Vitaminele

Vitaminele

Vitamina' este un termen dat unor substante de catre Casimir Funk (descoperitorul primei vitamine; B₁) in 1912 , insemnand 'amina vitala'. Aceasta denumire se mentine si azi, desi, dupa cum se stie, exista vitamine care nu contin grupari aminice (NH₂).
  Vitaminele sunt catalizatori biologici (activeaza enzime sau intra in constitutia acestora, sub forma de coenzime), lipsa lor conducand la franarea sau blocarea proceselor metabolice . Acesti compusi bio joaca un rol rol functional important in cresterea si dezvoltarea organismelor precum si in buna functionare a celulelor, tesuturilor si organelor.
 

Din vitamine sau cu ajutorul lor, se sintetizeaza numeroase coenzime,enzime sau sisteme enzimatice, care intretin toate functiile fiziologice ale omului.
  Organismul omului 'fabrica' in foarte mica masura vitamine, in timp ce plantele si microorganismele - unele apartinand microflorei intestinale, poseda capacitatea de a biosintetiza, uneori in cantitati mari, astfel de substante.
  Vitaminele nu se pot depozita in corp, decat in cantitati mici si din acest motiv, omul are nevoie in permanenta de surse exterioare (exogene) care sa contina astfel de compusi .

1. Clasificare si reprezentantii cei mai importanti

Dupa solubilitate exista 2 categorii mari de vitamine; cele hidrosolubile (dizolvabile in apa) si cele liposolubile (dizolvabile doar in grasimi). Vitaminele liposolubile sunt: vitamina A, vitaminele D, vitaminele E, vitaminele F, vitaminele K. Toate celelalte vitamine sunt hidrosolubile.
  Denumirea vitaminelor se face pe baza a 3  criterii: nomenclatura alfabetica, actiune fiziologica, si structura chimica, asa cum se poate vedea in tabelul de mai jos :

Sursele alimentare de vitamine sunt prezentate in capitolele care fac referire la consunul si patologia diverselor alimente .

1.1.Necesarul de vitamine si sursele naturale de vitamine:

Vitamina A  

Necesar zilnic: 800 µg  .

Carenta genereaza: cecitate, dificultati de acomodare a ochilor, deshidratarea pielii, probleme ale unghiilor. Supradozarea da cefalee frontala, ameteala, voma, vedere incetosata, iritabilitate, caderea parului, splina marita .

Se gaseste in : kiwi, broccoli, morcovi, usturoi, ceapa, nap, rosii, spanac, piersic, agud, castan, banane, ananas, cereale, coacaze, zmeura, dude, caise, lamai, portocale, macese, fructe oleaginoase (uleiuri vegetale), boabe de grau, galbenus de ou, lapte integral, smantana, unt, ficat de peste (morun), sfecla rosie, loboda, patrunjel, prune uscate, afine, mure, nuci, pepene verde, capsuni, zmeura, dovleac, macris, frunze de ridichi, plamanarica, siminoc .

Vitamina B₁ :

Necesar zilnic: 1.4 mg

Carenta genereaza: palpitatii, tulburari nervoase, beri-beri. Supradozarea duce la cresterea ritmului cardiac, scaderea presiunii sangelui, cefalee, slabiciune, convulsii, reactii alergice .

Se gaseste in: coaja grauntelor (grau, orez), vegetale , ca : nuci, leguminoase, arahide, in majoritatea legumelor si a fructelor, in drojdii. Infuzie si macerat la cald de pelin, coacaz negru, melisa, menta, afin, paltin, rozmarin, verbina, tei, secara, mazare verde, fasole verde, ceapa verde, spanac, ardei gras, varza rosie, cartofi, pastarnac, conopida, loboda, varza alba, cirese, piersici, catina, frunze de ridiche .

Vitamina B2 (riboflavina)

Necesar zilnic: 1.6 mg

Carenta genereaza: tulburari de vedere, nevroze, dermatite. Supradozarea duce la colorarea urinei in portocaliu.

