QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Caracterizare generala a infractiunilor de lovire si vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii








Caracterizare generala a infractiunilor de lovire si vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii

n     Infractiunile de lovire si vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii sunt fapte prin care se aduce atingere integritatii fizice sau psihice a persoanei ori sanatatii acesteia, ca drept fundamental garantat prin dispozitiile art. 22 din Constitutie.

n     Sunt fapte periculoase pentru societate, fiindca prin vatamarea efectiva pe care o aduc acestor atribute esentiale ale omului, ele pun in pericol insasi existenta societatii.




n     Aceste infractiuni sunt prevazute in Sectiunea a II-a a Capitolului I din Titlul II privitor la infractiunile contra persoanei, in art. 180-184 Cod penal. Ele sunt: lovirea sau alte violente (art. 180), vatamarea corporala (art. 181), vatamarea corporala grava (art. 182), lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte (art. 183) si vatamarea corporala din culpa (art. 184).

n     Infractiunile din acest subgrup au ca obiect juridic integritatea corporala si sanatatea persoanei, precum si relatiile sociale a caror normala desfasurare este conditionata de intangibilitatea acestor valori, iar ca obiect material corpul unei persoane in viata.

n     Lovirile sau violentele savarsite asupra unui cadavru uman nu constituie o infractiune contra persoanei, dar pot constitui infractiunea de profanare de morminte (art. 319 C. pen.).

n     Sub aspectul continutului lor obiectiv, infractiunile de lovire sau vatamare a integritatii corporale sau sanatatii persoanei sunt infractiuni comisive, care pot fi savarsite si prin omisiuni.

n     Cele mai multe dintre ele au ca urmare imediata o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii persoanei agresate. Aceasta urmare imediata se caracterizeaza prin aceea ca se poate prelungi dincolo de momentul consumarii infractiunii, agravandu-se progresiv, facand ca infractiunea consumata sa se transforme intr-o varianta calificata a acesteia. Astfel, lovirea sau alte violente, prin care s-a cauzat o vatamare care a necesitat pentru vindecare mai mult de 20 de zile, constituie infractiunea de vatamare corporala; vatamarea corporala care a necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile sau a produs alte consecinte grave, constituie infractiunea de vatamare corporala grava, iar daca lovirea sau vatamarea integritatii corporale sau sanatatii, in oricare varianta a acesteia, a avut ca urmare moartea victimei, fapta constituie infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.

n     Infractiunile pe care le examinam sunt infractiuni progresive.

n     Oricare ar fi evolutia urmarii imediate, trebuie sa existe legatura de cauzalitate intre fapta de lovire sau vatamare si urmarea produsa, legatura ce trebuie dovedita de organul de urmarire penala. Daca se costata existenta legaturii de cauzalitate, pentru calificarea faptei se va tine seama nu de momentul consumarii infractiunii, ci de acela al epuizarii rezultatului.

n     Sub aspectul continutului subiectiv, cele mai multe dintre infractiunile din aceste grup se caracterizeaza prin existenta praeterintentiei, deoarece urmarile agravate progresiv sunt imputabile faptuitorului pe temeiul intentiei depasite.

n     Datorita elementului lor subiectiv, infractiunile din aceste subgrup nu sunt susceptibile de forma tentativei, cu exceptia vatamarii corporale grave (la care tentativa in varianta agravata se pedepseste) si a infractiunii de loviri sau alte violente (la care tentativa nu este incriminata, dar poate reprezenta o infractiune distincta: amenintarea).

Lovirea sau alte violente

Lovirea sau alte violente este fapta persoanei care, prin savarsirea unor acte de lovire sau de alte violente impotriva altei persoane, ii cauzeaza acesteia fie numai o suferinta fizica, fie o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

Fapta de lovire sau alte violente a fost incriminata in art. 180 Cod penal in doua variante: o varianta tip, in alin. 1, si o varianta agravata, in alin. 2 al acestui articol, caracterizata prin producerea unei vatamari, insotite fiecare de cate o varianta agravata (alin. 11 si alin. 21, atunci cand victima este membru al familiei faptuitorului).

n     Savarsirea faptei este conditionata de preexistenta unei persoane in viata, asupra corpului careia sa se exercite lovirea ori violentele.

n     Este vorba despre o alta persoana decat faptuitorul, fiindca autolezarea, intocmai ca sinuciderea, nu este incriminata, neaducandu-se atingere relatiilor sociale cu privire la aceasta valoare sociala.

n     Nu intereseaza starea sanatatii sau sensibilitatea victimei la loviri, daca aceasta dormea ori era in stare de veghe etc.


Continutul infractiunii de lovire sau alte violente

n     Elementul material consta in savarsirea oricarei activitati care a avut ca rezultat atingerea violenta a corpului omenesc.

n     Nu intereseaza daca lovirea rezulta direct din comportarea faptuitorului (lovirea cu palma, cu pumnul, cu un corp dur, impiedicarea) sau indirect (de ex. asezarea unei substante alunecoase in calea victimei care cade si se loveste, smulgerea unui scaun pe care aceasta voia sa se aseze).

n     Exista loviri si atunci cand faptuitorul sileste victima sa faca ceva din care rezulta o lovire (de ex. sa sara de la o inaltime oarecare, sa sara un gard etc.).

n     Nu intereseaza mijlocul folosit pentru realizarea atingerii aduse corpului victimei: aplicarea de lovituri, tragerea de urechi, de nas sau de par, rasucirea bratelor, aruncarea unei galeti cu apa, manjirea fetei sau a corpului etc.. Poate fi orice atingere a corpului omenesc, producatoare de suferinte fizice victimei.

n     In cazul variantei tipice a infractiunii de lovire sau alte violente, urmarea imediata a actiunii de lovire sau de violenta consta in suferinta provocata victimei, iar uneori in producerea de echimoze pe corpul acesteia.

n     Daca insa urmarea consta intr-o vatamare a integritatii corporale sau sanatatii care necesita ingrijiri medicale, fapta constituie varianta agravanta prevazuta in alin. 2 al art. 180 Cod penal.

n     Elementul subiectiv il constituie vinovatia sub forma intentiei, respectiv praeterintentiei, la alin. 2.

n     In varianta ei simpla, lovirea sau alte violente nu este incriminata atunci cand este savarsita din culpa.

n     Nu intereseaza mobilul sau scopul, astfel ca si lovirea din gluma constituie infractiune.

Variantele infractiunii de lovire sau alte violente

n     Infractiunea de lovire sau alte violente este prevazuta in doua variante principale si anume o varianta simpla, in art. 180 alin. 1, constand in lovire sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice, si o varianta agravata, in alin. 2 al art. 180, care se realizeaza atunci cand lovirile sau violentele au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

n     Pentru varianta simpla, legea prevede pedeapsa cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 300 la 15.000 RON.

n     Dispozitiile art. 180 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 197 din 13 noiembrie 2000 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal, in sensul agravarii pedepselor pentru faptele de violenta savarsite contra membrilor de familie.

n     Astfel, dupa alin. 1 al art. 180, care prevede varianta simpla a infractiunii de lovire sau alte violente, a fost introdus un alineat nou, care prevede ca faptele prevazute in alin. 1 savarsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda de la 300 la 15.000 RON.

n     De asemenea, dupa alineatul 2, care prevede varianta agravata a infractiunii, a fost introdus un alineat nou, in care se prevede ca faptele prevazute in alin. 2 savarsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda de la 500 la 30.000 RON.

n     Prin aceste agravari de pedepse, legiuitorul urmareste combaterea mai eficienta a violentei in familie, vizand situtii in care atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv al infractiunii sunt membri ai aceleiasi familii.

n     In articolul 1491, introdus in Codul penal prin aceeasi lege modificatoare, s-a prevazut ca prin „membru de familie” se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

Forme si aspecte procesuale specifice

n     La aceasta infractiune tentativa este posibila, insa nu este incriminata datorita pericolului social redus.

n     Infractiunea se consuma in momentul in care s-a produs atingerea corpului victimei.

n     Aplicarea mai multor lovituri victimei, cu aceeasi ocazie (bataie), constituie o singura infractiune. Daca insa, chiar cu aceeasi ocazie, loviturile sunt aplicate mai multor persoane, vor exista, in concurs real, atatea infractiuni cate persoane au fost lovite[1].

n     [1] T.j. Alba, dec. pen. nr. 40/1969 in R.R.D. NR. 5/1969, P. 181. Vezi si CSJ, d. 1292 din 8 mai 1995, in Buletinul Jurisprudentei 1995, p. 180. In ceea ce priveste varianta agravata prevazuta in art. 180 alin. 2 C. pen., in practica judiciara s-a precizat ca cele constatate prin actul medico-legal prin care se stabileste durata ingrijirilor medicale necesare vindecarii vatamarilor cauzate persoanei vatamate, nu pot fi inlaturate de catre instanta cu motivarea ca sunt nereale intrucat s-au facut dupa ce termenul ingrijirilor a fost depasit, cata vreme medicul legist a costatat tumefactii si echimoze constituind sechele ale leziunilor vindecate, ce nu mai necesitau la data constatarii ingrijiri medicale (CSJ, S. pen., d. 1018/1996, Culegere de decizii pe 1996, p. 148).

Aspecte procesuale specifice

n     Sub aspect procesual, legea prevede ca actiunea penala pentru infractiunea de lovire sau alte violente, in ambele variante, se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, adresata organului de urmarire penala (art. 279 C.pr.pen.).



n     Prin aceeasi Lege nr. 197/2000, s-a prevazut ca, in cazul faptelor savarsite asupra membrilor familiei, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu. Aceasta dispozitie are ca scop apararea victimelor violentei in familie, prin punerea in miscare din oficiu a actiunii penale.

n     De asemenea, legea a prevazut si prevede in continuare ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala, cu precizarea ca aceste efecte se produc si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

Vatamarea corporala

Vatamarea corporala este fapta persoanei care pricinuieste integritatii corporale sau sanatatii unei persoane o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale pe o durata mai mare de 20 de zile, dar fara sa depaseasca 60 de zile.

Este o varianta de specie a infractiunii de lovire sau alte violente, prezentand insa un grad de pericol social mai mare decat al acesteia din urma, fiindca durata ingrijirilor medicale necesare restabilirii integritatii corporale sau sanatatii este cu mult mai mare.

Tinand seama de aceasta urmare imediata grava, legea a incriminat aceasta varianta a vatamarii ca o varianta calificata, sub un „nomen iuris” propriu, in art. 181 Cod penal.

Continutul infractiunii de vatamare corporala

n     Vatamarea corporala cuprinde in continutul ei juridic, in aceeasi structura, continutul constitutiv al infractiunii de lovire sau alte violente la care se adauga, ca element constitutiv, o urmare imediata specifica.

n     Situatia premisa este aceeasi, la fel celelalte conditii de existenta a infractiunii.

n     Elementul circumstantial consta in vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii care a necesitat ingrijiri medicale de mai mult de 20 de zile (daca durata ingrijirilor medicale ar fi de 20 de zile sau mai mica fapta ar constitui lovire sau alte violente in varianta agravata), dar nu mai mult de 60 de zile (fiindca in acest caz fapta ar constitui infractiunea de vatamare corporala grava).

n     Termenul fiind substantial, se calculeaza, pe zile curente, iar nu pe zile libere.

n     Din punct de vedere subiectiv, infractiunea se caracterizeaza prin vinovatie sub forma intentiei depasite.

n     Daca este savarsita din culpa, fapta nu constituie aceasta infractiune, ci aceea de vatamare corporala din culpa (art. 184 C. Pen.)[1].


[1] Imbrancirea unei persoane, cu urmarea caderii acesteia si pricinuirea unei vatamari corporale, constituie un act de violenta savarsit cu intentie, iar nu din culpa, chiar daca rezultatul violentei a depasit intentia faptuitorului. Ca atare, daca pentru vindecarea vatamarii au fost necesare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile, fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 181, iar nu aceea prevazuta in art. 184 alin. 1 din Codul penal (CSJ, S.pen., d. 596/1997, Culegere de decizii ale CSJ, p. 319). Fapta prin care se cauzeaza ruperea unei lucrari dentare, cu urmarea extractiei fragmentelor dentare pe care era fixata lucrarea, vatamare ce a necesitat 22-24 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, constituie infractiunea de vatamare corporala prevazuta in art. 181 C.pen., iar nu aceea de vatamare corporala grava (CSJ, S.pen., d. 3831/2000, Culegere de decizii, p. 285). Fapta prin care s-au pricinuit persoanei vatamate contuzii maxilare urmate de extractia unor dinti care, reimplantati de indata, si-au redobandit integral functiile normale, durata ingrijirilor medicale necesare nedepasind 60 de zile, constituie infractiunea de vatamare corporala prevazuta in art. 181 C.pen., deoarece nu s-a produs persoanei vatamate o slutire sau o infirmitate (CSJ, S.pen., d. 3188/2003, Rez in RDP 1/2005, p. 175).

Variante si sanctiuni

n     Fapta de vatamare corporala a fost incriminata intr-o varianta unica, in alin. 1 al art. 181 din Codul penal, sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

n     Prin Legea nr. 197/2000 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal, a fost introdus, dupa alineatul 1 al art. 181, un alineat nou in care se prevede ca fapta prevazuta in alin. 1, savarsita asupra membrilor familiei, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, ridicand minimul special de la 6 luni la un an.

Formele infractiunii

n     Infractiunea de vatamare corporala se consuma in momentul in care durata ingrijirilor medicale pentru vindecare a depasit 20 de zile si de aceea tentativa nu este pedepsita.

n     Vatamarea corporala fiind o infractiune progresiva, urmarea ei imediata se poate amplifica progresiv, facand necesara o durata mai mare a ingrijirilor medicale. De aceea, pentru calificarea infractiunii, este necesar sa se astepte epuizarea rezultatului, deci a evolutiei vatamarii.

n     Daca durata ingrijirilor medicale este de cel mult 60 de zile, fapta constituie infractiunea de vatamare corporala, iar daca aceasta durata depaseste 60 de zile, fapta nu constituie aceasta infractiune, ci infractiunea de vatamare corporala grava.

Aspecte procesuale specifice

n     Sub aspect procesual, legea prevede ca, pentru infractiunea de vatamare corporala, actiunea penala  se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar in cazul faptelor de violenta asupra membrilor familiei, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.

n     Legiuitorul ocroteste persoana vatamata membru de familie care, de teama infractorului sau din alte cauze, nu se adreseaza organelor judiciare cu plangerea prealabila ceruta de lege pentru punerea in miscare a actiunii penale impotriva infractorului.

n     De asemenea, legea prevede ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala, inclusiv in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

Vatamarea corporala grava (art. 182 C.p.)

Vatamarea corporala grava este fapta persoanei care pricinuieste unei alte persoane fie o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale pe o durata mai mare de 60 de zile, fie pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii.

Fapta constituie o foarte grava atingere adusa integritatii corporale sau sanatatii persoanei si de aceea necesitatea incriminarii si sanctionarii ei severe este imperioasa.

Vatamarea corporala grava a fost incriminata in art. 182 Cod penal ca o varianta calificata a infractiunii de vatamare corporala.

n     Prin legea nr. 169/2002 privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a unor legi speciale, s-a dat textului art. 182 C.p. o noua redactare, in care au fost mai exact determinate si mai corect sanctionate variantele infractiunii de vatamare corporala grava.

n     In aceasta redactare, fapta de vatamare corporala grava a fost incriminata in trei variante: o varianta tip in alin. 1 si doua variante agravate, in alineatele 2 si trei ale art. 182 C.p.

n     Privita in ansamblu, infractiunea de vatamare corporala grava prezinta aceeasi structura ca si infractiunea de vatamare corporala, adica o situatie premisa si un continut constitutiv complex, alcatuit din continutul constitutiv al infractiunii de lovire sau alte violente si un element circumstantial, constand in producerea uneia dintre urmarile imediate grave prevazute in alin. 2 si 3 ale art. 182 C.p.

n     De aceea, examinarea acestei infractiuni consta, in esenta, in cercetarea elementului circumstantial, in diferitele sale variante, si a conditiilor de existenta a acestuia.

Elementul circumstantial al infractiunii de vatamare in varianta simpla

n     Acest element consta, la  varianta simpla, in provocarea unei vatamari care a necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile si se realizeaza atunci cand vatamarea integritatii corporale sau sanatatii, cauzata victimei prin actiunea ori inactiunea faptuitorului, a necesitat acest numar de zile de ingrijiri medicale.

n     Nu este realizata circumstanta daca durata acestor ingrijiri a fost de 60 de zile ori mai mica; in acest caz fapta va constitui vatamare corporala. Odata dovedita durata ingrijirilor medicale, nu mai este necesar, pentru calificarea infractiunii, sa se dovedeasca si provocarea unor boli incurabile ori a vreunei infirmitati.

n     De asemenea, exista vatamare corporala grava chiar in cazul in care, initial, s-a apreciat ca rana cauzata victimei va necesita ingrijiri de numai 9 zile, insa ulterior au intervenit complicatii care au impus un tratament de mai mult de 60 de zile, fiind vorba de o infractiune progresiva la care urmarea imediata se prelungeste dupa consumare.

n     In practica judiciara s-a decis, in mod corect, ca exista aceasta infractiune chiar daca in timpul tratamentului medical victima a efectuat deplasari sau s-a prezentat la locul de munca prestand munca, de vreme ce nu s-a dovedit ca a contribuit prin aceasta la agravarea vatamarii initial produse.

n     Intr-adevar, faptul ca, in conditii speciale, s-ar putea reduce, in unele cazuri, durata ingrijirilor medicale, nu trebuie sa profite inculpatului cata vreme nu este vorba de un procedeu comun de reducere a duratei ingrijirilor medicale[1].
 

n     [1] Fapta inculpatului de a se smuci pentru a scapa de partea vatamata care ii sarise in spate, in urma careia s-a produs caderea pe gheata si fracturarea unui picior al acesteia, fiind o fapta comisa cu intentie, constituie infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 C.p. (leziuni vindecabile in 170 de zile de ingrijiri medicale) si nu vatamarea corporala din culpa prevazuta in art. 184 alin. 2 din acelasi cod (Curtea de Apel Alba Iulia, dec. pen. nr. 579/2002, Rez. in RDP 2/2004, p. 162).

Elementul circumstantial al infractiunii de vatamare corporala grava in prima varianta agravata

n     Elementul circumstantial al infractiunii de vatamare corporala grava, in aceasta varianta agravata, consta in producerea vreuneia dintre consecintele grave enumerate in alin. 2 al art. 182 Cod penal. Aceste urmari sunt:




n     1. pierderea unui simt sau unui organ. Prin pierderea unui simt se intelege lipsirea completa de facultatea de a se percepe senzatii din lumea externa cu organul de simt respectiv (vaz, auz, miros, gust, pipait).

n     Pierderea simtului poate fi independenta de pierderea organului de simt respectiv, in sensul ca organul poate sa existe, dar sa nu functioneze.

n     Pierderea organului de simt duce insa si la pierderea simtului sau cel putin la slabirea acestuia (in cazul pierderii unuia dintre organele de simt pereche: ochi, urechi), ceea ce echivaleaza insa cu o infirmitate permanenta. Pierderea unui organ inseamna lipsirea completa de un organ sau de o parte a corpului care indeplineste o functie vitala ori utila vietii. Pe langa organele de simt, pot fi distruse si alte organe: plamani, rinichi, limba, maxilare etc.;

n     2. incetarea functionarii unui simt sau unui organ, inseamna punerea acestora in stare de a nu-si indeplini functiile (de ex. pierderea functiei de procreare);

n     3. o infirmitate permanenta, fizica sau psihica, adica o stare anormala care pune persoana in stare de inferioritate din punct de vedere fizic sau psihic. Pentru existenta agravantei este necesar ca aceasta stare sa fie permanenta, adica nesusceptibila de schimbare. Constituie infirmitate permanenta slabirea unui simt (vaz, auz), a unui organ (de ex. greutatea de a merge, a vorbi, a respira), a oricarei parti din corp, daca aceasta indeplinea o functie utila. Practica noastra judiciara este in acelasi sens. Astfel, s-a decis ca este vatamare corporala grava atunci cand, in urma unei loviri, victima a ramas cu sechele care ii scad acuitatea vizuala, dandu-i o invaliditate partiala, dar permanenta.

n     Infirmitate nu este egal cu invaliditate (care implica o pierdere a capacitatii de munca)

n     S-a apreciat ca pierderea unei corzi vocale constituie o infirmitate permanenta, a carei provocare atrage calificarea faptei ca infractiune de vatamare corporala grava[1];

n     [1] Incercarea de a lovi cu o scandura persoana care se refugiase intr-un autoturism, urmata de lovirea si spargerea geamului acestuia, cu consecinta lezarii ochiului persoanei vatamate cu cioburile geamului, ceea ce i-a cauzat o infirmitate permanenta, constituie infractiunea de vatamare corporala grava savarsita cu intentie, iar nu din culpa (CSJ, S.p., d. 1986/1995, Buletinul Jurisprudentei, p. 184).

n     4. slutirea, adica alterarea infatisarii fizice a fetei victimei ori a corpului ei, in asa fel incat acesta capata un aspect neplacut, prin distrugerea armoniei trasaturilor fetei sau a corpului.

n     Slutirea poate sa fie urmarea unei desfigurari (de ex. taierea nasului, jupuirea pielii de pe obraji, infundarea unui maxilar etc.).

n     In practica judiciara s-a considerat slutire provocarea mai multor cicatrice pe fata si intarzierea inchiderii unui ochi, pierderea a doi dinti din fata in urma loviturilor aplicate de inculpat, intrucat creeaza o dezarmonie substantiala in fizionomia celui vatamat, iar vindecarea nu este posibila printr-un proces natural[1];

n     [1] T.S., Sect. pen., dec. nr. 964/1971, R.R.D., 1971, nr. 10, p. 177. Lovirea unei persoane in fata cu cutitul, cu urmarea unor cicatrice care nu pot fi inlaturate si care afecteaza expresia fetei, constituind un prejudiciu estetic, se incadreaza in prevederile art. 182 C. pen. deoarece prin vatamarea corporala se cauzeaza slutirea victimei (CSJ, S.pen., d. 1522/2002, Rez. in R.D.P. 3/2003, p. 129). Pentru a se stabili daca prin vatamare corporala s-a cauzat persoanei vatamate o slutire, in sensul prevederilor art. 182 din Codul penal, este necesar sa se constate printr-un act medico-legal complet, cu concluzii precise, daca alterarea infatisarii fizice a acesteia ii creeaza un aspect neplacut, constituind un prejudiciu estetic (CSJ, S.pen., d. 2708/1999, Culegere de decizii, p. 268).

n     5. avortul, adica intreruperea cursului sarcinii in sensul art. 185 Cod penal.

n     Exista aceasta circumstanta atunci cand a avut loc expulzarea sau uciderea fatului cauzata prin fapta infractorului.

n     Subiectul pasiv este calificat (femeie gravida)

n     Daca s-a provocat o nastere prematura, aceasta nu constituie avort, dar poate constitui o punere in primejdie a vietii persoanei.

n     Pentru existenta agravantei trebuie ca faptuitorul sa fi stiut sau sa fi prevazut ca victima este gravida. Daca nu se afla in culpa, fapta, desi a avut ca urmare avortul, nu va constitui vatamare corporala grava[1];

n     [1] T.S., Col. pen., dec. 860 din 25 apr. 1968. Culegere, nr. 138.

n     6. punerea in primejdie a vietii persoanei inseamna crearea unui pericol grav si imediat pentru viata victimei prin fapta savarsita, de ex. provocarea unei vatamari care, fara interventia medicala tempestiva ar duce in mod necesar la moartea victimei, cum ar fi provocarea unui hematom in regiunea craniana, sectionarea unei artere etc.

n     Este de observat ca o astfel de punere in primejdie a vietii persoanei poate avea loc si in cazul unei tentative de omor. De aceea situatia de fapt trebuie analizata cu grija in vederea unei calificari corecte.

n     In acest sens, plenul fostului Tribunal Suprem, prin decizia de indrumare nr. 6 din 7 dec. 1974[1], a dat instantelor indrumarea de a califica drept tentativa de omor fapta de vatamare corporala grava prin care s-a pus in primejdie viata unei persoane, atunci cand faptuitorul, prevazand ca prin aceasta s-ar putea produce si moartea victimei, a urmarit sau acceptat acest rezultat, care nu s-a produs din cauze independente de vointa sa.

n    
[1] Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1974, p. 46.

n     Daca insa faptuitorul, punand in mod obiectiv in primejdie viata persoanei vatamate, nu a avut reprezentarea mortii victimei sau, desi a prevazut-o, nu a urmarit-o sau a acceptat-o, fapta sa costituie infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 Cod penal.

Vatamarea corporala grava: latura subiectiva, forme, sanctiuni, aspecte procesuale

n     Oricare dintre aceste consecinte este suficienta pentru a constitui elementul circumstantial al infractiunii de vatamare corporala grava.

n     Din punct de vedere subiectiv, fapta se comite cu intentie indirecta sau praeterintentie.

n     Pentru alin. 1 nu poate fi vorba de intentie directa deoarece fapta s-ar incadra la art. 182 alin. 3. La modalitatea ce prevede consecinta punerii in primejdie a vietii avem doar praeterintentie, altfel ar fi tentativa de omor.

n     Art. 182 alin. 3 se refera la a doua varianta agravata: cand fapta a fost savarsita in scopul producerii consecintelor prevazute in alin. 1 sau 2.

n     Unii autori considera ca varianta mai grava se caracterizeaza prin vinovatie sub forma intentiei directe sau indirecte. Termenul „scop” nu ar avea rolul de a califica intentia, ci de a diferentia praeterintentia de intentie, fiecare caracterizand o varianta a infractiunii.

n     Varianta agravata de la alin. 3 nu se poate realiza decat cu intentie directa calificata prin scop (de a produce consecintele de la alin.1 sau 2).

n     Varianta calificata de la alin. 2 nu poate exista in modalitatea punerii in primejdie a vietii persoanei. Daca faptuitorul urmareste punerea in primejdie a vietii, el accepta cel putin ideea ca acest rezultat s-ar putea produce, rezultand o tentativa la omor comisa cu intentie indirecta.

n     Tentativa este posibila la alin. 3 se pedepseste.

n     Sanctiuni: inchisoare de la 2 la 7 ani (alin.1), de la 2 la 10 ani (alin.2), si de la 3 la 12 ani (alin. 3).

n     Aspecte procesuale: datorita gravitatii sporite fata de art. 180 si 181, la art. 182 urmarirea penala se efectueaza din oficiu.


Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte - art. 183 C.p.

Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este fapta persoanei care, prin savarsirea vreuneia dintre faptele de lovire sau vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii persoanei (lovire sau alte violente, vatamare corporala, vatamare corporala grava), cauzeaza moartea victimei.

Reprezinta cea mai grava forma de atingere adusa integritatii corporale sau a sanatatii persoanei fiindca ea duce la moartea victimei, dar reprezinta si o varianta a omuciderii si anume omuciderea praeterintentionata. Deoarece moartea victimei este in acest caz o urmare praeterintentionata a faptei de lovire sau de vatamare corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte au fost incluse printre infractiunile contra integritatii corporale si sanatatii, iar nu printre infractiunile de ucidere.

Este o varianta calificata a infractiunii de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau de vatamare corporala grava, dupa caz.

Ea se deosebeste de toate acestea prin urmarea imediata (moartea victimei), urmare care constituie element circumstantial in continutul sau.

Elementul circumstantial al infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte



n     Acest element consta in imprejurarea ca vreuna dintre faptele prevazute la art. 180 – 182 C.p. a avut ca urmare imediata moartea victimei.

n     Pentru existenta acestei circumstante trebuie sa se stabileasca, din punct de vedere obiectiv, ca lovirea sau vatamarea corporala savarsita de faptuitor a fost cauza mortii victimei.

n     In practica judiciara problema legaturii de cauzalitate se pune datorita faptului ca intre momentul savarsirii faptei de lovire sau vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii si moartea victimei pot interveni si alte cauze decat actiunea sau inactiunea faptuitorului, iar uneori aceasta legatura poate fi intrerupta.

Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

n     Nu este necesar ca fapta de lovire sau vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii sa fie singura cauza a mortii victimei, putand interveni si alti factori, cum ar fi starea de ebrietate si de nesiguranta in miscari a victimei, sustragerea victimei de la tratamentul medical necesar salvarii vietii sale, complicatiile medicale intervenite tocmai datorita loviturilor aplicate de faptuitor etc.

n     Din punct de vedere subiectiv, infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se caracterizeaza prin existenta vinovatiei sub forma praeterintentiei, faptul initial de lovire sau vatamare corporala fiind comis cu intentie, iar moartea este provocata din culpa, ca rezultat ce a depasit intentia faptuitorului, care nu a prevazut acest rezultat, desi trebuia si putea sa-l prevada.

n     Moartea poate fi cauzata si din culpa cu prevedere atunci cand faptuitorul, desi a prevazut ca s-ar putea produce un astfel de rezultat, a sperat in mod usuratic ca acesta va fi evitat.[1] Daca faptuitorul nu a putut prevedea ca fapta sa va provoca moartea victimei, nu va exista aceasta infractiune.[2]

n     [1] In speta inculpatul, voind sa sperie prin soc electric pe unii tovarasi ai sai, a conectat usa uzinei la o sursa de curent electric.

n     [2] Lovirea victimei cu consecinta producerii unui soc cardiac si a decesului constituie infractiune de loviri cauzatoare de moarte numai daca autorul a cunoscut ca victima suferea de o boala cardiaca. In cazul in care actiunea faptuitorului, cum este trantirea si rostogolirea unei persoane pe sol, a fost comisa cu intentie, iar decesul acesteia s-a produs din culpa,prin depasirea intentiei, fapta nu constituie infractiune de ucidere din culpa, ci aceea de atamari cauzatoare de moarte prevazuta in art. 183 C.p. (CSJ, S. pen. d. 351/1996, Buletinul  jurisprudentei CSJ pe anul 1996, p. 149)

Forme, sanctiuni si aspecte procesuale

n     Fiind o infractiune praeterintentionata, tentativa nu este posibila.

n     Epuizarea are loc la momentul mortii victimei, data savarsirii infractiunii fiind aceea a savarsirii faptei si nu data producerii rezultatului.

n     Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani.

n     Urmarirea penala si judecata se desfasoara potrivit regulilor obisnuite, competenta de judecata in prima instanta revenind tribunalului.

Vatamarea corporala din culpa (art. 184 C.p.)

Este fapta persoanei care savarseste din culpa si in conditiile prevazute de lege vreuna dintre faptele de vatamare corporala incriminate ca variante agravate ale infractiunii de lovire sau alte violente, ca infractiune de vatamare corporala sau ca infractiune de vatamare corporala grava.

Fapta este incriminata in mai multe variante tip si in variante agravate.

Continutul infractiunii de vatamare corporala din culpa

n     Conditiile cerute pentru existenta infractiunii de vatamare corporala din culpa sunt in general aceleasi cu cele cerute pentru existenta infractiunilor corespunzatoare savarsite cu intentie, deosebirea esentiala privind latura subiectiva.

n     Pentru existenta vatamarii corporale din culpa va trebui sa se constate, din punct de vedere obiectiv, in cazul primei variante de tip prevazuta in alin.1 al art.184 Cod penal, ca faptuitorul a savarsit o fapta de lovire sau alte violente prin care a cauzat victimei o vatamare a integritatii corporale sau sanatatii care a necesitat mai mult de 10 zile de ingrijiri medicale sau ca a savarsit fapta de vatamare corporala prevazuta in art.181 C.p.

n     Tot astfel, pentru existenta vatamarii corporale din culpa, in cea de a doua varianta de tip, prevazuta in alin. 2 al art.184 Cod penal, va trebui sa se constate ca faptuitorul a savarsit o fapta de vatamare corporala care a avut vreuna dintre urmarile prevazute in alin.1 al art.182 Cod penal.

n     Din punct de vedere subiectiv, va trebui sa se constate, in ambele situatii, ca faptuitorul a savarsit fapta cu vinovatie sub forma culpei in oricare dintre modalitatile acesteia: culpa cu prevedere sau culpa simpla.

Vatamarea corporala simpla din culpa

n     In aceasta varianta, infractiunea de vatamare corporala din culpa este fapta persoanei care savarseste din culpa fapta de lovire sau alte violenta, in varianta agravata prevazuta in art. 180 alin. 2 C.p., inclusiv atunci cand este savarsita asupra membrilor familiei (art. 180 alin. 21 C.p.), daca vatamarea provocata necesita pentru vindecare ingrijiri medicale cu durata mai mare de 10 zile.

n     De asemenea, exista aceasta infractiune si atunci cand persoana savarseste din culpa fapta prevazuta in art. 181 C.p.

n     Rezulta ca vatamarea corporala produsa din culpa, care necesita pentru vindecare cel mult 10 zile ingrijiri medicale, nu constituie infractiune, ci poate sa atraga, eventual, doar raspunderea civila a faptuitorului.

n     Vatamarea corporala simpla din culpa a fost incriminata si intr-o varianta agravata in alin. 3 al art. 184 C.p., care se realizeaza atunci cand vatamarea corporala este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anumite activitati.

n     Aceasta varianta agravata are la randul ei o alta varianta agravata prevazuta la alin. 41 al art. 184 C.p. atunci cand fapta e savarsita de o persoana care se afla in stare de ebrietate.

Vatamarea corporala grava din culpa

n     Aceasta varianta se realizeaza potrivit art. 184 alin. 2 C.p. atunci cand vatamarea corporala din culpa a avut vreuna dintre urmarile prevazute in art. 182 alin. 1 sau 2 C.p., adica atunci cand a avut ca urmare o vatamare corporala grava.

n     Stabilirea existentei infractiunii presupune constatarea faptei care a generat vreuna dintre urmarile mentionate, precum si a legaturii de cauzalitate dintre fapta si urmarea produsa.

n     Legiuitorul a incriminat vatamarea corporala grava din culpa si intr-o varianta agravata care se realizeaza potrivit dispozitiilor art. 184 alin. 4 C.p., atunci cand fapta e urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati.

n     Si aceasta varianta agravata are la randul ei o varianta agravata, prevazuta la art. 184 alin. 41 C.p., atunci cand fapta este savarsita de o persoana aflata in stare de ebrietate.

Forme, sanctiuni, aspecte procesuale

n     Fiind savarsita din culpa, aceasta infractiune nu este susceptibila de tentativa.

n     Momentul epuizarii este acela al producerii vatamarii corporale.

n     Daca s-a provocat vatamarea din culpa a mai multor persoane, vor exista in concurs atatea infractiuni cate persoane au fost vatamate.

n     Vatamarea corporala simpla din culpa prevazuta la alin. 1 se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 300 la 15.000 RON, iar daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON.

n     Vatamarea corporala grava din culpa prevazuta la alin. 2 se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON, iar daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

n     Daca vatamarea corporala simpla din culpa profesionala este comisa in conditiile alin. 41, pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 3 ani, iar vatamarea corporala grava din culpa comisa in conditiile alin. 41 atrage pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.

n     Pentru infractiunile de vatamare corporala simpla din culpa, in varianta tip de la alin. 1, cat si in varianta agravata de la alin. 3, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.



loading...


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }