CONCEPTUL DE CIVILIZATIE
Etimologic, termenul ''civilizatie''
deriva din latina clasica unde adjectivul civilis si
substantivul civilitas desemneaza calitatile generale ale
cetateanului (civis) in relatiile cu ceilalti
cetateni: politetea, amabilitatea. La greci si romani
conditia de cetatean era sinonima cu comportamentul
civilizat. Propriul lor stadiu de organizare sociala il considerau modelul
perfect si suprem al umanitatii. Tot ceea ce era in afara lumii
lor era identificat cu ''barbaria'',
stadiu inferior in raport cu lumea lor civilizata. Civilizatia
romaneasca s-a format sub influenta Apusului (ex Occidente lux); bunurile materiale componente ale
civilizatiei, transformandu-se in deprinderi adaptate la structura temperamentala,
se prefac in valori sufletesti – cultura, ceea ce inseamna
transformarea civilizatiei in cultura (Eugen Lovinescu). Viata
omenirii are doua aspecte: unul teluric, civilizatie, adica
tehnica materiala, altul ceresc – cultura, sau suma tuturor produselor
sufletesti; doua concepte inseparabile si simultane, unul
privind lumea materiala – civilizatia, altul de natura exclusiv
sufleteasca – cultura, fiecare in domeniul propriu si nu intr-o
conlucrare corelativa (Simion Mehedinti).
Lucian Blaga
si Tudor Vianu, filosofi si teoreticieni ai culturii, in perioada
interbelica, cultiva conceptii diferentiate doar prin
nuante. Blaga considera cultura o permanenta, o
continuitate, exprimata printr-o „matrice
stilistica”. Civilizatia
este o modalitate existentiala inferioara culturii. Vianu
apreciaza civilizatia drept cultura sociala
partiala, valoarea tehnico-economica. Conceptul de cultura
ar fi mai cuprinzator, cel de civilizatie unul din aspectele
culturii.
Termenul civilizatie, afirma Alexandru Tanase in lucrarea sa ''Introducere
in filozofia culturii'', a aparut pe la 1766 si a fost introdus
in circulatie de rationalistii secolului al XVIII-lea, in primul
rand de Voltaire si enciclopedistii francezi, pentru a desemna
''vremurile noi'' in raport cu ''epocile intunecate'' anterioare (evident,
feudalismul). Polisemantismul cuvantului ''civilizatie'' s-a pastrat
pana in vremurile noastre. In timp ce unii autori recunosc ca
indreptatit numai termenul de ''civilizatie'', altii
manifesta preferinta pentru termenul de ''cultura'' atunci cand
desemneaza ansamblul vietii materiale si spirituale. Iata,
de exemplu, Kultur din limba germana corespunde in mare masura
cu civilisation din limba franceza, iar culture din scrierile
etnografilor si antropologilor de limba engleza corespunde cu intelesul ce
se confera termenului de civilizatie din alte limbi. Dincolo de aceste dificultati de
ordin semantic, o alta categorie de dificultati tine de
ceea ce efectiv desemneaza termenul de ''civilizatie''. Aceste noi
dificultati se circumscriu intrebarii: ce actiuni si
produse ale actiunii umane intra in sfera civilizatiei? Foarte
multi autori sustin ca de domeniul civilizatiei
apartin toate cuceririle si bunurile tehnico-materiale, ''cultura materiala''. Pentru altii,
termenul ''civilizatie'' se refera la diverse stari ale societatii,
adica la formele elevate de
organizare a societatii. Guizot afirma in acest sens: ''Se
poate spune ca civilizatia este ansamblul elementelor unei vieti
sociale organizate, care au asigurat umanitatii preponderenta sa
asupra altor animale si stapanirea pamantului''.
''Civilizatia'', raportata la cultura, desemneaza cultura
constienta de rosturile si valorile ei. Alteori, dimpotriva,
civilizatia ar fi expresia decaderii culturii, este ''moartea culturii'', cum spune
Spengler.
a. Perspectiva criteriului
social-economic. Ea distinge civilizatiile in raport cu ceea ce Marx
numea ''formatiune
social-economica''. In acest caz civilizatia poarta
denumirea tipurilor istorice fundamentale sub care s-a infatisat
societatea umana: civilizatia primitiva, civilizatia
antica, civilizatia feudala, civilizatia moderna
(capitalista), civilizatia socialista.
b. Perspectiva
criteriului tehnic, proprie indeosebi arheologiei si, uneori,
etnografiei. Pornindu-se de la un unghi de vedere particularizat, cel tehnic,
se distinge intre: civilizatia neolitica, civilizatia
bronzului, civilizatia fierului, civilizatia industriala etc.
Aici criteriul tehnic ramane totusi unul general, el
subordonandu-si sau asociindu-si alte criterii, indeosebi axiologice
si economice, si introduce, intr-o oarecare masura, si o
perspectiva cronologica in raporturile dintre aceste
civilizatii.
c. Perspectiva criteriului
antropologic-cultural. Este folosita indeosebi de istoricii culturii,
inclinati sa puna in evidenta originalitatea aproape
ireductibila a diferitelor culturi si aportul major al diferitelor
popoare la constituirea civilizatiei umane. Astfel, se face distinctie
intre civilizatii ca: egipteana, mesopotamiana,
greco-romana, chineza, indiana etc. Sau, depasindu-se
''spatiul'' unui popor, se identifica ''arii'' de civilizatie
mai largi: europeana, orientala, africana etc. In foarte
multe aspecte, aceasta perspectiva este asemanatoare cu
conceptia etnografiei asupra civilizatiei.
d. Perspectiva criteriului
spiritual. Prin criteriu spiritual se intelege, fie o conceptie
dominanta, care a marcat modul de viata a celor ce au
impartasit-o in masa, fie, mai nou, ''suportul'' informatiei
dominante. Din acest punct de vedere se poate vorbi de civilizatia
budista, crestina, islamica, sau civilizatia
cartii, civilizatia tehnotronica etc.
Perspectiva istoriei (istorica).
''Punctul de vedere istoric asupra civilizatiei, subliniaza Alexandru
Tanase, pune accentul pe raportarea sa la ideea de progres, la dezvoltarea
societatii, civilizatia fiind astfel definita ca o
etapa relativ evoluata in istoria umanitatii, o forma
evoluata de cultura care include folosirea scrisului, existenta
oraselor, aparitia organizarii politice a societatii''.
Din aceasta perspectiva, civilizatia ar fi o etapa tarzie a istoriei
omenirii, al carei inceput s-a facut doar cu cateva mii de ani in
urma, in momentul in care, in anumite zone si la anumite populatii,
s-a depasit stadiul tribal de organizare. Civilizatia
inseamna un ansamblu de realizari in economie, politica,
cultura, care au facut posibila trecerea spre forme mai mobile de
viata. Pentru Alfred Weber, procesul de socializare este bazat pe
continuitate si progresul ireversibil al ratiunii. ''Civilizatia
reprezinta efortul uman de cucerire a lumii naturii si culturii prin
mijloacele inteligentei, in sfera stiintei, tehnicii si
planificarii''. Raymond Aron sustine, la randu-i: ''Civilizatia
cuprinde pe de o parte, orice cunoastere pozitiva asupra naturii si
omului, pe de alta parte, realizarea acestei cunoasteri in tehnica.
Este in acelasi timp proces de cunoastere si acumulare
obiectiva Civilizatia duce la realizarea existentei umane
si la transformarea mediului exterior prin tehnica''.