Se gaseste in: aceleasi alimente ca si vitamina B1- drojdii, germeni de cereale, frunze de vegetale, caise, in lapte, in galbenus de ou, in ficat, in polen, mazare verde, spanac, fasole, varza, morcovi, vinete, nuci, alune, prune uscate, pere, piersici, cirese, coacaze, catina, patrunjel, frunze de ridiche, papadie, kiwi, avocado .

Vitamina B3 (PP) - niacina, nicotinamida

Necesar zilnic: 2 mg

Carenta genereaza: dermatite, pelagra, dementa, tulburari nervoase. Supradozarea duce la cefalee, diaree, voma, inrosirea pielii, mancarime, respiratie grea.

Se gaseste in: germeni de grau, in drojdii, invelisul graului si orezului, legume si fructe proaspete, banane, kiwi, piersici, rosii, broccoli, cartofi, ciuperci, morcovi, porumb, polen.

Vitamina B5 (acid pantotenic)

Necesar zilnic: 6 mg

Carenta duce la : melalgie, dureri severe in picioare, parestezie.

Se gaseste in: drojdii, galbenus de ou, vegetale, laptisor de matca, varza, tarate, arahide, banane, portocale, cartof, conopida, morcovi, dovlecei, broccoli, avocado .

Vitamina B6 (piridoxina)

Necesar zilnic: 2 mg

Carenta genereaza: anemie, tulburari neurologice, leziuni cutanate. Supradozarea duce la ritm respirator rapid, pierderea coordonarii musculare, paralizii.

Se gaseste in: vegetale verzi, invelisul unor graunte, soia, cartofi, drojdii, galbenus de ou, polen, varza, mazare, salata, fasole, spanac, portocale, pere, banane, rosii, mere, afine, capsuni, struguri, catina, pepene rosu, morcovi.

Vitamina B8 (H) - biotina

Necesar zilnic 0.15 mg

Carenta genereaza: eczema, dereglari ale metabolismului, anorexie, alopecie, depresie, insomnie.

Se gaseste in: drojdii, arahide, varza, ciuperci, mazare, morcovi, rosii, spanac.
Albusul de ou se comporta ca o antivitamina H.

Vitamina B9 (acid folic)

Necesar zilnic: 200 µg

Carenta genereaza: anemie, leziuni ale mucoaselor. Supradozarea poate produce probleme ale sistemului nervos central.

Se gaseste in: frunze verzi, spanac, sparanghel, castraveti, morcovi, cartofi, drojdii, banane, capsuni, kiwi, mure, portocale, rosii, avocado, broccoli, ceapa, dovlecei, mazare, porumb. Poate fi sintetizat de intestinul subtire.

Vitamina B12 (ciancobalamina)

Necesar zilnic: 1 µg

Carenta genereaza: oboseala, anemie megaloblastica, scaderea acuitatii vizuale.

Se gaseste in: drojdii, legume verzi, alge, germeni de griu, orez, malt, peste de mare, oua, lapte.

Vitamina C

Necesar zilnic: 60 mg

Carenta genereaza: sangerari ale mucoaselor, scaderea imunitatii, fragilitate vasculara. Supradozarea duce la diaree.

Se gaseste in: varza, rosii, patrunjel, asmatui, tarhon, grep, castane, macese, polen, germeni de fasole, mazare, soia, coacaz negru, portocala, lamaie, spanac, cartof, nap, macris, ardei iute, hrean, marar, loboda, capsuni, visine, ridiche, mere, kiwi, broccoli, struguri, porumb, pepene galben, frunze de plamanarica, urzici, catina, scoruse, frunze de ciubotica cucului.

Vitamina C2 (P) - flavone, flavonoizi

Necesar zilnic: nu exista date.

Carenta genereaza: fragilitate vasculara, tulburari gastrointestinale.

Se gaseste in: germeni de grau, uleiuri vegetale, vegetale proaspete, lapte, unt, galbenus de ou, polen.

