Rolul victimei in comiterea infractiunii

Rolul victimei in comiterea infractiunii

In cadrul legislatiei noastre, atat in Codul penal cat si in Codul de procedura penala, privitor la raportul infractor-victima, atentia este concentrata maximal asupra celui care savarseste fapta antisociala si mult mai putin asupra celui ce suporta efectele directe ale comiterii infractiunii, mai ales in cazul infractiunilor de violenta (omor, lovituri cauzatoare de moarte, viol, talharie etc.).

Desi victimei i s-a acordat mai putina atentie din partea legiuitorului, analiza si cunoasterea locului si rolului pe care acesta il ocupa atat in activitatea infractionala, cat si in cea judiciara (depistarea si sanctionarea infractorului) contribuie, pe de o parte, la formarea unor recomandari pentru conduita preventiva si autoprotectiva in raport cu pericolul victimizarii si, pe de alta parte, la o mai rapida si mai corecta aplicare a legii in cazul savarsirii infractiunilor. Prin victima intelegem "orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale"¹⁶.

Dupa cum reiese din aceasta definitie, precum si din precizarile altor autori¹⁷, victima inseamna intotdeauna fiinta umana, desi este necesar sa se faca o serie de precizari si in acest sens. Astfel, daca este clar ca nu pot fi considerate drept victime obiecte distruse de raufacatori sau institutii prejudiciate de activitatile acestora, in ceea ce priveste persoana victimizata (victima propriu-zisa), trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de persoane care, de asemenea, pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura. Victima este persoana care, "fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, ajunge sa fie jertfita in urma unei actiuni sau inactiuni criminale"¹⁸. De aceea , nu pot fi considerate victime cazuri precum :

politisti care, in indeplinirea misiunilor, sunt raniti sau isi pierd viata ;

luptatorii in confruntari militare ;

initiatorul actiunii criminale care isi pierde viata ;

infractorul ce-si pierde viata in cazul legitimei aparari.

Din punct de vedere istoric, radacinile academice ale victimologiei sunt legate de o serie de lucrari aparute in perioada anilor 1940 si 1950. S-a considerat ca victimele sunt elemente valoroase de studiu, deoarece ele apar ca jumatate a "diadei" (perechii). Printre primii oameni de stiinta care s-au considerat ei insisi "victimologi" se numara : Mendelsohn (1940) - care a examinat rezistenta oferita de victimele violului ; von Hentig (1948) - care s-a ocupat de vulnerabilitatea presupusa a unor categorii de indivizi, cum ar fi cei foarte tineri, cei foarte batrani, imigrantii recenti, membrii unor grupuri minoritare, cei cu tulburari mentale ; Wolfgang (1958) - care a studiat unele categorii de indivizi, luand in atentie factori precum varsta, sexul, rasa etc., ale caror actiuni au contribuit la moartea lor violenta.

In perioada anilor 1960 si 1970, criminologii si reformatorii au argumentat ca insusi infractorii au fost victime ale saraciei, pregatirii scolare insuficiente, lipsei locurilor de munca, discriminarii, relatiilor familiale dezorganizate si altor justitii sociale. Incepand cu anul 1970, victimologia devine tot mai mult o arie de specializare, iar astazi, ea este studiata, in S.U.A, in peste 150 de colegii si universitati¹⁹.

Desi exista multe aspecte ce tin de relatia infractor-victima de care se intereseaza victimologii, cel mai important dintre ele se refera la faptul daca victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura antisociala impotriva lor. O asemenea intrebare nu este desigur noua, ea fiind intalnita inca din antichitate dar, mai ales, in cadrul lucrarilor reprezentantilor scolii pozitiviste italiene (Lombroso,Garofalo, Ferri). Intr-un mod mult mai clar aceasta problema apare in lucrarea lui Hans von Hentig "Criminalul si victima sa" (1948), in care sunt evidentiate posibilitatile de interactiune dintre infractor si victima, cu efecte victimizante asupra orcaruia dintre cei doi parteneri ai cuplului interpersonal.

T. Bogdan si colab. - "Comportamentul uman in procesul judiciar",M.I., Serviciul editorial si cinematografic, Bucuresti, 1983, pag.93

R.Lerner - "Some Remarks on the Main Problems of Victimology", in Socilogical Abstracts, 1973, december, suppl., nr.38.

T. Bogdan si colab.. - Op.cit., pag. 93.

A. Carmen - "Crime, Victims. An Introduction to Victimology", BrooKs/Cole Publishing Company, Pacific Grave, California, 1990, pag.9.

