QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Definitia termenului de coruptie





DEFINITIA TERMENULUI DE CORUPTIE

Acceptiunea generala a coruptiei

Coruptia este una din cele mai mari provocari ale epocii noastre, o provcare ce trebuie si poate fi infruntata. Ea exista intr-o oarecare masura in fiecare societate. Ca fapt izolat, coruptia poate aparea acolo unde exista o combinatie intre „ocazie” si „tentatie” initiata de oricare dintre parti: oferirea de mita unui oficial, sau cererea unei plati necuvenite de catre un oficial. Prin urmare strategiile de contracareare a coruptiei trebuie sa aiba in vedere ambele elemente.

* Coruptia este abuzul de rolurile sau resursele publice pentru beneficii private (Johnston, 1999).




* Coruptia = Monopol + Discretie – Responsabilitate (Klitgaard, 1998). Klitgaard a utilizat aceasta definitie pentru a analiza coruptia birocratica care apare acolo unde sefii au un control exclusiv asupra unor bunuri de valoare sau asupra unor decizii importante (monopol) si pot decide cum sa le distribuie (discretie) fara a trebui sa dea socoteala pentru actiunile lor (lipsa responsabilitatii).

* Coruptia este comportamentul care deviaza de la prescriptiile formale ale unui rol public din cauza unor castiguri pecuniare sau de status private (familiale, ale unor apropiati ai familiei, ale unui grup privat). Aceasta include comportamente precum mituirea, folosirea unor recompense pentru a preveni judecarea unei persoane, nepotism (favorizare pe baza unor relatii anterioare, mai degraba decat pe baza competentei) si folosirea incorecta, ilegala a resurselor publice pentru scopuri private. (Nye in Thachuk, 2002).

* Jacob van Klaveren (citat de Mbaku, 1996) crede ca un birocrat corupt considera biroul sau ca pe o afacere din care este apt sa extraga un surplus ilegal de venit. Astfel, venitul total al acestuia nu depinde de evaluarea etica a utilitatii sale pentru binele public, ci o situatie specifica economiei de piata si talentului sau de a gasi un punct maxim de castig in cazul cererii publice.

Cu toata diversitatea de definitii, esenta coruptiei este determinata de folosirea de catre un membru al unei organizatii publice a pozitiei sale in organizatie sau a resurselor acestei organizatii pentru scopuri private. Aceste acte sunt deliberate, nu accidentale sau incidentale. Cel care da sau ia mita si cel care foloseste resursele organizatiei publice pentru scopuri private o fac in perfecta cunostinta de cauza, chiar daca uneori nu ar fi de acord cu aceste practici. Este mai ales cazul celor care trebuie sa dea mita pentru a obtine anumite servicii de care ar trebui sa beneficieze fara a face favoruri personale membrilor organizatiilor publice.

Trebuie, bineinteles, sa avem in vedere si factorii contextuali ce caracterizeaza un anumit comportament. Ceea ce e bine sau rau difera atat in spatiu, cat si in timp, fiecare cultura avand propriile definitii ale acestor dimensiuni ale vietii sociale. Din fericire, in cazul coruptiei a existat si exista un remar­cabil consens, de-a lungul secolelor, asupra actelor care se incadreaza in acest concept (Caiden, 2003). Diferentele sunt, mai degraba, colaterale.

Oricum, definitiile coruptiei si ale impactului sau variaza. Nu se poate presupune ca fenomenul coruptiei inseamna mereu acelasi lucru sau ca are acelasi impact sau aceeasi motivatie. O expunere motivata supra coruptiei necesita un anumit punct de vedere, un standard de „ puritate” si un model privind felul in care actioneaza coruptia in situatii particulare. In practica, atitudinea publica poate umbri definitiile legale ale coruptiei, iar opinia publica poate da coruptiei definitii ce depasesc cadrul legal. Daca opinia publica si definitiile legale nu concorda, este posibil ca oficialii sa actioneze conform asteptarilor publicului si actionand astfel sa eludeze legea. Prin urmare, este esential ca publicul sa fie informat si lamurit in privinta raului pe care il poate cauza coruptia.