Vitamina D (calciferol, cholecalciferol)

Necesar zilnic: 5 µg

Carenta genereaza: osteoporoza, rahitism, gingivite, insomnia. Supradozarea determina cefalee, pierderea apetitului, voma, ameteala, dureri osoase si slabiciune musculara, deteriorarea rinichilor, depozite de calciu.

Se gaseste in: ciuperci. In corp variaza in functie de expunerea la ultraviolete.

Vitamina E (tocoferol)

Necesar zilnic: 10 mg - Nu se ia in acelasi timp cu suplimente cu fier.

Carenta genereaza: inflamatii cronice, malnutritie, imbatranire. Supradozarea duce la aparitia stariilor de ameteala, cefalee, oboseala, probleme de vedere,  si tulburari de coaculabilitate ale sangelui .

Se gaseste in: cereale germinate, uleiuri vegetale, legume, banane, kiwi, mere, mure, salata, creson, spanac, patrunjel, mazare, polen, secara (germeni), frunze de sfecla si morcovi.

Vitamina F

Reprezinta o asociere de acizi grasi esentiali (linoleic ,linolenic si arachidonic ) codificati sub denumirea generica de vitamina F, denumire care pana in prezent nu a fost acceptata .

Necesar zilnic: nu exista date precise ,putand fi luat in considerare necesarul de acizi grasi esentiali,cunoscuti ca vitamina F,asa cum aratam anterior .

Carenta genereaza: accidente vasculare, unghii fragile, deshidratarea pielii.

Se gaseste in: uleiuri vegetale pure extrase la rece (floarea soarelui, nuci, alune, rapita, mac de gradina, inisor).

Vitamina K

Necesar zilnic: nu exista date precise.

Carenta genereaza: malnutritie, tulburari gastrointestinale, hemoragii, deteriorarea ficatului.

Se gaseste in: legume verzi, mazare, cartof, rosie, varza, spanac, urzici, frunze de castan, in unele fructe, matase de porumb, frunze de traista ciobanului.

Inozitol

Necesar zilnic: nu exista date.

Carenta genereaza: eczema, alopecie, constipatie, colesterolemie, probleme oculare.

Se gaseste in: fructe, nuci, alune, varza, drojdie, lapte, iaurt.

2.1. Alte vitamine

2.1.1. Biotina

Biotina, numita si vitamina B₇, B₈ sau H, este o substanta implicata in metabolism, jucand un rol activ si in sanatatea pielii si a parului

Este o substanta care exercita activitate biologica la om, atunci cand se afla sub 2 forme; α- biotina si β- biotina .
  In natura, acesti compusi se gasesc liberi (in plante) sau insotesc aminoacizii sau proteinele , formand cu acestia complexe din care se elibereaza prin hidroliza. Prin combinarea biotinei cu lizina se obtine cel mai activ derivat al vitaminei  B₈, si anume biocitina. Cele mai importante cantitati de biocitina se afla in drojdii, de unde rezulta un alt aspect practic de valorificare a acestora in procesele fermentative din industria alimentara, contribuind la imbogatirea produselor alimentare finale cu aceasta vitamina
  Inlocuirea unor elemente din molecula biotinei duce la formarea unor structuri biotinice cu activitate vitaminica mai slaba .
  Prin cresterea sau descresterea catenei laterale se formeaza analogi structurali inactivi (care nu prezinta activitate vitaminica)
  Toate formele active pentru om sunt dextrogire (D).

