Civilizatia greaca in epoca clasica

Civilizatia greaca in epoca clasica

Aparitia democratiei, cea mai avansata forma de guvernamant, ce sta la baza principiilor democratiei moderne, a fost favorizata de o serie de conditii sociale, economice si politice. Epoca clasica, situata in secolul V, a debutat cu infruntarile dintre greci si barbari, respectiv razboaiele cu persii, numite razboaiele medice.Grecii numeau  initial barbari (barbaroi) pe toti cei care  erau straini de etnia lor, de traditiile si principiile societatii grecesti iar dupa razboaiele cu persii cuvintul va dobandi conotatiile negative pastrate pana astazi , de oameni necivilizati.

Istoria consemneaza doua razboaie medice. Puternicul regat persan, condus de catre imparatul Cirus, apoi de fiul acestuia, Darius, dorea sa isi extinda suprematia asupra teritoriilor stapanite de greci. Prima confruntare dintre persi si greci a avut loc in Asia Mica, al carei tarm fusese ocupat de secole de greci si a avut ca final anexarea acestuia de catre imperiul persan condus de Cirus. Populatia de ionieni situata in acea zona, tratati ca supusi de catre persi trebuind sa plateasca acestora tribut, s-a revoltat si s-a adresat celorlalte orase grecesti pentru ajutor. Doar Atena le-a acordat un ajutor, insuficient, astfel incat unul dintre cele mai importante orase din Ionia, Miletul, a fost asaltat si distrus de catre persi, care au pus apoi stapanire pe intreaga Asie greceasca.

Ambitiile lui Darius, urmasul lui Cirus, vizau cucerirea tuturor tinuturilor grecesti si transformarea Greciei intr-o satrapie , anexata Persiei. In primul razboi medic, in lupta cu persii de la Maraton, Atena a fost lipsita de ajutorul altor cetati grecesti dar, sub conducerea lui Miltiade, au reusit sa-i infranga pe persi.

Mai tarziu, Xerxes, fiul lui Darius, a pus la punct o gigantica expeditie de cucerire a grecilor. In fata acestui pericol, 31 de orase grecesti s-u unit in Liga panelenica de la Corint, pentru a face fata atacurilor. Au avut loc lupte in diferite locuri, victoria a inclinat de partea ambelor tabere iar in final persii au fost infranti la Salamina. Aceasta victorie, despre care a scris istoricul grec Herodot, a insemnat salvarea Greciei, victoria libertatii contra oprimarii si supunerii. De acum incolo, civilizatia greaca va cunoaste o perioada de mare avant pe toate planurile iar Atena, cu un rol determinant in evenimentele anterioare, va deveni centrul lumii grecesti. In urma celui de al doilea razboi medic, s-a constituit „Liga maritima de la Delos”, initial o federatie de state grecesti cu drepturi egale, in care fiecare oras isi asuma obligatia de a trimite un numar de soldati si de a contribui la echiparea si mentinerea unei flote comune. Atena, cu cea mai numeroasa flota, si-a dobandit treptat rolul de conducator, prin detinerea puterii executive si conducerea operatiilor militare (ostilitatile cu persii  au mai durat 30 de ani, din initiativa grecilor). Celorlalte orase-state grecesti li se recunostea, doar formal,autonomia, astfel incat Liga de la Delos se va transforma intr-un adevarat imperialism atenian.

Imperialismul atenian si democratia ateniana au constituit doua realitati, paradoxale pentru mentalitatea noastra de azi. In secolul V, Atena a atins apogeul puterii si prestigiului sau, datorita imperiului pe care si l-a creat si exploatarii in folosul propriu a bogatiilor si resurselor celorlalte teritorii grecesti. Hegemonia acesteia i-a asigurat maretia si prosperitatea, in detrimntul aliatilor lor greci. „In primul rand ideea pe care si-o faceau vechii greci despre libertate e foarte diferita de ideea pe care a impus-o Revolutia franceza si anume ca egalitatea si fraternitatea sunt corolarele libertatii. Grecii antici nu aveau in vedere limitarea autonomiei unora, a Atenei spre exemplu, pentru a asigura o autonomie reala aliatilor lor. In mentalitatea lor, extinderea imperiului insemna si extinderea democratiei.” (subl. ns., P.Leveque, idem). Mai mult chiar, adauga Leveque, „democratia ateniana nu este imperialista datorita unui accident, ci prin esenta ei insasi. Nazuieste, inainte de toate, sa asigure o viata decenta cetatenilor ei, chiar si celor mai dezavantajati de soarta. Iar aceasta bunastare nu este posibila decat prin instaurarea unei  politici care sa urmareasca efectuarea unor lucrari de mari proportii, subventionate de tribut, cu inmultirea numarului de colonii militare care nu pot fi intemeiate decat prin confiscarea celor mai manoase pamanturi ale aliatilor.”(idem)

