adeverind totodata ca acest teritoriu ,,a fost locuibil si locuit.”

Poporul roman, format in spatiul carpato - danubiano- pontic, a locuit pe aceste meleaguri de la inceputul mileniului I al erei noastre ,fara sa le paraseasca niciodata. Desi constituie un tot unitar ,ca putine alte popoare ,totusi ,din cauza conditiilor istorice vitrege ,provinciile romanesti au fost obligate sa duca o existenta politica separata, ceea ce a determinat ca fiecare sa se dezvolte cu trasaturile sale specifice .

Aflat la granitele de vest ale pamantului romanesc, teritoriul ce poarta numele de Banat, a constituit prin numeroasele si variatele sale bogatii ,prin pozitia geografica admirabila ,un loc propice de dezvoltare a societatii omenesti.

Banatul a avut o istorie zbuciumata, a cunoscut stapaniri diferite, dar banatenii au ramas in tinutul lor de bastina.

In urma colonizarilor facute, ponderea populatiei in Banat o formau romanii ,ei fiind principalul factor producator de bunuri materiale si spirituale.

Ponderea insemnata a populatiei romanesti, in Banat este adeverita si de faptul ca acest teritoriu a fost impanzit in sec. XIV-XV cu districte romanesti numeroase si bine organizate. Opt dintre ele erau districte privilegiate ,printre care se numara si districtul Caransebesului, care avea o situatie asemanatoare cu a celorlalte districte romanesti din Transilvania.

Elementul romanesc isi va mentine si in secolele urmatoare preponderenta in Banat ,cu toate suferintele si prigonirile ce s-au abatut asupra sa. O numeroasa populatie romaneasca este atestata si din vremea stapanirii turcesti asupra Banatului, in perioada 1552-1716.

Necontenitele razboaie dintre austrieci si turci, de la sfarsitul sec.

al XVII-lea, au ca rezultat eliberarea Ungariei si a provinciilor romanesti din apusul Transilvaniei ,Banatul ramanand inca sub stapanire turceasca.

Inscaunarea stapanirii austriece in Banat in anul 1718, a dus la impartirea acestuia in 11 districte, populatia romaneasca fiind destul de numeroasa in aceste districte.

O buna conscriptie a localitatilor romanesti din Banat ,pe la anii 1690-1700 se afla in manuscrisul cu titlul ,,Conscriptio districtuum” (Conscriptia districtelor), aflat in colectia Marsigli din Bologna. Satul Ezeris apartinea districtului Bocsa.

Colonizarile repetate de elemente straine, n-au reusit sa modifice situatia demografica din acest tinut. Astfel, in 1743,populatia romaneasca a Banatului traia in 380 de sate ,din cele 542 cate cuprindea statistica fiscala a anului respectiv,iar in anul 1770 existau 181639 romani din totalul de 317928 locuitori ai Banatului.

Ratiuni politice au determinat pe cei din conducerea imperiului austriac sa treaca Banatul provincial sub administratia maghiara, intre anii 1778-1780.Acestia au impartit Banatul in trei comitate: Torontal, Timis si Caras, dar pentru conducere au fost adusi nobili si functionari maghiari.

In aceasta perioada satul Ezeris avea 242 case si apartinea comitatului Caras, districtului Varset.

Populatia romaneasca din Banat isi va mentine aceeasi pondere insemnata si in sec. al XX-lea.

Se constata ca Banatul este un tinut incontestabil romanesc, un lacas in care s-au pastrat cu sfintenie, in pofida vitregiilor timpului, traditia si constiinta romaneasca.


2.2. Ezerisul in istorie


Istoricul roman A.D. Xenopol afirma ca satul Ezeris se gaseste pe locul vechiului castru roman Aizis sau Aixis , cetate intarita pe traseul parcurs de trupele romane in primul razboi dintre daci si romani, de la Berzovis spre Tapae „ De la Berzovia Traian la Aixis sau Azizis, cum ii zice Tabula lui Peutinger, si care nume pare a fi pastrat in Igirisul (langa Firliug) de astazi asezat dupa raul Barsava” . Se pare ca, trupele romane au trecut prin Valea Macovatului , distrugand totul in drumul lor. Aceste informatii nu sunt documentate prin sapaturi arheologice sau date istorice precise , fiind o ipoteza a istoricului. La intersectia cu drumul Bocsa exista o fantana din timpul primei incursiuni romane (101-102) si atat pe hartile militare silvice , cat si in toate schitele cartografice era sub denumirea de „fantana romana”. Aceasta a fost acoperita in anul 1974, cand s-a asfaltat soseaua Lugoj - Soceni. Originea istorica a satului se pierde in negura trecutului indepartat. O versiune in legatura cu originea satului este cea auzita de la fostul inginer Cristen, sef de ocol silvic la Brebu, care a studiat arhivele din Viena. Acesta afirma ca, satul ar fi fost asezat in valea Zidita, ce se gaseste la cca. 4 km de actuala asezare spre sud-vest. Satul avea numele de „Zecita” dupa zeciuiala pe care locuitorii o dadeau boierului. Unul dintre boieri, Xar de Ezer ar fi mutat satul pe locul unde se gaseste astazi, pe cotul brusc pe care-l formeaza vechiul drum roman Berzobis-Tapae, dandu-i numele lui , de „Ezeris” .

Prima atestare documentara este din anul 1319 . Existau in valea Zidita urme de asezare si o deschizatura in deal, napadita de vegetatie , astupata in parte cu pamant , care seamana a fi o gaura de mina probabil din vremea daco romana. In jurul acestei intrari sau facut sapaturi. Intre 1552 si 1718 nu avem marturii documentare.

Totusi, din manuscrisul cu titlul „Conscriptio districtuum ” (Conscriptia districtelor) aflat in colectia Marsigli din Bologna, reiese ca Ezerisul apartinea districtului Bocsa prin anii 1690-1700.

La scurta vreme dupa izgonirea turcilor din Banat, de catre austrieci si instalarea acestora la putere, Ezerisul, impreuna cu alte 72 de sate, apartinea districtului Varset. In conscriptia cabinetului secret din Viena, facut in 1717, localitatea Ezeris este mentionata cu 52 de case, fiind socotita una din comunele mari ale districtului, de la inceputul secolului al XVIII – lea.[28]

Din „Statistica bisericilor din Eparhia Caransebes” din 15 ianuarie 1757, publicata de I.D. Suciu in „Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului” reiese ca Ezerisul avea 191 de case, iar in anul 1776 existau 242 de case.

Tot din aceasta perioada dateaza, pe raza satului, poduri peste ape, cel mai vechi pod de acest tip este cel care s-a construit in timpul domniei Mariei Tereza, cu prilejul trecerii acesteia prin Banat. Unul dintre poduri se afla pe drumul spre Calnic[30], in apropierea cantonului CFR, iar celalalt in Valea Lupilor, partial distrus.

Ratiuni politice au determinat conducerea imperiului austriac sa treaca Banatul provincial (aflat sub administratie civila austriaca din 1751), sub administratie maghiara, intre anii 1778 – 1780. Aceasta schimbare a dus la impartirea Banatului provincial in trei comitate: Caras, Timis si Torontal, Ezerisul apartinand comitatului Caras, cercului Carasova.[31]

Zona Banatului devine din nou, camp de lupta intre anii 1788 – 1790, cand au reizbucnit conflictele militare intre Imperiul Otoman si cel austriac. Razboiul a adus cu sine foamete, boli, distrugeri de vieti omenesti si de bunuri materiale. Nici ezerisenii nu au fost scutiti de aceste nenorociri, satul fiind ars in anul 1788, cand locuitorii s-au retras din calea turcilor in padurile de la Zleaman, spre Ramna. Acolo, impreuna cu locuitorii Firliugului, s-au luptat cu turcii, romanii iesind invingatori. Ca urmare a acestui fapt, satul Ezeris a primit titlul de Craivaros si drepturile care ii reveneau acestui titlu.

In cronica Calnicului, deoarece se pare ca cea a Ezerisului a disparut in cel de-al Doilea Razboi Mondial, se vorbeste despre luptele cu turcii pe care locuitorii celor doua sate le-au avut la locul numit Buza lui Vlad.

La Obarsia lui Balint – Cremenita, se gaseste in deal o deschizatura adanca de aproximativ 3 metri, despre care se presupune ca ar fi fost un tunel de comunicare intre cetatile turcesti. Aceasta informatie nu este atestata documentar, ci a fost transmisa pe cale orala, culeasa fiind de la localnici.

In 1873, din confiniul militar se formeaza comitatul Severinului si incorporeaza comitatul Carasului sub denumirea de Caras – Severin, acestuia apartinandu-i si satul Ezeris.

Banatul ramane in continuare sub dominatie austro-ungara. In jurul anului 1895, un brigadier silvic pe nume Bogdan Nicolae (urmsii lui fiind azi, fam. Berdacicu) a confectionat o banca si o masa pentru popas, in varful dealului Priod (la jumatatea drumului dintre Ezeris si Bocsa). Acest loc se identifica si azi cu numele de „Scaunul lui Bogdan”, regasindu-se, cu exactitate pe hartile silvice actuale, la berna cu nr. 133 din U.P. V (Unitatea Amenajistica a Padurilor[32]).

In timpul Primului Razboi Mondial (1914 - 1918), barbatii din Ezeris au fost incorporati in armata austro-ungara si au fost siliti sa lupte pentru interese straine lor. In urma unui ordin au fost luate clopotele de cupru ale bisericii, pentru a fi prelucrate si transformate in munitie.

Langa primaria din centrul satului a fost ridicat, in anul 1938, un monument[33] pe care se afla scrise numele eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial. Initiatorii construirii acestui monument au fost: inv. Ioan Patrascu (presedintele comitetului), preotii Lazar Voin si Ioachim Jurca, primarul Petru Sofea, notarul Pantelimon Popa, incasatorii Petru Putnic, Nicolae Putnic, Dimitrie Vuia.

Dintre toti cei care au participat la lupte, 51 nu s-au mai intors. Acestia sunt:

Antonie Bogdan                    333

Vilmos Rosca            136

Dimitrie Sofeia                     64

Ianas Stroia                            37

Nicolae Stroia 37

Petru Dragan              271

Ion Dragan                             40

Petru Imbrea              19

Anton Imbrea             19

Nicolae Nistor 206

Gheorghe Chincea 400

Traian Dragan 354

Petru Dragan              384

Nicolae Stefoni                     131

Dimitrie Stefoni                    266

Petru Rus                               171

Nicolae Zuza             277

Petru Brandan                        244

Petru Giurgianu                     226

Dimitrie Radulet                   293

Ion Sarbu                               173

Petru Oprea                           332

Petru Ursu                             228

Petru Jurca                             351

Petru Sarbu                            344

Simion Cata                           241

Iosif Oprea                             222

Petru Putnic                           291

Voin Batrana             239

Ianas Lucaci 208

Traian Putnic             338

Antanie Stoica 260

Nicolae Dragan                     312

Nicolae Putnic 330

Martin Ciorogariu 252

Anton Lucaci             139

Pavel Peica                            22

Ianas Necsa                            82

Petru Necsa                83

Ianas Stroia                            99

Petru Galan                            399

Petru Dragan              38

Anton Eremia            21

Ion Vrabat                              130

Traian Necsa              170

Nicolae Stefon 32

Anton Guruian 150

Nicolae Lungocea 90

Nicolae Stoica 297

Petru Priboi                           79

Nicolae Ciurariu                    -

Dupa Marea Unire de la 1918, Ezerisul intra in Romania Mare, iar in cursul lunii iunie 1919, autoritatile romane preiau intreaga administratie din judetul Caras – Severin, primul prefect roman fiind George Dobrin.

In anul 1939 au incepu concentrarile pentru armata, iar doi ani mai tarziu a izbucnit al doilea razboi mondial. Nici de aceasta data ezerisenii nu au fost scutiti de nenorociri.