2.1.2. Proprietatile biotinei

Biotina este termostabila, rezistenta la actiunea acidului clorhidric din stomac, labila sub activitatea altor acizi sau baze tari. Se degradeaza la temperaturi joase (se distruge prin refrigerare) sau la viraje bruste de temperatura (prajire in ulei incins). Prin pasteurizare se distruge aproape in intregime. La prepararea termica a hranei, daca se creste treptat temperatura, pierderile de biotina sunt doar de 20%.
  Biotina libera este solubila in apa. Complexele biotinice sunt insolubile in apa sau in lipide, dar elibereaza biotina libera  (cu unele exceptii) sub actiunea acidului clorhidric din stomac.
  Biosinteza biotinei este realizata in cantitate mare de catre microflora intestinala.
  Biosinteza, absortie si activitatea biotinei este franata de antagonisti ca: alcoolul, estrogenii, sulfamidele, antibioticele, hrana conservata,grasimile saturate. Dintre substantele care stimuleaza activitatea biotinei, enumeram: aminoacizii esentiali,acizii grasi mononesaturati si polinesaturati, acidul lactic, vitamina A, vitamina PP.
  Probioticcele,prebioticele si simbioticele , prin stimularea microflorei intestinale, pot aduce organismului mai multa biotina decat orice sursa exterioara de alimente sau suplimente.

2.1.3. Activitatea vitaminica si bioterapeutica a biotinei

Biotina intervine in toate metabolismele fiind un coferment al multor sisteme enzimatice. Are un rol deosebit de important atat in degradari cat si in sinteze si neosinteze
  Carenta in vitamina B₈ este relativ rara, datorita biosintezelor intestinale. Albusul de ou crud poate provoca stari de insuficienta din cauza prezentei ovidinei. In mod secundar, hrana saraca in biotina precum si anaciditatea gastrica poate provoca simptome de insuficienta.  Daca magneziul este deficitar, biotina nu este activata, iar in aceste conditii, functia vitaminica a acestei substante este mult diminuata.
  Carenta in biotina se manifesta prin: dermatite ale degetelor picioarelor si mainilor, dermatita seboreica sau xerodermie (piele uscata cu aspect cenusiu), astenie, astenie mialgica, anorexie, greata, hipercolesterolemie, caderea parului, incaruntire precoce, descuamarea pielii, oprirea cresterii la copii, etc.. Primele semne ale deficitului se exteriorizeaza prin starii de neliniste, ameteala, irascibilitate, modificari ale mucoasei gurii, dureri de cap.
  Suplimentarea surselor de biotina (175-500 g zilnic) aduce beneficii organismului chiar daca nu exista vreun deficit vitaminic, mai ales in cazul unor afectiuni, ca:  hepatita, steatoza hepatica, ciroza, ateroscleroza, diabet, schizofrenie, boala lui Parkinson, distrofie musculara, depresie, anxietate.
  Biotina intarzie incaruntirea si caderea parului, calmeaza durerile musculare, ajuta la vindecarea eczemelor si a dermatitelor .

2.1. Surse naturale bogate in biotina:

Biotina din nuci, dar si din alte oleaginoase tari (arahide, migdale, alune) este 'prinsa' in complexe proteice din care se elibereaza greu, motiv pentru care, se poate considera ca aceste vegetale sunt mai degraba sarace in biotina .

2.2. Colina

Colina favorizeaza biosinteza fosfolipidelor in ficat, pe care apoi le pune in circulatie. In absenta acestei substante ficatul se infiltreaza cu grasimi (steatoza hepatica).
  Colina are asupra colesterolului o actiune oxidativa (degradanta).

Acidul paraaminobenzoic (PAB, PABA) si esterii sai

PABA si esterii sai, prezinta proprietati antioxidante,probiotice, stimulente asupra melanogenezei (formarea pigmentilor) si imunizante.
  Cei mai importanti esteri a acidului paraaminobenzoic sunt anestezina si novocaina (procaina), ultima fiind numita vitamina H₃ de catre dr. Ana Aslan si folosita ca vitamina antiimbatranire .