In mod normal prin coruptie intelegem orice abatere de la moralitate, de la cinste si de la datorie, care aduce atingere interesului unei pesoane sau interesului public, in favoarea interesului unei alte entitati bine determinate, de regula privata. Cele mai multe persoane inteleg prin coruptie orice fapta care este de natura sa ii nemultumeasca, prin raportare la alti indivizi pe care acceasi fapta este perpetuata ca fiind „favorizanta”.

Totusi nu ne putem raporta la aceasta multitudine de situatii prin sintagma de <coruptie>, intrucat ea nu poate fi exhaustiva, acoperitoare in toate situatiile. Trebuie avut in vedere in special caracterul subiectiv al perceperii si definirii acesteia, ceea ce face aproape imosibila oferirea unei definitii general acceptate si universal valabile.

Coruptia prezinta un grad sporit de periculozitate sociala, cu profunde consecinte negative asupra intregului sistem social si se poate constitui intr-un barometru care masoara starea de legalitate si de moralitate a unei societati. Specialistii considera ca exista coruptie profesionala, savarsita cu precadere de personalul angajat in institutiile bugetare, coruptie economica sau criminalitate economico-financiara sau de afaceri care cuprinde indeosebi faptele ilicite savarsite de persoane sau organizatii cu privire la derularea unor tranzactii financiare, bancare, vamale si coruptia politica care include diverse activitati cum ar fi finantarea ilegala a companiilor electorale, promovarea cu precadere in functii guvernamentale a unor persoane numai pe criterii politice.

Notiunea de coruptie din perspectiva globala si comunitara

In mod traditional comunitatea internationala s-a ferit de tema coruptiei, fie prezentand ca n-ar existe, fie ca ar fi probleam altcuiva. Acum subiectul este discutat deschis. Nu mai existe nici un tabu. Acesta a fost spulberat cand liderii Americii de Nord si de Sud s-au intalnit la Summit-ul celor doua Americi, in decembrie 1994.

Transparency International, organizatie neguvernamentala infiintata in 1993 ce conduce lupta impotriva coruptiei, a definit coruptia ca fiind folosirea abuziva a puterii incredintate, fie in sectorul public, fie in cel privat, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Astfel, orice act al unei institutii sau autoritati care are drept consecinta provocare unei daune interesului public, in scopul de a promova interes/profit personal sau de grup poate fi calificat drept „corupt”. Exista fapte ale functionarilor din diverse institutii, savarsite in cadrul sau prin depasirea atributiilor lor de serviciu, care desi produc uneori prejudicii importante, nu pot si nu trebuie catalogate drept „coruptie”, daca intentia functionarului nu a fost de a obtine un avantaj sau profit pentru el sau pentru altul. Astfel de fapte pot reprezenta mai degraba o proasta administrare, care nu inlatura insa potentialul lor de generare a unor fapte de coruptie, daca mobilul savarsirii lor poate fi identificat cu sume de bani, foloase, influenta etc.



Grupul Multidisciplinar privind Coruptia, infiintat de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei in anul 1994, a adoptat provizoriu urmatoarea definitie: ”Coruptia cu care are legatura activitatea GMC al Consiliului Europei cuprinde comisioanele oculte si toate celelalte demersuri care implica persoane investite cu functii publice sau private, care si-au incalcat obigatiile care deecurg din calitatea lor de functionar public, de angajat privat, de agent independet sau dintr-o alta relatie de acest gen, in vederea obtinerii de avantaje , indiferent de ce natura, pentru ele insele sau pentru altii.”

Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia, semnata de Romania la data de 27 ianuarie 1999, defineste coruptia in cele doua modalitati de savarsire, activa si pasiva.

Coruptia activa: „promisiunea, oferirea sau darea, cu intentie, de catre orice persoana, direct sau indirect, a oricarui folos necuvenit, catre un functionar pubic, pentru sine sau pentru altul, in vederea indeplinirii ori abtinerii de la a indeplini un act in exercitarea functiilor sale”.

Coruptia pasiva: „ solicitarea ori primirea, cu intentie, de catre un functionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, in vederea indeplinirii ori abtinerii de la indeplinirea unui act in exercitiul functiilor sale”.

