Civilizatia greaca
in epoca clasica
Aparitia democratiei,
cea mai avansata forma de guvernamant, ce sta la baza
principiilor democratiei moderne, a fost favorizata de o serie de
conditii sociale, economice si politice. Epoca clasica,
situata in secolul V, a debutat cu infruntarile dintre greci si
barbari, respectiv razboaiele cu persii, numite razboaiele
medice.Grecii numeau initial
barbari (barbaroi) pe toti cei care erau straini de etnia lor, de traditiile si principiile
societatii grecesti iar dupa razboaiele cu persii
cuvintul va dobandi conotatiile negative pastrate pana
astazi , de oameni necivilizati.
Istoria consemneaza doua razboaie medice. Puternicul
regat persan, condus de catre imparatul Cirus, apoi de fiul acestuia,
Darius, dorea sa isi extinda suprematia asupra teritoriilor
stapanite de greci. Prima confruntare dintre persi si greci a
avut loc in Asia Mica, al carei tarm fusese ocupat de
secole de greci si a avut ca final anexarea acestuia de catre
imperiul persan condus de Cirus. Populatia de ionieni situata in acea
zona, tratati ca supusi de catre persi trebuind
sa plateasca acestora tribut, s-a revoltat si s-a adresat
celorlalte orase grecesti pentru ajutor. Doar Atena le-a acordat un
ajutor, insuficient, astfel incat unul dintre cele mai importante orase
din Ionia, Miletul, a fost asaltat si distrus de catre persi,
care au pus apoi stapanire pe intreaga Asie greceasca.
Ambitiile lui Darius, urmasul lui Cirus, vizau cucerirea
tuturor tinuturilor grecesti si transformarea Greciei intr-o satrapie
, anexata Persiei. In primul razboi medic, in lupta cu persii de
la Maraton, Atena a fost lipsita de ajutorul altor cetati
grecesti dar, sub conducerea lui Miltiade, au reusit sa-i infranga
pe persi.
Mai tarziu, Xerxes, fiul lui Darius, a pus la punct o gigantica
expeditie de cucerire a grecilor. In fata acestui pericol, 31 de
orase grecesti s-u unit in Liga panelenica de la Corint,
pentru a face fata atacurilor. Au avut loc lupte in diferite locuri,
victoria a inclinat de partea ambelor tabere iar in final persii au fost
infranti la Salamina. Aceasta victorie, despre care a scris istoricul
grec Herodot, a insemnat salvarea Greciei, victoria libertatii contra
oprimarii si supunerii. De acum incolo, civilizatia greaca
va cunoaste o perioada de mare avant pe toate planurile iar Atena, cu
un rol determinant in evenimentele anterioare, va deveni centrul lumii
grecesti. In urma celui de al doilea razboi medic, s-a constituit „Liga
maritima de la Delos”, initial o federatie de state
grecesti cu drepturi egale, in care fiecare oras isi asuma
obligatia de a trimite un numar de soldati si de a
contribui la echiparea si mentinerea unei flote comune. Atena, cu cea
mai numeroasa flota, si-a dobandit treptat rolul de
conducator, prin detinerea puterii executive si conducerea
operatiilor militare (ostilitatile cu persii au mai durat 30 de ani, din initiativa
grecilor). Celorlalte orase-state grecesti li se recunostea,
doar formal,autonomia, astfel incat Liga de la Delos se va transforma intr-un
adevarat imperialism atenian.
Imperialismul atenian si democratia ateniana au
constituit doua realitati, paradoxale pentru mentalitatea
noastra de azi. In secolul V, Atena a atins apogeul puterii si
prestigiului sau, datorita imperiului pe care si l-a creat
si exploatarii in folosul propriu a bogatiilor si
resurselor celorlalte teritorii grecesti. Hegemonia acesteia i-a asigurat
maretia si prosperitatea, in detrimntul aliatilor lor
greci. „In primul rand ideea pe care si-o faceau vechii greci despre
libertate e foarte diferita de ideea pe care a impus-o Revolutia
franceza si anume ca egalitatea si fraternitatea sunt
corolarele libertatii. Grecii antici nu aveau in vedere limitarea
autonomiei unora, a Atenei spre exemplu, pentru a asigura o autonomie
reala aliatilor lor. In mentalitatea lor, extinderea imperiului
insemna si extinderea democratiei.” (subl. ns., P.Leveque, idem).
Mai mult chiar, adauga Leveque, „democratia ateniana nu este
imperialista datorita unui accident, ci prin esenta ei
insasi. Nazuieste, inainte de toate, sa asigure o
viata decenta cetatenilor ei, chiar si celor mai
dezavantajati de soarta. Iar aceasta bunastare nu este
posibila decat prin instaurarea unei politici care sa urmareasca efectuarea unor lucrari
de mari proportii, subventionate de tribut, cu inmultirea
numarului de colonii militare care nu pot fi intemeiate decat prin
confiscarea celor mai manoase pamanturi ale aliatilor.”(idem)
In secolul V, politica Atenei se organizeaza in jurul a doua
partide antagoniste: aristocratii si democratii. Partidele erau
niste coalitii cu interese comune, grupate in jurul unor
personalitati, nefiind partide politice in sensul modern al
termenului. Consolidarea deplina a democratiei ateniene a avut
loc in timpul cand Pericle a fost ales strategul (cea mai inalta
magistratura) acestui oras-stat. Personalitatea lui Pericle, provenit
dintr-o familie nobila, instruit si cultivat, cu remarcabile
calitati de conducator,a dat numele sau intregului secol al V-ea, numit „epoca de aur”
sau „secolul lui Pericle”. El a dominat Atena aproape 30 de ani, a fost reales
strateg timp de 15 ani si a detinut o putere la fel de mare ca un
tiran dar nu a depasit niciodata limitele legalitatii.