2.3. Carnitina

Carnitina, numita si vitamina T, este un aminoacid cu functie pancreotropa (stimuleaza pancreasul).
  Vitamina T reduce masa adipoasa si trigliceridelemia

In 1920 s-a descoperit o substanta esentiala pentru insecte, care le asigura  dezvoltarea si care face posibila metamorfozarea lor.
  Initial, s-a descoperit ca viermele de faina ,Tenebrio molior, nu se poate dezvolta si supravietui in lipsa unei substante indispensabile care a fost numita factor T, dupa numele viermelui . Dupa ce cercetarile s-au extins, s-a observat ca factorul T , este un un element indispensabil de crestere pentru majoritatea insectelor, intervenind si in metamorfozarea acestora. Astfel, factorul T,  a primit denumirea de vitamina T .
  Dupa 55 de ani de la descoperirea factorului T, s-a constat ca acesta actioneaza activ si la om (1975).  Cu aceasta ocazie vitamina T a primit denumirea de carnitina .

Carnitina este o trimetilbetaina a acidului betahidroxigamaaminobutiric, fiind in fond un aminoacid , insa nu se stie cu precizie cum intra si se leaga instructura proteidelor.

Carnitina-formula de structura -enantiomeri

Formele sub care se gaseste carnitina sunt:
  - L-carnitina (forma activa),
  - D-carnitina (forma inactiva din punct de vedere biologic),
  - L-acetil carnitina (derivat al formei active).

2.3.1. Bioactivitatea carnitinei la om

Desi actiunea carnitinei asupra organismului uman nu este nici pana azi pe deplin elucidata, se stie ca indeplineste un rol biochimic de donor de grupari metilice (agent de metilare). Prin aceasta activitate, carnitina se dovedeste a fi o substanta pancreotropa (stimuleaza secretia pancreatica). In pancreas, carnitina accelereaza mai ales productia de hormon lipocaic, substanta care indeplineste un rol lipotrop activ.
  Carnitina mai intervine in metabolismul lipidelor accelerand degradarea  grasimilor, cu efect mai ales asupra trigliceridelor. Vitamina T , reduce masa adipoasa si triglicerolemia.
  In mod natural, actiunea carnitinei la toate mamiferele se desfasoara in analogie cu betaina si colina.
  Carnitina sintetica si semisintetica se foloseste astazi frecvent ca supliment  (pentru sportivi, pentru slabit). Pe termen scurt (este un supliment relativ nou) nu s-au constat efecte secundare la administrarea carnitinei, dar este posibil, ca din cauza efectului stresant exercitat asupra pancreasului, sa dauneze sanatatii, daca se administreaza pe perioade lungi.
  Carnitina exogena nu este esentiala pentru om, deoarece organismul o poate sintetiza din aminoacizi (lizina, metionina, betaina). Mai mult, organismul sintetizeaza in mod natural derivatul activ al carnitinei, L-acetil carnitina, care indeplineste si rolul de mediator in transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul (este un precursor al acetilcolinei) fiind totodata si un neuroprotector.
  L-acetil carnitina este o substanta endogena destul de importanta, care ajuta la intarirea memoriei si care diminuaza sau intarzie aparitia simptomelelor specifice maladiei Alzheimer.
  Inainte de a se miza pe efectul terapeutic al carnitinei, este recomandat sa se verifice daca nivelul celor trei aminoacizi (lizina, metionina, betaina) este optim, deoarece ei sunt cu adevarat importanti pentru corp si pot inlocui in mare masura actiunea carnitinei .

2. Acidul pantotenic

Acest compus, ca coferment, participa activ in reactiile metabolice accelerand degradarea glucidelor si contribuind la biosinteza unor lipide (acizi grasi, fosfatide, steroli).
  Acidul pantotenic stimuleza cresterea, tonifica respiratia, ajuta la combaterea anemiei, echilibreaza metabolismul

2.5. Acidul folic si folatii

Acidul folic este un constituent al asa numitelor enzime folate, care au un rol important in biosinteza vitaminei B₁ precum si in hematopoieza. Acidul folic ajuta la vindecarea a diferitelor tipuri de anemie, avand efecte favorabile atat asupra biosintezei eritrocitelor cat si a cresterii continutului lor in hemoglobina.

2.6. Inozitol

Necesar zilnic: nu exista date.

