Civilizatia greaca in epoca elenistica

Civilizatia greaca in epoca elenistica

Ultima etapa a civilizatiei grecesti antice este numita elenistica de la numele de „elenisti” care se dadea orientalilor elenizati. Se situeaza intre 323 i. Chr., moartea lui Alexandru Macedon si 30 i.Chr., data sinuciderii Cleopatrei, ultima regina a Egiptului , teritoriu ce facea parte din imperiul grecesc, in acea vreme.

Spre sfarsitul secolului V, statul nordic macedonean, format dintr-un amestec de triburi grecesti si iliro-tracice, se afirma ca un stat monarhic important. Organizatorul acestuia fusese regele Filip al II-lea, care a cucerit coloniile grecesti de pe coasta Traciei, incercand sa-si extinda hegemonia asupra intregii peninsule grecesti. In unele orase-state grecesti, Filip isi avea sustinatori dar exista si o coalitie antimacedoneana, in frunte cu oratorul Demostene, aparator al institutiilor democratice. Coalitia antimacedoneana a fost invinsa de Filip, care a dobandit suprematia asupra intregii peninsule grecesti si a proiectat o campanie impotriva persilor. A fost insa asasinat si generalii sai l-au proclamat rege pe fiul sau, Alexandru, in varsta de 20 de ani.

Cu domnia de 13 ani a lui Alexandu Macedon, numit si cel Mare a inceput o noua epoca istorica, dominata pe toate planurile de personalitatea puternica a acestuia si de intinsele cuceriri pe care le-a facut. Marele sau vis a fost sa uneasca Occidentul si Orientul, intemeind un stat mondial, unitar din punct de vedere politic si militar. A infintat peste 70 de orase in cele mai indepartate parti ale lumii, multe dintre ele primind numele de Alexandria, cel mai insemnat fiind cel din Egipt.

Alexandru a inceput prin a reprima rascoalele din Tracia si Teba, a inaintat in Asia, in Siria, Fenicia. Egiptul l-a primit ca pe un eliberator, fiind proclamat de preotii templului lui Amon ca „fiul Soarelui”, urmas legitim al faraonilor. A cucerit Palestina, Mesopotamia, apoi Babilonul, Suza si Persepolis, centre importante ale regatului persan, ale caror bogatii imense le-a capturat. Dupa uciderea regelui persan Darius al III-lea a fost proclamat regele Persiei. Si-a continuat campanile militare spre rasarit pina in Asia Centrala, a ajuns pe malurile Indusului, si-a continuat expeditiile in India, pe care a intentionat sa o cucereasca dar armata, demoralizata si slabita, s-a opus. Retras de pe malurile Indusului, a inceput sa pregateasca o expeditie maritima in Golful Persic. A murit la 33 de ani, din cauze inca necunoscute cu exactitate. Mult timp s-a crezut ca malaria a fost cea care l-a rapus, recent unii cercetatori au avansat ipoteza ca a fost otravit, probabil neintentionat, leacurile cu care era tratat fiind toxice in cantitatile mari care i se administrau. Desi domnia sa nu a fost lunga, a ramas figura emblematica a unei perioade seculare, si-a pus amprenta personalitatii sale remarcabile asupra organizarii  vietii politice, sociale, economice a unui imperiu imens. Acestea au fost posibile datorita exceptionalelor sale calitati de conducator militar dar si celor intelectuale. A fost un om invatat, profesorul sau de filosofie a fost Aristotel, a incurajat si sustinut cultura artele si stiintele, pe oamenii de cultura si arta din timpul domniei sale