Aristotel l-a numit „inteleptul”. In centrul politicii sale interne s-a
aflat idealul democratic (demos- popor, cratos-putere) ale
carui principii de baza erau: egalitatea tuturor in fata legii,
posibilitatea ca toti cetatenii sa duca o
viata decenta, precum si posibilitatea ca reprezentantii tuturor
cetatenilor sa acceada la functiile de conducere
si administrare ale cetatii.
El a instituit „mistoforia”, retribuirea functiilor
publice, caci numai aceasta
permitea tuturor cetatenilor, indiferent de situatia lor
materiala, sa ia cu adevarat parte la administrarea treburilor
publice. Functia de strateg nu era retribuita, ramanand
rezervata claselor superioare. Cetatenia nu era acordata
decat celor nascuti din parinti deja cetateni. Marinarilor,
cavalerilor si hoplitilor li se platea o solda cat timp
erau activi. La Adunarea poporului, un organism existent din perioada
anterioara, participarea constituia o datorie esentiala a
cetatenilor si nu era retribuita.. Exista si
Consiliul celor 500, cu membri alesi in fiecare an prin tragere la
sorti dintre cetatenii care au implinit varsta de 30 de ani.
Avea cate 10 sectii alcatuite din 50 de membri, reprezentanti ai
fiecarui trib. Magistraturile erau anuale si functionau in
cadrul unor colegii, astfel incat toti cetatenii puteau participa
efectiv la viata publica. Dintre acestia, arhontii
aveau atributii religoase si de instruire a proceselor, strategii
se bucurau de o putere considerabila si constituiau puterea
executiva a orasului-stat. Existau numeroase alte functii
secundare, in politie, controlul economic sau finante.
Statul patrona asezamintele de asistenta
sociala si platea celor saraci biletul de intrare la
teatru. Teatrul era socotit in Grecia o forma de educatie
civica, la care trebuiau sa ia parte toti cetatenii.
Pericle a conceput un vast program de lucrari publice, care urmarea
sa ocupe mana de lucru pe de o parte, iar pe de alta parte sa
faca din Atena cel mai frumos oras grecesc. S-au construit in timpul
sau, intre altele, doua ziduri lungi care legau Atena de portul ei,
Pireu, o serie de sanctuare ruinate de atacurile barbarilor, mai ales Acropola,
au fost refacute.
Societatea instituita de democratia ateniana era
bazata insa, ca toate societatile antice, pe
distinctia ce se facea intre oamenii liberi si sclavi. La Atena
sclavii erau tratati cu mai multa omenie, aveau dreptul
sa-si spuna parerile pe fata, sa ia parte la
anumite ceremonii religoase, dispuneau de unele drepturi fata de
atitudinea arbitrara a stapanilor lor, care nu aveau drept de
viata si moarte asupra sclavilor.
Oamenii liberi erau cetateni sau meteci. Metecii erau
strainii stabiliti la Atena si care se bucurau de drepturi
speciale. Nu aveau insa drepturi politice si acela de a poseda proprietati
funciare. Plateau o taxa speciala, aveau de facut anumite
prestatii, isi faceau serviciul militar ca hopliti si
marinari. Cu desavarsire liberi in relatiile lor cu
cetatenii, erau admisi sa ia parte la ceremoniile
religioase si civice si mai ales au jucat un rol de seama in
viata culturala a cetatii. Adesea s-au impus ca mari
comercianti, cei mai bogati dintre ei erau zarafi
(camatari) sau bancheri iar cea mai mare parte din proprietatea
mobiliara se afla in mainile lor. Metecii au ocupat un loc foarte
important in arta, medicina si mai ales filosofie. Cei mai
insemnati filosofi greci, Aristotel, Anaxagoras, Protagoras au fost
meteci, de asemenea arhitectul Hipodamos, constructorul Pireului, pictorii
Zeuxis si Polignot, medicul Hipocrat, Herodot, „parintele istoriei”.
Acestia si altii au fost
primiti cu generozitate de Atena, contribuind din plin la prosperitatea
si gloria ei.
Cetatenilor le era rezervata activitatea politica
si proprietatea funciara, alcatuind o comunitate bazata pe
interese economice si politice. Cei bogati trebuiau sa
plateasca un impozit extraordinar pe veniturile lor si alte
prestatii, precum suportarea cheltuielilor unor primiri de oaspeti ai
Atenei, ale unor festivitati religioase, concursuri de teatru, echiparea
navelor de razboi, patronarea pe timp de un an a unui gimnaziu. Aceste
servicii publice numite „leiturghia” reprezentau un principiu al
democratiei ateniene, conform caruia cel bogat trebuia sa
aiba nu numai beneficii ci si obligatii mai mari decat ale
celorlalti.