Raspunderea contraventionala

Cuprins:

1. Elementele constitutive ale contraventiei

2. Definitia si trasaturile contraventiei

3. Cauzele care inlatura raspundererea contraventionala

4. Sanctiunile contraventionale

5. Procedura contraventionala consacrata de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001

6. Test

7. Bibliografie specifica

Obiectivele unitatii de invatare:

Dupa studiul acestei unitati de invatare veti reusi sa:

=> delimitati sfera ilicitului contravetional fata de alte forme de ilicit

=> definiti contraventia

=> enumerati sanctiunile contraventionale si sa distingeti intre diversele caracteristice ale fiecaraia

=> prezentati etapele porcedurii contraventionale

=> constientizati importanta Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 pentru fiecare cetatean

1. Elementele constitutive ale contraventiei:

1. Obiectul contraventiei: il reprezinta valorile sociale aparate de normele de drept. Prin contraventie se incalca normele de drept administrativ, dar pot fi incalcate si alte norme de drept.

2. Latura obiectiva a contraventiei: consta intr-o:

- actiune ilicita, adica in comiterea unei fapte pe care norma juridica o interzice;

- inactiune, adica neindeplinirea unei fapte la care obliga norma juridica;

- fapta comisiv - omisiva, adica o fapta cu caracter mixt, in continutul careia se regasesc atat actiunea, cat si inactiunea.

3. Subiectul contraventiei: pot fi subiecte ale raspunderii contraventionale persoana fizica si persoana juridica.

Cit priveste persoana fizica, din textul legii se desprind urmatoarele principii:

regula - poate fi contravenient orice persoana fizica, cetatean roman, strain sau apatrid;

exceptii:

1. minorii de pana la 14 ani nu raspund contraventional;
2. minorii intre 14 si 18 ani raspund contraventional pe jumatate, in sensul ca minimul si maximul amenzii se reduc la jumatate din minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita;
3. militarii in termen nu raspund contraventional. In cazul lor, procesul - verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul pentru a i se aplica, daca procesul - verbal este intemeiat, masuri disciplinare.

In afara varstei, o alta conditie care trebuie indeplinita o reprezinta responsabilitatea. Aceasta presupune capacitatea persoanei de a intelege caracterul periculos al actiunilor sale. Existenta discernamantului, a starii de responsabilitate se prezuma, iresponsabilitatea fiind o exceptie, care trebuie dovedita si care, ca orice exceptie, este de stricta interpretare.

O ultima conditie o reprezinta libertatea de decizie si de actiune. Potrivit acesteia, o persoana, pentru a fi subiect al unei contraventii, trebuie sa fi avut libertatea de a actiona si de a transpune in practica o decizie pe care a luat-o in mod constient. In cazul in care persoana este constransa de o forta exterioara, de natura fizica sau psihica, fapta nu va putea fi caracterizata drept contraventie. De altfel, si OG nr. 2/2001 reglementeaza constrangerea fizica si morala ca si cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei si care duce la exonerarea de raspundere a persoanelor aflate intr-o asemenea situatie.

De asemenea, trebuie avut in vedere ca daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Acest aspect reprezinta pluralitatea de contraventii, adica situatia in care o persoana savarseste mai multe fapte de acelasi gen, in acelasi timp si constatate de agentul constatator prin acelasi proces verbal.

Este insa posibil ca la o fapta contraventionala sa ia parte mai multe persoane. In acest caz, sanctiunea urmeaza a fi aplicata fiecarei persoane in mod separat.

Latura subiectiva: reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si urmarile acesteia. Elementul determinant al laturii subiective il reprezinta vinovatia, care consta in pozitia autorului faptei savarsite fata de fapta si consecintele acesteia. Elementul subiectiv poate imbraca atat forma intentiei, cat si forma culpei.

2. Definitia si trasaturile contraventiei

Definim contraventia ca fiind fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta de Guvern, prin hotarare a Guvernului ori prin hotarare a Consiliului Local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a Consiliului judetean sau a Consiliului General al municipiului Bucuresti.