In secolul V, politica Atenei se organizeaza in jurul a doua partide antagoniste: aristocratii si democratii. Partidele erau niste coalitii cu interese comune, grupate in jurul unor personalitati, nefiind partide politice in sensul modern al termenului. Consolidarea deplina a democratiei ateniene a avut loc in timpul cand Pericle a fost ales strategul (cea mai inalta magistratura) acestui oras-stat. Personalitatea lui Pericle, provenit dintr-o familie nobila, instruit si cultivat, cu remarcabile calitati de conducator,a dat numele sau  intregului secol al V-ea, numit „epoca de aur” sau „secolul lui Pericle”. El a dominat Atena aproape 30 de ani, a fost reales strateg timp de 15 ani si a detinut o putere la fel de mare ca un tiran dar nu a depasit niciodata limitele legalitatii. Aristotel l-a numit „inteleptul”. In centrul politicii sale interne s-a aflat idealul democratic (demos- popor, cratos-putere) ale carui principii de baza erau: egalitatea tuturor in fata legii, posibilitatea ca toti cetatenii sa duca o viata decenta, precum si posibilitatea ca  reprezentantii tuturor cetatenilor sa acceada la functiile de conducere si administrare ale cetatii.

El a instituit „mistoforia”, retribuirea functiilor publice, caci  numai aceasta permitea tuturor cetatenilor, indiferent de situatia lor materiala, sa ia cu adevarat parte la administrarea treburilor publice. Functia de strateg nu era retribuita, ramanand rezervata claselor superioare. Cetatenia nu era acordata decat celor nascuti din parinti deja cetateni. Marinarilor, cavalerilor si hoplitilor li se platea o solda cat timp erau activi. La Adunarea poporului, un organism existent din perioada anterioara, participarea constituia o datorie esentiala a cetatenilor si nu era retribuita.. Exista si Consiliul celor 500, cu membri alesi in fiecare an prin tragere la sorti dintre cetatenii care au implinit varsta de 30 de ani. Avea cate 10 sectii alcatuite din 50 de membri, reprezentanti ai fiecarui trib. Magistraturile erau anuale si functionau in cadrul unor colegii, astfel incat toti cetatenii puteau participa efectiv la viata publica. Dintre acestia, arhontii aveau atributii religoase si de instruire a proceselor, strategii se bucurau de o putere considerabila si constituiau puterea executiva a orasului-stat. Existau numeroase alte functii secundare, in politie, controlul economic sau finante.

Statul patrona asezamintele de asistenta sociala si platea celor saraci biletul de intrare la teatru. Teatrul era socotit in Grecia o forma de educatie civica, la care trebuiau sa ia parte toti cetatenii. Pericle a conceput un vast program de lucrari publice, care urmarea sa ocupe mana de lucru pe de o parte, iar pe de alta parte sa faca din Atena cel mai frumos oras grecesc. S-au construit in timpul sau, intre altele, doua ziduri lungi care legau Atena de portul ei, Pireu, o serie de sanctuare ruinate de atacurile barbarilor, mai ales Acropola, au fost refacute.

Societatea instituita de democratia ateniana era bazata insa, ca toate societatile antice, pe distinctia ce se facea intre oamenii liberi si sclavi. La Atena sclavii erau tratati cu mai multa omenie, aveau dreptul sa-si spuna parerile pe fata, sa ia parte la anumite ceremonii religoase, dispuneau de unele drepturi fata de atitudinea arbitrara a stapanilor lor, care nu aveau drept de viata si moarte asupra sclavilor.

Oamenii liberi erau cetateni sau meteci. Metecii erau strainii stabiliti la Atena si care se bucurau de drepturi speciale. Nu aveau insa drepturi politice si acela de a poseda proprietati funciare. Plateau o taxa speciala, aveau de facut anumite prestatii, isi faceau serviciul militar ca hopliti si marinari. Cu desavarsire liberi in relatiile lor cu cetatenii, erau admisi sa ia parte la ceremoniile religioase si civice si mai ales au jucat un rol de seama in viata culturala a cetatii. Adesea s-au impus ca mari comercianti, cei mai bogati dintre ei erau zarafi (camatari) sau bancheri iar cea mai mare parte din proprietatea mobiliara se afla in mainile lor. Metecii au ocupat un loc foarte important in arta, medicina si mai ales filosofie. Cei mai insemnati filosofi greci, Aristotel, Anaxagoras, Protagoras au fost meteci, de asemenea arhitectul Hipodamos, constructorul Pireului, pictorii Zeuxis si Polignot, medicul Hipocrat, Herodot, „parintele istoriei”. Acestia si  altii au fost primiti cu generozitate de Atena, contribuind din plin la prosperitatea si gloria ei.

Cetatenilor le era rezervata activitatea politica si proprietatea funciara, alcatuind o comunitate bazata pe interese economice si politice. Cei bogati trebuiau sa plateasca un impozit extraordinar pe veniturile lor si alte prestatii, precum suportarea cheltuielilor unor primiri de oaspeti ai Atenei, ale unor festivitati religioase, concursuri de teatru, echiparea navelor de razboi, patronarea pe timp de un an a unui gimnaziu. Aceste servicii publice numite „leiturghia” reprezentau un principiu al democratiei ateniene, conform caruia cel bogat trebuia sa aiba nu numai beneficii ci si obligatii mai mari decat ale celorlalti.