Pentru a reda cat mai concret aceste evenimente, prezentam in continuare relatarile domnului Nicolae Berdacicu (nascut la 03.03.1920), veteran de razboi

„Am inceput serviciul la 17 ani la U.D.R. (Uzinele Domeniilor Resita), ca ajutor de padurar. La 18 ani am fost luat ca prim-militar pentru instructie, care avea loc la Bocsa, in fiecare duminica, imbracat in haine civile.[35]

In toamna anului 1938, pe cand eram la un depozit de lemne, s-a anuntat mobilizarea data de Hitler.

Trei ierni am petrecut pe front: primul an in muntii Tatra, apoi in Caucaz, iar al treilea an in Crimeea. In august 1942 am inceput armata in Rusia, in linia intai. Am fost imbarcati in trenuri pana peste Nistru – Bug – Nipru. Primele lupte au avut loc la Kerch (peste Caucaz).

La inceput am detinut functia de comandant de grupa, la 8 luni am fost avansat sergent, iar dupa 10 luni comandant de pluton. Din Crimeea am trecut in Caucaz, dar inainte de a pleca la razboi am conceput un plan de lupta.

Colonelul Stefan Ghitulescu le-a vorbit sodatilor in data de 31 mai 1942 astfel: „Dragii mei baieti, am venit in fata voastra, a contingentelor '42 si '43. ma adresez voua, pentru ca urmeaza sa plecati acolo unde fratii nostri mor si sufera de 6 luni. Trebuie sa fiti mandri ca suntem aliati la cea mai buna armata din lume – armata germana. Pana balaurului rosu de la Rasarit nu-i vom rupe capul, nu vom avea liniste nici noi, nici voi, nici copiii nostri ”. Dimineata, la ora 8 preotul a impartasit toti soldatii.

Camarazii de front din Ezeris, care mai traiesc si azi, sunt: Sofeia Ion (Bujanca), in Tatra si Paleanu Petru (Pircu), pe frontul maghiar. Nu s-au mai intors de pe front urmatorii consateni: Jurchita Nicolaei (Andrii), Dragan Petru (Costa), Balint Petru (Fietoane), Ilia Petru (Bloju), Petrica Petru (Carnu) si Bogdan Petru (Cireasa)”

Rezistenta armata a fost initiata si dezvoltata pe fondul unei puternice miscari anticomuniste. Comunistii, folosindu-se de forta oamenilor luau avutul taranului roman in contul asa-ziselor „datorii de razboi”. Atitudinea brutala si hrapareata a muscalilor ocupanti si a uneltirilor regimului comunist, ajuns la putere prin vointa lui Stalin, jefuiau populatia instituind un insuportabil bir pe tot ce se putea lua din ograzile oamenilor, generand astfel pacoste, revolte personale si de grup, chiar impotriviri cu arma.

Astfel, partizanii au inceput sa se organizeze, reactivandu-si cuiburile, fratiile de cruce si organizatiile din cadrul miscarii nationale, de la sate si de la orase. Acestora li s-au adaugat militarii in rezerva sau care inca erau activi in armata.

Intre anii 1946 – 1958, pe cuprinsul tarii si judetului Caras – Severin de astazi, au actionat numeroase grupuri de partizani. Cei mai cunoscuti partizani din Ezeris au fost, Petru Stefoni, Maria si Ion Cata (Paianu), care au apartinut grupului „doctor Vuc - Beg” din Zorlentul Mare.

Acestia au fost condamnati la multi ani de detentie grea (10 – 25 ani). Ion Cata a fost condamnat la moarte in acelasi proces in care a fost judecat Beg, dar nu a fost executat pana la 23 august 1959, cand pedeapsa i-a fost comutata in munca silnica pe viata, iar in 1964 a fost eliberat, odata cu toti detinutii politici prin Decretul 310/ 1964.[36]

Pe teritoriul Ezerisului au avut loc numeroase infruntari intre partizani si comunisti. Astfel, Ion Latcu (zis Chera) din Remetea Pogonici, care se ascundea prin padurile din imprejurimi, a impuscat mortal pe unul dintre comunistii veniti sa ia cotele de la tarani.





Capitolul III.



Institutiile


3.1. Biserica


Biserica si-a pastrat intotdeauna un rol important in viata unei comunitati. Necontestata ca autoritate religioasa, biserica a ramas in acelasi timp si principalul reper din punct de vedere moral si spiritual, iar preotul a fost si este pastorul sufletelor comunitatii.

Despre istoricul bisericii din Ezeris s-au pastrat destule informatii, deoarece preotii erau stiutori de carte.

In ,,Statistica bisericilor din eparhia Caransebes’’ din 15 ianuarie 1757[37], satul era inregistrat cu o biserica de lemn cu hramul Sf. Parinte Nicolae. Biserica a fost ridicata in anul 1742 sub conducerea episcopului Ioan Gheorghievici, preot paroh fiind Manea Popovici, batran de 90 ani.

In 1788, biserica a fost arsa odata cu satul, de catre turci, lucru mentionat de I. D. Suciu in ,,Istoria Mitropoliei Banatului’’, pagina 132: ,,Fiind arsa in razboiul din 1788, biserica din Ezeris a fost inlocuita peste 10 ani cu una de zid’’.

Dupa cronica parohiei, constructia a inceput prin 1798-1799, dupa alungarea turcilor. Initiator a fost Ianas, feciorul lui Gavril Necsa, care ,,s-a pus chinez si prin a lui curaj s-a zidit aceasta biserica din piatra, in doi ani, cu jeturi si moalar cu tot’’(dupa cronica).

Asadar, biserica ,,Adormirea Maicii Domnului’’ dateaza din 1801. Pictura a fost realizata de Teodor Gherdanovici din Lugoj, dupa zidire, iar mai tarziu de Filip Matei din Bocsa. Se pare ca, tot Gherdanovici realizeaza si o icoana pentru biserica, in 1799.[38]



Biserica a fost sfintita in 1802 de catre episcopul Iosif Ioanovici Sacabent, iar in 1883 s-a facut o reparatie capitala, sub conducerea arhitectului Engelhar, inaltandu-se zidurile cu un metru.[39]

La inceput acoperisul a fost din sindrila, apoi inlocuit cu tigla, iar in 1883 cu tabla neagra.

Inainte de intrarea Romaniei in primul razboi mondial, se pare ca au fost luate clopotele bisericii pentru fabricarea armelor, deoarece erau din cupru.

In anul 1914 s-a demolat vechiul turn, construindu-se actualul turn, iar sase ani mai tarziu (in 1920) s-au cumparat de la U.D.R. (Uzinele Domeniilor Resita) actualele clopote.[40]

Deteriorarea acoperisului si a zidurilor, uzarea boltii de lemn au impus noi reparatii. Astfel, in 1957 biserica a fost acoperita partial cu tabla, iar in 1972 intreg acoperisul. In 1970-1971 s-a construit bolta din beton armat si tot atunci s-a introdus lumina electrica.[41]

Multe din aceste lucrari s-au efectuat sub conducerea preotului Ioachim Jurca. Descendent din familie preoteasca, acesta a fost hirotonit preot in 1926, distins cu brau rosu in 1967 si hirotesit iconom in 1973. Tot din initiativa acestuia, biserica a fost pictata de Elvira Dascalescu din Bucuresti in 1972-1973, cand s-au facut usile de la altar, cele imparatesti si cele diaconesti, din stejar sculptat.[42]

Binecuvantarea I.P.S. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, s-a oficiat in 23 septembrie 1973.

Matricolele din 1791, protocoalele din 1783, mentioneaza urmatorii preoti servanti la biserica din Ezeris:

in 1788 Ianas Paleanu, Florea Paleanu, Vasile Paleanu,

in 1836-1883 Ioan Oprea,

in 1856-1902 Nicolae Miclosina,

in 1855-1918 Mihai Ieremia,

in 1880-1919 Ioan Stoica,

in 1888-1924 Ioachim Jurca,

in 1922-1949 Lazar Voin.

Dupa cum reiese din aceste matricole, pana in anul 1949, biserica din Ezeris era slujita de cate doi preoti. Preotul Oprea, un neobosit luptator al cauzei nationale, a ajuns protopop la Timisoara si mai tarziu director general la Banca Timisana. Cu un an inaintea plecarii de la parohia din Ezeris (1882), a ridicat o cruce, care se mai afla in curtea bisericii. Pe cruce sunt inscriptionate urmatoarele cuvinte: ,,Acesta santa cruce sa ridicatu cu spesele preotului Joanu Oprea la anul 1882 spre eterna memorie a sa si a reposatei sale sotii Elena, apoi a fiului lor Joanu invetiatorul cu sotia sa Eva si fiului Aureliu juristu, si a fiului lor Nicolae jude comunalu cu sotia sa Elisaveta.’’

Celalalt preot, Lazar Voin a studiat la Viena, beneficiind de o bursa Gojdu.

Preotilor mai sus mentionati, le urmeaza altii:

in 1950-1976 Ioachim Jurca,

in 1976-1977 Nicolae Peres (in prezent protopop la B. Herculane)

in 1977-1983 Aron Staier,

in 1983-1996 Romulus Sandru,

in 1996-2001 Sorin Popovici,

in 2001-2006 pana in prezent Florin Grozavescu

Sub conducerea preotului Aron Staier, s-a construit casa parohiala, aproape de biserica, unde se afla si in prezent. Pana atunci nu exista casa parohiala, deoarece preotii predecesori erau localnici. La inceput, preotul Staier a stat in gazda la familia Voica (Tomoane).

Preotul Romulus Sandru, originar din Mehadica a renovat fatada bisericii si a casei parohiale. Alte lucrari s-au facut la cele trei troite din sat, precum si la imprejmuirile cimitirelor. A adunat un grup de tineri, elevi de liceu, pe care i-a invatat cantari bisericesti, colinde, precum si piese de teatru cu tematica religioasa. Acestia, impreuna cu preotul colindau de Craciun casele oamenilor. Tot atunci, un grup de adolescenti imbracati in costume care simbolizeaza imparatul Irod, magii, etc, au prezentat pe scena Caminului Cultural din Ezeris piese de teatru religioase cu tema ,,Nasterea Domnului Iisus Hristos.’’ Datorita preotului Sandru, frecventa tinerilor la biserica a crescut, dar odata cu plecarea acestuia la o parohie din Resita si grupul de tineri s-a destramat.

Tanar absolvent al Seminarului Teologic din Caransebes, Sorin Popovici, numit preot in Ezeris, a refacut corul cu alti tineri, cativa dintre acestia elevii ai aceluiasi Seminar[45]. In timpul slujirii sale, s-a reconditionat mobilierul din biserica, picturile de pe soclul bisericii, precum si cele din pronaos.

La initiativa preotului Popovici, biserica a fost vizitata de P.S. Episcopul Dr. Laurentiu Streza pe 21 septembrie 1997, acesta participand la slujba de vecernie[47].

Atat preotul Sandru, cat si preotul Popovici, au avut un rol important in indrumarea unor tineri din sat sa urmeze caile teologiei. Astfel, doi tineri, Cristian Dariciuc si Ion Stefoni au devenit preoti, iar Ovidiu Mezeniuc si Petru Trainoschi studiaza la Seminarul Teologic din Caransebes.

Descendent din familie preoteasca, preotul Florin Grozavescu a reusit cu ajutorul comunitatii, in anul 2005, sa asigure caldura in biserica printr-o centrala termica pe lemne.



3.2. Scoala din Ezeris (1776-2006)


In trecut, in Banat existau scoli confesionale, in care se pregateau copiii celor mai instarite familii. Principalul obiect care se preda era religia.

