Raspunderea contraventionala a notarului public

RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA A NOTARULUI PUBLIC

In legislatia romaneasca, pentru a ordona domeniul activitatii notariale electronice a fost adoptata Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale[1]. In cadrul acestei reglementari au fost incluse norme juridice care descriu anumite comportamente ca reprezentand contraventii si care prevad si sanctiunile aplicabile in astfel de cazuri.

Aceste norme se regasesc in Capitolul al IX - lea al actului normativ amintit, iar primul articol din acest grup (art. 31) prevede ca va constitui contraventie fapta notarului public care:

a) efectueaza acte notariale in forma electronica fara autorizatia prevazuta de lege ;

b) efectueaza acte notariale pe perioada suspendarii din profesie sau pe perioada necesara actualizarii autorizatiei;

c) omite sa efectueze notificarea prevazuta de art. 8 alin. (1) din lege[3]

d) omite sa efectueze notificarea prevazuta la art. 9 alin. (2) .

Sanctiunile aplicabile in cazul comiterii acestor fapte sunt prevazute in art. 32 din Legea nr. 589/2004:

a) amenda de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei, pentru cele de la lit. a) si b);

b) amenda de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru cele de la lit. c) si d).

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute de lege sunt de competenta personalului cu atributii de control din cadrul autoritatii de reglementare si supraveghere specializata in domeniu, iar cuantumul amenzilor poate fi actualizat prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia indicelui inflatiei.

In plus, contraventiilor prevazute la <LLNK 12001 2130 302 31 71>art. 31 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor , aprobata cu modificari si completari prin <LLNK 12002 180 10 201 0 18>Legea nr. 180/2002 , cu modificarile ulterioare[7].

In continutul chiar primului articol al Ordonantei nr. 2/2001 se procedeaza la definirea contraventiei ca reprezentand fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Fata de definitia data de Legea nr. 32/1968 care reglementa anterior domeniul de interes si pe care O.G. nr. 2/2001 a inlocuit-o, se observa ca in prezent nu se mai indica principiul gradului mai redus de periculozitate sociala care caracterizeaza contraventia, fata de cel al infractiunii.

Cu toate acestea, in literatura de specialitate s-a apreciat[8] ca, in continuare, contraventia, ca fapta antisociala, trebuie sa indeplineasca aceleasi trei conditii fundamentale stabilite pentru aceasta in doctrina : a) savarsirea unei fapte antisociale cu vinovatie; b) fapta sa prezinte o periculozitate sociala mai redusa decat infractiunea; c) fapta sa fie prevazuta si sanctionata ca atare prin legi si alte acte normative prevazute expres de legislatia cadru.

In acest context, contraventiile stabilite de Legea nr. 589/2004 pot fi calificate drept comportamente antisociale care prezinta un nivel de periculozitate sociala mai mic decat cel care caracterizeaza infractiunile edictate in acelasi domeniu de interes .