Trasaturile contraventiei:

1. este o fapta savarsita cu vinovatie;
2. este o fapta prevazuta si sanctionata printr-un act normativ, care poate proveni fie de la autoritati centrale, fie de la autoritati locale. Aceasta trasatura se numeste legalitatea contraventiei. Din aceasta trasatura rezulta autoritatile care pot emite acte normative in domeniul contraventiei. Astfel, la nivel central astfel de acte pot fi emise de: Parlament si Guvern, iar la nivel local si judetean de consiliulul judetean, consiliul general al Municipiului Bucuresti, consiliul local si consiliile sectoarelor municipiului Bucuresti.

Actele normative prin care se stabilesc contraventii trebuie sa cuprinda, i mod obligatoriu, urmatoarele elemente:

1. descrierea faptei ce constituie contraventie;
2. sanctiunea care urmeaza sa se aplice. In cazul in care se aplica sanctiunea amenzii, actul normativ va trebui sa cuprinda limita minima si maxima a acestei sanctiuni sau cote procentuale din anumite valori.
3. pot fi cuprinse si anumite tarife de determinare a despagubirilor pentru pagube pricinuite prin savarsirea contraventiilor.

Legea instituie principiul potrivit caruia actele normative contraventionale intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data cand au fost publicate. In cazuri urgente, termenul poate fi mai scurt dar nu mai mic de 10 zile.

3. Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala

Exista situatii obiective ce tin fie de aspectele materiale ale faptei ilicite, fie de cele subiective si determina inlaturarea raspunderii contraventionale.

Astfel, caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita. La aceste cauze se adauga si minoritatea, deja mentionata.

Pentru definirea acestor cauze, in absenta unor dispozitii speciale in dreptul comun al contraventiei, s-a recurs in mod obisnuit la definitiile din Codul penal, fiind vorba despre aceleasi cauze care inlatura si raspunderea penala.

Acestor cauze ce exclud vinovatia ca trasatura esentiala a contraventiei, ducand la inlaturarea raspunderii contraventionale, li se adauga si prescriptia, noua reglementare facand distinctie intre prescriptia aplicarii sanctiuniisi prescriptia executarii sanctiunii.

Prescriptia aplicarii sanctiunii

Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. In cazul contraventiilor continue, termenul de 6 luni curge de la data constatarii faptei, fiind vorba despre contraventie continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.

Asemenea contraventii se intalnesc spre exemplu in materia constructiilor fara autorizatie, dreptul comun in materie reprezentandu-l Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Atund cand fapta a fost initial urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul in care cauza s-a aflat in fata organelor de cercetare sau de urmarire penala ori in fata instantei de judecata, Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de un an de la data savarsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se dispune altfel.

De asemenea, se prevede posibilitatea ca prin legi speciale sa se prevada si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.

Prescriptia executarii sanctiunii. Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de de la data aplicarii sanctiunii.

Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile contraventionale principale

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a introdus un nou sistem sanctionator, diversificat, mai suplu si, cel putin teoretic, mai functional.

Potrivit art. 5 din O.G.nr. 2/2001, aprobata de Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002, sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt: avertismentul, amenda contraventionala si obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Pana in anul 2003, tot sanctiune contraventionala era si inchisoarea contraventionala, daca nu exista consimtamantul contravenientului pentru aplicarea sanctiunii anterior prevazute. Aceasta sanctiune a disparut insa prin modificarea Constitutiei in anul 2003.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie, suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati, inchiderea unitatilor, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii agentului economic, retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv, desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

De asemenea, este stipulata expres posibilitatea ca prin legi speciale sa fie stabilite si alte sanctiuni principale sau complementare.

Ordonanta prevede principiul proportionalitatii sanctiunii stabilite cu gradul de pericol social al faptei savarsite. La randul lor, sanctiunile complementare urmeaza a fi aplicate in functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate.

Avertisementul

In temeiul art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, avertismentul, ca sanctiune contraventionala principala, consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.

Prin urmare, in doctrina s-a apreciat ca avertismentul are mai degraba un caracter moral, intervenind in cazul in care fapta savarsita este de mai mica importanta, iar agentul constatator apreciaza ca autorul faptei contraventionale nu o va mai repeta chiar fara aplicarea unei amenzi contraventionale.