In anul 1776 se face organizarea invatamantului din Banat in baza legii administrative, data de Curtea de la Viena. Guvernatorul Romaniei din acel timp da ordin ca toate comunele care au biserica sa-si cladeasca scoala, la care sa fie numiti invatatori calificati. Astfel iau nastere scolile comunale, dar sunt prea putin cercetate de elevi.[48]

Dupa cum rezulta din ,,Documentul de atestare bicentenara a mai multor scoli, nr. 334/1776 din Arhiva Voivodinei'', printre scolile din judetul Caras- Severin atestate in anul 1776, figureaza si scoala din Ezeris.[49]

In luna august 1777, imparateasa Austriei publica faimosul decret cunoscut sub denumirea de ,,Ratio educationes totisque rei litterarie per Regnum Hungariae et Provinciae eidem adnexas''. In realitate documentul nu este o lege, ci un complex de legi, de principii referitoare la invatamant, din care avea sa decurga sistemul scolar din Austria si tarile de sub coroana habsburgilor.

Conform acestei legi, invatamantul din Banat devine o problema publica, iar scolile institutii publice. Acest decret prevedea ca ,, fiecare natiune sa fie instruita prin scolile nationale.''[50] Aceste scoli erau intretinute de comune, preoti si proprietari funciari, care erau obligati sa le acorde tot sprijinul.

Dupa cum reiese din statistica intocmita de P.Radu si D. Onciulescu, invatator in Ezeris era Bogdan Vuia (anul 1781) si probabil tot in aceasta perioada, nefiind mentionat anul, a fost si invatatorul Ion Hategan.[51]

In anul 1791, in comitatul Caras existau 144 de scoli. La aceasta data, scoala din Ezeris cu limba de predare romana, functiona doar cu un numar de 43 copii, toti baieti, desi numarul copiilor apti de scoala era de 338 (176 baieti, 162 fete). Numarul fetelor care frecventau scoala era foarte redus in intreg comitatul Caras.[52]

Principala cauza a scolarizarii reduse si frecventei neregulate, o constituia sistemul social-economic si starea de saracie a locuitorilor.Tot din aceasta cauza nu se puteau construi spatii de scolarizare incapatoare iar comunitatile nu puteau asigura intretinerea invatatorilor.

Conform tabelului intocmit de profesorul Ioan Wolf, reiese ca numarul elevilor care frecventau scoala din Ezeris in anul scolar 1788/1789 era de 24, intre anii 1795/1796 de 29, iar in anul scolar 1801/1802, 30 de elevi.[53]

In anul scolar 1791- 1792, Vasile Nicolici, director scolar si inspector in comitatul Timis, a tinut un curs pentru ,,preparanzii scolari'', in limba romana si germana. Cursul a fost frecventat de 60 de tineri, dornici sa devina invatatori. Printre acestia se numara si invatatorul Petru Draganovici, din Susani, care activa la scoala din Ezeris. La sfarsitul cursului s-a dat examen si au fost stabilite calificativele la fiecare obiect de invatamant studiat: metodica, aritmetica, caligrafia, scrierea dupa dictare, ortografia, catehismul, indrumarea in comportarea morala, cantarea bisericeasca, limba germana.

In anul 1865 s-au constituit in Banat mai multe asociatii profesionale ale invatatorilor care au contribuit la imbunatatirea procesului instructiv de invatamant, la orientarea progresista a invatatorilor, la cresterea solidaritatii lor, la promovarea culturii in masa.

Printre acestea un rol de seama l-a avut Reuniunea Invatatorilor Romani de la Scolile Confesionale Ortodoxe din Dieceza Caransebesului, infiintata la 9 aprilie 1869. In primul comitet de conducere executiva al reuniunii, a fost ales vicepresedinte un ezerisan, Ioan Oprea, invatator in sat pana in anul 1893.[54]

Acestuia i-a urmat la catedra invatatorul Iancu Strain pana in 1904, apoi Ianas Strain, care a stat pana in anul 1918. Din anul scolar 1927-1928, scoala din Ezeris s-a numit Scoala primara de stat, cand invatatoare era Margareta Lissy. Invatatorul Ioan Patrascu, originar din Ezeris, care a fost si directorul scolii, a activat intre anii 1930-1952. Alaturi de acesta au mai predat urmatorii invatatori: Theodor Turcu (originar din Valiug) intre anii 1934/1936,     Elisabeta Hramsavlievici 1936/1949 (sotia referentului sarb Toto de la primarie), Rodica Albeanu (1949-1950 ), Elena Rusu (1950-1954), Petru Ienea (1952 - 1954).

In perioada 1954-1961 au profesat ca invatatori Aurel Peia, originar din Ezeris, precum si sotia acestuia, Maria Peia.

Incepand din anul scolar 1961- 1962 a luat fiinta o scoala de 7 ani, iar un an mai tarziu 1962-1963 Scoala de 8 ani mixta. Astfel, la sfarsitul anului scolar 1964-1965, a absolvit prima promotie a scolii de 8 ani.

Din anul 1961, sotii Peia au predat la clasele de gimnaziu. Domnul Peia a fost director pana la pensionare (1974). Din anul 1971 doamna Peia revine la catedra de invatator pana la pensionare (1987), in paralel detinand si functia de director al Caminului Cultural

Desi pensionar, Aurel Peia a continuat ca suplinitor multi ani, ocupandu-se in paralel de biblioteca si partea cinematografica a Caminului Cultural.

Activitatea sotilor Peia a fost intensa, atat in scoala, cat si in comunitate. Au servit cu daruire scoala din Ezeris, au indrumat cu pricepere, rabdare numeroase generatii de elevi.

Un alt invatator care a servit scoala multi ani , a fost Mindrea Petru, originar din Zorlencior. Acesta a venit in Ezeris in anul 1961, a predat istorie un an, apoi a fost numit directorul caminului. A revenit la catedra de invatator in anul scolar 1968- 1969 pana in 1997 cand s-a pensionat.

Dupa domnul Peia, directorii scolii din Ezeris au fost urmatorii:

Broasca Gabriel, profesor stiinte naturale (1974-1975)

Berdeiu Petru, profesor matematica (1975-1980)

Fircea Maria, profesor lb. romana (1980-1984)

Cojocaru Elena, profesor istorie-geografie (1984-1988, 1992-1999)

Schinteie Maria, profesor matematica (1988-1992)

Vodita Simona, profesor matematica (1999- in prezent)

Alte cadre didactice, exceptand pe cele mentionate mai sus, care au activat la scoala din sat mai multi ani, au fost invatatorii: Tanase Ana, Rosoga Ion si Schinteie Constantin (din Soceni), Frant Monica si Mecheti Elena (din Remetea),profesorii: Vulpes Maria -biologie, Ilia Ion -matematica, Olaru Raveca -lb. franceza (din Ezeris), Rusu Violeta – limba romana, Schnabel Persida – limba romana.

Din cauza numarului redus de elevi, clasele de gimnaziu ale scolii din Soceni, au fost transferate la scoala din Ezeris, in perioada 1981-1992. Din acelasi motiv, clasele primare sunt in regim simultan, iar din 2003 si gimnaziul.

Din cauza spatiului insuficient, comunitatea sprijinita de autoritati, a construit inca o cladire intre 1979-1980, cu patru sali de clasa, biblioteca si o magazie.

De-a lungul timpului, scoala a suferit numeroase modificari, renovari. Cele mai recente au fost renovarea interiorului si exteriorului, introducerea apei curente (1997), asigurarea confortului termic printr-o centrala pe lemne (2003) si inlocuirea mobilierului aflat in stare avansata de degradare (2005).

Gradinita din Ezeris, aceasta a functionat abia din anul 1971, intr-o sala a caminului, iar dupa 1990 a fost mutata in corpul actual. Prima educatoare care a activat in Gradinita P.N. Ezeris a fost Mariana Lupsasca, intre anii 1971-1976. Acesteia i-au urmat si alte educatoare, dar titulare au fost doar Elena Varcus/Jurca, intre anii 1977-1983 si Loredana Lupsasca din 1999 (fiica educatoarei Mariana Lupsasca),.

In prezent toate cadrele didactice ale scolii sunt calificate, dintre care sase sunt titulare.


3.3. Primaria


Din punct de vedere administrativ, comuna Ezeris s-a incadrat ca si alte localitati in unitatile administrative prin care a trecut. Pana in 1948, primarii erau alesii comunitatii, fara a conta nivelul de pregatire, ci doar prestigiul

acestora in sat. Dupa 1948, primarii erau secretarii de partid ai organizatiei locale, impusi de criterii politice.

Din anul 1950, comunei Ezeris ii apartine si satul Soceni, iar primarii si viceprimarii au fost din cele doua sate sau adusi de autoritati din alte parti. Acestia sunt urmatorii:

Udrea Petru, primar din Soceni (1953-1960)

Marcu Petru, primar din Soceni (1960-1963)

Plosc Petru, primar din Ezeris (1963-1965)[55]

Imbrea Danila, primar din Ezeris (1965-1967)

Bihoi Ion, primar din Ezeris (1967 - 1969)

Foia Ion, primar venit in Ezeris (1969- 1970)

Vulpe Dumitru, primar casatorit in Ezeris, (1970 - 1977)

Sofeia Miron, viceprimar si primar din Ezeris (1977- 1978)

Dragan Ion, viceprimar din Ezeris (1970 - 1972)

Buzera Petru, viceprimar din Soceni (1972-1974)

Bugarin Petru, primar din Soceni (1978-1980)

Peica Petru, primar din Soceni (1980-1982)

Itariu Nicolae, primar din Soceni (1982-1984)

Ignea Nicolae, primar din Resita (1984 - 1986)

Marisescu Ion, primar din Padina Matei (1986 - 1988)

Filca Marian, primar din Resita (1988 - 1989)[56]

Ciovela Ion, primar din Ezeris (1990-1996)

Peica Petru, viceprimar din Soceni (1992-1996)

Bucates Nicolae, primar din Soceni (iulie-decembrie 1996)

Bagiu Petru, primar din Ezeris (1996- 2000)

Rusu Ioan, viceprimar din Soceni (1996-2000); primar (2000 – in prezent)[57]

Stefoni Ion, viceprimar din Ezeris (2000-2004)

Grecu Florin, viceprimar din Ezeris (2004- in prezent)

In continuare amintim cateva din actiunile intreprinse de Primaria Ezeris, in vederea reabilitarii unor institutii, drumuri, etc.

Primarul Nicolae Bucates a demarat in 1996 lucrarile de renovare a fatadelor scolii, a dispensarului, precum si introducerea apei curente in aceste institutii. Dupa decesul acestuia, lucrarile au fost continuate de urmatorul primar, Petru Bagiu.

Sub conducerea primarului Ioan Rusu si a viceprimarilor Ion Stefoni si Florin Grecu au avut loc ample lucrari de renovare a unor institutii: Primaria, Caminul Cultural din Ezeris si Soceni. O investitie importanta a fost asigurarea caldurii prin montarea centralelor termice, pe lemne, la scoala din Ezeris, la dispensarul si biserica din sat.

Prin Programul SAPARD, , s-a obtinut Proiectul de pietruirea drumurilor comunale si regularizarea paraului Tau, in anul 2004 cu finantare nerambursabila.

In anul scolar 2005-2006, in scoala din Ezeris a fost inlocuit mobilierul aflat intr-o stare avansata de uzura.



3.4. Alte institutii


Pentru ocrotirea sanatatii cetatenilor a luat fiinta o circumscriptie sanitara, incadrata cu medic si personal sanitar. Astfel, in anul 1963 s-a inceput constructia unui dispensar uman, precum si locuinta pentru medic din fondurile Sfatului Popular Regional Banat, cetatenii depunand doar munca necalificata, iar in 1964 a fost dat in folosinta.

Astfel actiunea de prevenire a imbolnavirilor a fost mult usurata, iar tratamentele s-au putut efectua in sat, nemaifiind nevoie de deplasari in alte unitati sanitare.

Dintre medicii care au activat la Dispensarul din Ezeris, amintim: dr.Corbu Ion, dr. Tamas Ana, dr. Stepan, dr. Aurel Peia. Acesta din urma, originar din Ezeris, fiul invatatorilor Peia Aurel si Maria, activeaza si in prezent. Asistenta medicala este tot o fiica a satului, Domnica Bogdan care impreuna cu medicul, de doua ori pe saptamana profeseaza si in satul Soceni.