Carenta genereaza: eczema, alopecie, constipatie, colesterolemie, probleme oculare.

Se gaseste in: fructe, nuci, alune, varza, drojdie, lapte, iaurt.

3. Covitaminele

Covitaminele sunt substante, de obicei tot din randul vitaminelor, in prezenta carora actiunea unei vitamine este mai eficienta. De exemplu, din punctul de vedere al vitamina F, vitamina E este o covitamina, deoarece prezenta celei din urma ii creste eficienta, primeia

Provitaminele

Provitaminele sunt substante inerte (fara actiune biologica), inactive, care se transforma ulterior (in organism) in vitamine, fiind precursori a acestora. Cea mai cunoscuta provitamina este carotenul (provitamina A), care este precursorul  vitaminei A

5. Previtaminele

In cazul unor substante, intre provitamine si vitamine, se formeaza compusi intermediari care poarta denumirea de previtamine, asa cum se poate vedea din exemplul de mai jos:

6. Vitagenele

Vitagenele sunt substante care se gasesc in tesuturi si in celule, unde prezinta o activitate  vitaminica secundara, care nu este indispensabila vietii.
  In timp ce vitaminele, fiind biocatalizatori, nu indeplinesc in mod direct vreo functie structurala, plastica sau energetica, vitagenele poseda intr-o oarecare masura aceste proprietati .

7. Antivitaminele

Antivitaminele sunt substante cu structura asemanatoare vitaminelor, dar care nu prezinta activitate asupra organismului uman. Prin faptul ca poseda structuri apropiate de cele ale vitaminelor, antivitaminele adera la substraturile specifice vitaminelor, anihiland posibilitatea de actiune ale acestora. In consecinta, antivitaminele pot provoca stari carentiale (hipovitaminoze)

8. Avitaminoze, hipovitaminoze, poliavitaminoze, hipervitaminoze si intolerantele la vitamine-generalitati

 Lipsa vitaminelor din organism produc stari grave, din fericire de cele mai multe ori reversibile, numite avitaminoze. Daca in corp vitaminele sunt insuficiente, se instaleaza situatii carentiale care poarta denumirea de hipovitaminoze. Atunci cand mai multe vitamine lipsesc concomitent din organism, se produc boli cauzate de poliavitaminoze.
  Poliavitaminozele apar mai frecvent la oameni spre sfarsitul iernii, din cauza uni consum mai indelungat de alimente uscate, cu un continut scazut de vitamine si a unui consum redus de fructe si legume in stare proaspata .
  Starile de hipovitaminoza, mai rar cele de avitaminoza, pot sa apara ca o consecinta a unui aport insuficient de vitamine sau provitamine din alimentate (cauze exogene) sau din cauze endogene (absortie deficitara, capacitate redusa de transformare a provitaminelor in vitamine, diminuarea capacitatii de depozitare a vitaminelor in tesuturi, degradarea florei intestinale, etc.).
  Prin administrarea indelungata sau abuziva a unor suplimente farmaceutice sau a unor medicamente cu vitamine, se poate instala fenomenul de hipervitaminoza. Hipervitaminoza prin alimentatie este posibila in cazul unor provitamine si vitamine liposolubile, mai ales A si E, provenite dintr-un consum indelungat de: ficat de peste, untura de peste, sucuri de legume cu mult caroten (morcovi, sfecla rosie).
  Nu s-au semnalat stari de hipervitaminoza prin consum alimentar  in cazul vitaminelor hidrosolubile.
  Hipervitaminozele se manifesta asemanator hipovitaminozelor si uneori pot produce intoxicatii.
  Pe langa starile de carenta sau de exces, mai pot aparea, la unele persoane, manifestari de intoleranta fata de vitamine. Cel mai des se intalneste intoleranta la vitamina B₁. Nu se recomanda administrarea tiaminei prin suplimente sau medicamente la gravide, deoarece fatul poate fi intolerant, ceea ce poate determina malformatii la copil .