Civilizatia greaca
in epoca elenistica
Ultima etapa a civilizatiei grecesti antice este
numita elenistica de la numele de „elenisti” care se dadea
orientalilor elenizati. Se situeaza intre 323 i. Chr., moartea lui
Alexandru Macedon si 30 i.Chr., data sinuciderii Cleopatrei, ultima
regina a Egiptului , teritoriu ce facea parte din imperiul grecesc,
in acea vreme.
Spre sfarsitul secolului V, statul nordic macedonean, format
dintr-un amestec de triburi grecesti si iliro-tracice, se afirma
ca un stat monarhic important. Organizatorul acestuia fusese regele Filip al
II-lea, care a cucerit coloniile grecesti de pe coasta Traciei, incercand
sa-si extinda hegemonia asupra intregii peninsule grecesti.
In unele orase-state grecesti, Filip isi avea
sustinatori dar exista si o coalitie antimacedoneana,
in frunte cu oratorul Demostene, aparator al institutiilor
democratice. Coalitia antimacedoneana a fost invinsa de Filip,
care a dobandit suprematia asupra intregii peninsule grecesti si
a proiectat o campanie impotriva persilor. A fost insa asasinat
si generalii sai l-au proclamat rege pe fiul sau, Alexandru, in
varsta de 20 de ani.
Cu domnia de 13 ani a lui Alexandu Macedon, numit si cel Mare a
inceput o noua epoca istorica, dominata pe toate planurile de personalitatea puternica a acestuia
si de intinsele cuceriri pe care le-a facut. Marele sau vis a
fost sa uneasca Occidentul si Orientul, intemeind un stat
mondial, unitar din punct de vedere politic si militar. A infintat
peste 70 de orase in cele mai indepartate parti ale lumii,
multe dintre ele primind numele de Alexandria, cel mai insemnat fiind cel din
Egipt.
Alexandru a inceput prin a reprima rascoalele din Tracia si
Teba, a inaintat in Asia, in Siria, Fenicia. Egiptul l-a primit ca pe un
eliberator, fiind proclamat de preotii templului lui Amon ca „fiul
Soarelui”, urmas legitim al faraonilor. A cucerit Palestina, Mesopotamia, apoi
Babilonul, Suza si Persepolis, centre importante ale regatului persan, ale
caror bogatii imense le-a capturat. Dupa uciderea regelui
persan Darius al III-lea a fost proclamat regele Persiei. Si-a continuat
campanile militare spre rasarit pina in Asia Centrala, a
ajuns pe malurile Indusului, si-a continuat expeditiile in India, pe
care a intentionat sa o cucereasca dar armata, demoralizata
si slabita, s-a opus. Retras de pe malurile Indusului, a inceput
sa pregateasca o expeditie maritima in Golful Persic.
A murit la 33 de ani, din cauze inca necunoscute cu exactitate. Mult timp
s-a crezut ca malaria a fost cea care l-a rapus, recent unii
cercetatori au avansat ipoteza ca a fost otravit, probabil
neintentionat, leacurile cu care era tratat fiind toxice in
cantitatile mari care i se administrau. Desi domnia sa nu a fost
lunga, a ramas figura emblematica a unei perioade seculare,
si-a pus amprenta personalitatii sale remarcabile asupra
organizarii vietii politice,
sociale, economice a unui imperiu imens. Acestea au fost posibile datorita
exceptionalelor sale calitati de conducator militar dar
si celor intelectuale. A fost un om invatat, profesorul sau
de filosofie a fost Aristotel, a incurajat si sustinut cultura artele si stiintele, pe oamenii
de cultura si arta din timpul domniei sale