Locuitorii satului Ezeris au hotarat ca prin munca voluntara sa-si construiasca un locas de cultura. Intr-adevar dupa eforturi de munca incordata au reusit ca in ziua de 30 decembrie 1962 sa sarbatoreasca darea in folosinta a Caminului Cultural.[60]

In trecut, la Caminul Cultural se desfasurau diferite activitati culturale: spectacole, serbari, filme, baluri de sarbatorile de iarna, iar in prezent au loc doar petreceri (nunti, botezuri, aniversari). Acolo exista si o biblioteca comunala, de care se ocupa invatatorul Aurel Peia; tot el realiza si proiectiile cinematografice, in zilele de sambata si duminica.

Directorii Caminului Cultural Ezeris au fost invatatorii Petru Mandrea, Maria Peia si profesoara Maria Farcea

O alta realizare a locuitorilor din Ezeris o constituie electrificarea satului in anii 1954-1955, cu ajutorul statului, a muncii voluntare si a contributiei banesti a acestora, reusindu-se ca, in numai doi ani, sa se termine aceasta lucrare irealizabila in trecut.

Calea ferata a fost construita in anul 1938 pe traiectoriile Ezeris-Resita, Ezeris- Caransebes, Ezeris- Bocsa., cand a functionat si primul tren personal.[61] Probabil din acea perioada dateaza si gara, construita din piatra, care se afla la 2,5 km de sat.

Intre anii 1960-1989, navetistii din satele invecinate (Firliug, Dezesti, Remetea, Scaius), muncitori la fabricile si uzinele din Resita calatoreau cu trenul luat din gara Ezeris. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, muncitorii ramanand someri si intorcandu-se la agricultura, numarul calatorilor s-a redus considerabil. Ca urmare, in anii 2004-2005, gara a fost desfiintata, devenind halta.

In comuna Ezeris, a luat fiinta in anul 1976 o Statie de mixtura bituminoasa, care produce bitum necesar asfaltarii si repararii drumurilor si podurilor.



3.5. Viata economica. Ocupatiile


Pentru o comunitate, indiferent de pozitia geografica sau de imprejurarile istorice, cea mai importanta latura a vietii sale este cea economica. Oamenii acestor locuri, ca de altfel in general cei din Banat, au pus intotdeauna o mare baza pe partea materiala.

Calitatea solului si conformatia majoritar deluroasa a zonei au determinat ca principalele ocupatii sa fie cresterea animalelor, pomicultura ti cultivarea plantelor.

Intre hotare , pamantul satului cuprinde 4433 ha: 481 ha arabil, 2084 ha padure, 826 ha pasune, 731 ha fanete, 178 ha livezi, 12 ha ape si stuf, 11 ha drumuri, constructii 141 ha si 17 ha teren neproductiv.

Singura ramura mai productiva a fost cresterea animalelor: vaci, cai, oi, porci. O parte din locuitori se ocupau cu carausia si ca muncitori la fabricile, uzinele din Resita.

Bogatiile solului sunt livezile cu pomi fructiferi, pasuni, paduri de diferite esente de foioase, iar ca bogatii ale subsolului putem enumera: piatra de var, piatra de constructii si minereul de fier.

Apropierea satului de Resita industriala, i-a determinat pe multi locuitori sa lucreze in fabrici, uzine, intre anii 1960-1989. Dupa 1990, situatia economica i-a dus la intoarcerea la agricultura. Tot atunci, locuitorilor satului le-au fost redate pamanturile, animalele, iar din fostele grajduri, amenajari ale C.A.P., I.A.S., S.M.T. nu a mai ramas nimic.

Agricultura se face acum, ca si altadata cultivand porumb, grau, orz, cartofi, sfecla, iar legumele se cultiva mai ales in gradinile caselor. Pe langa uneltele traditionale din gospodarii, exista utilaje agricole ce ofera posibilitatea unei agriculturi mai productive: cca 43 tractoare, 1 combina, utilaje de ierbicidat, greble de tractor, remorci, pluguri, discuri, camioane, motocositori, mori de macinat porumb.

Cresterea unui numar mare de animale a determinat pe unii locuitori sa-si construiasca salase, acolo unde era concentrat mai mult pamant. La salase sunt tinute animalele, mai ales pe timpul iernii.

Nivelul de trai este reflectat si de faptul ca, in posesia locuitorilor se afla in prezent 63 autoturisme, o brutarie, 3 magazine, un bar, o tamplarie, o sera de legume si flori.


3.6. Populatia


Cu o suprafata de 40 km2, comuna Ezeris se incadreaza in categoria satelor mijlocii. Satul se afla pe ruta Lugoj – Resita, D.N. 58

Daca ne raportam la numarul de case si locuitori de-a lungul timpului, se observa fluctuatii. In jurul anului 1820, dupa statisticile austriece, populatia satului a fost de peste 2000 locuitori.

In anul 1886, din ,,statistica credinciosilor romani ortodocsi si a caselor acestora din localitatile eparhiei Caransebesului’’, reiese ca Ezerisul avea 350 de case, locuite de 399 familii – 1638 persoane: 840 barbati, 788 femei.[63]

In anul 1964, populatia intregului sat se ridica la peste 1051 locuitori, iar in prezent la 676 persoane, 280 locuinte si 226 gospodarii.[64]

Se observa foarte usor scaderea vertiginoasa a valorilor sporului natural, din cauza scaderii natalitatii si cresterii alarmante a mortalitatii. Situatia pe anul 2005 se prezinta astfel: 8 nasteri si 15 decese.

Populatia satului este formata din romani si aproximativ 10 familii de rromi. Din punct de vedere al structurii confesionale, locuitorii de religie ortodoxa sunt majoritari, 8-9 familii fiind penticostali sau baptisti.











Capitolul IV.


Etnografia

4.1. Obiceiuri legate de nasterea pruncilor


Un proverb stravechi spune, ,, multimea copiilor, averea romanului” . Nasterea a fost intotdeauna un prilej de bucurie pentru orice cuplu proaspat intemeiat.

Pentru banateni valoarea unei nasteri ia alte conotatii, intrucat majoritatea au adoptat dupa ,,modelul nemtesc’’, doar o singura nastere sau cel mult doua, pentru a nu fi in pericolul de a se imparti averea. Dar cu toate acestea, existau si familii care nu tineau cont de acest principiu. Pentru femeile din vechime, sterilitatea sau neputinta de a avea copii, era o mare pedeapsa, fiind considerate de comunitate pedepsite de Dumnezeu. Acestea, pentru a avea copii mergeau pe la mai multe manastiri si biserici, pentru a li se citi rugaciuni. Femeile care faceau avorturi pentru a nu avea copii, se zicea ca in cealalta lume le sug serpii de sani.

Datorita faptului ca banatenii aveau unul sau doi copii, rar depasindu-se acest numar, au fost determinati sa aiba mare grija de ei, iar din aceasta mare grija s-au nascut tot felul de superstitii si traditii pe care mama sau o alta persoana din familie trebuie sa le indeplineasca, pentru a feri copilul de boala sau de ,,lucrarile celui rau”.

Asadar inca de la nastere se cunosc astfel de traditii. Atat in trecut , cat si in prezent moasa are numeroase atributii. Femeile din vechime nasteau acasa, fiind asistate de moasa, care taia ombilicul copilului. Tot ea ii facea prima scalda, turnandu-se in vanita sub forma crucii apa sfintita, pe care nasa o aduce de la biserica, fire de busuioc, tamaie, care sa-l fereasca de duhurile rele. Dupa baie, daca soarele a asfintit, nu se scoate apa din camera pana a doua zi, cand este aruncata la flori sau la radacina unui pom.

In prezent femeile nasc in spitale, dar tot moasa aduce mama si copilul acasa, imbracat in haine noi. Apoi trei zile ii aduce proaspetei mame manca-re gatita.

Copilul nu se scotea din casa pana la botez si nici nu se lasa singur. In patutul copilului se puneau fire de busuioc, o icoana sau o carte de rugaciuni si un cutit ,,ca cel rau sa nu se apropie de el, iar in cazul in care vrea sa se apropie, sa se taie . Copilul avea legat la mana dreapta o ata rosie, pentru a fi ferit de deochi. Tot impotriva deochiului li se taia vecinilor , cunoscutilor care veneau cu daruri la nou-nascut o suvita de par sau ate dintr-o haina.

Daca copilul se imbolnavea i se descanta astfel

,,Fugi gigiochi dintra ochi

Dintra sprancene,

Dintra toate osciurelele,

Din creii capului,

Din zgrasiul nasului,

Din fata obrazului,

Din somnul lui,

Sagerea lui,

Sangele lui,

Cum sa duce fumul pa cos,

Gunoiul in bucluc.

Cum sa dasparce noapcea da zi

Si zaua da catra noapce

Asa sa sa dasparta

Ralile , ogarsalile,

Sa sa duca- n munti

Cu piatra muschiata,

Unge nu-i cocos cantator,

Pasare cantatoare

Si iarba verge.

Acolo sa-s’ faca masa, casa

Pamant da umblat

Si loc da stat,

(Numele) sa ramana curat, luminat,

Ca Maica Domnului care l-a lasat.

Io, dascantatoare,

Maica Domnului lecuitoare.

Io pun dascantecul,

Maica Domnului sa puna leacul.”

Se pune intr-un pahar apa si tamaie, care se tine intr-o mana, iar in cealalta un cutit ascutit, cu care se face semnul crucii in apa.

La sfarsitul descantecului se ia jar din cuptor si se spune:

,, Cum se stampara carbunii in apa, asa sa se stampere ralile, durerile de la (numele) sa ramana curat, luminat . ..sa puna leacul’’.

Cutitul se pune la balamalele de la usa, iar copilului mama ii face cruce cu apa din pahar.


4.2. Obiceiuri legate de botez


Botezul se face la cel mult 40 de zile de la nastere. Prin botez, copilul devine membru al Bisericii lui Hristos.

Hainele de botez sunt cumparate de nasa si in mare parte sunt de culoare alba. La plecarea spre biserica, numarul persoanelor trebuie sa fie impar.

Exista o traditie care opreste mama sa participe la acest act, copilul fiind dat pe mana parintilor spirituali. Cat timp copilul este cu nasii la biserica, mama trebaluieste prin casa, pentru ca pruncul nou botezat sa le deprinda pe toate si sa fie dibaci in tot ceea ce face. Daca pruncul este fetita, mama face treburi specifice unei femei: gateste, face curatenie, coase, se aranjeaza, citeste, iar daca este baiat specifice unui barbat: repara masini, taie lemne, ingrijeste animalele, citeste.

La intoarcerea de la biserica, copilul este dat mamei pe geam. Mai exista o traditie ca, batista cu care este miruit copilul de preot sa nu o vada mama, in caz ca nu mai doreste sa nasca .

Apoi urmeaza masa in cinstea pruncului, caruia inainte de miezul noptii i se aduceau daruri.

Credinte:

Pentru ca o femeie insarcinata sa afle daca va naste baiat sau fata, se fac urmatoarele incercari:

Se leaga la ochi si este pusa sa aleaga un cutit sau o foarfeca: daca alege cutitul, va naste baiat, iar daca alege foarfeca, va naste fata;

Pe neobservate i se pune sare pe cap femeii insarcinate: daca prima data va pune mana la cap, are fata, iar daca pune mana la burta, are baiat.

