Managementul functiilor publice si al functionarilor publici

MANAGEMENTUL FUNCTIILOR PUBLICE SI AL FUNCTIONARILOR PUBLICI

1.CADRUL LEGISLATIV ACTUAL

Legea nr. 188/1999 a fost publicata in MO al Romaniei partea l, nr.600 din 08.12.1999 si a suferit o serie de modificari.

In temeiul art. XXVI din legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei si exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediu de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, ea a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea l nr.251/22.03.2004, dandu-se textelor o noua numaratoare.

Prezenta lege reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala denumita, raporturi de serviciu.

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.

Functionarul public este persoana numita, in conditiile prevazute de lege, intr-o functie publica.

Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici

Activitatile desfasurate de functionarii publici sunt:

punerea in aplicare a legilor si a celorlalte acte normative

elaborarea de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora

consilierea, contractul si auditul public intern

gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare

colectarea creantelor bugetare

reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice din tara si strainatate

Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire emis in conditiile legii pe perioada nedeterminata.

Beneficiaza de drepturi speciale functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelelor servicii publice:

structuri de specialitate ale Parlamentului Romaniei

structuri de specialitate ale Administratiei Prezidentiale

structuri de specialitate ale Consiliului Legislativ

serviciile diplomatice si consulare

autoritatea vamala

politia si alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor

alte servicii publice stabilite prin lege

Personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere - reparatii si de deservire, este angajat cu contract de munca individual si nu are calitatea de functionar public.

De asemenea prevederile prezentei legi nu se aplica:

personalului salariat care nu exercita prerogative de putere publica

personalului salariat incadrat pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului

corpul magistratilor

cadrelor didactice

persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA AGENTIEI NATIONALE A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Agentia Nationala a Functionarilor Publici se organizeaza si functioneaza in subordinea MAI, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica.

Ea e finantata de la bugetul de stat.

Agentia este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte cu rang de secretarat de stat.

Presedintele si vicepresedintele sunt numiti prin decizie a primului ministru la propunerea ministrului administratiei publice.

Presedintele conduce aparatul propriu al Agentiei, numeste si elibereaza din functie personalul acesteia, in conditiile legii.

Presedintele reprezinta Agentia in raporturile cu ministerele, cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, cu persoanele fizice si juridice romane sau straine, precum si in justitie.

Vicepresedintele indeplineste sarcinile care ii sunt delegate de presedinte prin ordin.

Secretarul general face parte din categoria inaltilor functionari publici si e numit in conditiile legii. El are studii suplimentare de lunga durata juridice sau administrative.

Colegiul Agentiei este un organ consultativ. El se intruneste odata pe luna sau ori de cate ori e necesar.

Sedintele sunt prezidate de presedintele Agentiei.

Atributiile compartimentelor, atributiile si responsabilitatile personalului, precum si circuitul intern al documentelor se stabilesc prin regulamentul intern de organizare si functionare.

Principalele atributii ale Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, sunt:

In domeniul managementului functiei publice si al functionarilor publici:

elaboreaza politici si strategii privind managementul functiei publice si al functionarilor publici, pe care le reprezinta ministrului administratiei si internelor pentru a fi analizate si supuse spre aprobarea Guvernului.

urmareste modul de aplicare a strategiilor si programelor referitoare la functia publica si functionarii publici, gestioneaza corpul de rezerva al functionarilor publici si asigura redistribuirea functionarilor publici in conditiile legii

organizeaza si gestioneaza concursuri pentru ocuparea functiilor publice vacante

avizeaza si monitorizeaza recrutarea pentru functiile publice

tine evidenta functiilor publice vacante

elaboreaza, cu consultarea autoritatilor si institutiilor publice Planul de ocupare a functiilor publice pe care il supune spre aprobare Guvernului

stabileste criteriile de performanta profesionala pe baza carora se face evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici

sprijina autoritatile publice in derularea unor actiuni de perfectionare si pregatire a personalului in domeniul functiei publice

conlucreaza cu INA si cu centrele regionale de perfectionare pentru derularea programelor de formare si perfectionare a functionarilor publici

In domeniul reglementarii functiei publice

elaboreaza proiecte si acte normative privind functia publica si functionarii publici pe care le supune spre aprobare Guvernului prin MAP

elaboreaza norme metodologice privind functia publica si functionarii publici

analizeaza si avizeaza proiectele de acte normative referitoare la functia publica si functionarii publici

elaboreaza proiectul de legi privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici

. In domeniul gestiunii de programe

elaboreaza si administreaza baza de date cuprinzand evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor publici precum si a functiilor publice vacante

In domeniul reprezentarii

reprezinta autoritatile administratiei publice centrale si locale in raporturile cu persoane juridice si fizice romane sau straine in domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici

colaboreaza cu ministere, institutii si organisme similare din tara si strainatate precum si cu organizatii neguvernamentale din domeniul sau de activitate

. In domeniul monitorizarii si controlului

Acorda sprijin si indrumare metodologica autoritatilor administratiei publice, in scopul aplicarii uniforme si corecte a legislatiei in domeniul functiei publice si al functionarilor publici

Coordoneaza metodologic si acorda sprijin de specialitate compartimentelor de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale

Monitorizeaza si controleaza aplicarea legislatiei privind functia publica si functionarul public

Controleaza modul de respectare de catre conducatorii autoritatilor si institutiilor publice a drepturilor legale cuvenite functionarilor publici

Coordoneaza metodologic, monitorizeaza, verifica si controleaza aplicarea si respectarea prevederilor legale privind normele de conduita morale si profesionale a functionarilor publici

3. CATEGORII STATUTARE DE FUNCTIONARI PUBLICI SI CLASIFICAREA FUNCTIILOR PUBLICE

Functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza:

Functii publice generale

Functii publice specifice

Functii publice generale:

Secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului

Consilier de stat

Secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

Prefect

Subprefect

Secretar general al Prefecturii, secretar general al judetului si al municipiului Bucuresti

Director general din cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

Director general adj., director si director adj. din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

Secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti al orasului si comunei

Director executiv si director executiv adj. ai serviciilor publice descentralizate a le ministerelor si ale aItor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale

Sef serviciu

Sef birou

Expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor

Referent de specialitate

Referent

Functii publice generale, altele decat cele prevazute la punctul 1, se stabilesc cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Functii publice specifice:

arhitect-sef

inspector de concurenta

inspector vamal

inspector de munca

controlor delegat

comisar

Functii publice specifice, altele decat cele prevazute la punctul 2, se pot stabili de autoritatile si institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

In raport cu nivelul studiilor, functiile publice se impart in trei clase:

clasa l cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta.

Clasa II cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma

Clasa III cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale absolvite cu diploma.

Dupa nivelul atributiilor, functiile publice se impart in trei categorii:

a) inalti functionari publici:

secretar general al Guvernului si secretar general adj. al Guvernului

consilier de stat

secretar general si secretar general adj. din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

prefect

subprefect

secretar general al prefecturii, secretar general al judetului si al municipiului Bucuresti

director general din cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

b) functionari publici de conducere:

secretar al municipiului, al sectorului, orasului sau comunei

director general adj, director si director adj. din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

director executiv si director executiv adj. ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale

sef serviciu

sef birou

c) functionari publici de executie:

functionari publici de executie din clasa I:

expert

consilier

inspector

consilier juridic

auditor

functionari publici de executie din clasa II:

referent de specialitate

functionari publici de executie din clasa III:

referent

Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale:

superior ca nivel maxim

principal

asistent

debutant

Functionarii publici pot: fi debutanti sau definitivi.

a) debutanti - sunt persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea functiei publice si nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice definitive

b) definitivi:

functionari publici debutanti care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut rezultat corespunzator la evaluare

persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea si specialitatea corespunzatoare functiei publice, de minim 12 luni, 8 luni si respectiv 6 luni in functie de nivelul studiilor absolvite

persoanele care au promovat programe de formare si perfectionare in administratia publica.

