Personalitatea infractorului

PERSONALITATEA INFRACTORULUI

8. Particularitatile pssihologice ale diferitelor categorii de infractori

Incercarile de clasificare si portretizare a infractorilor prezinta importanta din punct de vedere atat teoretic, cat si din punct de vedere practic. Teoretic, deoarece ajuta la elaborarea unor modele explicative privind modul de structurare a personalitatii infractorilor si totodata, la evidentierea unor aspecte privind formarea si evolutia unor asemenea structuri in timp. Practic, deoarece ajuta la organizarea unor actiuni sociale preventive si la elaborarea unor programe de recuperare si reinsertie sociala.

Cunoasterea cat mai exacta a profilului personalitatii infractorului permite, in primul rand organizarea unui program diferentiat si individualizat de reeducare, recuperare si reinsertie sociala. In al doilea rand, cunoasterea acestui profil este profitabila organelor judiciare in finalizarea intentiei lor de stabilire a adevarului si de solutionare legala a cauzelor.

Bogdan, T. - "Introducere in psihologia judiciara", Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 197

Prezentam in continuare particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de infractori:

CERSETORUL - formeaza un clan deosebit in lumea infractorilor. Acesta este in posesia unor elemente ale artei dramatice, actionand prin intermediul rolului jucat verbal, prin mimica si costumatia adecvata. Cei ce ajung la maiestrie in cersetorie, stiu sa utilizeze metode cu totul deosebite (modularea vocii, mimica, invocarea unor mari necazuri) pentru a atrage atentia trecatorilor si a obtine mila lor. Unii isi adapteaza rolul dupa sezon, clientela, cartier, oras. Eventualele infirmitati sunt subliniate cu grija si apar fie etalate ostentiv, fie abia discret sugerate, nuantate. Acest tip de infractor profita fara jena de orice sentiment sau interes al publicului, fiind totodata bun cunoscator empiric in sesizarea si exploatarea trasaturilor psihologice ale celor de la care cersesc. Cersetorii sunt organizati in adevarate retele.

HOTUL - savarseste cea mai primitiva actiune infractionala. Actiunea in sine consta din miscari relativ simple : intinderea mainii, apucarea obiectului, atragerea lui spre infractor, camuflarea si transportarea obiectului intr-un loc ascuns. Caracteristic furtului este modul direct al sustragerii obiectului si apoi indepartarea grabita de la locul infractiunii, ascunderea de acei care l-ar putea urmari. Hotul lucreaza mai mult cu mana si cu corpul, dar acest lucru se refera numai la actiunea in sine, deoarece pregatirea unui furt cere o activitate mintala minutioasa, deosebit de laborioasa. Caracterul predominant fizic al actiunii presupune din partea lui un antrenament deosebit. Dexteritatea lui caracteristica, mobilitatea fizica, rapiditatea miscarilor sunt rezultatele in primul rand al exercitiului si, numai in al doilea rand, sunt favorizate si de unele predispozitii native (mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, nivelul de dezvoltare a analizatorilor). Automatizarea unor miscari specifice, declansate de stimuli specifici, in urma unui exercitiu indelungat, nuantat si perfectionat ii face pe unii hoti "sa fure fara sa vrea".

Hotul are un spirit de observatie bine dezvoltat, orientare promta la situatia data si organizarea imediata a unui plan de actiune bazat pe elemente concrete si prezente. Mijloacele lui de operare, desi unele ingenioase, se bucura totusi de putina variabilitate. Sistemul de a actiona intr-o situatie sau alta, in general, se imprumuta prin imitatie, sau in cazul elaborarii proprii devine frecvent, si de multe ori aplicat in situatii inadecvate, ceea ce favorizeaza descoperirea lui. Ca si ceilalti infractori, nici hotul nu are o gandire cu calitati deosebite, deoarece ea este limitata la preocuparile lui specifice. In ceea ce priveste vointa si personalitatea, hotul lucreaza dupa "sabloane si retete" putin variabile, sunt usuratici, lipsiti de acele calitati ale vointei ce au sens etico-social. Inclinatia spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori ei mizeaza pe elemente cu extrem de putine sanse de reusita. Reactia tipica este debarasarea de obiectul furat si fuga. Acesta nu se apara si nu opune rezistenta, numai in cazul cand este atacat fizic. Coincidenta unor factori externi cu reusita actiunii, il face sa fie superstitios, uneori chiar mistic.

SPARGATORUL - se contureaza tipic ca personalitate, prin operarea in banda si prin utilizarea fortei ca mijloc de aparare in caz de surprindere. Spargatorul, in special cel modern, poseda temeinice cunostinte de ordin tehnic. Deoarece comiterea actului infractional presupune actiuni complexe, de securitate individuala, spargatorii se recruteaza din randul celor mai evoluati infractori. Ei au nevoie pe langa iscusinta (inteligenta practica) necesara executarii unei spargeri si de unele calitati deosebite, ca de exemplu calm, aprecierea corecta a situatiei, curaj, "sange rece". Utilizand violenta in aparare, spargatorii, se apropie de talhari, iar prin faptul ca tind sa-si insuseasca bunuri, de hoti.

TALHARUL - intreaga sa activitate infractionala se caracterizeaza prin violenta, sustinuta de o constitutie fizica, somatica adecvata. Ca particularitati specifice dobandite in cursul activitatii infractionale, putem aminti o motricitate sporita fata de normal, hotarare si indrazneala in timpul operarii, de multe ori cruzime, desi talharul recurge la asasinat numai in caz de nevoie si mai mult in scop defensiv. Se manifesta violent, odata planul fiind elaborat nu-si mai poate suspenda sau amana cu usurinta actiunea infractionala.

INFRACTORUL INTELECTUAL (escrocul, falsificatorul, santajistul). Exercitarea pe scara profesionala a unor asemenea actiuni infractionale presupune, din punct de vedere psihologic, necesitatea unor mijloace intelectuale mai deosebite. La acestia forta fizica este mai putin importanta, in general fizicul trece pe un plan secundar si joaca un rol de decor care faciliteaza in unele cazuri (escrocherii) savarsirea infractiunii. In afara de unele "ustensile" de importanta minora, infractorii intelectuali isi comit actiunile in mod preponderent pe cale verbala. De aici rezulta doua particularitati esentiale : un debit verbal adaptat rolului si adecvat scopului urmarit, accesibil victimei. Principala arma de atac a infractorului intelectual este minciuna. Escrocii si santajistii se caracterizeaza, in special, printr-o elasticitate a gandirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slabiciunile victimei si prin solutii rapide care duc la eschivare si iesirea din incurcatura.

ASASINUL - este cel mai odios si cel mai nociv infractor. Acesta manifesta irascibilitate, impulsivitate si agresivitate crescuta. Este egocentric, dominator, avand o capacitate de rationalizare scazuta, instabil si superficial in contactul afectiv, ceea ce il face sa se angajeze in situatii conflictuale, reactionand violent. Comiterea infractiunii devine posibila datorita intrarii individului intr-un mediu care ofera situatii conflictuale de la care el nu stie sau nu poate sa se sustraga.

Dupa motivul asasinatului (obtinerea unor avantaje materiale, ura, razbunare, fanatism etc.) si gradul de violenta cu care infractorul savarseste asasinatul, putem sa ne dam seama daca avem de-a face sau nu cu un infractor normal. In cazul asasinilor normali nu este vorba de o placere sadica ci de o relaxare dupa o mare tensiune, in urma rezolvarii unei situatii conflictuale pe calea asasinatului. Este deci o aparenta satisfactie momentana dupa actul savarsit. Situatia conflictuala in care se afla asasinul este dublata de un temperament impulsiv, de o motricitate marita, care se exteriorizeaza prin violenta de ordin fizic. Asasinul este insensibil la durerile fizice ale altora si de aceea este lipsit de compasiune fata de ceilalti. Aceasta insensibilitate nu este inascuta, ci se castiga ca urmare a modului de viata dusa in conditii de vicisitudini fizice si psihice. (Bogdan, 1973).

INFRACTORUL RECIDIVIST - psihologic se caracterizeaza prin :

imaturitate intelectuala ;

impulsivitate marita, agresivitate ;

indiferenta afectiva ;

egocentrism ;

tendinta de opozitie ;

scepticism ;

rezistenta scazuta fata de stimuli.

Infractorii recidivisti au tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat, avand impresia ca nimeni nu le ofera ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor "baftei" sau "ghinionului". Acestora le este caracteristica prezenta unor manifestari de indecizie si incertitudine interioara, dificultate de autoreprezentare, tendinta de a-si ascunde propria personalitate.

Succesul obtinut la prima infractiune, actioneaza drept stimul pentru alte situatii infractionale asemanatoare. Primeste greu dezaprobarea, cata vreme aprobarea il stimuleaza pozitiv. Un indiciu deosebit de relevant periculozitatii persoanei infractorului il constituie atitudinea sa din trecut fata de exigentele legii penale. De aceea, individualizand pedeapsa, instanta nu poate face abstractie de lipsa sau de existenta unor antecedente penale, chiar daca a intervenit amnistia, gratierea sau chiar reabilitarea.

INFRACTORUL DE PROFESIE (de cariera) - este format si scolarizat in directia comiterii infractiunii. Reprezinta ultimul grad de inadaptare sociala prin faptul ca unica lui sursa de existenta o constituie infractiunea. Obiectul principal al activitatilor sale infractionale il constituie castigurile financiare si el nu se implica in comiterea unor infractiuni cu violenta, in afara de cazul in care violenta este "specialitatea" sa (talharul). De obicei debuteaza in calitate de copil delincvent, avand originea in paturile de jos ale societatii.

Infractorul de profesie isi formeaza deprinderi si abilitati tehnice de inalt specialist, este capabil sa-si planifice activitatile, sa-si aleaga victimele si sa-si indeplineasca planul de comitere a infractiunii in asa fel incat sa evite depistarea ei. El planifica actiunea infractionala mult mai amplu decat o face infractorul obisnuit, ocazional.

In general este pregatit pentru arest si judecata, fiind mereu in expectativa petrecerii unei anumite perioade in penitenciar, considerand aceasta ca facand parte din viata sa. Aici, intrand in contact cu alti infractori, are posibilitatea de a invata noi metode de comitere a infractiunilor, participand la un adevarat schimb de experienta, profesorii lui facand parte din categoria infractorilor profesionisti varstnici. De asemenea, ca rezultat al infractiunii, el poate avea bani pusi deoparte pentru cheltuieli de judecata si pentru perioada post-detentie.

Psihologic, la el afectul atinge o forma pasionala pronuntata, iar actiunea este profund dirijata de gandire.

Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, din punct de vedere psihologic, nu printr-o functionare deosebita a proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial. Aptitudinile lui specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il ridica in unele privinte deasupra omului normal, nu-si determina actiunea infractionala fara un teren propice, reprezentat de mediul social. Cunoasterea particularitatilor psihice ale infractorului ne duce la explicarea comportamentului, la posibilitatea depistarii si reeducarii acestuia. Alaturi de factori interni, psihoindividuali, un rol important in structura dizarmonica a personalitatii infractorului il au si factorii externi, de mediu.

La infractori comportamentul agresiv, antisocial, este in mare masura invatat, dobandit in contextul imprejurarilor de viata, disfunctionale din punct de vedere psihosocial.