Scutecele spalate ale copilului trebuie stranse de pe sarma inainte de asfintit pentru ca acesta sa nu viseze urat si pentru a-l apara de rele;

Scalda copilului (apa in care a fost scaldat) se arunca intr-un loc curat;

Femeia lauza sa nu mearga dupa apa la fantana timp de 6 saptamani, ca o spurca;

O femeie insarcinata nu este bine sa fure, pentru ca nou nascutul va avea semne pe corp. De asemenea, nu este bine sa se mire sau sa se sperie de ceva;

Copilul nebotezat nu este bine sa-l lasi singur in camera;

Daca nu este botezat, nu este bine sa-i descanti;

Cand vine cineva sa vada copilul nebotezat, este bine sa-i lase o scama din bluza sa ori fire de par c a sa nu-i fure somnul copilului;

In timpul botezului mama copilului ramane acasa si face diverse lucruri in gospodarie pentru ca el sa fie harnic si priceput;

Cand iese copilul din biserica, nasa scutura putin clopotele, ca nou nascutul sa aiba glas placut precum al clopotelor;

Lumanarea de la botez se pune la geam;


4.3 Obiceiuri legate de casatorie


La fel ca si nasterea si botezul, casatoria reprezinta un alt prilej de bucurie si de veselie pentru banateni. Ca in toate zonele tarii si in Banat existau si inca se mai pastreaza unele traditii legate de logodna si nunta, obiceiuri ce erau pazite cu sfintenie din generatie in generatie, fie din motive subiective, fie obiective, datorita mentalitatilor comunitatii respective.

Pentru infaptuirea nuntii, parintii ,, cinarului’’ [66] trebuiau sa mearga la casa ,,cinarei’’, in petit, pentru a discuta cu parintii acesteia daca sunt de acord sa o marite cu feciorul lor. Cei ce mergeau in petit erau intotdeauna in numar impar si erau asteptati de parintii fetei, care pregateau o masa. Tot atunci se stabilea data logodnei si a nuntii.

,,Capara’’[67] se facea intotdeauna la casa fetei, chiar daca mergea nora sau nu. Nasii erau ai mirelui, doar daca acesta nu avea, se puneau nasii miresei. Tot acum, mirele ii daruieste miresei verigheta. Mirii poarta in acea zi haine cumparate de viitorii socri. Unele cupluri in ziua logodnei faceau casatoria civila.

Nu la multa vreme urma nunta, care era anuntata cu trei saptamani inainte la biserica. Cu o saptamana inainte de nunta, mirii se impartaseau la biserica. Tot in acea zi doua femei, rude cu mirii chemau oamenii din sat la nunta.

In ziua nuntii , ,,giverii’’[68] mergeau dupa nasi. La nasi se afla deja muzicantii, ,,staghisul” si ,,iapa” . Nuntasii erau serviti cu tuica si prajituri, apoi plecau impreuna dupa mireasa.

Odata ajunsi aici, doi giveri incredintau mireasa, mirelui si nasilor. In momentul in care givarul rostea urmatoarele cuvinte, „Iarta-ne nasule si ne alduieste”, mireasa inainta cate un pas, iar nasul raspundea astfel, „Va iert, va alduiesc si in grija lui Dumnezeu va las”. Dupa repetarea de trei ori a acestui moment, nasul, cu ajutorul unei carje aseaza dupa gatul miresei „sovunul”[71]

Inainte de a pleca la biserica, o femeie in varsta ii tamaiaza pe miri, apoi ii pune sa treaca peste jar cu tamaie. Mirele este dus la biserica de doua fete (surorile lui sau ale miresei), iar mireasa de doi baieti(fratii ei sau ai mirelui ).

Logodna se facea in fata usilor imparatesti, acest obicei pastrandu-se si acum. Apoi la cununie, dupa ce preotul pune mirilor cununile pe cap, mamele mirilor le prind in spate ,, sovunul’’.

Mireasa era imbracata in alb. Pe cap purta o naframa brodata sau cusuta cu dantela-un colt se lasa pe spate si celelalte se prindeau pana dupa ureche, parul fiind facut coc. ,, Cotrintele”[72] erau brodate in relief, cea din fata fiind mai lata decat cea din spate. Mirele era imbracat in izmene, camasa, legati la brau cu ,,praschie” incaltati cu cizme inalte.

La iesirea din biserica, mirii impreuna cu nuntasii joaca hora, apoi se indreapta spre casa unde se tine nunta. Acolo mireasa se urca pe o masa, imprastiind boabele de grau dintr-un ciur, la sfarsit aruncandu-l peste cap si pe acesta. Se spune ca, daca loveste o persoana de sex feminin cu ciurul, va naste fata, iar daca este de sex masculin un baiat.

In mijlocul ,,voretului” este pusa o masa cu bunatati, unde stau mirii si nasii. Acestia impreuna cu ,,goscii” intra la masa, iar ceilalti nuntasi se distreaza. Spre seara cu totii astepta sosirea carutei cu zestre.

Urmatorul eveniment important din cadrul nuntii este ,,stragarea sinstalor”, adica daruirea mirilor. Rudele mirilor aduceau banii prinsi pe un schelet de lemn si impodobit cu fata de masa, numit „pom cu bani”. Apoi se canta ,,Jocul miresei’’ unde mireasa era jucata pe bani .

Pe vremuri nuntile tineau doua zile, de duminica pana luni noaptea. Luni, la ,,Gostaie”, nuntasii mergeau cu daruri la nasi, iar mai tarziu la o fantana sau la rau. Mirii duc o galeata impodobita cu o ,, scergura” , in care iau apa si uda nuntasii. Nunta continua acasa pana marti dimineata.



4.4. Obiceiuri legate de inmormantare


In Banat cultul mortilor nu este asa de dezvoltat precum in Oltenia sau in alte zone ale tarii, dar se poate observa cu usurinta credinta banatenilor in viata de apoi si in invierea mortilor. Aceasta credinta a fost transmisa de la o generatie la alta, iar obiceiurile legate de aceste momente , au fost amplifica-te pe parcursul timpului.

Conform credintelor populare exista anumite semne, care prevestesc moartea cuiva. Persoana poate sa fie din casa sau din imprejurul unde se arata astfel de semne:

pocnirea unor obiecte din casa,

spargerea farfuriilor, oglinzilor,

caderea unei oglinzi sau a unei icoane si spargerea ei,

cantecul cucuvelei in apropierea casei

visul cu morti din familie.

Dupa credinta si spusele oamenilor, moartea da de stire prin diferite semne, atat rudelor, cat si celui ce are sa moara.

Ritualurile incep in timpul agoniei muribundului, cand cineva din familie ii pune in mana celui ce isi da ultima suflare o lumanare impletita in trei . Aceasta se tine aprinsa pana ce si-a dat duhul, apoi este folosita la toate pomenile pana la un an.

Dupa ce se constata decesul, acesta se tine trei ore in locul in care a murit, apoi il spala, il imbraca si il pune pe masa fara sicriu. Masa este impodobita cu ,,ponevi’’, ,,masai’’[77], la cap se pune o perna alba brodata, umpluta cu paie. Sub mort se aseaza un cearsaf alb, iar peste altul mai subtire, numit ,,salie’’. Pe pieptul decedatului se afla pe o farfurie o lumanare sub forma de colac, numita ,,lumanarea de stat’’ si crucea de la biserica.

Un alt ritual este ,, chicitul mortului’’(aranjatul) in ,,sacrin’’[78], cand acesta este dezlegat la picioare de cel care l-a legat. In sicriu se pun urmatoarele lucruri: rug, tamaie, fosfor de la chibrituri, mac (,,sa numere ca sa nu mai vina acasa’’), 44 de monede pentru a plati la vami si papusi facute din hainele vechi ale mortului. Papusile se fac in functie de numarul membrilor din familie ramasi in viata, pentru a nu-i fi mortului dor de acestia si a-i lasa in pace.

Sub sicriu se pune o scandura, din care la iesirea mortului din casa se face un podet, zicandu-se ,, sa-i fie trecatoare’’. In camera in care se afla raposatul se acopera oglinzile cu panza alba, iar la fereastra se pune o cana cu apa. Se zice ca nu e bine sa scoti gunoiul din casa pana la inmormantare .

In acest timp, femeile din sat vin cu pomana: faina, flori, lumanari ,,numite’’[79] mortilor din casa lor, iar seara vin la ,,pazit” . Pana la inmormantare, ,,crasnicul’’ bisericii trage ,,arngul’’ cel mare de trei ori pe zi: dimineata, la pranz si seara.

In trecut exista obiceiul, ca la rasaritul soarelui un grup de femei sa cante un bocet numit ,, Zorile’’, care avea urmatoarele versuri:


,,- Scoala, scoala,

Cocosii or cantat,

Golambii or zburat,

Zorii mi s-or varsat,

Trandafire, fire,

Rau iesisi la fire.

Ce te-ai zabovit

De n-ai inflorit,

Da ieri gimineata

Pana da dazneata?

- Io m-am zabovit

Da n-am inflorit

La-l suflet privind

Pan` s-o despartit

Sufletul din oase

Din lumea frumoasa,

Din lumea cu soare

Din vant cu racoare

Si din pomi cu floare,

Din api curgatoare.

- Trandafire, fire

Da ce ce-ai grabit

Da ai inflorit

Mai da dimineata

Ca ieri dimineata?

- Dar eu m-am grabit

Da am inflorit

Vremea m-o venit

Tie da pornit

Jos catre apus

Unde-i soare ascuns

Unde-s toate flori

Cu toate surori.

Floarea soarelui -

In poarta Raiului

Unde-s mirosele

Seara o ploiat

Noaptea o saninat,

In zori bruma o cazut

Miroase or pierdut.

Suflet despartit

Mai da tot zmacnit

Catra rai pornit.

Pleaca si se duce

La mare ajunge

Vine marea mare

Vine in tulburare

Vine greu urland

Lumea spaimantand



Unda ei aduce

Lumea s-o apuce

Tot Molin Calin

Brazi din radacini                           

La vadul marilor

La bradul zanelor

Sufletul ajungea

Da brad se ruga:

- ,,Brage sa-mi fi frace

Inima ti-oi bace

Incinge, incinge,

Trupinele tele

Sa trec peste ele.

Eu nu le-oi incinge

Sa le poti cupringe.                  

Vidra latratoare

Da oameni rapitoare

Eu nici n-oi claci

Pana ce-or samti

Si ei ce-or latra

Tu ce-i speria

Si in mare vei cadea

Si mi ce-i ineca.

Marea intr-aia parce

Si lumea o dasparce

Ca sa fie pace.

Punce prasta mare

Sa fie trecatoare.

Pas, suflete, pas

Prantra mult nacaz

Ca doar, doar vei trece

Si doar vei petrece

Cu rugare mare

Si-ale sapte vame

Si iar sa ce duci

Pan' ai sa ajungi

Unde drum se-nfrange.

Drumul jumatace

Calea sa dasparce

La cea salca mare.

Mare si-i rotata

Si-i cu frunza lata.

S-acolo sa stai

Si sama sa iei

Sa n-o iei in stanga,

Ca in mana stanga

Ii o cale stramba

Stramba si urata

Cu lacrimi stropita;

Stramba s-astupata

Cu lacrimi udata.

Tot intr-aia parce

Is campuri arace

Cu spini samanace.

Ea nu are mila

Iti ia pasu din mana.

Numai tu s-o iei

In mana gireapta

Cum firea-ti arata

C-aia-i calea dreapta.

Si-s campuri frumoasa

Tot cu flori alesa.

Tu flori vei alege

Doru ti-l petrece.

Tot intr-aia parce

Is campuri arace

Cu flori samanace

Si sama sa iei

Ca-n doua razoare

Este cat o floare

Floare la pamant

N-atinsa de vant.

Floare la racoare

N-atinsa de soare.

Alea sa le iei

Sa nu le mai dai

C-alea-s flori din rai

Si iar sa ce duci

Pan’ ai sa ajungi

L-al mar da Sampetru

Si al lui Samedru.

Varful sus pra ceri

Poale jos pra mari

La varf inflorit

La poale –mpupit

Florile-s d-argint

Cum nu-s pa pamant.

Jos la radacina

Ii lina fantana

Si-i scamn da ogina

Si-i Maica Marie.