Interpretarea art. 7 alin. 1 din ordonanta este deosebit de importanta pe linia realizarii functiei educative a raspunderii contraventionale.

In practica, de cele mai multe ori, agentii constatatori o neglijeaza, preferand sa aplice sanctiunea amenzii si pentru cele mai neimsemnate contraventii, si aceasta, mai ales, in cazul contraventiilor din domeniul circulatiei pe drumurile publice si al transportului in comun.

Este adevarat ca in materia contraventiilor, neexistand recidiva si nici chiar antecedentele neavand semnificatie legala, nu s-a concept, ca in cazul condamnarilor penale, un cazier, incat este greu de constatat cand o persoana savarseste pentru prima data o contraventie. Un astfel de cazier ar fi el insusi insuficient, deoarece, in cele mai multe cazuri, agentii constatatori aplica sanctiunile prin acelasi act prin care stabilesc savarsirea faptei contraventionale, procedura care nu le-ar pemite si verificarea daca persoana in cauza, una din milioanele de potentiali contravenienti, a mai fost sanctionata contraventional in trecut.

Din aceste consideratii se poate trage concluzia ca regimul juridic al contraventiilor trebuia sa reconsidere avertismentul. Ideea care sta la baza acestei cerinte se referea la necesitatea de a face din avertisment o sanctiune eficace. Avertismentul ar trebui sa fie o sanctiune prevazuta in toate cazurile, pentru contraventiile de o anumita gravitate, savarsite pentru prima data. Daca ideea ar fi fost acceptata, realizarea ei implica doua consecinte: in primul rand reglementarea contraventiilor in cel putin doua categorii, sau clase ori grade, in functie de gravitatea lor, avertismentul urmamnd a fi aplicabil contraventiilor mai putin grave; in al doilea rand, pentru a fi aplicat contravenientului care a savarsit pentru prima data o contraventie, se impune initierea unui sistem de evidenta a persoanelor carora li s-au aplicat sanctiuni contraventionale.

Legislatia actuala in vigoare precizeaza, in mod expres, ca avertismentul se adreseaza oral, atunci cand contravenientul este prezent la constatarea contraventiei, iar sanctiunea se aplica de agentul constatator (art. 38 alin. 1 din Ordonanta).

In celelalte cazuri, avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare, iar in ipoteza, anticipata deja, a aplicarii avertismentului de catre instanta, prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, comunicarea acestuia se face prin comunicarea hotararii.

Amenda

Amenda este sanctiunea contraventionala cu o reglementare legala logica si functionala, de cea mai larga aplicare. Dupa decembrie 1989, din cauza unor factori exteriori fenomenului contraventional, limitele amenzii au fost in repetate randuri modificate la intervale scurte de timp, fapt ce a creat confuzie.

Prima dintre problemele specifice acestei sanctiuni se refera la dimensionarea ei corespunzator starii sociale si culturale a societatii romanesti. Din aceasta perspectiva, limitele generale ale amenzii contraventionale trebuie sa fie corelate cu cele ale amenzii penale si cu nivelul mediu pe economie al veniturilor realizate de o persoana prin mijloace licite.

In raportarea la amenda penala, trebuie sa tinem cont de un principiu: cea mai grava contraventie trebuie sa fie totdeauna mai usoara decat intractiunea cu cel mai mic grad de pericol social. In concluzie, limita generala maxima a amenzii contraventionale nu poate depasi limita minima generala a amenzii penale.

Pentru justificarea necorelarii limitelor generale ale celor doua categorii de amenzi s-a sustinut uneori ca amenda contraventionala ar avea o alta natura juridica decat aceea a amenzii penale. Astfel, s-a afirmat ca amenda pentru contraventii, nefiind o pedeapsa, nu poate constitui termenii unei recidive. Desi afirmatia este exacta, ea nu reprezinta, in sine, decat aparent un argument intemeiat. In esenta lor si pedeapsa amenzii si sanctiunea contraventionala a amenzii au aceeasi natura economica si, teoretic, "produc acelasi impact asupra persoanei faptuitorului, infractor sau contravenient". In ambele cazuri, amenzile reprezinta sume de bani si obligatia achitarii lor produc asupra persoanei condamnatului sau a celui sanctionat constrangeri individuale similare. Din ambele puncte de vedere, penal si contraventional, este evident ca deoasebirea dintre cele doua categorii de amenzi este data de calificarea juridica legala a faptelor antisociale savarsite.