DREPTURI SI INDATORIRI ALE FUNCTIONARILOR PUBLICI

a) Drepturi:

dreptul la opinie al functionarilor publici e garantat

este interzisa orice disciminare intre functionarii publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religiose, etnice, se sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura;

dreptul la asociere sindicala este garantat functionarilor publici cu exceptia celor care sunt numiti in categoria inaltilor funcionari publici, functionarilor publici de conducere si altor categorii de functionari publici carora le este interzis acast drept prin statute speciale;

functionarilor publici le este recunoscut dreptul la greva in conditiile legii, cu respectarea principiului continuitatii si celeritatii serviciului public;

pentru activitatea depusa au dreptul la un salariu compus din: salariu de baza, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului;

beneficiaza de prime si alte drepturi salariale;

au dreptul de a-si perfectiona in mod continuu pregatirea profesionala;

durata normala a timpului de lucru este de 8 ore/zi si 40 ore/saptamana;

pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici au dreptul la recuperare sau la plata majorata, potrivit dispozitiilor art. 31 din OUG 123/2003 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar;

functionarii publici au dreptul in conditiile legii la concediu de odihna, concedii medicale si alte concedii;

autoritatile si institutiile publice au obligatia sa asigure functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica;

functionarii publici beneficiaza de: asistenta sociala, proteze si medicamente, pensii si alte drepturi de asigurari sociale de stat, potrivit legii;

functionarii publici beneficiaza in exercitarea artibutiilor lor de protectia legii.

b) indatoririle functionarilor publici

sa-si indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu;

sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in programul de lucru;

Ie este interzis sa faca parte din organele de conducere ale partidelor politice;

functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici;

au dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala.

Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia, astfel de situatii.

au obligatia sa pastreze secretul de stat, secretul de serviciu precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, in conditiile legii, cu exceptia informatiilor de interes public;

functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau late avantaje

la numirea intr-o functie publica precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii publici sunt obligati sa prezinte in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice, declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizeaza anual, potrivit legii.

functionarii publici sunt obligati sa urmeze forme de perfectionare profesionala, organizate de lNA, sau alte institutii abilitate potrivit legii, a caror durata este de minim 7 zile/an

functionarii publici care urmeaza programe de formare specializate in administratia publica, cu o durata mai mare de 90 zile, organizate de INA sau alte institutii similare din strainatate, finantate din bugetul de stat sau local, sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in administratie publica cel putin 5 ani de la terminarea programelor. In cazul nerespectarii angajamentului, ei sunt obligati la restituirea contravalorii cheltuielilor efectuate pentru perfectionare calculate in conditiile legii

5. SELECTAREA SI NUMIREA IN FUNCTIE

a) Recrutarea functionarilor publici

Poate ocupa o functie publica, persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

are cetatenie romana si domiciliul in Romania;

cunoaste limba romana, scris si vorbit;

are varsta de minim 18 ani;

are capacitate deplina de exercitiu;

are o stare de sanatate corespunzatoare atestata pe baza de examen medical de specialitate;

indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;

indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiilor publice

nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii;

nu a desfasurat activitate de politie politica.

Ocuparea functiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs.

Concursul este organizat si gestionat de:

Comisia de concurs pentru inaltii functionari publici (conform art. 17, al 2 din L188/1999)

de catre ANFP pentru ocuparea functiilor publice de conducere vacante, cu exceptia functiilor publice de sef de birou si sef serviciu

de catre autoritati si institutii publice din administratia publica centrala si locala, pentru ocuparea functiilor publice de sef de birou si sef serviciu, precum si pentru ocuparea functiilor publice de executie si, respectiv functiilor publice specifice vacante, cu avizul ANFP

de catre INA, cu avizul ANFP, pentru admiterea la programele de formare specializata in administratie publica, organizate in scopul numirii intr-o functie publica

Concursul are la baza principiul competitiei deschise, transparentei, meritelor profesionale si competentei.

Conditiile de desfasurare a concursului vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a lll-a cu cel putin 30 zile inainte de data desfasurarii concursului.

Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea practica a functionarilor publici debutanti.

Durata perioadei de stagiu este de 12 luni, pentru functionarii publici de executie din clasa l, 8 luni pentru cei din clasa a ll-a si 6 luni pentru cei din clasa all-a .

Perioada in care o persoana a urmat si a promovat programe de formare specializata in administratie publica, pentru numirea intr-o functie publica definitiva, este asimilata perioadei de stagiu.

La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluarii realizate, functionarul public debutant va fi:

numit functionar public de executie definitiv

eliberat din functia publica, in cazul in care a obtinut la evaluarea activitatii calificativul "necorespunzator"

b) Numirea functionarilor publici

Numirea inaltilor functionari publici se face de catre:

Guvern, pentru functiile publice de secretar general si secretar general adjunct al Guvernului, precum si pentru cea de prefect

Primul - ministru, pentru functiile de consilieri de stat, secretar general si secretar general adjunct din minister si alte organe de specialitate din administratia publica centrala

Ministrul administratiei si internelor, pentru functia de secretar general al prefecturii, al judetului si al municipiului

Ministrul sau, dupa caz, conducatorul autoritatii sau institutiei publice, pentru functia de director general din cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

Numirea in functiile publice pentru care se organizeaza concurs de catre ANFP, de catre autoritati si institutii publice din administratia publica centrala si locala precum si de catre INA, se face prin actul administratiei emis de catre conducatorii autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala.

Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul administrativ de numire, iar o copie a acestuia se inmaneaza functionarului public.

La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramantul de credinta in termen de 3 zile de la emiterea actului de numire in functia publica definitiva.

6.EVALUAREA ACTIVITATII SI CARIERA

In cariera, functionarul public beneficiaza de dreptul de a promova in functia publica si de a avansa in gradele de salarizare.

Promovarea intr-o functie publica superioara vacanta se face prin concurs sau examen.

Conditiile de participare la concurs pentru functia publica de executie din gradul profesional principal, sunt:

vechime minima de 2 ani in functiile publice de executie din gradul profesional asistent, in clasa corespunzatoare studiilor absolvite;

sa fi obtinut la evaluarea performantelor individuale din ultimii 2 ani, cel putin calificativul "foarte bun";

sa indeplineasca cerintele specifice prevazute din fisa postului.

Conditiile de participare la concurs pentru functia publica de executie din grad profesional superior, sunt:

sa aiba o vechime minima de 2 ani in functiile publice de executie din gradul profesional principal, sau 4 ani in functiile publice de executie din gradul profesional asistent in clasa corespunzatoare studiilor absolvite;

sa fi obtinut la evaluarea performantelor individuale in ultimii 2 ani, cel putin calificativul "foarte bun";

sa indeplineasca cerintele fisei postului.

Conditiile de participare la concurs pentru ocuparea functiilor publice de conducere vacante, sunt:

sa fie absolventi ai programelor de formare specializate si perfectionare in administratia publica organizate de catre INA, de catre regionale, precum si de alte institutii specializate

au fost numiti intr-o functie publica din clasa l

indeplinesc cerintele fisei postului

indeplinesc conditiile de vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice

Evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se face anual.