Roaga-ce da Ea

Apa ca sa-ti dea

Ea apa ti-o da

Lumea vei zuita

Si flori vei culege

Dorul si-l petrece

Si iar sa ce duci

Pana dai s-ajungi

La mandra rachita

Ca-i frumos chicita

La masa-nflorita

Ea-n haina- aleasa

In haina de matasa

Ea sage la masa.

Ea sage si scrie

Prai vii dintr-ai morti

Le face socoti

Le samna-a lor sorti

Roaga-ce da Ea

Cu-ai vii ce-o scria.

Ma tem ca n-o vrea

Coala i s-o umplut

Condei s-o pierdut

Daca n-o vrea

Roaga-ce da Ea

Drum ti-o arata

Si iar duce, duce

Pra carari batuce

Pan’doar, doar vei ajunge

In poarta Raiului

La floarea soarelui

Acolo sa ce opresti

Sa mai odicnesti.

S-astepti cu rabdare

Ceas da rantunare

Ceasu o sosi

Napoi vei veni

Si vei inturna

Si ce-om mai vedea

Cand cerbii or ara

Tutche or samana.

Pamance, pamance,

Da astazi naince

Tu sa-mi fii parince

Sa nu ce grabesci

Sa ma putrezasti

Ca eu tie-ti dau

Spatele da mele

In bratele tele

Napoi nu mai iau

Tatasoara mea,

Subsioara mea.

Amin

Un rol important la inmormantare, precum si la pomeni il are o femeie in varsta, ,,facatoarea’’, care numeste tot ce se da de pomana mortului cu ,,pristolnicul’’.[83]

Din ziua decesului se incepe ,,pranzisorul’’, adica dimineata si seara se cheama la masa vecinii (de obicei copii). La o saptamana, pranzisorul (mancare in oale noi, scaun si masa, fata de masa) este dus unui vecin sau unei rude. Facatoarea spune urmatoarele cuvinte atunci cand numeste masa si scaunul:

,, Sa-i fie masa de mancat si scaun de stat’’.

Dupa scoaterea mortului din casa, cineva sparge farfuria in care a fost lumanarea de stat, iar masa pe care a stat acesta o intoarce cu picioarele in sus.

In drumul spre biserica, apoi spre cimitir, cortegiul funerar face ,,ogina’’( popas ) la toate intersectiile.

Dupa inmormantare, trei femei raman la mormant pentru a inconjura groapa cu calti de canepa, pun cuie ruginite si tamaiaza. Tot ele tamaiaza inca doua zile, apoi ritualul este continuat inca sase saptamani de un membru al familiei. Barbatul care incepe sa sape groapa, primeste galeata cu apa , din care s-a stropit in urma mortului.

O alta traditie este de a ,, slobozi izvoarele’’. Exista patru tipuri de izvoare:

. izvorul de spalat, care se da unei rude in prima duminica dupa inmormantare. Acesta cuprinde: lighean, sapun, prosop, cana si se da peste mormant,

2. izvorul de cale, care se poate da la inmormantare sau la pomana de sase saptamani. Atunci se da o galeata, sase ,,pupi”,[84] prajituri, suc.

3. izvorul de lapte(facultativ) cuprinde o oala cu lapte, branza, fata de masa, sase colaci, prajituri, dulciuri, suc.

4 izvoarele de apa se pun astfel:

- la sase saptamani patru izvoare (doua de dimineata,

doua de seara)

- la jumatate de an doua izvoare

- la un an un izvor.

Cele care se slobod la sase saptamani se numesc se facatoare zilnic, zicand: ,,sa se duca la sufletul (numele mortului) la prima masa de dimineata (sau numele izvorului respectiv), in loc luminat, in loc cu verdeata.’’ Un izvor de apa cuprinde: o farfurie cu prajituri, sase colaci, dulciuri, galeata, cana, prosop sau fasa de masa.

Traditia de a slobozi izvoarele este urmatoarea: pe un paraias facatoarea da drumul unui colac in care este infipta o lumanare, iar daca se face acasa i se da drumul colacului pe o scoarta de tei, zicand: ,, cum izvoare apa din izvoare, asa sa izvorasca izvorul de . .

(numele izvorului)”.

La fiecare pomana se pun oale, farfurii noi cu mancare, tacamuri, pahare, cani, care se numes[85]c si se impart vecinilor, rudelor. Tot de pomana se dau cinci bete crestate la capat sub forma crucii si impodobite cu flori.

In Ezeris este obiceiul sa se pomeneasca mortii la ,,Ispas’’

( si eroii cazuti in lupte),la ,, Arangel’’[87], precum si in posturile mari de peste an.


4.5. Sarbatori, credinte si obiceiuri populare


IANUARIE

6 ianuarie,Boboteaza - Bocezul,

Preotul si credinciosii merg la rau pentru a sfintii Aghiasma mare. Inainte de aceasta mare sarbatoare, preotul, cantorul si crasnicul merg prin sat sa sfinteasca casele. Atunci fetele se intrec sa rupa un fir de busuioc din buchetul preotului, pentru a-l pune sub perna in noaptea de Boboteaza ca sa-si viseze viitorul sot. In trecut, in seara de boboteaza se organiza balul Ionilor cand erau sarbatoriti toti cei care purtau numele Ion.

30 ianuarie, Sfintii Trei Ierarhi – Treierasii.



FEBRUARIE

2 februarie, Ziua ursului, Stracenia.

In aceasta zi se faceau cotoroage (racituri). se strangea apoi untura de pe cotoroage, iar vara se ungeau cu ea animalele ca sa nu fie intepate de muste.


MARTIE

9 martie, Cei 40 de mucenici, Simtii

Pe nemancate, se ocoleste casa de trei ori cu folomoc aprins pentru a feri casa de serpi si plosnite. somoiocul este pastrat in casa de la lunea curata a anului anterior.

25 martie, Bunavestire, Blagovescenie sau Blagovesceana

In aceasta zi se da de 42 de ori cu ciocanul in pamant ca sa iasa caldura. oile se ocolesc cu tamaie.



FEBRUARIE - MARTIE – APRILIE

  • Zapostatul, lasata secului. incepe in ultima duminica inainte de postul pastelui.
  • Mosii de iarna se praznuiesc sambata inaintea zapostatului (25 februarie, in 2006), in aceasta zi se dau de pomana cotoroaje. pe vremuri, in aceasta sambata, seara se facea bal care era ultimul, pana la pasti.
  • Ziua pastorilor (27 februarie in 2006), este lunea care urmeaza dupa Lasata de carne. acum se da de pomana, colac, ou, branza, pentru ca barbatii sa nu se taie cu topoarele in padure.
  • Postul mare
      • Prima zi din postul mare – lunea curata. in aceasta zi femeile spala cu lesie toate vasele (vasele se lesuiesc) ca sa nu fie de slasta (de dulce). carpa cu care s-au spalat vasele  se lasa sa se usche (sa se usuce), asa cu cenusa pe ea, apoi va fi folosita la simti.
      • Martea turnului – a doua zi din post, cand se aduc pomi pentru mosie (ciresi, pruni, etc.).
      • Toate zilele de joi pana la pasti nu se lucreaza, „de boala rea”, „de ameteala la vaci”.
      • Prima sambata din postul mare (11 martie, in 2006) – Santoager. In Ezeris, din aceasta sambata si pana vinerea urmatoare sunt Caii lui Santoager, caii. in saptamana Cailor, oamenii nu mai lucreaza dupa asfintitul soarelui, de teama cailor. in sambata cailor se togereaza via[90]. fetelor li se taie putin din par deoarece exista credinta ca va creste mai bogat. acest ritual este insotit de urmatoarea zicere: „- Toagere, Santoagere/ Da chicuta fecelor/ Cum dai coada cailor”. In lunea acestei saptamani se da zob cailor (porumb, sare). Vinerea ies caii iar ziua este numita calul schiop.
  • Duminica Floriilor (16 aprilie in 2006) – toti copiii merg la biserica, imbracati in haine noi, pentru a se impartasi. de florii se da de pomana o olcuta cu poame fierte, colaci si floricele.
  • Joia Patimilor. in urma cu aproximativ 10 ani, sub indrumarea preotului Romulus Sandru, ezerisenii au inceput sa praznuiasca Cina de taina.
  • Pastile (23 aprilie, in 2006).

Prima zi de pasti, dimineata, femeile merg la mormant cu pomana, intr-un cos impletit: farfurie noua cu prajituri, colaci pentru fiecare mort, oua rosii.

Lunea pastilor este Lunea finilor, deoarece finii merg la nasi, cu traista in care se pune un colac mare si oua.

Joi dupa Pasti nu se lucreaza de piatra, de traznit, de boli.


MAI

1 mai – Sfantul prooroc Ieremia, Irimia. este zi de traznit.

Ghermanul: sambata inainte de ispas si cea de dupa ispas sunt numite la Ezeris, Ghermanul. Cand este Ghermanul nu se spala, nu se coase, nu se lucreaza in gradina. este considerata zi de trasnit.

Inaltarea Domnului - Ispasul - este la 40 de zile dupa pasti (1 iunie, in 2006). De Ispas, ezerisenii tin ruga. Fiecare familie primeste gosti. se considera ca familia care are multi gosti este de fala in sat.


IUNIE

Rusaliile: a doua zi de rusalii (la sfanta treime) dupa slujba credinciosii ies in camp impreuna cu preotul ca sa sfinteasca si sa faca o slujba pentru o recolta. Se iau spice de grau si se pun la trei steaguri. aceste spice raman in steag pana anul urmator. La Rusalii se dau de pomana cirese, branza si pupi impletiti.

Sanzienele – 24 iunie. in aceasta zi se fac cununite din sanziene care se pun apoi intr-un cui la poarta de la intrare pentru a fi ferita de lucruri rele.


IULIE

Cele mai multe zile de traznit sunt in iulie, in jurul sarbatorii Sf. Ilie, aducatorul de ploaie.

8 iulie (2006) Sfantul Mare Mucenic Procopie, Pracupu.

17 iulie (2006) Sfanta Mare Mucenita Marina. Unii considera ca in aceasta zi, la rasarit, se vede Marina jucand la rasarit.

22 iulie Sfanta Maria Magdalena

23 iulie Sfantul Foca

27 iulie Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon (fratele lui Ilie), Pancelimonul.



OCTOMBRIE

26 octombrie – Sfantul Dumitru – Samedru

In credinta populara Sf. Dumitru umbla pe Pamant, in ipostaza de sfant, insotit de Sf. Gheorghe (Sangiorz) cu care a legat un legamant pe viata si pe moarte: Sangiorzul trebuie sa infrunzeasca codrul pana la 23 aprilie, iar Samedru sa-l desfrunzeasca pana la 26 octombrie. In concluzie, Samedru incuie vare si desfrunzeste codrul. Este o sarbatoare cu data fixa.


DECEMBRIE

25 decembrie – Nasterea Domnului

Praznicul Nasterii domnului aduce in sufletul fiecarui crestin nostalgia copilariei, precum si puritatea si inocenta acestei varste. De aceea, aceasta sarbatoare este dedicata copiilor, ei fiind aceia care se bucura cel mai mult de maretia acestei sarbatori. Tot ei sunt cei care vestesc Nasterea Domnului, mergand din casa in casa, cu colinda in ajunul Craciunului.

In cele doua zile de Craciun, exista obiceiul ca finii sa mearga la nasi carora le duc in traista un colac si lopacita de porc iar moasei, 2-3 metri de carnati.






Capitolul V.

Amintiri de la ezeriseni


O batrana din Ezeris, Ana lu’ Vuscu, nascuta in 1914 isi a minteste ca mergea la cules de canepa cu mama ei, deoarece in acea vreme fiecare om cultiva canepa in propria gradina. Dupa ce culegea canepa, femeile o duceau la Tau si o puneau la murat, timp de 7 zile. Apoi o aduceau acasa si o puneau la uscat alte 7 zile, dupa care o melitau cu melita Canepa era trecuta pe urma prin niste pieptene iar apoi o torceau la sezatori.