Amenda, ca sanctiune contraventionala principala, are caracter administrativ, precizare care exclude astfel orice dubiu cu privire la natura sa juridica, fiind evident vorba despre o sanctiune administrativa.

Limita minima a amenzii contraventionale este de 250.000 lei, iar limita maxima nu poate depasi:

• 1 miliard lei, in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta;
• 500 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale Guvernului;
• 50 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene ori ale Consiliului General al Municipiul Bucuresti;
• 25 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Desigur, aceste sume trebuie interpretate acum prin prisma denominarii monedei nationale.

Limitele amenzilor prevazute in actele normative ce contin reglementari privitoare la contraventii, precum si limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute mai sus pot fi reduse sau majorate periodic prin hotarari ale Guvernului.

Printr-o asemenea dispozitie, se acorda posibilitatea Guvernului de a interveni prin hotarari de Guvern, care potrivit art.107 din Constitutie nu pot fi decat acte emise in vederea executarii legilor, asupra continutului unor acte normative cu forta juridica superioara, inclusiv asupra Ordonantei guvernului nr. 2/2001 care reprezinta dreptul comun in materie. Chiar daca o asemenea prevedere are la baza considerente de natura practica si chiar daca aceasta delegare de competenta intervine doar cu privire la limitele minime si maxime ale amenzilor contraventionale, o asemenea dispozitie reprezinta o atingere adusa principiului respectarii ierarhiei normelor juridice.

Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu exceptia celor provenite din amenzile aplicate in temeiul hotararilor autoritatilor locale, ce se fac venit la bugetul local respectiv.

Din problematica amenzii contraventionale, un aspect se desprinde prin implicatiile lui de principiu sau de aplicare practica: achitarea a jumatate din minimul legal amenzii in cazul executarii pe loc sau intr-un anumit termen a sanctiunii.

Sub primul aspect, generat pe cat se pare de tendinta obtinerii cat mai repede, chiar daca in cuantum mai redus, a sumelor care, de regula, se fac venit la bugetul de stat, se pune problema daca aceasta viziune "finantista" ar tebui sa mai prevaleze asupra ratiunii propriu-zise a sanctiunii amenzii, aceea de a-l determina pe contravenient sa nu mai savarseasca pe viitor vreo contraventie.

Politica in domeniul contraventiilor urmareste diminuarea, chiar eradicarea, fenomenului antisocial contraventional, scop incompatibil cu vreu interes privind asigurarea, si cu atat mai putin cresterea surselor financiare, fie si aleatorii, ale bugetului de stat.

Achitarea pe loc a jumatate din minimul amenzii a creat discutii si in ceea ce priveste caracterul definitiv al actului de sanctionare, sustinundu-se ca acceptand plata pe loc, contravenientul si-ar fi recunoscut fapta si pe cale de consecinta, procesul verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii nu ar mai fi supus caii de atac. Cum insa motivele achitarii pe loc a amenzii pot fi altele decat recunoasterea vinovatiei sau a savarsirii faptei, este de la sine inteles ca procedura platii amenzii nu poate presupune renuntarea la calea de atac.

Obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii

Pe fondul procesului de armonizare a legislatiei Romaniei cu legislatia tarilor din Uniunea Europeana, in anul 1999, s-a adoptat Legea privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, Legea nr. 82/1999, modificata in 2001 de Ordonanta nr. 2.

La randul ei, Legea nr. 82/1999 a fost abrogata si inlocuita de cu Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunilor prestarii unei activitati in folosul comunitatii si inchisorii contraventionale, aprobata prin Legea nr. 641/2002.

Textul acestei Ordonante a fost la randul sau afectat de modificarile constitutionale care au scos inchisoarea contraventionala din randul sanctiunilor contraventionale.

Din analiza prevederilor acestei ordonante, reies urmatoarele elemente ale acestei sanctiuni:

1. durata maxima a obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii este de 300 ore;

2. minorii de pana la 16 ani nu pot fi sanctiuni prin obligarea la prestarea unie astfel de activitati;

3. aceasta sanctiune nu poate fi stabilita decat prin lege sua ordonanta;

aceasta sanctiune este alternativa cu amenda, insa competenta sa o dispuna este doar instanta de judecata;

5. sanctiunea se dispune dupa orele de program ale contravenientului, pe o durata cuprinsa intre 50 si 300 de ore, de maxim 3 ore pe zi, in zilele lucratoare si de 6-8 ore in zilele nelucratoare;

6. aceasta sanctiune nu poate fi aplicata persoanelor cu handicap, femeilor insarcinate sau celor care au in ingrijire un copil in varsta de pana la 2 ani.

7. contravenientul poate formula plangere impotriva masurilor care privesc continutul activitatii, conditiile in care se realizeaza, precum si a modului in care se exercita supravegherea.

Sanctiunile contraventionale complementare

Santiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei. Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, spre deosebire de vechea lege -cadru in materia contraventiilor, creeaza o concordanta intre expresile utilizate de dreptul comun al contraventiilor si prevederile Constitutiei, in ceea ce priveste prima sanctiune complementara, cea a confiscarii.

Cat priveste regimul executarii confiscarii, Ordonanta precizeaza ca aceasta sanctiune se aduce la indeplinire de organul care a dispus masura, in conditiile legii. Cu toate acestea, legea-cadru retine ca, in caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie, de indata, celui in drept, iar daca acestea au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.

Din analiza textului rezulta ca aceste sanctiuni se aplica in majoritatea cazurilor in care contravenientul este o persoana juridica. Prin urmare, evolutia sanctiunilor complementare si eficienta lor normativa vor urma evolutia si gradul de eficienta ale insasi institutiei privind raspunderea contraventionala a persoanei juridice.

Se poate aprecia ca, in afara sanctiunii referitoare la confiscare, sanctiunile numite complementare nu au vreo legatura directa si uneori nici chiar indirecta, cu conceptul raspunderii contraventionale.

Se observa deci ca sanctiunile complementare sunt, aproape toate, imprumutate din sfera altor discipline juridice - comerciala, administrativa, fiscala.

Procedura contraventionala consacrata de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001

Procedura contraventionala cuprinde patru etape principale:

constatarea contraventiei,

aplicarea sanctiunii contraventionale,

exercitarea cailor de atac,

executarea sanctiunilor contraventionale.

Constatarea contraventiei

Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori.

Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoane imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.

Ofiterii si subofiterii de politie constata contraventii privind: apararea ordinii publice, circulatia pe drumurile publice, regulile generale de comert, vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice, precum si in alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.

Comparand legislatia dinainte de decembrie 1989 cu cea postdecembrista se constata un proces de specializare in ceea ce priveste constatarea contraventiei, in sensul ca in prezent, politia este indrituita sa intrumenteze in special in sfera ordinii publice.

Potrivit art. 10 din Ordonanta, daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie.

Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces - verbal, sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava.

In cazul in care la savarsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se va aplica fiecareia separat.

Potrivit art. 16 din Ordonanta, procesul - verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datale personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventioanle cu indicarea datei, ori si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia, indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

In cazul in care contravenientul este minor, procesul - verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul parintilor sau a reprezentilor sau ocrotitorilor legali ai acestora.

In situatia in care contravenientul este persoana juridica, in procesul - verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare ale persoanei care o reprezinta.

In momentul incheierii prcesului - verbal, agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, obiectiuni ce vor fi consemnate distinct, la rubrica "alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.

Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce poate fi constatata si din oficiu.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de catre contravenient. In cazul in care acesta din urma nu se afla de fata, refuza sa nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz, procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.