Introducand notiunea de "victima activanta", prin care se intelege rolul jucat de victima in declansarea mecanismelor latente ale infractorilor, von Hentig ajunge la concluzia ca, direct sau indirect, si victima poarta o parte de vina in desfasurarea actiunii infractionale²⁰. Pe linia sustinerii ideii ca victima poarta o anumita raspundere in desfasurarea activitatii infractionale a aparut si conceptul de "potential de receptivitate victimala", propus de B.Mendelsohn (1956)²¹, care inseamna gradul de vulnerabilitate victimala a unui individ, acesta fiind conditionat de o multitudine de factori, precum : varsta, sexul, aspectul bio-constitutional, pregatirea socio-culturala, I.Q., caracteristici psihocomportamentale. De exemplu, neglijenta, superficialitatea, exagerarea eului etc. pot corela cu valori crescute ale nivelului vulnerabilitatii victimale.

Studiile si cercetarile efectuate au scos in evidenta o multitudine de aspecte care conduc la concluzia ca raportul infractor-victima este mult mai complex, fiind necesara analiza mecanismelor si parghiilor de ordin psihologic si psihosocial din cadrul structurii relatiei interpersonale, care ajuta mult mai bine la evidentierea situatiei reale decat operarea disjunctiva din perspectiva strict judiciara.

Iata, spre exemplu, cateva rezultate ale studiilor statistice²² :

peste tot in lume numarul victimelor este mai mare decat al infractorilor, ceea ce inseamna ca un infractor este capabil sa faca mai multe victime ;

riscul victimal (riscuri grave, omucideri, lovituri cauzatoare de moarte etc.) este sensibil mai mare la barbati decat la femei ;

in 80% (dupa S. Schaffer) din omuciderile sau ranirile grave, criminalul si victima au fost fie rude, fie cunostinte apropiate si numai in procent de 20% terte persoane sau persoane straine ;

cei care ucid, de regula, sunt cu 5-10 ani mai tineri decat victimile lor (dupa Marvin Wolfgang, 1976) ;

in ceea ce priveste varsta victimelor, la femei rata cea mai mare a victimizarii apare la 20-29 de ani, iar la barbati, la 30-39 de ani ;

in cazurile de omucidere si a altor infractiuni grave, violente, 50% din victime au avut antecedente penale.

In ceea ce priveste evaluarea procesului de victimizare la nivel societal, unii autori arata ca este posibil sa se utilizeze procedee de calcul a ratelor victimizarii²³. Acestea pot fi calculate, construind un raport ce are la numarator, numarul de victimizari pe an, rezultat in urma unor anchete, si la numitor, numarul de persoane din cadrul statului. Rezultatul este apoi multiplicat cu 1000. Astfel, in S.U.A., in 1987, au fost estimate 5.660.570 crime de violenta, iar populatia s-a ridicat la numarul de 197.769.470 indivizi de la 12 ani in sus (in baza U.S. Census). In urma calculului efectuat a rezultat o rata a victimizarii de 28,6 persoane la 1000 de locuitori. La randul, ei rata victimizarii poate fi calculata pentru fiecare categorie de infractiuni.

Tot pe linia posibilitatilor de evaluare si masurare, unii autori si-au exprimat speranta ca va fi posibil, intr-un viitor apropiat, sa se calculeze indexul vulnerabilitatii in vederea precizarii posibilitatii ca un individ dat sa devina victima unei anumite categorii de infractiuni²⁴. Acest calcul ar tine seama de caracteristici precum sexul, varsta, rasa, venitul, ocupatia, statutul marital, localitatea ect., deoarece acesti factori au devenit a fi inalt colerati cu ratele victimizarii.

Pana a se gasi insa modalitatea de calcul, gradul de vulnerabilitate victimala poate fi precizat prin intermediul a doua categorii de factori :

a) factori personal - retardatii mintal sau cei normali, dar cu o valoare mai scazuta a I.Q., imigrantii noi, indivizi cu achizitii modeste pe linia educationala sau cei cu o redusa experienta sociala si interactionala pot fi usor victimizati de infractori care folosesc minciuna sau frauda ; indivizii care sunt handicapati fizic, persoanele foarte in varsta sau fragile, minorii, femeile este posibil, de asemenea, ca ei sa fie destul de frecvent tinta atacurilor infractorilor violenti ;

b) factori situationali - unii indivizii sunt in mai mare masura susceptibili de a fi victimizati decat altii in anumite perioade de timp sau cand se afla in anumite situatii. De exemplu, turistii constituie un grup vulnerabil, infractorii atacandu-i fara teama stiind ca datorita unor consideratii legate de timp, bani etc., putini dintre acestia sunt dispusi sa participe la rezolvarea cazurilor de

T.Bogdan si colab. - Op. cit., pag. 94.

B.Mendelsohn - "La victimologie et les besoins de la societe actuelle", in Sociologica abstracts, 1973, december, suppl. Nr. 38.

T.Bogdan si colab. - Op.cit., pag. 94.

A.Karmen - Op.cit., pag. 61 - 62.

B.Galaway ; J.Hudson - "Perspectives on Crime Victims", St.Louis : C.V. Mosby, 1981.

catre sistemul judiciar.