Ana isi mai aduce aminte ca nu se manca paine decat la sarbatori. Chiar si atunci, oamenii trebuiau sa merga in alte sate ca sa cumpere faina alba, pentru ca aici in sat inca nu se cultiva grau. In acele timpuri in Ezeris nu exista decat un duchean .

La sarbatorile de iarna, barbatii se fatuiau si mergeau cu colinda prin sat. Satenii isi tineau mereu portile deschise si primeau toti colindatorii. Copiii care mergeau cu colinda aveau la ei un ciur, in care primeau nuci, mere sau lei. Apoi, barbatul din casa colindata lua ciurul si dadea cu el de grinda casei. Bunatatile din ciur cadeau, iar copiii sareau sa le prinda.





Capitolul VI.



Dictionar de regionalisme

Actiuni


A.

a anina- a agata


B.

a bazgoia- a privi curios

a bogicai- a cauta

a broci- a trai bine cu cineva

a busi – a marunti pamantul


C.

a carci- a prevesti,

a se canta – a se boci

a capari- a negocia, a plati in avans

a chici- a aranja

a civi- a tivi

a colcai- a fi plin

a cure - a fugi


D.

a se dada –a se obisnui

a dohani- a fuma

a draglui- a grebla

a drascui- a nivela, a netezi betonul-zugraveala


F.

a se face de mir – a se face de rusine

a farbui – a vopsi


G.

a gini- a observa

a gireje – a drege mancarea, a tabaci piei,

a goni- a impreuna doua animale de sex opus, pentru reproducere


H.

a harconi- a sforai



I.

a impistri- a coase pe etamina,

a se intampri- a se intari


J.

a jamui- a rama


L.

a i se lasa- a pofti

a lua frai – a lua liber

a lucra cu selaina – a lucra cu hotie


M.

a milui- a-ti parea rau

a mijgura- a ploua incet

a molari- a fotografia


N.

a naimi – a tocmi oameni la lucru

a se nazari – a se parea

a napraci- a invinovati


O.

a se ocosi- a se fali

a-si oligni – a-si scranti

a se opinci – a se stradui

a orandui- a face curatenie

a ostoi – a potoli


P.

a palapai- a gesticula

a petrece – a conduce

a pocui- a face carnea pane

a se potopi- a se prapadi de dor, a dori

a prici – a sfatui

a probi – a incerca


R.

a raschia- a scurma

a roboci- a munci mult in gospodarie



S.

a sfagi – a certa

a slabi durerea- a lasa,

a sobori- a face hernie

a se strofoca- a depune mult efort

a stropsi – a marunti, a toca


S.

a sarui- a face siruri pe un teren agricol, cu siruitoarea

a se sparleca- a se rasti , a se infuria


T.

a tabari- a obosi

a tarsi – a curata pamantul de maracini

a tocmi- a se intelege

a tracni- a se speria, a tresari

a troncani – a face galagie

a tuna – a latra


U.

a ugi- a ramane

a umbla vandra- a hoinari


V.

a vacalui – a varui

a varui – a zugravi



Z.

a zatri – a intarzia

a se zbiciura –a se usca

a zdravina – a stranuta

a zdrangani – a tranti lucrurile

a zdrumica – a faramita

a zgrabala – a zgaria

a zogoni – a alunga

a zuita – a uita



Lucruri



A.

aconi – ac mare de cusut

acou – vas in care se pune tuica

ai – usturoi

ampren – rantas

apacica - farmacie

arang- clopotul de la biserica

astara – seara zilei in care se vorbeste


B.

balmas – mancare din cas de oaie

bacele – bete cu care se cara fanul

barser - facalet

baza – musca

babita - moasa

badani – dispozitiv de facut unt

bagic - tuci

beligoane –specie de muscate

biticla – bicicleta

blid – farfurie

boata – ciomag

bobont - bomboana

bocala – cana mare de apa

bolbocine – verdeturi

bontosi – saboti de lemn

borandau – mancare specifica, facuta cu sange la taierea porcului

borz – bulgare de pamant

brasira – curea tesuta

buiege - buruiana

bumb – nasture, pastila

bus – bulgare de pamant, mamaliga

butoara – gaura



C.

canta – vas de metal pentru lapte

cauc – polonic

caigana – omleta

caisan - cais

capara – logodna, arvuna

capita – caciula

catana – militar

carseag – urcior

ceacea – nenea, unchiul

chesui – saculet de panza

chica – par prins in coada

chimeasa – camasa

chisi – sold

chita – buchet, manunchi

cigane – cratita

cimic – camara

cinar - mire

ciner - farfurie

cioc - polonic

cioclod –cotor de fruct sau de porumb

ciomvica – cucuvea

cipsaie – tava de pamant pentru fript cartofii, carnea

ciurc – ilic

ciurca – curca

clanie – claie de fan

clabat – caciula din blana de oaie

clisa – slanina

cocleanta – bibilica

coleasa - mamaliga

comina – borhot de prune

consi – coc

cont – bucata

corasta – lapte fiert de la vaca proaspat fatata

corelnic – cotetul gainilor

cosie - caruta

cosina – cotet pentru porci

cotarita – cos de nuiele

cotoroage – piftii

cotrinta – componenta a costumului popular, catrinta

cotche – cuburi de zahar

crasnic - paracliser

crastaveti – castraveti

criz – gris

crumpi - cartofi

cuce – pila

cucuruz – porumb

cuina – bucatarie

curcubata- dovleac porcesc

curechi – varza, mancare de varza



D.

darap - bucata

darjala – coada din lemn la topor, sapa, etc

darza- carpa de sters

draglu – grebla

drot - sarma

dublet –dovleac turcesc

duchean - magazin

duda – fructul dudului, teava


F.

farba – vopsea

facalau - facalet

farboc – componenta a unei carute

fegeu – capac de oala

fereang – perdea

festanie – slujba de sfintire a casei

flusciucul – micul dejun

foale – burta, stomac

folomoc – carpa de spalat vasele

forme de sarbatori- haine noi

furchita- furculita

fusarita – unealta de adunat firul de lana pe fus


G.

ghija – panusi de porumb

gimon – partea de sus a cuptorului de care se leaga cosul

giveri – nuntasi care au anumite atributii

glentaicuri – mirodenii, condimente

golambi – porumbei

gosci - musafiri

grumaz - gat

grumpi – cartofi

gutani – gutai


H.

hart – soarece

hoara – pasari de curte


I.

iancar - ilic

imala- noroi

iorgovan - liliac

irean –hrean

Ispas – sarbatoarea ,,Inaltarea Domnului’’

istana - adevarat


J.

jaghi- jar

jep – stiulete


L.

laibar- haina scurta, pulover de lana

lapte covasat – lapte batut

lampas –lampa cu petrol

lesaie- solutie preparata in casa, folosita la spalat

liorda- foi de dafin, leurda

lisiura – tarate sau malai amestecate cu apa

lopar – suport din lemn, de forma rotunda, pe care se aseaza mamaliga

lopacita- piciorul din fata a porcului


M.

malai – aliment preparat din faina de porumb si dovleac, eventual

masai- fata de masa

miera atagane- mere acrisoare, rezista pana in primavara

miera dumitale – mere galbene, mici si dulci

miera mosanche – mere rosii-galbene, dulci

milutanuri - medicamente

moalar - fotograf

mormant – mormant

motca – scul de lana

muma – mama

mursa – sirop din apa si zahar



N.

nadragi – pantaloni

naisfert - ienibahar

nanasi - nasi

narama -naframa

naramuica – batista

nieza – scarba, sila


O.

ocol – livada cu pomi

ogine- popasuri la intersectii in timpul deplasarii cortegiului funerar

oloi –ulei

oloinita – locul unde se face ulei, din seminte de dovleac si floarea soarelui

opinsi –incaltaminte din cauciuc

os – sambure de prune, cirese


P.

papricas – papricas din carne si cartofi

paradaisa – rosie

parazol – umbrela

pasula – fasole

pec - smoala

pecmez- magiun de prune

pera caizare – pere dulci

perina – perna

pesina – carne macra; carne de porc afumata, fripta si conservata in untura.

petroloi – petrol

piat - strada

piersac – nisip

piparca – ardei

piparca rosie – boia

pristolnic – pecete pentru prescura

pitarai – colindatori



plat - gradina

pleu – tava de copt, tabla de fier

plivais – creion

poame – prune afumate

podrum – beci

polma – minge

poneava – patura

poposala – mancare din ceapa, branza, oua

posmandre - barfe

posor – gramada mai mica de fan

prau – praf

praschie – brau din piele

prinsoare – livada cu pomi

privada – toaleta


R.

raina – cratita

rachie - tuica

raperti – chibrituri

rarunchi – rinichi

rastanita – marginea patului opusa celei de la perete

ranza – pipota

reclu – haina

reuma - reumatism

roata – bicicleta


S.

sarme - sarmale

sarciner – gramada de fan

scobisele - macese

scovarda – clatita

scovardar – tigaie de clatite

scrijale – crame

scrob – mancare din faina, apa si branza

sfetar - pulover

soba – camera

staghis – nuntas care poarta steagul

strujac – saltea umpluta cu paie sau panusi de porumb

sucala – unealta de adunat lana

sucma – sort

susitura – cozonac


S.

scatula – cutie

scergura – prosop

sfung – avant

slarf – papuc de casa

sofru – sopron sau coridor deschis intre poarta si curte

sol – cana

sorlocat- rulou pentru geam

spais – debara

spatar - plimbare

spoiert – cuptor

strimfi – ciorapi

suba – palton lung din postav

susala – afumatoare


T.

tafaraga – branza dulce de vaci

tars – arac

torba – pompa de stropit care se poarta in spate

tragula – unealta de scos tuica din butoi

turce – gogosi

tureac – ciorapi fara talpa, jambiere

tutca – curca

tutconi – curcan


T.

tagare – aratatoarele de la ceas

taler- telina

tament - ciment

tapliga – bucata de lemn

tast – vas din tuci folosit la coacerea painii

tamp- picior de pui, porc

tamporele – chibrituri

tandale – sandale

tara - firimitura

toala – haina

tucor – zahar


U.

uiaga – sticla

uica – unchi

unsoare – untura de porc

urlab - concediu

ususi – taitei

uzoni – nor cu ploaie


V.

vadra – galeata

vailing – lighean

vajgalau- ogas

vandralau – vagabond

varcelnita – bobinatoare manuala

varzob – unealta de carat fanul

venitura – om strain, venit din alta zona si stabilit in sat, peiorativ

vics – crema de pantofi

voret – curte


Z.

zanat – stat de vorba

zar – zer

zdrumicaturi – firimituri

zoale – clabuci de sapun

Zorile – cantec la inmormantare



Modalitati

a fecea - gratis

asala – anevoie, obligat

in taina – in zadar

Insusiri


B.

beceag - bolnav

boland – nebun


C.

canit – afumat, murdarit

chicit – aranjat

cinar – tanar


F.

far’ mince – fara judecata

farbuit – vopsit

fiscal –ingamfat, infumurat


G.

gelie - dezbracata


I.

imos – murdar

iuce – repede


L.

lasator – pofticios

lesne - ieftin

ligav – mofturos la mancare

listav – fara gust


M.

musai – obligatoriu


N.

nauc – ametit


O.

ocesat - potolit

ocos – mandru, falos

ogoit –linistit

olicnit –scrantit

ostanit – obosit


P.

pirocit – obosit


R.

raschiat – scurmat

reavan – umed


S.

sod – comic


T.

tabarat – obosit


V.

vanat – albastru

vandralau- vagabond, hoinar


Z.

zgrabalat – zgariat

znobas –poznas

zogonit – alungat

zuituc - uituc


Nume de flori, arbusti

capita – imparatului = coroana imparatului

cepe de pana = gladiole

crin = crin

crumpi de pana = dalii, gherghine

cucuruzel= margaritar, lacrimioare

iorgovan = liliac

lemn d’al alb

lemn d’al galben

lemn d’al rosu

lemn d’al verde

sanferienje

tulipani = lalele

tavite

tuturicului curcanului

unguroane

Capitolul VII

Scoala Ezeris in 2006


7.1. Scoala Ezeris se prezinta 2006 – 2007


I. CADRE DIDACTICE

Director: Simona Vodita, prof. matematica, gradul I

Studii:

- Facultatea de Stiinte ale naturii, specializarea matematica- fizica, Universitatea de Vest din Timisoara;

- Curs de Management si finante, 2001;

- Initiatorul si managerul proiectului „Ezeris – trecut si prezent”


Profesori: Elena Boncalo, prof. fizica, gradul I

Studii:

- Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Stiinte ale Naturii, specializarea fizica

- Curs de conversie profesionala – Biologie, in cadrul Unitatii de Management a Proiectului pentru Invatamant Rural, 2005 – 2007, Universitatea de Vest din Timisoara


Cosmin Gheju, prof. istorie – religie, gradul definitiv

Studii:

- Universitatea „Eftimie Murgu” Resita, sectia „Teologie Ortodoxa –Didactica - Istorie”

- Masterat „Managementul Marketingului Educational”, Resita 2004 – 2006

- Curs de conversie profesionala – Geografie, in cadrul Unitatii de Management a Proiectului pentru Invatamant Rural, 2005 – 2007 Universitatea de Vest, Timisoara

Tatiana Voica, prof. Limba si literatura romana, gradul definitiv

Studii:

- Facultatea de Litere, Filozofie si Istorie, Universitate de Vest din Timisoara, specializarea „Limba si literatura Rusa - Limba si literatura romana”

- Studii aprofundate „Limba romana in sincronie si diacronie”, 1998 – 2000, Universitatea de Vest din Timisoara.

