Legea din 14 august 1938

Legea din 14 august 1938

Pe baza Constitutiei din 27 februarie 1938, aceasta lege administrativa prevedea ca administratia locala se exercita prin urmatoarele circumscriptii teritoriale: comuna, plasa, judetul, tinutul.

Comuna si tinutul aveau personalitate juridica, reprezentau interesele locale si exercitau atributii de administratie generala.

Comuna si tinutul erau organizari politico-teritoriale, formate din ansamblul locuitorilor de pe un teritoriu determinat, uniti printr-o comunitate de interese si drepturi, in scopul administrarii intereselor lor efective.

Plasa si judetul erau circumscriptii de control si de desconcentrare a administratiei centrale.

Desconcentrarea inseamna largirea cat mai mult a atributiilor agentilor puterii centrale din regiune sau localitate.

Comunele erau: rurale; urbane, care la randul lor puteau fi municipii, orase resedinta de judet si neresedinte; suburbane si balneoclimatice.

Comunele ingrijeau de nevoile lor locale si executau masurile de interes general ordonate de organele centrale.

Cele mai insemnate interese generale ale statului erau: asigurarea ordinei si linistei publice, apararea nationala in contra dusmanilor, ingrijirea de convietuirea pasnica a populatiei, ajutorarea prin masuri potrivite a populatiei pentru a-si castiga mijloacele de existenta si pentru a-si satisface necesitatile sufletesti.

La infiintarea comunelor rurale se cerea ca o conditie sine qva non sa dispuna de "mijloace financiare ordinare indestulatoare pentru asigurarea cheltuielilor obligatorii administratiei comunale".

Declararea comunelor balneo-climatice se facea prin decret regal la propunerea Ministerelor Sanatatii Publice si Internelor. Administratia comunei era incredintata primarului si consiliului comunal. In satele indepartate de centru autoritatea comunala era reprezentata prin delegatul satului.

Primarul era numit de catre prefect pentru o perioada de 6 ani, pentru comunele rurale si urbane neresedinta, de catre rezidentul regal pentru comunele urbane resedinta si prin decret regal pentru statiunile balneoclimatice.

S-a introdus sistemul primarului numit de catre puterea centrala, dintre membrii comunei. Explicatia era ca astfel se asigura continuitatea in administratia locala si acordul intre actiunea administrativa centrala si cea locala.

In municipii, orase resedinta de judet si in statiuni balneo-climatice, pe langa celelalte conditiuni cerute functionarilor publici, primarul trebuia sa aiba un titlu academic, sau de ofiter cu gradul de cel putin locotenent-colonel. In orasele neresedinta primarul trebuia sa fie cel putin absolvent al invatamantului primar si sa aiba cel putin 30 de ani.

Nu puteau fi numiti primari: invatatorii, preotii si monahii diferitelor culte; cei care aveau contracte de lucrari, intreprinderi sau furnituri cu comuna; debitantii de bauturi spirtoase iar in comunele rurale functionarii publici.

Primarul era seful administratiei comunale si presedintele consiliului comunal. El reprezinta comuna, are initiativa si decide in toate chestiunile de interes local, in afara de cele pentru care legea cere votul deliberativ al consiliului. In aceasta calitate primarul: administra interesele comunei; executa hotararile consiliului local; reprezenta comuna in justitie; semna actele incheiate in numele comunei; semna ordonantele de plata si aproba licitatiile publice; era ofiter al starii civile si seful politiei comunale exercitand toate atributiile ce decurgeau din aceasta calitate, fie personal, fie prin agentii si ofiterii de politie desemnati in acest scop: numea, inainta si elibera din functie functionariii comunali; se ingrijea de asistenta sociala si in special de copiii gasiti si de cei moralmente abandonati; rezolva orice alte chestiuni de interes local in afara de cele rezervate consiliului.

Ordonantele erau acte administrative cu caracter general, prin care autoritatile administrative interziceau sau ordonau ceva administratilor, in baza unui text de lege sau regulament. Ele trebuiau sa fie justificate de un interes general si sa nu limiteze libertatile nimanui. Prin ordonante, primarul rezolva problemele de interes local precum: igiena si sanatatea publica, politia comunala, edilitate, circulatie, etc. Ordonantele se afisau si se publicau numai in comuna, nu si in Buletinul judetului ca in legea anterioara. Deveneau executorii in termen de trei zile de la aducerea la cunostinta publica.

Ajutorul de primar era numit in aceleasi conditii ca si primarul. El facea parte din consiliul comunal. In municipii se numeau doi ajutori de primar iar in municipiile impartite pe sectoare erau numiti cate un ajutor de primar la fiecare sector.

In lipsa primarului, atributiile sale se exercitau de ajutorul de primar, care, in general, nu avea atributii proprii ci numai delegate de primar. O singura atributie proprie avea ajutorul de primar, sa propuna partilor, impreuna cu notarul, impacarea in anumite delicte.

Delegatul satului. Era numit de pretor, la propunerea primarului, dintre fruntasii satului care aveau cel putin patru clase primare. El nu putea fi si membru al consiliului comunal. Participa cu drept de vot consultativ la sedintele consiliului local, cand se discutau probleme privind satul sau.

Delegatul satului avea urmatoarele atributii: asigura paza si ordinea in sat; executa masurile stabilite de consiliul comunal si primar; primea cererile si reclamatiile pe care le depunea la primaria respectiva; supraveghea izlazul si padurea comunala; administrarea oborului, incasarea taxelor si amenzilor prevazute de lege; reprezenta satul la ceremoniile din sat in lipsa primarului sau a ajutorului sau. El nu era retribuit. Pentru serviciile sale, el era scutit de prestatia in natura, de serviciul de paza, s.a.

Prin dispozitiile acestei legi se da o organizare rudimentara satului care, din lipsa de mijloace financiare nu se putea transforma in comuna rurala. Aceasta organizare era indispensabila, mai ales in vechiul regat si Basarabia, pentru ca administratia sa poata ajunge la nivelul cerintelor vremii.

Secretarul comunal. Fiecare comuna avea un secretar comunal, care era seful cancelariei administratiei comunale si secretarul consiliului comunal, calitate in care contrasemna actele primarului si redacta procesele verbale ale sedintelor consiliului. El era functionar public si supus reglementarilor Statutului functionarilor publici.

Consiliul comunal

Compunere.  Constituire. Atributii. Functionare.

Compunerea consiliului comunal. Consiliul comunal se compunea din membri alesi si membri de drept.

Numarul membrilor alesi era stabilit de lege dupa cum urmeaza: 3 in comunele rurale; 5 in comunele urbane neresedinta de judet; 7 in comunele urbane resedinta de judet; 12 in municipii.

Erau membri de drept in comunele rurale: un reprezentant cel mai vechi al bisericii crestine ortodoxe. Acolo unde majoritatea locuitorilor apartinea altui cult, facea parte din consiliu si reprezentantul acestuia si cel mai vechi diriginte al scolii primare de stat. Membrii de drept erau desemnati de prefect si aveau drept de vot consultativ.

Erau membri de drept in consiliul comunei urbane: a). directorul cel mai vechi al scolii de stat cu gradul cel mai inalt din localitate;

b). un reprezentant, cel mai vechi, al bisericii crestine ortodoxe. Acolo unde majoritatea locuitorilor apartineau altui cult, facea parte din consiliu si reprezentantul acestuia.

c). medicul director cel mai vechi al spitalului de stat din localitate;

d). medicul veterinar de stat cel mai inalt in grad;

e). directorul caminului cultural insarcinat cu serviciul social obligatoriu;

f). primarii comunelor suburbane, care participau la sedintele consiliului numai cand se discutau probleme privind comuna lor.

Desemnarea membrilor de drept se facea de prefectul judetului pentru comunele urbane si de rezidentul regal pentru municipii; pentru municipiul Bucuresti, prin decret regal, la propunerea ministrului de interne.

Durata mandatului membrilor alesi era de 6 ani. Mandatul consilierilor de drept expira la incetarea functionarii consiliului.

Dupa cum se constata, s-a pastrat in fruntea comunelor un consiliu restrans, ales prin scrutin uninominal, dupa valoarea personala a candidatul.

Constituirea consiliului comunal In termen de 10 zile de la validarea alegerii, membrii consiliului erau convocati de primar in sedinta de constituire, care era prezidata de primar si avea ca scop verificarea cazurilor de incapacitate, nedemnitate si incompatibilitate si depunerea juramantului de catre consilieri. Consiliul intra in functiune din momentul depunerii juramantului, iar durata de 6 ani se socotea din momentul constituirii lui.

Atributiile consiliului comunal 

a). crearea veniturilor de orice natura, stabilirea impozitelor si taxelor in limitele fixate de lege;

b). votarea bugetului de venituri si cheltuieli si aprobarea conturilor anuale de gestiune;

c). aprobarea imprumuturilor comunale;

d). modificarea teritoriului comunei;

e). conferirea cetateniei de onoare a persoanelor care si-au castigat merite deosebite prin servicii aduse comunei;

f). hotara in orice alte cazuri prevazute de legi si regulamente.

Consiliul comunal se intrunea in sesiuni ordinare de doua ori pe an, la 17 februarie si 1 noiembrie si extraordinare de cate ori era nevoie. Convocarea consiliului comunal o facea primarul prin invitatii scrise. Individuale, care cuprindeau ordinea de zi, ora si locul unde se tinea sedinta, cu cel putin cinci zile inainte de data fixata. Durata sesiunilor ordinare nu putea fi mai mare de 5 zile iar a celor extraordinare de 3 zile.

Orice hotarare luata cu privire la o problema ce nu a fost inscrisa pe ordinea de zi si a carei urgenta nu era admisa cu majoritatea de 2/3 era nula.

Sedintele consiliului erau legal constituite in prezenta majoritatii membrilor care compuneau consiliul, iar hotararile se adoptau cu majoritatea absoluta a celor prezenti, afara de exceptiile prevazute de lege. In caz de paritate votul primarului era decisiv.

Sedintele consiliului erau publice. In anumite imprejurari, cu majoritatea a 2/3 din consilierii prezenti, dezbaterile se faceau in secret.

In comunele unde majoritatea populatiei apartinea unei minoritati etnice, primarul era numit din randurile acesteia iar membrii consiliului puteau sa-si exprime in sedinta punctul de vedere in limba materna.

Mandatul consilierilor era gratuit si obligatoriu. Pe timpul sesiunilor se acorda consilierilor o indemnizatie stabilita prin regulament.

Tinutul

Ideea infiintarii tinutului a fost sustinuta de mai multe partide politice institutia tinutului era intalnita in legislatia administrativa din Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Belgia, Elvetia, Statele Unite ale Americii si multe alte state.

Tinutul reunea sub raport gospodaresc cate 5-10 judete, grupate astfel incat sa constituie o entitate geografica si economica bine definita, trecandu-se peste vechile limite ale provinciilor istorice si punandu-se laolalta locuitorii infratiti ai Romaniei intregite, dupa nevoile lor reale, dupa asezarea geografica fireasca, dupa caile de comunicatie, dupa caracterul comun al vietii economice si dupa resursele de care dispuneau.

Prin art.53 al legii au fost delimitate 10 tinuturi. Aceste tinuturi cu denumirea, municipiile resedinta si judetele componente erau : 1. Tinutul Olt cu resedinta la Craiova, cuprinzand judetele: Dolj, Mehedinti, Gorj, Valcea, Romanati si Olt.

2. Tinutul Bucegi cu resedinta la Bucuresti, cuprinzand judetele: Ilfov, Teleorman, Arges. Muscel, Dambovita, Vlasca, Prahova, Buzau, Brasov si Trei-Scaune.

3.Tinutul Marii cu resedinta la Constanta, cuprinzand judetele: Constanta, Ialomita, Durostor si Caliacra.

4. Tinutul Dunarea de Jos cu resedinta la Galati, cuprinzand judetele: Covurlui, Braila, Tulcea, Ismail, Cahul, Falciu, Tutova, Tecuci, Putna si Ramnicu-Sarat.

5. Tinutul Nistru cu resedinta la Chisinau, cuprinzand judetele: Lapusna, Orhei, Tighina si Cetatea-Alba.

6. Tinutul Prut cu resedinta la Iasi, cuprinzand judetele: Iasi, Bacau, Neamt, Baia, Botosani, Balti, Soroca, Vaslui si Roman.

7. Tinutul Suceava cu resedinta la Cernauti, cuprinzand judetele: Cernauti, Hotin, Storojinet, Radauti, Campulung, Suceava si Dorohoi.

8. Tinutul Mures cu resedinta la Alba-Iulia cuprinzand judetele: Alba, Turda, Mures, Ciuc, Odorhei, Fagaras, Tarnava-Mare, Tarnava-Mica si Sibiu.

9. Tinutul Somes cu resedinta la Cluj cuprinzand judetele Cluj, Bihor, Somes, Salaj, Satu-Mare, Maramures si Nasaud.

10. Tinutul Timis cu resedinta la Timisoara, cuprinzand judetele: Timis-Torontal, Arad, Caras, Severin si Hunedoara.

Tinutul era unitate administrativa cu atributiuni economice, culturale si sociale.

Administratia tinutului era incredintata rezidentului regal si consiliului sau.

Rezidentul regal era numit pe o durata de 6 ani prin decret regal la propunerea ministrului de interne. El avea rangul si salariul de subsecretar de stat si purta titlul de Excelenta. Pe langa salariu, rezidentul regal avea dreptul la locuinta si cheltuieli de reprezentare inscrise in bugetul tinutului si fixate de ministrul de interne.

Rezidentul regal trebuia sa fie roman de cel putin trei generatii, diplomat universitar sau ofiter general si sa aiba varsta de cel putin 35 ani.

La numirea in functie, rezidentul regal depunea urmatorul juramant in fata M.S. Regelui, a presedintelui Consiliului de Ministri si a Ministrului de interne, in prezenta unui preot:

"In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, Jur credinta - Maiestatii Sale Regelui Carol al II-lea, Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa-mi indeplinesc cu onoare si constiinta functia ce-mi este incredintata si sa pastrez secretele serviciului. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"

Rezidentul regal era ajutat de un secretar general, avand gradul si salariul unui secretar general de minister, numit prin decret regal si salarizat din bugetul judetului.

Atributiile rezidentului regal. Indeplinea doua categorii de atributii:

a). ca reprezentant al Guvernului; b). ca administrator al tinutului.

a). Ca reprezentant al guvernului rezidentul regal isi indeplinea indatoririle sale in cadrul normelor generale fixate de guvern si executa dispozitiile date de ministri in problemele departamentelor respective.

El era seful ierarhic al tuturor functionarilor exteriori ai ministerelor cu exceptia justitiei, armatei, afacerilor externe, institutiilor de invatamant superior, regiilor publice autonome si administratiile comerciale.Principalele sale atributii erau:

-supraveghea activitatea functionarilor; controla activitatea serviciilor; rezolva reclamatiile primite de la particulari nemultumiti de serviciile de sub autoritatea sa ; supraveghea activitatea regiilor autonome publice si administratiilor comerciale, aducand la cunostinta ministerelor respective constatarile sale; indruma si controla aplicarea legii organizarii natiunii si a teritoriului pentru razboi si colabora cu autoritatile militare de resort; controla si indruma intreaga activitate publica, administrativa, economica si sociala a teritoriului.

Circumscriptii administrative si de control

Judetul era numai circumscriptie administrativa de control si desconcentrare ale carui organe si atributiuni erau stabilite prin lege. Nu avea personalitate juridica, nu prezenta nici o utilitate, nu mai raspundea unei functiuni viabile intrucat veniturile sale erau foarte reduse.

Prefectul de judet. Era in judetul sau reprezentantul guvernului si al Ministrului de interne, numit prin decret regal la propunerea ministrului de interne. In caz de lipsa era inlocuit de un pretor desemnat de el.

Prin sistemul prefectului de cariera se asigura neamestecul politicii in administratie, continuitatea si stabilitatea, armonizarea actiunilor administratiei centrale cu cea locala.

Era recrutat dintre pretorii care aveau o diploma universitara si a centrului de pregatire tehnica profesionala administrativa, o activitate de 6 ani ca pretor sau subprefect, a reusit la concurs.

Era seful ierarhic al tuturor functionarilor din judet ai ministerului de interne, calitate in care: supraveghea activitatea functionarilor si a serviciilor; supraveghea si controla serviciile urbane si rurale cu exceptia municipiilor; supraveghea institutiile de binefacere si asistenta sociala ale statului si comunele; controla administratiile locale si activitatea functionarilor, asista la sedintele consiliilor comunale; avea dreptul sa aplice pretorilor, primarilor, notarilor si celorlalti functionari de la pretura , comuna si prefectura, pedeapsa instrainarii si a suprimarii salariului pe cel mult 10 zile; asista la adunarile generale ale composesoratelor de padure si pasuni si controla activitatea lor; lua masuri pentru asigurarea ordinei si linistei publice si prevenirea infractiunilor.

Anual prezenta rezidentului regal un raport asupra starii generale, financiare, economice, culturale si administrative din judet.

Avea la dispozitie un aparat format dintr-un sef de serviciu si un numar de functionari platiti de la bugetul tinutului.

Plasa era o subdiviziune administrativa de control care cuprindea mai multe comune condusa de un pretor.

Pretorul era numit prin decizie ministeriala. Salariul sau era inscris in bugetul Ministerului de interne. Era ajutat in lucrarile de cancelarie de un notar si functionarii necesari aprobati de rezidentul regal.

Era seful politiei judiciare si isi exercita atributiile sale personal sau prin organele jandarmeriei si ale politiei din orasele  neresedinta si comunele balneo-climatice si rurale din plasa.Actiona pentru prevenirea si inlaturarea efectelor calamitatilor naturale (incendii, inundatii, epidemii, epizootii, foamete), constata si sanctiona contraventiile.

Avea competenta sa controleze actele de administratie ale comunelor rurale si urbane neresedinta in care sens inspecta cat mai des comunele rurale din plasa sa.

Lua parte la sedintele consiliilor comunale rurale, cu drept de vot consultativ.

Era obligat prin lege sa revizuiasca starea caselor comunale.

Cel putin o data pe luna se intalnea la sedinta sa cu toti primarii si notarii comunali pentru a analiza starea administratiei, economiei si celelalte chestiuni din cuprinsul plasei stabilind masuri in consecinta.

Pentru a fi numit pretor, candidatul, in afara de conditiile generale de numire in functiile publice trebuia sa fie licentiat in drept, diplomat al centrului de pregatire tehnica profesionala administrativa si sa fi reusit la concurs.

Notarul era functionar public, numit de rezidentul regal al tinutului si retribuit din bugetul Ministerului de interne. Executa masurile de siguranta generala si politie, supraveghea si indruma activitatea functionarilor comunali. Era un adevarat agent al guvernului in comuna, seful politiei administrative si ofiter al politiei judiciare in cazuri de flagrant delict.

Pentru a fi numit notar, candidatul in afara de conditiile generale de numire in functiile publice, trebuia sa fie cel putin absolventul liceului sau unei scoli echivalente, sa fi absolvit centrul de pregatire tehnica profesionala administrativa si sa fi reusit la concurs.

Serviciile administratiei locale

Serviciile necesare fiecarei administratii locale se stabileau in raport cu serviciile si mijloacele lor financiare.

Serviciu public era infiintat de stat, tinut sau comuna si pus la dispozitia publicului in scop de a satisface , in mod regulat si continuu, nevoi cu caracter general, care nu puteau fi indeplinite in mod satisfacator prin initiativa privata.

Comuna rurala avea un secretar si un casier. In comunele unde nu se putea plati un casier, acest serviciu era indeplinit de secretar. In masura mijloacelor financiare de care dispunea, comuna rurala putea angaja si alti functionari: medici sau agenti sanitari, moasa comunala, veterinari, agronomi, pompieri, paznici.

Comuna urbana avea in mod obligatoriu: un serviciu administrativ; un serviciu de contabilitate si casierie; un serviciu de stare civila; un serviciu tehnic si de edilitate; un birou de organizare a natiunii si teritoriului pentru razboi; un serviciu de salubritate; un serviciu sanitar; un serviciu de pompieri.

Legea prevedea dispozitii precise privitoare la serviciile comunale si ale tinutului  si stabilea care erau serviciile obligatorii si facultative.

Tinutul avea servicii obligatorii in urmatoarele domenii: administrativ, financiar, tehnic, agricol, zootehnic si veterinar, asistenta sociala si igiena, invatamant, contencios, mobilizare si organizarea natiunii si teritoriului pentru razboi. Prin regulamente, tinutul putea infiinta si alte servicii. Serviciile de specialitate ale tinutului (zootehnic, veterinar, de asistenta si igiena sociala) functionau in baza reglementarilor date prin legi speciale.

Functionarii publici

Functionarii publici din administratia locala erau de doua feluri: administrativi si tehnici.

Functionarii administrativi la randul lor erau de doua categorii: functionari care faceau parte din ierarhia administrativa speciala, potrivit legii administrative si alti functionari, care nu faceau parte din aceasta categorie.

Functionarilor publici administrativi li se aplicau prevederile statutului functionarilor publici si ale legii administrative pe cand functionarilor tehnici li se aplicau prevederile legilor speciale ale fiecarui corp organizat.

Art.125 din legea administrativa reglementa urmatoarele grade in ierarhia administratiei locale: notar, pretor, prefect, inspector general administrativ, secretar general de tinut.

Prin aceste reglementari se aduc derogari importante de la statutul functionarilor publici, prin aceea ca se creaza o ierarhie administrativa speciala, cu alte grade si clase si cu conditii speciale de numire, inaintare, salarizare si transferare.

Pentru prima data se face distinctie intre functionarii tehnici si administrativi pe de o parte si ierarhia speciala administrativa: notar, pretor, prefect, etc.

Nimeni nu putea fi numit functionar public administrativ in administratia centrala sau in cea locala, daca nu avea pregatirea tehnica profesionala administrativa. Nimeni nu putea fi inaintat in functii administrative daca nu a absolvit cursurile de perfectionare organizate in acest scop.

Pregatirea tehnica profesionala administrativa si cursurile de perfectionare se faceau la centrul de pregatire tehnica profesionala administrativa, infiintat la Ministerul de interne pe langa Institutul Regal de Stiinte Administrative al Romaniei.