Procedura de evaluare are ca scop:

avansarea in gradele de salarizare

retrogradarea in gradele de salarizare

promovarea intr-o functie publica superioara

eliberarea din functia publica

stabilirea cerintelor de formare profesionala a functionarilor publici

Metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se aproba prin hotarare de Guvern la propunerea ANFP.

7.SANCTIUNILE DISCIPLINARE SI RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage rapunderea disciplinara contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:

intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor

neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

absente nemotivate de la serviciu;

nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;

nerespectarea secretului profesional;

manifestari care aduc atingeri prestigiului autoritatii;

desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;

incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite de lege pentru functionarii publici

Sanctiunile disciplinare sunt:

mustrare scrisa;

diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de 3 luni suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau dupa caz de promovare in functia public ape o perioada de la 1 la 3 ani;

trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la 1 an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;

destituirea din functia publica.

Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii abaterilor.

Mustrarea se poate aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea conducatorului compartimentului in care functioneaza cel in cauza.

Celelalte sanctiuni se aplica de conducatorul autoritatii sau institutiei publice la propunerea comisiei de disciplina.

Comisiile de disciplina sunt competente sa analizeze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.

Modul de constituire a comisiilor de disciplina, componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru a acestora se stabilesc prin hotarare de Guvern, la propunerea ANFP ( Hot. 210/2003 privind organizarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice).

Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza, in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu .

Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei, respectivul functionar public se poate adresa cu o plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este salariat.

Raspunderea civila a functionarului public. se angajeaza:

pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;

restituirea in termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane.

Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului se angajeaza potrivit legii penale.

8.MODIFICAREA SI INCETAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU

a) Modificarea raportului de serviciu:

Delegarea:

se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul public, pe o perioada de cel putin 60 zile calendaristice/ an

se dispune pe o perioada mai mare de 60 zile calendaristice pe an, cu acordul scris al functionarului public in cauza

Pe timpul delegarii, functionarul public isi pastreza salariul, iar autoritatea sau institutia publica care ii deleaga este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.

Detasarea

se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult 6 luni.

se dispune pe o perioada mai mare de 6 luni, cu acordul scris al functionarului public in cauza.

Pe perioada detasarii, functionarul public isi pastreaza salariul. Daca salariul corespunzator functiei publice pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasarii in alta localitate, autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligate sa-i suporte costul integral al transportului, dus si intors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al indemnizatiei de detasare.

Transferul:

Ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, transferul poate fi:

transfer in interesul serviciului care se face intr-o functie publica echivalenta cu functia publica detinuta, cu acordul scris al functionarului in cauza

transfer la cerere, care se face intr-o functie publica echivalenta, in urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul

Mutarea in cadrul altui compartiment aceasta modificare poate fi:

definitiva, cu acordul scris al functionarului public, de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea functionarul public;

temporara, dispusa motivat in interesul autoritatii sai institutiei publice, de catre conducatorul acesteia pe o perioada de maxim 6 luni/an, cu respectarea pregatirii profesionale si a salariului pe care ii are functionarul public.

Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere:

exercitarea cu caracter temporar a unei functii de conducere vacante se realizeaza prin promovarea temporara a unui functionar public care indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei functii publice, prin dispozitia conducatorului autoritatii pe o perioada de maxim 6 luni/ an, cu avizul ANFP.

exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice al carui titular este suspendat se realizeaza prin promovare temporara

b) incetarea raportului de serviciu:

Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc in urmatoarele conditii:   

1. de drept:

la data decesului functionarului public

la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public

la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta ori invaliditate a functionarului public

ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire in functia publica

cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva

ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei publice

la data expirarii termenului pe care a fost exercitata cu caracter temporar, functia publica

prin acordul partilor, consemnat in scris

prin eliberare din functia publica

Conducatorul autoritatii publice va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, pentru motive neimputabile functionarului public, in urmatoarele conditii:

autoritatea publica si-a incetat activitatea, ori a fost mutata in alta localitate, iar functionarul public nu a fost de acord sa o urmeze

autoritatea publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii

pentru incompetenta profesionala

functionarul public nu mai indeplineste conditiile pentru ocuparea acesteia

starea precara de sanatate fizica sau psihica a functionarului public, constatata de organele competente de expertiza medicala

Destituirea:

Destituirea din functia publica se dispune prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice, pentru motive imputabile functionarului public.

Demisia:

Functionarul public poate sa comunice incetarea raporturilor de serviciu prin demisie notificata in scris conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Demisia nu trebuie motivata si produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la inregistrare.

La incetarea raportului de serviciu functionarul public are indatorirea sa predea lucrarile si bunurile care i-au fost incredintate in vederea exercitarii atributiilor de serviciu.

De asemenea in acest caz functionarul public isi pastreaza drepturile dobandite in cadrul carierei, cu exceptia cazului in care raportul a incetat din motive imputabile acestuia.

Redistribuirea functionarilor publici se face de catre ANFP astfel:

in cadrul autoritatilor publice din aceeasi localitate sau dintr-o localitate aflata la o distanta aflata la o distanta de pana la 50 km de localitatea de domiciliu;

in cadrul autoritatilor publice din alt judet sau aflate la o distanta mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu la cererea functionarului public;

redistribuirea se face pe o functie publica echivalenta cu functia publica detinuta;

redistribuirea se poate face si intr-o functie publica inferioara vacanta, cu acordul scris al functionarului public

In cazul in care conducatorii autoritatilor si institutiilor publice refuza incadrarea functionarilor publici redistribuiti permanent si temporar, acestea se pot adresa instantei de contencios administrativ competenta.

In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu in termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, si plata de catre autoritatea publica emitenta a actului administrativ, a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.

9.REGULI PRIVIND DEONTOLOGIA PROFESIONALA A PERSONALULUI DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

Normele de conduita profesionala a functionarilor publici sunt reglementate de codul de conduita a functionarilor publici (Legea nr. 7/2004 privind Codul de Conduita a functionarilor publici).

Obiective:

cresterea calitatii serviciului public

eliminarea birocratiei si a factorilor de coruptie din administratia publica

Principii generale:

Principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici sunt:

a)   suprematia constitutiei si a legii: functionarii publici au indatorirea de a respecta constitutia si legile tarii

b)   prioritatea interesului public: functionarii publici au indatorirea de a considera interesul public mai presus decat interesul personal

c)    asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice: functionarii publici au indatorirea de a aplica acelasi regim juridic in situatii identice sau similare

d)   profesionalism; functionarii publici au obligatia de a indeplini atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si constiinciozitate

e)   impartialitate si independenta: functionarii publici sunt obligati sa aiba o atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura.

f)  Integritatea: functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte direct sau indirect pentru ei sau pentru altii vreun avantaj ori beneficiu in considerarea functiei publice pe care o detin sau sa abuzeze in vreun fel de aceasta functie

g)   libertatea gandirii si a exprimarii: functionarii publici pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri

h)    cinste si corectitudine: in exercitarea functiei publice si in indeplinirea atributiilor de serviciu, functionarii publici trebuie sa fie de buna credinta

i)   deschiderea si transparenta: activitatile desfasurate de functionarii publici sunt publice si pot fi supuse monitorizarii cetatenilor

Norme generale de conduita profesionala a functionarilor publici

asigurarea unui serviciu de calitate:

prin participarea activa la luarea deciziilor si la transpunerea lor in practica in scopul realizarii competentelor autoritatilor publice si ale institutiilor publice

un comportament profesionist care sa asigure in conditiile legii, transparenta administrativa si mentinerea increderii publicului in integritatea, impartialitatea si eficacitatea autoritatilor si institutiilor publice

loialitatea fata de constitutie si lege

functionarii publici au obligatia sa respecte constitutia, legile tarii si sa actioneze pentru punerea in aplicare a dispozitiilor legale in conformitate cu atributiile care le revin

loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice

functionarii publici au obligatia de a apara in mod loial prestigiul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea

functionarilor publici le este interzis:

a)    sa exprime in public aprecieri neconforme cu realitatea in legatura cu activitatea autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu politicile si strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual

b)     sa faca aprecieri neautorizate in legatura cu litigiile aflate in curs de solutionare

c)    sa dezvaluie informatii care nu au caracter public, in alte conditii decat cele prevazute de lege

d)    sa dezvaluie informatii la care au acces in exercitarea functiei publice daca aceasta dezvaluire este de natura sa atraga dezavantaje necuvenite ori sa sa prejudicieze imaginea sau drepturile institutiei ori ale unor functionari publici, precum si ale persoanelor fizice sau juridice

e)    sa acorde asistenta si consultanta persoanelor fizice sau juridice in vederea promovarii de actiuni juridice ori de alta natura impotriva statului sau autoritatii publice in care isi desfasoara activitatea

NOTA:

Prevederile de la literele a)-d) se aplica si dupa incetarea raportului de serviciu pentru o perioada de 2 ani, daca dispozitiile din legi speciale nu prevad alte termene.

Dezvaluirea informatiilor care au caracter public, la solicitarea reprezentantilor unei alte autoritati sau institutii publice este permisa numai cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care functionarul public respectiv isi desfasoara activitatea.

Prevederile codului de conduita nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligatia legala a functionarilor publici de a furniza informatii de interes public celor interesati, in conditiile legii.

libertatea opiniilor

in activitatea lor, functionarii publici au obligatia de a respecta liberatatea opiniilor si de a nu se lasa influentati de considerente personale sau de popularitate

activitatea publica

relatiile cu mijloacele de informare in masa se asigura de catre functionarii publici desemnati in acest sens de conducatorul autoritatii sau institutiei publice in conditiile legii

functionarii publici desemnati in acest sens trebuie sa respecte limitele mandatului de reprezentare

in cazul in care nu sunt desemnati, functionarii publici care participa la activitati sau dezbateri publice, au obligatia de a face cunoscut ca opinia exprimata nu reprezinta punctul de vedere oficial al autoritatii sau institutiei publice in cadrul careia isi desfasoara activitatea

activitatea politica

In exercitarea functiei publice, functionarilor publici le este interzis:

sa participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor

sa furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publica

sa colaboreze, in afara relatiilor de serviciu, cu persoane fizice sau juridice care fac donatii sau sponsorizari partidelor politice

sa afiseze, in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice, insemne sau obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora

folosirea imaginii proprii

functionarilor publici le este interzis sa permita utilizarea numelui sau a imaginii proprii in actiuni publicitare, pentru promovarea unei activitati comerciale, precum si in scopuri electorale

cadrul relatiilor in exercitarea functiei publice

functionarii publici au obligatia sa aiba un comportament bazat pe respect, buna credinta, corectitudine si amabilitati

functionarii publici au obligatia de a nu aduce atingeri onoarei, reputatiei si demnitatii persoanelor din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice in care isi desfasoara activitatea, precum si persoanelor care intra in legatura in exercitarea functiei publice

functionarii publici trebuie sa adopte o atitudine impartiala si justificata pentru rezolvarea clara si eficienta a problemelor cetatenilor

conduita in cadrul relatiilor internationale

in relatiile internationale, functionarii publici care reprezinta autoritatea sau institutia publica au obligatia sa promoveze o imagine favorabila tarii si autoritatii sau institutiei publice pe care o reprezinta in relatiile cu reprezentantii altor state, functionarilor publici le este interzis sa exprime opinii personale privind aspecte nationale sau dispute internationale

in deplasarile externe, functionarii publici sunt obligati sa aiba o conduita corespunzatoare regulilor de protocol si le este interzisa incalcarea legilor si obiceiurilor gazdei.

interdictia privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor

functionarilor publici le este interzis sa accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj care le sunt destinate personal, familiei, parintilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta impartialitatea in exercitarea functiilor publice

participare ala procesul de luare a deciziilor:

functionarii publici au obligatia sa actioneze conform prevederilor legale si sa-si exercite capacitatea de apreciere in mod fundamental si impartial

obiectivitati si evaluare

in exercitarea functiei publice de conducere, functionarii publici au obligatia sa asigure egalitatea de sanse si tratament cu privire la dezvoltarea in functia publica, pentru functionarii publici din subordine

functionarii publici de conducere au obligatia sa examineze si sa aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competentei profesionale pentru personalul din subordine

se interzice functionarilor publici de conducere sa favorizeze sau sa dezavantajeze accesul sau promovarea in functia publica pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitati sau alte criterii neconforme cu dispozitiile legale

folosirea prerogativelor de functie publica

prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau participarea la anchete ori actiuni de control, functionarilor publici le este interzisa urmarirea obtinerii de foloase sau avantaje in interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane

functionarilor publici le este interzis sa foloseasca pozitia oficiala pe care o detin, sau relatiilor pe care le-au stabilit in exercitarea functiei publice

utilizarea resurselor publice

functionarii publici au obligatia sa asigure ocrotirea proprietatii publice si private a statului

functionarii publici au obligatia sa foloseasca timpul de lucru precum si bunurile apartinand autoritatii sau institutiei publice, numai pentru desfasurarea activitatilor aferente functiei publice detinuta

functionarilor publici care desfasoara activitati publicistice in interes personal sau activitati didactice, le este interzis sa foloseasca timpul de lucru ori logistica autoritatii sau institutiei publice pentru realizarea acestora

15. limitarea participarii la achizitii, concesionari sau vanzari de bunuri

-orice functionar public poate achizitiona un bun aflat in proprietatea privata a statului, supus vanzarii in conditiile legii, cu exceptia urmatoarelor cazuri:

a)   cand a luat la cunostinta ca urmare a indeplinirii atributiilor de serviciu despre valoarea ori calitatea bunului care urmeaza a fi vandut

b)   cand a participat, in exercitarea atributiilor de serviciu, la organizarea vanzarii bunurilor respective

c)   cand poate influenta operatiunile de vanzare

NOTA:

Dispozitiile de mai sus sunt valabile si in cazul concesionarii sau inchirierii unui bun aflat in proprietatea publica sau privata a statului.

10. MANAGEMENTUL FUNCTIEI PUBLICE IN UNIUNEA EUROPEANA

Definirea si sfera de cuprindere a notiunii de functie publica

In functie de tara de referinta, termenul are mai multe acceptiuni si, in consecinta, mai multe arii de cuprindere. In majoritatea cazurilor, nu exista o definitie legala riguroasa a acestei notiuni si, pentru a se preciza sensul acesteia, trebuie sa se recurga la practica si doctrina administrativa.

Notiunea de "functie publica" poate ingloba totalitatea persoanelor supuse unui statut de drept public, dar si o parte dintre cele supuse unui statut de drept privat.

Astfel, insasi notiunea de "functionar" este departe de a avea un inteles uniform, ea cuprinzand persoane aflate in ipostaze diferite, in functie de legislatia fiecarei tari, si care sunt angajate cu titlu permanent sau temporar.

Pentru o buna intelegere a notiunii de functionar, trebuie luate in considerare doua tipuri de definire a acesteia:

a) Definitia organica, care impune a fi considerati functionari cei ce lucreaza mai mult sau mai putin direct in sectorul public, in servicii de drept public in cadrul unitatilor teritoriale sau in serviciile publice economice si sociale dependente de stat sau de colectivitatile teritoriale. De exemplu, in Franta sunt considerati functionari agentii din serviciile spitalicesti, iar in Belgia cei de la caile ferate.

b) Definitia functionala include in randul functionarilor agentii publici care exercita prerogative ale puterii publice sau care participa la apararea intereselor statului si ale colectivitatilor teritoriale. Intr-o asemenea conceptie, sunt considerati functionari membrii fortelor armate, ai politiei si ai altor forte de ordine, cei care lucreaza in magistratura, administratie fiscala, diplomatie, ca si cei care isi desfasoara activitatea in ministere, organisme administrative ale colectivitatilor teritoriale, banci centrale, in masura in care persoanele in cauza exercita atributii ordonate, din sfera puterii de stat sau din aria dreptului public. O asemenea definire se apropie de conceptia germana, care face distinctie intre functionari si, respectiv, alti salariati si muncitori, considerandu-se ca numai primii sunt insarcinati sa exercite prerogative ale puterii publice. Este, de altfel, si conceptia unor institutii europene, inclusiv a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in Danemarca sunt considerate ca fiind functionari persoanele care indeplinesc cel putin functia de sef de birou, ceilalti fiind considerati lucratori si acestora li se aplica regimul conventiilor colective.

O categorie speciala o reprezinta in unele state, cum ar fi Franta, functionarii care deservesc pe seful statului sau cei care lucreaza pentru parlament. Statutul acestora, cat si regimul aplicabil le sunt in general stabilite printr-o legislatie speciala.

In privinta persoanelor care deservesc colectivitatile locale se intalnesc mai multe situatii, in Franta, aceste persoane sunt considerate functionari si beneficiaza de un statut stabilit prin legi speciale, dar care este diferit de cel al functionarilor de stat. In Germania si Spania, numai o parte dintre acestia au statutul de functionari, restul fiind considerati lucratori, iar in Marea Britanie toti sunt lucratori.

In literatura romaneasca de specialitate, functia publica a fost definita ca reprezentand complexul de puteri si competente, organizate de lege, pentru satisfacerea unui interes general, in vedere de a fi ocupata, in chip temporar, de un titular (sau mai multi), persoana fizica care. exercitand puterile in limitele competentei, urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea.

Este interesant de remarcat ca, pornindu-se de la reglementarile in vigoare, doctrina romaneasca contemporana defineste functia publica ca fiind acea grupare de atributii, puteri, competente, stabilite conform legii, din cadrul unui serviciu public infiintat in scopul satisfacerii, in mod continuu si permanent, de catre functionarii publici, numiti sau alesi in aceste functii, a intereselor generale ale societatii.

Exista doua sisteme de functie publica:

a)    Sistemul functiei de cariera expresie a principiului specificitatii administratiei publice, a carei functionare implica existenta unui personal care este dotat cu competente particulare si care isi consacra viata profesionala serviciului functiei publice. Intr-un asemenea sistem, functia publica este structurata potrivit unei conceptii ierarhice. Functionarul, cu o pregatire adecvata, beneficiaza de stabilitate. Esenta sistemului consta in stabilirea unei separatii nete intre cei administrati si administratori si se bazeaza pe notiunile de interes general si serviciu public.

b)    Sistemul lucrativ (functia publica de ocupatie). Angajatii sunt clasati in functie de nivelul calificarii cerute, de capacitatea dovedita si de nivelul remuneratiei. Ei sunt recrutati pentru o functie precisa si nu beneficiaza de garantii suplimentare de securitate a muncii. Calitatea functionarului este legata de existenta activitatii respective si de evolutia acesteia, in unele conceptii, sistemul permite recrutarea de specialisti si, in paralel, economie de mijloace. Statul nu este obligat sa finanteze scoli pentru formarea functionarilor. Sistemul antreneaza o politizare a functionarilor, altfel spus, o totala adecvare la sensibilitatea politica a guvernului in functie.

In practica, nici_:un stat nu aplica strict unul sau altul dintre sisteme. Functiile publice europene sunt supuse unei miscari generale care se produce in defavoarea sistemului functiei de cariera. Totusi, sistemul de cariera ofera posibilitatea supletei si flexibilitatii, ceea ce nu este de neglijat. Astfel, in tari ca Spania, Belgia si Franta, unde este aplicat acest sistem, procedeul recrutarii prin concurs permite selectia prin supunerea candidatilor la probe de verificare a cunostintelor si aptitudinilor, probe din care sa rezulte calitatea acestora.

In democratiile europene unde se aplica acest sistem, recrutarea functionarilor are la baza doua principii: egalitatea la accesul in functia publica si concursul.

Recrutarea unui functionar public, care beneficiaza de garantarea postului, implica pentru stat un angajament financiar pe termen lung. De aceea, legislatia din unele tari occidentale, dar si din unele tari din Europa Centrala si de Est, precum Polonia si Lituania, prevede efectuarea unei perioade de proba, inainte de definitivarea pe post.

Un al doilea principiu care guverneaza recrutarea functionarilor publici este cel al competitiei deschise, al concursului public. Sunt tari care procedeaza sistematic la o asemenea modalitate de recrutare, cum ar fi Franta, Italia si Spania, unde se foloseste acest procedeu pentru aproape toate posturile din administratia publica, cu exceptia acelor posturi care sunt rezervate membrilor guvernului sau care fac obiectul unei nominalizari politice.

Dar, chiar daca modalitatile practice de recrutare sunt diferite de la tara la tara, sunt urmarite in mod constant doua obiective:

evaluarea corecta a capacitatilor candidatilor si

garantarea independentei, obiectivitatii si calificarii celor care au sarcina selectionarii.

In plus, publicitatea concursurilor este obligatorie si trebuie facuta in mod repetat prin cat mai multe mijloace de informare.

In privinta evaluarii capacitatii candidatilor, se practica doua forme de selectie: prin organisme independente, ca in Marea Britanie si Belgia, sau prin chiar organele administrative care au anuntat posturi vacante.

In Germania, candidatii trebuie sa urmeze un curs de formare inainte de a solicita un post in functii publice, in Marea Britanie exista o Comisie "civil service" care defineste conditiile si nivelul recrutarii, nefiind acceptati decat candidatii care indeplinesc, in prealabil, cerintele respective. Italia aplica un sistem similar pentru stabilirea, de catre un juriu, a unei liste de posibili candidati. In Franta, recrutarea se face de catre un juriu independent de autoritatea de numire, care este obligata sa tina cont de opinia juriului si de clasificarea stabilita de acesta. In Olanda si Danemarca se aplica o procedura comparabila cu cea din sectorul privat, autoritatea care recruteaza si numeste nefiind legata de criterii generale.

Trebuie precizat ca in numeroase tari nominalizarea pentru posturile de inalti functionari nu se face prin concurs, ci pe criterii politice si de incredere.

Odata ce o persoana a ocupat o functie publica, este deosebit de importanta, pentru evolutia sa ulterioara, formarea si perfectionarea sa profesionala, care se prezinta, in general, sub forma urmatoarelor forme:

pregatirea initiala, care are loc imediat dupa ce o persoana a ocupat o functie publica si care are ca obiectiv principal asa-zisa socializare, in sensul ca functionarul respectiv trebuie sa constientizeze apartenenta sa la o anumita colectivitate, cat si faptul ca este in slujba statului si ca trebuie sa dea dovada de eficienta, operativitate si neutralitate;

pregatirea permanenta, care are drept scop mentinerea gradului de cunostinte la nivelul cerut de postul respectiv;

pregatirea in vederea evolutiei, care reprezinta perfectionarea profesionala in sensul cel mai larg, aceasta fiind de fapt modalitatea care permite adaugarea de noi competente, in raport de necesitatile concrete ale indeplinirii functiei;

pregatirea manageriala, prin care se urmareste oferirea de cunostinte corespunzatoare pentru ocuparea unor functii de conducere, pornindu-se de la ideea ca nu este suficienta, pentru ocuparea unor posturi superioare, calificarea tehnica a functionarilor.

Avansarea in cariera a functionarilor publici, in sistemul functionarilor de cariera, are loc in general de la grad la grad si, in cadrul gradului, de la esalon la esalon.

Avansarea pe esaloane se face de o maniera continua, in functie de vechime st de merite profesionale, si nu are repercusiuni asupra functiei exercitate.

Avansarea in grad inseamna transferarea de la o activitate la alta, ierarhic superioara. Este insotita de o schimbare de functie, o crestere a responsabilitatii si, in general, de o sporire a gradului de apreciere si tratare. O asemenea avansare nu este posibila daca nu exista locuri vacante si, la efectuarea ei, se tine cont de meritele celui in cauza, de vechime si de formarea profesionala.

Este necesara o reglementare riguroasa pentru a nu se manifesta arbitrarul.

O caracteristica esentiala a functiei publice o reprezinta continuitatea, ca expresie a unei functiuni specializate care nu trebuie exercitata cu intermitente.

In toate tarile studiate opereaza principiul potrivit caruia functia publica este subordonata autoritatii publice. In regimurile democratice, puterea de decizie politica este exercitata de reprezentantii alesi pe cale electorala, functionarii publici, nonpartizani din punct de vedere politic, trebuind sa execute deciziile responsabililor politici, in conformitate cu legislatia in vigoare.

In general se disting trei situatii:

Functia publica este in totalitate separata de autoritatea politica, careia ii este subordonata. Este sistemul separatiei intre functia publica si puterea politica si se intalneste in Marea Britanie si in Belgia, in aceste tari, separarea amintita este realizata prin reglementari legale exprese, functionarii putand fi demisi numai in situatii exceptionale, strict delimitate. Pe de alta parte, este insa obligatoriu ca acestia, prin activitatea desfasurata, sa dovedeasca neimplicare politica;

Functia publica este, teoretic, separata de puterea executiva, careia ii este subordonata, dar, practic, un numar mai mult sau mai putin important de functionari sunt dependenti de un legamant de credinta fata de reprezentantii puterii:

Acesta este sistemul osmozei partiale intre functia publica si puterea politica si se regaseste in Germania si in Franta:

Functia publica este legata de cea politica, guvernamentala, care este asumata de un partid si este subordonata acestuia. Acest sistem este sistemul integrarii intre functia publica si puterea politica si el este propriu regimurilor comuniste.

O problema mai controversata este cea care se refera la inaltii functionari. In privinta acestora nu s-a cristalizat inca o parere unitara, in sensul ca nu se stie inca cum este mai indicat: ca acestia sa fie administratori de cariera, sa fie independenti sau sa fie numiti pe criterii politice. Dintre toate tarile evaluate, numai in Marea Britanic si in Irlanda se considera ca independenta este necesara la toate esaloanele. De obicei, ministrii au o oarecare putere discretionara in numirea functionarilor superiori, in dorinta de a se inconjura de persoane care le impartasesc convingerile si le sunt loaiale. Dar s-a constatat ca aceasta practica incurajeaza politizarea functiei publice la toate nivelurile.

In Marea Britanie, functionarul public este considerat slujitorul guvernului si al cetatenilor, nefiind considerat ca o entitate independenta, cu valori proprii.

In alte tari, precum Franta si Germania, functia publica este vazuta ca o forta independenta, care asigura "continuitatea statului", care are rol de mediator intre stat si societate si asigura urmarirea si indeplinirea interesului general.

Se considera ca doi factori sunt esentiali pentru o buna functie publica: etica si increderea. Pentru functia publica din Europa occidentala, etica include, in general, impartialitate in exercitarea serviciului public si rezistenta la coruptie. Administratia trebuie sa respecte norme etice severe. Parlamentarii si ministrii trebuie sa ajute functionarii, stabilind si aplicand norme de conduita stricte. Cei alesi trebuie sa se abtina sa ceara functionarilor sa depaseasca limita ce separa ceea ce este just de ceea ce nu este.

La nivel european, s-a ajuns la concluzia ca este necesara elaborarea unui Cod deontologic european al functionarului public, care trebuie sa stabileasca marile principii ce urmeaza apoi sa fie incluse de fiecare stat in legislatia proprie,

Caracteristici ale functiei publice cu atributii de conducere

A. Criterii de recrutare in functia publica de conducere

Exista, in principiu, doua modalitati de baza pentru recrutarea functionarilor publici de conducere. Primul, este cel in care functia publica este condusa ca un sistem de cariera, mai mult sau mai putin inchis. Acest sistem este specific Belgiei si Frantei, accesul in functiile superioare se face prin promovari interne, nu exista o procedura formala de selectare (de exemplu, un interviu sau pe baza unei grile de evaluare), in cele mai multe cazuri fiind promovati in posturile superioare din minister cei din interiorul ministerului (cu vechime). Acest lucru nu inseamna ca promovarea este automat asigurata dupa o anumita perioada de activitate. Germania si Irlanda sunt. de asemenea, exemple pentru sistemul de cariera in care nu se face publicitate in exterior pentru posturile vacante.

Celalalt sistem este caracterizat printr-un mare numar de candidaturi pentru posturile vacante si prin lipsa conditiilor (nivel de studii sau vechime in administratie) impuse pentru accesul la posturile superioare. Marea Britanie si tarile scandinave intra in aceasta categorie. Detaliile variaza considerabil, in functie de fiecare tara. dar metodele de selectie se aseamana cu cele utilizate in sectorul privat; foarte multe sisteme fac apel la centre de evaluare ori de apreciere exterioare. Acest sistem incurajeaza cresterea numarului din ce in ce mai mare al femeilor si al membrilor grupurilor etnice si lingvistice, actual subreprezentate, in posturi superioare, in acelasi timp, in tarile care au hi baza acest sistem sunt atrasi functionari competenti in esaloanele superioare.

In aceste din urma tari, cei care ajung sa ocupe functii inalte provin din administratie si un procent foarte mic provine din alte sectoare.

In majoritatea tarilor, recrutarea inaltilor functionari - exceptand posturile mai importante - se face apelandu-se la organizatii de angajare, in acest caz este obligatoriu de urmat procedura de selectie standard. Interventia organismelor centrale este curenta in tarile care apeleaza la sistemul de gestionare a incadrarilor in posturile superioare. Irlanda si Suedia se caracterizeaza prin interventia organismelor centrale in acest proces. In multe tari ministrul de resort sau primul ministru sunt cei din urma care au un cuvant de spus in legatura cu cel angajat.

B. Exemple de proceduri de selectie pentru functionarii publici cu atributii de conducere

Austria

O comisie de examen independenta este numita pentru fiecare post vacant. Ea este formata din reprezentanti ai ministerului, ai Comisiei pentru personal si de la sindicat. Examinarea consta intr-un interviu cu candidatul. Recurgerea la centrele de evaluare este posibila, dar este foarte putin frecventa.

Exista o procedura interna in fiecare minister. Consiliul de directie examineaza candidaturile si propune un clasament ministrului care ia decizia finala.

Directorii generali ori presedintii ministerelor sau agentiilor sunt numiti in aceleasi conditii ca si ceilalti responsabili de rang inalt.

Belgia

Secretarii generali din ministere sunt numiti de Guvern, la propunerea ministrului de resort; pentru organismele de interes public, legea de organizare poate sa prevada un mod specific de desemnare a conducatorului.

Danemarca

Selectionarea candidatilor se face pe baza unei declaratii scrise, declaratie de intentie, in urma rezultatelor de la interviu si a performantelor profesionale anterioare.

Secretarii permanenti si secretarii adjuncti sunt alesi si numiti dupa aceeasi procedura ca si pentru ceilalti functionari.

Franta

Angajarea secretarilor generali, directorilor generali, directorilor si angajatilor directiilor si serviciilor care nu tin de structuri concentrate (prefecti, ambasadori) este lasata la decizia guvernului. Propunerea de numire este formulata de ministrul de resort, iar un decret de numire este supus spre aprobarea Consiliului de ministri si apoi este semnat de Presedintele Republicii, in general nu sunt puse conditii de ordin statutar si pot fi angajate persoane care nu au mai lucrat in administratie.

Germania

Selectia se face in interiorul ministerului, responsabilitatea revenind celor de la resurse umane.

Posturile de secretar de stat (permanent) si de sef de departament din ministerele federale si posturile de directori ai agentiilor din ministerele federale trebuie sa faca, conform legii, obiectul declararii ca posturi vacante si pot fi ocupate de persoane care nu au experienta in administratie. Candidatii sunt alesi de ministrii de resort (impreuna cu directorul resurselor umane din minister), care adreseaza o recomandare administratiei federale. Presedintele federatiei numeste functionarii pe baza acestei recomandari.

Irlanda

Selectia se face de catre o comisie interministeriala, compusa din cinci secretari permanenti ai ministerului (functionari) si un functionar din afara ministerului.

Olanda

Alegerea pentru posturile de secretar general si de director general se face dupa aceeasi procedura, ca si pentru celelalte posturi. O diferenta exista, si anume pentru aceste numiri ministrul de resort cere aprobarea ministrului de interne, si chiar primului ministru, inainte de a recomanda candidatul Consiliului de Ministri, care ia decizia finala.

Marea Britanie

Numirile in posturile importante se fac, cerand aprobarea responsabilului Casei Serviciului Public si Primului Ministru, fie dupa examinarea dosarului de catre Comisia pentru selectie si numiri, fie ca urmare a operatiunii de recrutare, condusa de comisarii functiei publice.

C. Competentele cerute functionarilor publici cu atributii de conducere

Aceste competente nu sunt inca bine stabilite, observandu-se, totusi, o accentuare a competentelor de gestiune, in sens larg, in detrimentul competentelor tehnice. Urmatoarele competente sunt cerute in mai multe tari:

aptitudinea de a conduce;

viziunea strategica;

capacitatea de a genera si de a administra schimbarile;

talente de conducere - in sens larg;

capacitatea de a gestiona activitatea si personalul; aptitudinea de a stabili contacte umane;

capacitatea de a conduce o echipa;

aptitudini de comunicare;

cunostinte de informatica.

In multe tari se subliniaza, in paralel, necesitatea existentei calitatilor si valorilor traditionale cerute inaltilor functionari, de exemplu integritatea si impartialitatea. Multe tari europene au trecut ca fiind foarte importanta aptitudinea de a aborda probleme internationale de interes.

In unele tari sunt stabilite criterii imperative de selectie a functionarilor superiori.

Aceste criterii scot in evidenta rolul important conferit aptitudinii de conducere si competentelor de gestiune in general.

In Marea Britanie, acesti functionari trebuie sa posede:

aptitudine de conducere;

gandire si planificare strategice;

preocuparea pentru rezultate;

aptitudini de comunicare;

administrarea resurselor financiare si de alia natura;

inteligenta, creativitate si discernamant;

competenta profesionala.

In multe tari, ministerul sau agentia care angajeaza, fixeaza criteriile de selectie. De exemplu, in Germania conditiile de formare profesionala si de studii sunt cerute prin lege. In Danemarca si in Finlanda, recent, s-au impus criterii de selectie-tip pentru functiile publice cu atributii de conducere.

Statutul functionarilor publici cu atributii de conducere

O categorie speciala in cadrul functionarilor publici o reprezinta, in unele state, functionarii publici care deservesc pe seful statului sau cei care lucreaza pentru parlament sau guvern.

Statutul acestora cat si regimul aplicabil sunt in general stabilite printr-o legislatie speciala.

A. Mobilitatea

Marea majoritate a statelor nu au elaborat o strategie privind mobilitatea functionarilor publici. Cu toate acestea, mai multe tari si-au manifestat dorinta de a creste mobilitatea la nivelurile superioare ale ierarhiei administrative, si un anumit numar dintre ele au creat sau consolidat in ultimii ani instrumente vizand mobilitatea (de diverse feluri).

In Olanda ca si in Marea Britanie se acorda o importanta speciala mobilitatii cadrelor, mai ales de cand este pus in practica noul sistem de incadrare a functionarilor superiori. Cercetarile efectuate de catre administratia olandeza indica faptul ca "nivelul mediu de mobilitate in cadrul functiei publice olandeze este relativ ridicat in raport cu alte tari ale Europei". Promovarea mobilitatii inaltilor functionari este un element determinant de dezvoltare a noii functii publice.

In Marea Britanie, Cartea alba intitulata "Serviciul public: continuitate si schimbare" subliniaza contributia pe care mobilitatea functionarilor publici o aduce la realizarea obiectivelor noului serviciu public, in special prin:

promovarea metodelor de perfectionare si de desfasurare in cel mai eficient mod a ansamblului de activitati specifice functiei publice;

intelegerea interesului general al administratiei, in sustinerea responsabilitatii colective a cabinetului;

incurajarea serviciilor publice si a personalului acestora de a participa la schimbul de idei intre servicii;

evitarea pe viitor ca functionarii ramana intr-un serviciu public sau intr-o functie atunci cand acestia pot fi mai utili in alt post.

Australia

Ministerele pot pune in aplicare formule de rotatie periodica a personalului. Functionarii apartinand serviciului public interesati de o schimbare isi pot depune candidatura pentru posturile declarate vacante, posturi care, in majoritatea cazurilor, releva o optiune pentru avansare. Exista o comisie alcatuita din principalii secretari de ministere si din comisari ai functiei publice, care se ocupa in principal de desfasurarea carierei inaltilor functionari, la nivel de secretar adjunct si secretar prim asistent, iar hotararile acestei comisii conduc la un anumit numar de mutatii dintr-un minister in altul.

Danemarca

Anumite ministere (ex: Justitia, Apararea) si unele dintre marile directii (ex: Politia) au programe oficiale privind mobilitatea. In afara acestor exemple, instrumentul de mobilitate cel mai frecvent intalnit este constituit din contractele de scurta durata, de 3,5 sau 6 ani. Aceste contracte au ca obiectiv cresterea mobilitatii si largirea bazei de recrutare, in 1994, 10% din totalul efectivelor functiei publice de conducere erau angajati cu contract de scurta durata.

Finlanda

Mobilitatea este considerata un element esential in perfectionarea cadrelor, dat fiind
ca ea ocupa un loc important in desfasurarea carierei si in recrutarea inaltilor functionari. Un
decret din 1994 creeaza posibilitatea de numire a functionarilor pentru o durata determinata, fapt ce permite mobilitatea.

Franta

Pentru functionarii de stat exista o obligatie de mobilitate, care functioneaza inca de la inceputul carierei si care conditioneaza accesul in functiile de conducere. Nu exista un mecanism de stimulare a inaltilor functionari prin mobilitate in decursul carierei. Dar, este vorba de o preocupare continua in politica de gestiune a cadrelor pentru administratie si ea este luata in considerare de catre cei interesati ca un element pozitiv in evolutia lor profesionala.

Olanda

Mobilitatea, in special de la un minister la altul, este considerata drept o conditie esentiala in ce priveste profesionalismul si dinamismul functiei publice. Promovarea mobilitatii este unul dintre scopurile fundamentale ale functiei publice nou create si, in acest context, se acorda o atentie speciala modului in care posturile vacante sunt ocupate si organizarii schimbarilor in cadrul sistemului de gestiune a carierelor. Obiectivul vizat este ca pana in anul 2000 functionarii publici sa ramana cel putin o perioada de 5 ani in acelasi post.

Suedia

Regula este ca cei aflati in functii de conducere nu trebuie sa ramana in fruntea aceluiasi departament pentru o lunga durata. Mobilitatea este considerata, de preferat pentru dezvoltarea profesionala, eficacitatea si eficienta functionarilor si pentru desfasurarea carierei celor ce conduc anumite servicii publice. Numirile pentru o durata determinata sunt un mijloc de crestere a mobilitatii, iar subiectul schimbarilor in cariera face parte, in mod normal, din intalnirile pe care ministrii le au cu functionarii aflati la conducerea unor departamente.

Marea Britanie

Nu exista un program oficial privind mobilitatea. Mobilitatea face parte integranta din formarea permanenta si din perfectionarea personalului din serviciul public.

B. Contractul de munca

Prin contract se intelege un acord scris, incheiat intre serviciul public angajator si un inalt functionar, acord care fixeaza salariul, conditiile de angajare si durata angajarii, stabilind responsabilitatile si performantele care se cer a fi inregistrate.

In mai multe tari este prevazuta forma contractelor cu durata determinata, cu sau fara clauza de reinnoire. Contractele pe durata determinata sunt utilizate in Suedia. Formulele contractuale recent intrate in vigoare pentru serviciul public din Marea Britanie sunt, in mare parte, pentru o durata nedeterminata.

Australia

Secretarii de ministere sunt numiti cu contract, pentru o durata maxima de 5 ani. Revocarea lor poate interveni prin decizia primului ministru, in termenii noii legi privind functia publica, supusa adoptarii Parlamentului in 1997, personalul de conducere din serviciul public trebuie sa fie in masura de a incheia contracte pe durata determinata cu secretarii lor permanenti, trecand peste obstacolele de procedura.

Austria

O parte dintre inaltii functionari sunt angajati cu contract pe o durata determinata. Contractele sunt uniforme si principalele lor dispozitii fac referire la remuneratie. Contractele sunt stabilite pentru o organizatie unde exista un post vacant, dar ele trebuie sa fie aprobate de catre Cancelaria federala si de catre Ministerul de Finante. Daca ministrul propune sa nu fie reinnoit contractul functionarului respectiv, acesta poate face apel, invocand valoarea sa profesionala si calitatile care il indreptatesc pentru o prelungire a contractului. Decizia finala de reinnoire a contractului este luata de catre ministru.

Danemarca

Un anumit numar de inalti functionari sunt angajati cu contract pe o durata determinata, de 3, 5 sau 6 ani. Functionarii ce pot beneficia de aceasta formula sunt directorii de departamente si responsabilii marilor directii. Contractul este negociat intre secretarul permanent din minister si functionarul respectiv, si el trebuie sa fie aprobat de catre Ministerul de Finante. Principalul obiectiv pentru care s-a recurs la contracte a fost instaurarea unei legaturi intre performanta si remuneratie. Angajarea cu contract este relativ noua si va progresa, fiind apreciata intr-o proportie destul de mare de catre personalul de conducere.

Finlanda

Contractele intre angajator si functionar pot face referire la conditiile de angajare si nu la durata angajarii. Cei 140 de functionari principali au contracte incheiate cu administratia. Aceste contracte precizeaza conditiile de remunerare, care sunt determinate de la caz la caz. Contractele nu cuprind alte aspecte si ele sunt incheiate pe o durata nedeterminata. Departamentele pot incheia cu cadrele lor superioare contracte care stabilesc durata lor de angajare. Ca urmare a unei modificari legislative, intervenita in 1994, este posibila numirea unui functionar pentru o durata determinata, daca aceasta este ceruta de natura si exigentele functiei.

Franta

Se practica sistemul functionarilor de cariera, astfel incat, angajarile cu contract special pentru o anumita functie sunt posibile pentru un numar mic de posturi, dar numirea de persoane fara experienta in administratie ramane o masura luata in mod exceptional. Nu se poate vorbi de contracte cu durata nedeterminata.

Germania

Angajarea cu contract special pentru o anumita functie nu este utilizata decat in cazuri rare de numire de persoane care nu au lucrat in serviciul public. In 1994, 5,4% din functionarii cu atributii de conducere, erau angajati cu contract. Contractele intervin pentru o durata nedeterminata.

Irlanda

Angajarea cu contract nu este prevazuta prin dispozitii speciale. Durata functiilor de secretar de minister este, totusi, limitata la 7 ani.

Suedia

Cea mai mare parte a directorilor de departamente sunt numiti cu contracte pe durata determinata, in mod normal pentru o perioada de 6 ani. Ei nu pot fi revocati inainte de expirarea contractului, dar se poate atribui conducatorului departamentului un alt post administrativ. Contractele sunt incheiate cu administratia si prevederile contractuale sunt stabilite de la caz la caz. Sefii de departamente sunt angajati cu contract individual pentru o durata nedeterminata.

Recurgerea la contract tine esential de necesitatea remunerarii acestor posturi intr-un mod competitiv, in special comparativ cu recrutarea in sectorul privat. Contractul este stabilit de angajator. Un consiliu consultativ special examineaza continutul contractului si prezinta recomandarile sale guvernului inainte de a fi luata o decizie oficiala.

Marea Britanie

In 1996, toti membrii noului serviciu public au incheiat contracte individuale. Pentru majoritatea dintre acestia, este vorba de un contract tip, pe o durata nedeterminata. Prevederile contractuale stabilesc durata si conditiile de angajare, in special in ceea ce priveste gestiunea performantei. Contractul este incheiat intre functionarul respectiv si Coroana; in practica, conducatorul permanent al unui minister sau directorul executiv al unui departament are puterea de a discuta in numele ministerului atunci cand se stabilesc termenii contractului. Ministerele si departamentele pot recurge la contracte cu durata determinata sau la contracte flexibile atunci cand se convine cu functionarul in cauza sau pentru un anumit post, de exemplu pentru persoanele numite in functiile temporare.

Procedurile de angajare a functionarilor publici cu atributii de conducere in diverse tari

Posturile vacante sunt initial anuntate in interiorul organismului care recruteaza; in absenta candidatilor calificati se face un anunt in exterior

Titularii posturilor inaltelor functii publice se recruteaza din randul functionarilor proveniti de la Scoala nationala de administratie si Scoala politehnica. Trebuie sa indeplineasca o conditie de mobilitate si o conditie de vechime.

Se face publicitate in exterior pentru posturile de sef de departament in ministerele federale si pentru posturile de director in agentiile federale ale ministerelor federale. Pentru celelalte posturi importante se face o publicitate interna. Candidatii pentru functiile inalte trebuie sa posede o diploma si trebuie sa sustina un examen; trebuie sa faca un stagiu de pregatire si sa sustina un examen la sfarsit.