- Studii postuniversitare „Lingvistica si antropologie”, 2004 – 2005, UVT

- Curs de conversie profesionala – Limba franceza, in cadrul Unitatii de Management a Proiectului pentru Invatamant Rural, 2005 – 2007 Universitatea de Vest din Timisoara.


Institutor: Ramona Jurjonita Ruchtenwald, inst. gradul definitiv

Studii:

- Facultatea de sociopsihopedagogie, specializarea institutor- lb. engleza


Educator: Loredana Lupsasca, educator, gradul definitiv

Studii:

Scoala Postliceala din Baile Herculane, specializarea educator- invatator

Universitatea „Eftimie Murgu” Resita, sectia „ Istorie” 2005 – 2008


Invatatori: Mariana Gorun, inv. gradul I

Studii:

- Liceul Pedagogic – Caransebes

- Universitatea „Spiru Haret”, sectia Sociologie/ Psihologie,2006 – 2009

- Cursul de ,,Formare- informare a invatatorilor incadrati la clasele I- a. II.a

in anul scolar 2003”

- Cursul de ,,Educatie pentru sanatate’’ 2005


Florina Jorz, inv. gradul definitiv

Studii:

- Liceul Pedagogic, Caransebes

- Facultatea de Stiinte economice, specializarea turism- servicii, Universitatea Eftimie Murgu, Resita, 2006- 2009



II. ELEVII

Invatamant prescolar – 21 prescolari

Invatamant primar – 35 elevi

Invatamant gimnazial – 38 elevi







7.2. Si ei s-au realizat prin SCOALA .


Barna Mariana – invatatoare

Berdacicu Bogdan – preot

Bihoi Ion – tehnician silvic

Bogdan Domnica (n. Sofeia ) – asistent medical

Calina Maria (n. Rusu) – economist

Daba Nicoleta – asistent medical

Dariciuc Cristian – preot

Dariciuc Delia – jurist

Dragan Maria (n. Spaia) – invatatoare

Dragan Florentina – farmacista

Goruian Maria – asistent medical

Gorun Mariana – invatatoare

Grecu Florin – economist- viceprimar

Ilia Ion – profesor matematica

Iorgovan Petru – inginer

Iorgovan Petru – jurist

Mandrea Carmen – profesor istorie

Mandrea Petru – invatator

Micsa Maria - inginer

Necsa Lucian – profesor matematica

Olaru Raveca (n. Sofeia) – profesor lb. franceza

Peia Aurel – medic

Peia Maria – invatatoare

Porosnicu Eleonora (n. Bagiu) – asistent medical

Radu Loredana (Oprea) – invatatoare

Sarbu Ionela – asistent medical

Sarbu Marius – agent turism - servicii

Sarbu Karina (n. Dobre)– profesor biologie

Stefoni Ion – preot

Trainoschi Nicolae – inspector silvic

Vincu Maria (n. Daba) - asistent medical

Voica Doru – profesor religie- istorie

Vulpe Aurel - acordeonist

Vulpes Maria – profesor biologie









Bibliografie


*** Caras – Sverin, Mnografie, Ed. Sport – Turism, Bucuresti, 1981

BRATESCU, C., Episcopul Ioan Popasu si cultura banateana, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1995

CORNEANU, N., Aspecte din trecutul invatamantului din Banat, in Mitropolia Banatului, nr. 4-6

GHINOIU, Ion, „Obiceiuri populare de peste an”, Editura fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1997

GUDEA, N., Observatii in legatura cu istoria Banatuluiu in epoca romana, in Banatica, nr. 7, Resita, 1983

HURTUPAN, I., Rezistenta armata in Caras – Severin 1958, Ed. Timpul, Resita, 2000

7. JURMA, G., PETRICA, V., Istorie si arta bisericeasca, Resita 2000

8. MAGIAR, N., Soceni – o perspectiva monografica, Editura Modus P.H., Resita, 2000

9. MARIAN, S. Fl., Nasterea la romani, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000

10. MARIN, W., MUNTEANU, I., Unirea Banatului cu Romania, Muzeul Banatului, Timisoara, 1968

11. RADU P,., ONCIULESCU D. Contributii la istoria invatamantului din Banat pana in anul 1800, Bucuresti, 1977

12. Studiul Universitatii Babes-Bolyai 'Geologia- Geographia”, Cluj, 1961

13. SUCIU, I.D., CONSTANTINESCU, R., Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Timisoara 1980

14. TARCOVNICU, V., Istoria invatamantului din Banat pana la anul 1800, E.D.P., Bucuresti, 1978

15. XENOPOL, A.D., Istoria romanilor, vol. I, Bucuresti, 1985




*** Caras – Severin (Monografie), Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1981, pag.9

orogen= termen din geologie – regiune vasta a scoartei terestre unde au avut loc miscari tectonice intense care au dus la formarea unui lans muntos cutat.

date culese din Studiul Universitatii Babes-Bolyai 'Geologia- Geographia”, Cluj, 1961

din denumirea romana Teudia (Valea Teiului)

despre un depozit de minerale care este mai recent decat rocile in care se gaseste

vezi anexa XII b.

vant rece cu viteza mare asemanator cu bora, care bate primavara dinspre Alpii Dinarici, specific Banatului..

amintim aici cele mai recente inundatii din aprilie 2005 si cele din primavara acestui an - 2006

iorgovan - local

malaiele

vezi anexa IX b.

liorda – local (pronuntat lior-da)

romonita - local

limba oii - local

pojarnic- local

tacin - local

troscotel - local

sceava - local

P. Radu, D. Onciulescu Contributii la istoria invatamantului din Banat pana in anul 1800, Bucuresti, 1977, pag.3

N. Gudea, Observatii in legatura cu istoria Banatuluiu in epoca romana, in Banatica, nr. 7, Resita, 1983, pag. 158

W. Marin, I. Munteanu, Unirea Banatului cu Romania, Muzeul Banatului, Timisoara, 1968, pag. 22

V. Tarcovnicu, Istoria invatamantului din Banat pana la anul 1800, E.D.P., Bucuresti, 1978

V. Tarcovnicu, op. cit.

A.D. Xenopol, Istoria romanilor, vol. I, Bucuresti, 1985, pag. 112

Marturiile invatatorului Aurel Peia, din Ezeris

P. Radu, D. Onciulescu, Contributii la istoria invatamantului din Banat, pana la 1800, Bucuresti, 1977

V. Tircovnicu, Istoria invatamantului din Banat pana la 1800, Bucuresti, 1978, pag. 59

N. Magiar, Soceni – o perspectiva monografica, Editura Modus P.H., Resita, 2000, pag. 10

V. Tircovnicu, op. cit.

vezi anexa XI

V. Tircovnicu, op. cit

informatie culeasa de eleva Viana Bubuioc

anexa V.a

numarul de casa

marturii culese de la Nicolae Berdacicu, veteran de razboi din Ezeris, 86 ani

Hurtupan I., Rezistenta armata in Caras – Severin 1958, Ed. Timpul, Resita, 2000, pag. 57 - 58

I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Timisoara 1980, pag.192, 232.

G. Jurma, V. Petrica, Istorie si arta bisericeasca, Resita 2000, pag. 76-77

idem

G. Jurma, V. Petrica, Istorie si arta bisericeasca, Resita 2000, pag. 76-77

idem

idem

G. Jurma, V. Petrica, Istorie si arta bisericeasca, Resita 2000, pag. 76-77

vezi Anexa V b.

Seminarul Teologic „Ioan Popasu”, din Caransebes

pronaos- partea dinspre usa a unei biserici

anexa IV

V. Tircovnicu, Istoria invatamantului din Banat pana in anul 1800, Bucuresti, 1978, pag. 128-129

vezi Anexa XV

N. Corneanu, Aspecte din trecutul invatamantului din Banat, in Mitropolia Banatului, nr. 4-6, 1968.

P.Radu, D. Onciulescu, Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800, Bucuresti 1977,

pag. 268

idem

idem

C.Bratescu, Episcopul Ioan Popasu si cultura banateana, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1995, pag. 97

Informatiile cu privire la primarii din Ezeris au fost culese de la Petru Voica (Ezeris, nr. 8), invatatorul Petru Mandrea 72 ani (Ezeris, nr. 7) si Dumitru Vulpe (Ezeris, 161)

Din primavara, pana in iarna anului 1989, primaria a fost mutata la Farliug

N. Magiar, Soceni- o perspectiva monografica, Ed. Modus P.H.,2000, pag. 26 (numele primarilor si a viceprimarilor din Soceni)

informatii primite de la contabila Primariei, Georgeta Aionitoaie

informatii culese din monografia satului inceputa, dar neterminata de invatatorul Aurel Peia

informatii culese din monografia satului inceputa, dar neterminata de invatatorul Aurel Peia

informatii culese de eleva Viana Bubuioc

informatii primite de la Maria Durle, refent la primarie.

C. Bratescu, Episcopul I. Popasu si cultura banateana, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1995

conform recensamantului din anul 2002

S. Fl. Marian, Na;terea la romani, Ed. Saeculum I. O Bucuresti, 2000, pag,17

vezi Dictionar de regionalisme

idem.

vezi Dictionarul de regionalisme

idem

o ruda a nasului care ducea traiste mirilor

un material alb purtat de mireasa pana la biserica.

vezi Dictionarul de regionalisme

idem

vezi Dictionarul de regionalisme

idem

idem

vezi Dictionarul de regionalisme

sicriu

date de pomana

priveghi

vezi Dictionarul de regionalisme

idem

vezi Dictionarul de regionalisme

colaci

a numi = a da de pomana

Inaltarea Domnului

Sfintii Mihail si Gavril, pe 8 noiembrie

aceste informatii au fost culese de la Elena Trainoschi - facatoare si Ana Putnic

In alte zone din tara acest obicei se practica in 17 martie, de Alexie. La Alexie se greblau si se maturau ograzile, se aprindeau focuri prin gradini si livezi, se ocoleau casele si acareturile cu tamaie si carpa arsa pentru alungarea serpilor si insectelor. (vezi Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1997)

a taia in ziua de Santoager

Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an”, pag. 171 - 172

unealta de lemn, folosita in industria casnica pentru melitare; zdrobitor, vezi anexa X

magazinul satului

date culese de eleva Maria Chindris




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }