Identificarea munitiilor

Identificarea munitiilor

Elementele de munitie sunt constituite din proiectile, tuburi, capse, materiale complementare (bure, capsule, rondele si capace) sau fragmente ale acestora, gasite la fata locului sau asupra invinuitului.

Proiectilele armelor de foc

Cuprinzand o foarte mare varietate de tipuri si modele, proiectilele armelor de foc au cunoscut o dezvoltare prodigioasa se-a lungul timpului, evoluand de la simple fragmente de roca sau metal, la sfere din diverse aliaje ale cuprului, fierului si plumbului, pana la constructiile riguros aerodinamice si balistice din diverse aliaje performante de astazi.

Proiectilele sunt clasificate in principal dupa:

-modul de fabricare (industriala sau artizanala);

-dimensiuni (incluzand calibrul);

-tipul de armament la care sunt utilizate;

-efectul urmarit.

Ca si armele de foc, proiectilele trebuie privite atat ca urma materie in sine cat si ca obiect purtator de urme, forma si materie.Urmele forma pastrate de catre proiectil sunt constituite din urmele plinurilor ghinurilor tevii, materializate in striatii liniare si paralele dispuse sub un anumit unghi pe suprafata laterala a acestuia (la proiectile de calibru neadecvat -supracalibru- imprimanduse uneori si urme ale plinurilor ghinturilor), cat si din urmele create de impactul cu tinta, formate pe partea frontala a proiectilului de catre relieful tintei.

Urmele materie sunt constituite din fragmente ale obiectelor cu care acesta a luat contact (fibre textile, lemnoase, particule metalice, etc.) sau urme biologice (resturi de tesuturi si lichide biologice).

Urmele de ghinturi sunt exploatate atat in vederea identificarii de gen a armei cu care s-a tras, cat si a identificarii individuale a acesteia, prin examinari comparative.

Urmele materie si cele biologice ofera date pretioase referitoare la tinta sau tintele atinse de proiectil si asupra traiectoriei sale.

Tuburile cartuselor folosite la armele de foc

Ca si proiectilele, tuburile cartuselor armelor de foc sunt caracterizate printr-o foarte mare diversitate sub aspectul formei, dimensiunilor si caracteristicilor constructive, diversitate datorata in principal destinatiei si tipurilor de arme de foc la care sunt utilizate.

Servind pentru asamblarea tuturor componentelor cartuselor, protectiei incarcaturii de azvarlire si avand deasemeni si functii balistice (opresc dirijarea spre inapoi a gazelor rezultate din explozia incarcaturii de azvarlire), tuburile de cartse au suferit modificari evolutive importante, de la simple ambalaje de hartie pana la tuburi din metale usoare, materiale plastice prelucrate superior sau materiale autoconsumabile.

Principalele caracteristici care sunt luate in consideratie pentru diferentierea si clasificarea tuburilor de cartuse sunt tipul amorsei (capsei), tipul constructiv al bazei tubului si tipul proiectilului cu care sunt echipate.

Dupa tipul amorsei, tuburile de cartus sunt:

-cu capsa interioara, plasata in imediata apropiere a proiectilului, intre acesta si incarcatura de azvarlire (arme foarte vechi, cu percutor de tip "ac");

-cu capsa interioara, plasata la baza tubului si prevazuta cu o tije laterala pentru percutie (arme vechi model "Lefauche");

-cu capsa de tip inel, substanta de initiere fiind plasata in rebordul bazal al tubului (arme moderne de calibru mic);

-cu capsa centrala, plasata intr-un orificiu practicat in baza tubului (tip "Boxer" si "Berdan" - arme moderne.

Dupa tipul de constructie al bazei, tuburile de cartuse sunt:

-cu rebord (guler);

-cu sant de extractie;

-cu semirebord si sunt de extractie.

Dupa tipul proiectilelor cu care sunt echipate, tuburilr de cartuse sunt:

-pentru proiectile unice (gloante);

-pentru proiectile multiple (alice si mitralii);

-pentru efecte sonore, substante iritante, lacrimogene sau de neutralizare si incarcaturi pirotehnice cu efect luminos.

Partile componente ale armei formeaza diverse urme pe tuburile de cartus, atat in momentul tragerii propriu-zise, cat si in momentele anterioare (la incarcare) si ulterioare (ejectarea sau extragerea tubului).

In timpul incarcarii armei, pot fi create urmatoarele categorii de urme:

-doua striatii longitudinale si paralele cu axa tubului, produse prin impingerea carusului in camera de detonare, lasate de umerii incarcatorului;

-o urma dispusa pe marginea rozetei, produsa de gheara extractoare in momentul asezarii acesteia in santul tubului sau peste rebord;

-striatii fine, longitudinale si paralele, dispuse aleator, create de neregularitatile pragului de asezare al tevii, dinaintea camerei de detonare;

In timpul tragerii propriu-zise, pot fi create:

-urme de adincime, produse de catre partea activa a percutorului, pe capsa tubului (la cartuse cu percutie centrala) sau pe rama (la cartuse cu pecutie inelara - "rimfire");

-urme in relief si/sau de adancime produse de peretele frontal al inchizatorului si uneori de orificiul percutorului sau ale unor componente mecanice (suruburi) in cazul unor tipuri de arme de vanatoare;

-divese urme dispuse pe partile laterale ale tubului produse de presarea acestuia in momentul producerii tragerii de peretii camerei de detonare;

In momentul extragerii si ejectarii tubului, se creaza urmatoarele tipuri de urme:

-urma produsa de gheara extractoare, dispusa pe marginea anterioara a rebordului sau a santului de extractie;

-urma pragului (umarului) aruncator - ejectorul (de mentionat ca la unele tipuri de arme, functia ejectorului este indeplinita de catre percutor sau umerii incarcatorului);

-urme produse in momentul ejectarii de catre marginea ferestrei inchizatorului, cu aspect de strivire, la unele arme automate.

Un caz particular este prezentat de tuburile cartuselor pentru armele de vanatoare cu teava lisa, a caror parte metalica (talon), desi este apta sa retina urmele produse de peretele frontal al culatei si urmele peretelui camerei de detonare, nu este in general exploatata, datorita posibilitatii de reutilizare a tuburilor, ceea ce produce suprapuneri ale urmelor si implicit deteriorarea lor; decaeea, la tuburile cartuselor pentru arme de vanatoare cu teava lisa, examinarea se axeaza in principal asupra urmei percutorului pe capsa.