De asemenea, daca o persoana savarseste mai multe contraventii constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, se incheie un singur proces - verbal. Pentru aceeasi fapta nu se pot aplica doua sau mai multe sanctiuni principale, repetate.

Aplicarea sanctiunilor contraventionale

In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul - verbal de constatare, aplica si sanctiunea. Daca insa, potrivit actului normativ in cauza, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal se trimite indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea, care o va aplica pri rezolutie scrisa pe procesul - verbal.

Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinandu-se seama de imprejurarile in care a savarsita fapta, de modul si de mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul - verbal.

In cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii alternativ cu amenda, daca agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii nu este indestulatoare, incheie procesul - verbal de constatare si il inainteaza in cel mult 48 de ore judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia pentru aplicarea sanctiunii corespunzatoare.

Procesul - verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea in cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.

In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, odata cu procesul - verbal i se va comunica instiintarea de plata, in care se va face mentiune cu privire la obligativitatea achitarii amenzii, dupa caz, a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.

Potrivit art. 28 din Ordonanta: "Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data, comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal. In actul normativ de stabilire a contraventiilor, aceasta posibilitate trebuie mentionata in mod expres."

Este vorba despre sistemul ablatiunii, care fata de reglementarea anterioara, ce il prevedea ca o regula, a fost transformat intr-o exceptie, in sensul ca, trebuie intotdeauna prevazut, in caz contrar neputand fi aplicat.

Plata amenzii se face la Casa de Economii si Consemnatiuni sau la trezoreria finantelor publice, iar o copie de pe chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta la organul din care acesta face parte in maxim 48 de ore.

In cazul in care contravenientul a achitat jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita, orice urmarire inceteaza.

Daca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, sesizeaza organul de urmarire penala competent.

Dimpotriva, cand fapta a fost initial urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotararea judecatoreasca, se trimite de indata organului in drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile ce se impun conform legii.

Caile de atac in materia raspunderii contraventionale

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.

Plangerea, insotita de copia de pe procesul - verbal de constatare a contraventiei, se se trimit judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia, iar introducerea ei suspenda executarea.

Judecatoria va fixa termen de judecata, ce nu va depasi 30 de zile si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorului indicat in procesul - verbal sau in plangere, precum si a oricaror altor persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.

Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreza orice alte probe prevazute de lege necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului -verbal si hotaraste asupra sanctiunii, depagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.

In formularea sa initiala, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 arata ca" Hotararea judecatoresca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare."

Legea nr. 180/2002 adauga la textul art. 34 alin. 2 o precizare foarte importanta: competanta sa judece recursul este sectia de contencios administrativ a tribunalului, clarificandu-se astfel o norma de competenta materiala ce ridica anumite probleme in practica.

Motivarea recursului nu este obligatorie, motivele de recurs putand fi sustinute si oral in fata instantei. Recursul suspenda executarea hotararii.

Plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor se solutioneaza cu precadere. Ele sunt scutite de taxa de timbru, ca si recursurile impotriva hotararilor judecptoresi prin care s-a solutionat planngerea, precum si orice alte cereri incidente.

Executarea sanctiunilor contraventionale

Procesul - verbal neatacat in termen de 15 zile si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.

Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:

• de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului - verbal de constatare a contraventiei in termenul prevazut de lege;
• de catre instanta judecatoreasca, in celelalte cazuri.

Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor bugetare. Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, in conditiile legii.

6. TEST

Exemple de subiecte de sinteza

1. Prezentati, in linii mari, implicatiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 asupra dreptului contraventional.

2. Definiti contraventia si amintiti trasaturile acesteia.

3. Care este cea mai aplicata sanctiune contraventionala? Detaliati caracteristicile acesteia.

Care sunt etapele procedurii contraventionale prevazute de legea cadru in materia contraventiilor?

Exemplu test grila

Obiect al contraventiei il constituie:

a. siguranta si linistea cetatenilor;

b. circulatia de drumurile publice;

c. valorile sociale aparate de norma de drept.

Bibliografie selectiva

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2002

Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006