Potrivit conventiei, aceste fapte constituie coruptie daca sunt savarsite de functionari publici nationali, functionari publici straini, parlamentari nationali, straini si ai adunarilor parlamentare internationale, functionari internationali, precum si de persoane care reprezinta organizatii internationale. De asemenea, coruptia priveste atat sectorul public, cat si pe cel privat.

Coruptia in reglementarea interna

Definirea coruptiei adoptata la nivel comunitar este reflectata in legislatia romaneasca intr-un sens mai restrans, fiind incluse sub titulatura de coruptie infractiunile clasice de dare si luare de mita, trafic de influenta, primire de foloase necuvenite, abuzul in serviciu, daca este cauza obtinerii unor beneficii pentru sine sau pentru altul si infractiunile asimilare.

Coruptia nu poate fi insa asimilata in mod automat cu faptele de natura penala, chiar daca in majoritatea cazurilor ea este strans legata de criminalitate. Coruptia in sens larg, ca si coruptia penala, scoate in evidenta acceasi atitudine fata de morala si etica si pentru a merge la esenta trebuie precizat ca in toate situatiile ea tine de abuzul de putere si de incorectitudinea in luarea unei decizii.

Coruptia implica utilizarea abuziva a puterii publice in scopul obtinerii, pentru sine sau pentru altul, a unui castig necuvenit, cum ar fi:

  • Abuzul de putere in exercitarea atributiilor de serviciu;
  • Frauda –inselaciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitati;
  • Utilizarea fondurilor ilicite in finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale;
  • Favoritismul;
  • Instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii in domeniul privatizarii sau al achizitiiolr publice;
  • Conflictul de interese (prin angajarea in tranzactii sau dobandirea unei pozitii ori a unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si indatoririle oficiale).

Privita ca fenomen social, coruptia este expresia unor manifestari de decompunere morala, de degradare spirituala sau ca fenomen juridic, este cel mai mare dusman al statului de drept, al democratiei.

La nivelul societatii romanesti se constata aparitia unor noi forme de coruptie, concretizate in deteriorarea treptata a patrimoniului public, transferuri ilegale de capitaluri si bunuri, sustragerea organizata, abuzuri in gestiunea bunurilor, falsuri in documente, trafic de influenta, scoaterea din tara a unor importante valori si bunuri apartinand patrimoniului cultural national, traficul de droguri, armament, substante radioactive si valuta falsa.

Strategia Nationala Anticoruptie 2005-2007(aprobata prin Hotararea 231 din 30.03.2005) defineste coruptia ca fiind, pe de o parte, devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice, si care presupune ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal si pe de alta parte, substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor.



Definitia este importanta sub aspectul stabilirii sferei in care pot fi savarsite faptele de coruptie incriminate prin legea penala, care este mult mai larga decat cea din dreptul administrativ.

Strategia elaborata in 2005 este structurata pe trei mari planuri: prevenire, combatere si cooperare interna si internationala. Unul din obiectivele SNA 2005 – 2007 a fost cresterea transparentei si integritatii in administratia publica. In vederea implementarii acestuia, au fost realizate urmatoarele:

adoptarea legii privind regimul finantarilor nerambursabile din fondurile publice alocate pentru activitati nonprofit de interes general;

revizuirea reglementarilor existente privind finantarea partidelor politice;

revizuirea reglementarilor cu privire la achizitii publice in sensul armonizarii acestora cu directivele consolidate ale UE si cu bunele practici europene in domeniu;

monitorizarea implementarii legii privind transparenta decizionala in administratia publica si a legii privind liberul acces la informatiile de interes public;

revizuirea legislatiei cu privire la functionarii publici in sensul armonizarii acesteia cu legislatia si cu cele mai bune practici europene;

elaborarea unor strategii si planuri de actiune sectoriale detaliate privind lupta impotriva coruptiei in celelalte sectoare publice considerate vulnerabile potrivit auditului independent din martie 2005;

elaborarea unei strategii actualizate si a unui plan de actiune detaliat privind lupta impotriva coruptiei in domeniul vamal, pe perioada 2005-2007;

elaborarea sau actualizarea, dupa caz, a codurilor de conduita pentru diversele sectoare publice etc.

Deci, coruptia reprezinta folosirea abuziva a puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, coruptia este foarte frecvent intalnita in societate si este deosebit de grava deoarece favorizeaza interesele unor particulari, mai ales in aria economica, afectand interesele colective prin: insusirea, deturnarea si folosirea resurselor publice in interes personal, ocuparea unor functii publice prin relatii preferentiale, incheierea unor tranzactii prin eludarea normelor morale si legale.

Coruptia vizeaza un ansamblu de activitati imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu functii de conducere sau care exercita un rol public, ci si de diverse grupuri si organizatii, publice sau private, in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrangere, santaj, inselaciune, mituire, cumparare, intimidare.

Printre cauzele care favorizeaza aparitia coruptiei se regasesc si: slabirea autoritatii statului datorita ineficientei institutiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale insotita de alterarea respectarii principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul institutional si legislativ care sa fie in concordanta cu conditiile socio-economice.



Mica coruptie

Prin mica coruptie se intelege acel sector din coruptie care nu aduce atingere intereselor majoritatii indivizilor unui stat. In aceasta categorie poate fi inclusa coruptia unui cadru medical, a unui functionar, etc care prin deciziile lor favorizeaza un individ sau grup de indivizi in detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitata in timp si spatiu.

Marea coruptie

Prin marea coruptie se intelege coruptia la nivel inalt a unui functionar, demnitar, etc. Acest gen de coruptie are ca si carecteristica principala efectul asupra intregului stat si a indivizilor care il compun. Urmarile acestui gen de coruptie se pot traduce in costuri directe sau indirecte care vor fi suportate intr-un final de toti contribuabilii.

Coruptia in Romania

In studiile intreprinse de Agentia Transparency International, Romania se situeaza intre tarile cu cel mai mare nivel de coruptie. In 2002, Romania era tara cu cea mai mare coruptie dintre toate tarile membre sau candidate la Uniunea Europeana. Acest nivel are in vedere perceptia gradului de coruptie asa cum este el receptat de catre oamenii de afaceri, universitari si analisti ai pietelor financiare.

Dupa opinia a 17% dintre romani, fenomenul coruptiei va lua o amploare si mai mare, in timp ce jumatate din populatie este de parere ca intotdeauna va exista coruptie in Romania, insa „ar putea fi limitata intr-o anumita masura”. 

Totusi, un sfert din populatie este optimist, 20% avand incredere in potentialul Romaniei de a reduce substantial coruptia, iar 6% fiind convinsi ca Romania poate deveni chiar o tara libera de coruptie.




Ultimii ani au relevant ca fenomenul coruptiei nu este strain nici organizatiei militare. De aceea, consideram ca abordarea stiintifica a acestui subiect este nu numai necesara, dar si foarte utila pentru intelegerea cauzelor, proceselor si consecintelor si pentru stabilirea de masuri pentru prevenirea actelor de coruptie. Fie ca e vorba de a da sau a lua „spaga“, „dreptul“, „ploconul“, „bacsisul“ sau „plicul“, fie ca e vorba de folosirea resurselor publice pentru interese private, coruptia este un fenomen social pe care nu il putem ignora. Daca este sa ne luam dupa una dintre expresiile folosite in limbajul comun – „a da sau a lua dreptul“ - putem spune ca in tara noastra aceste practici sunt considerate oarecum normale. Insa, asa cum vom vedea in continuare, coruptia nu se reduce la aceasta. Este un fenomen mult mai complex, chiar dificil de abordat.

Prin Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie  se mentioneaza trei categorii de infractiuni, anume:

a) infractiuni de coruptie: luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenite;

b) infractiuni asimilate celor de coruptie: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor apartinand operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, comisa inclusiv in cadrul actiunii de executare silita, reorganizare sau lichidare judiciara; acordarea de credite sau de subventii cu incalcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subventiilor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate; folosirea unei functii de conducere intr-un partid, sindicat sau patronat ori in cadrul unei persoane juridice fara scop patrimonial, pentru a obtine foloase necuvenite etc.;

c) infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie: tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni de coruptie sau asimilate; spalarea banilor; abuzul in serviciu; bancnota frauduloasa; evaziunea fiscala; traficul de droguri; trafic de persoane s.a.;







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }