Caracterizarea generala a inductiei
Dupa cum s-a precizat chiar la inceputul
acestui curs, gandirea umana se conduce nu numai dupa o logica
deductiva, care functioneaza mai ales in cazurile de justificare
a demersului cognitive, ci si dupa o logica nedeductiva, a
carei actiune se manifesta mai ales in momentele de
achizitionare a cunostintelor. Intre cele doua tipuri de
logica exista o stransa legatura, dar si serioase
deosebiri. Daca in paginile precedente ne-am referit la logica
deductiva, acum vom expune pe scurt particularitatile si
operatiile logicii nedeductive, din care cea mai mare parte o ocupa
logica inductiva cu inferentele specifice ei.
O prima trasatura a
inferentelor inductive este urmatoarea: intr-o inferenta
inductiva, concluzia spune mai mult (este mai generala) decat
premisele din care ea a fost obtinuta; pentru ilustrare, vom relua
exemplul de inferenta inductiva folosit cu acel pritej:
Caprele sunt erbivore
Cerbii sunt erbivore
Gazetete sunt erbivore
Vacile sunt erbivore
Caprele, cerbii, gazelele
si vacile sunt cornute
Toate animalele cornute sunt
erbivore
din care se poate observa − dupà cum s-a
aratat atunci − ca in timp ce premisele vorbesc despre cateva
animale cornute, concluzia vorbste despre toate animalele cornute.
Tocmai datorita caracterului amplificator
al concluziei sale, in raport cu premisele din care ea a fost
obtinuta, unei inferente inductive veritabile ii revine si
o alta proprietate; din moment ce intr-un astfel de caz, cel putin
sub aspectul continutului lor (al informatiilor redate de ele),
premisele nu reprezinta un temei suficient pentru concluzie, rezulta
ca infereritele inductive sunt plauzibile (probabile). Cu alte
cuvinte, intr-o inferenta inductiva veritabila nu putem fi
siguri de adevarul concluziei, chiar daca ea a fost
obtinuta din premise sigur adevarate.
Prin aceste trasaturi caracteristice
lor, inferentele inductive se deosebesc radical de cele deductive, cu care
insa se afla intr-o stransa legatura. Chiar daca
astazi unele stiinte opereaza preponderent deductiv (de
exemplu, matematica sau logica), iar altele preponderent inductiv (de exemplu,
chimia sau fizica), in ambele cazuri dezvoltarea acelei stiinte n-ar
fi posibila fara niciun fel de cooperare intre inferente
deductive si inferente inductive; intr-adevar, dezvoltarea
cunoasterii umane ne dovedeste ca aceste doua mari grupuri
de inferente se completeaza, se sprijina reciproc si
ca numai prin cooperarea lor putem realmente progresa.
Pe de alta parte, asemanator inferentelor
deductive, si cele nondeductive cunosc o mare vanietate. Analiza principalelor
tipuri de inferente nondeductive ne va permite sa intelegem
rolul deosebit pe care-l au aceste inferente in cunoasterea
comuna si in cea stiintifica.
