Caile administrative de atac

Caile administrative de atac

1. Notiunea si clasificarea cailor administrative de atac

Administratia de stat are, printre altele, sarcina satisfacerii drepturilor subiective si a intereselor legitime ale subiectelor de drept. In multe cazuri aceasta se realizeaza prin emiterea din oficiu a actelor de drept administrativ, dar alteori este necesara o solicitare expresa adresata organelor de stat. Posibilitatea de adresare unor autoritati publice sau dreptul de petitionare, este garantata tuturor cetatenilor de Constitutie[1]. Acest drept se exercita prin cereri, reclamatii, sesizari si propuneri adresate autoritatilor si institutiilor publice , care au obligatia de a rezolva solicitarile cetatenilor care privesc drepturi si interese personale sau colective .

Cererea reprezinta solicitarea prin care o persoana se adreseaza unui organ in scopul luarii unei masuri destinate sa asigure realizarea unui drept subiectiv sau a unui interes personal. Propunerea urmareste sa determine organul in luarea unor masuri menite a satisface interese generale. Reclamatia reprezinta solicitarea prin care se urmareste sa se determine organul sa revina asupra unei masuri deja luate si despre care se pretinde ca lezeaza un drept subiectiv sau un interes personal. Sesizarea este mijlocul procedural care urmareste apararea unui drept sau interes general lezat, urmarind sa determine organele competente in luarea unor masuri legale vizand restabilirea legalitatii incalcate. Ordonanta nr. 27/2002 a creat un regim juridic unitar pentru toate formele dreptului de petitionare.

Impotriva masurilor de orice natura ale administratiei subiectele pot exercita calea de atac, prin intermediul reclamatiei sau a sesizarii, atat la organul autor al masurii, cat si la organele ierarhic superioare acestuia. Calea de atac constituie mijlocul procedural care creeaza posibilitatea remedierii incalcarii drepturilor subiective si a intereselor legitime in urma unor vatamari cauzate de catre autoritatile publice, respectiv ale administratiei de stat. Calea administrativa de atac poarta denumirea generica de recurs. Prin acte normative ea este denumita in mod diferit: reclamatie si sesizare[4] (denumiri generice), plangere (in materia contraventionala), apel (in materia pensiilor), intampinare (in materie electorala), contestatie (in materia inventiilor) etc.

Caile administrative de atac nu sunt reglementate ca reguli speciale sau generale ale dreptului administrativ, asa cum sunt caile procesuale de atac in dreptul procesual civil sau in cel penal. Caile administrative de atac se deduc din Ordonanta nr. 27/2002, aplicabila tuturor autoritatilor de stat. Dupa organul la care se introduce recursul administrativ, distingem recursul ierarhic si recursul neierarhic. Cand recursul se introduce la insasi organul a carui masura este contestata recursul este neierarhic sau gratios. Cand recursul se introduce la un organ ierarhic superior (direct sau indirect) celui a carui masura este atacata, recursul este ierarhic. Dupa actul juridic rezultat prin solutionarea caii de atac distingem recursul jurisdictional si recursul nejurisdictional. Recursul jurisdictional reprezinta calea de atac impotriva unui act administrativ jurisdictional sau nejurisdictional, dar pentru solutionarea caruia se prevede o procedura jurisdictionala finalizata printr-un act de jurisdictie. Recursul nejurisdictional (necontencios) este calea de atac exercitata impotriva unui act administrativ sau a unei masuri administrative soldata cu emiterea unui act de administratie activa.

2. Elementele si caracteristicile cailor administrative de atac

Subiectele care pot exercita caile administrative de atac pot fi persoane fizice si juridice, alte organisme si organizatii. Ordonanta nr. 27/2002 reglementeaza numai caile de atac exercitate de catre persoanele fizice in fata autoritatii de stat, inclusiv a celor administrative, a regiilor autonome si a institutiilor publice. Ca o exceptie aceste cai de atac puteau fi exercitate si de catre organele de presa, fata de care exista obligatia legala a comunicarii, in termenele legale, a rezultatelor cercetarii si a masurilor luate[9]. Nu pot fi subiecte ale cailor administrative de atac organele administratiei de stat ierarhic superioare organului autor al masurii pretins ilegale, intrucat acesta din urma are obligatia conformarii fata de sesizarea organelor superioare in baza raporturilor ierarhice de subordonare. In conformitate cu prevederile Constitutiei si organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii in numele colectivelor lor.

Pentru exercitarea caii de atac subiectul nu trebuie sa dispuna de o capacitate sau de o calitate deosebita, ci doar sa faca dovada vatamarii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim propriu, ori a altui subiect, ca, de exemplu, in ipoteza utilizarii ei (plangere) de catre cel caruia ii apartin bunurile confiscate in urma savarsirii unei contraventii[10]. In alte cazuri exista posibilitatea de a utiliza calea de atac chiar daca s-au lezat drepturi si interese ale tertelor subiecte si nu ale autorului recursului. Astfel, orice alegator poate face intampinare impotriva omisiunilor, inscrierilor gresite si a altor erori din listele de alegatori , chiar daca privesc alte persoane, avand la indemana o adevarata actiune populara.

Obiectul recursului administrativ poate fi diferit si el poate consta in urmarirea anularii amenzii contraventionale, restituirea bunurilor confiscate pe cale administrativa, inscrierea in listele de alegatori etc. Poate fi atacata orice masura si orice act administrativ cu caracter individual prin reclamatie sau cu caracter normativ prin sesizare. Cauza recursului consta in vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim propriu sau al altor subiecte, dupa caz, ori a unor drepturi si interese generale.

Calea de atac poate fi exercitata la organul care a dispus masura, la organele superioare ierarhic acestuia, cu exceptia cazurilor cand norme speciale indica expres organul competent. Se poate exercita calea de atac simultan sau succesiv la doua sau mai multe organe, deoarece nu exista limitari legale ale exercitiului ei, iar existenta raporturilor de subordonare administrativa confera eficienta si recursului ierarhic intrucat organul superior poate, ca regula generala, interveni in restabilirea legalitatii incalcate.

Caracteristicile caii de atac sunt urmatoarele:

- recursul poate fi introdus impotriva oricarei masuri administrative (act juridic, operatiune tehnico-materiala sau fapt material juridic);

- atacul poate viza legalitatea sau oportunitatea masurii respective;

- recursul se poate referi la activitatea oricarui organ administrativ, indiferent de pozitia sa ierarhica;

- recursul poate fi introdus simultan sau succesiv la mai multe organe administrative sau reintrodus succesiv la acelasi organ;

- recursul nu suspenda executarea masurii atacate, datorita caracterului executoriu al actelor de drept administrativ, cu exceptia cazurilor expres prevazute (de exemplu, plangerea suspenda executarea sanctiunii contraventionale[12]);

- actul de solutionare al recursului indiferent ca il admite sau il respinge este, ca regula generala, un act administrativ revocabil, fara o stabilitate deosebita, in afara cazului cand legea il declara in mod expres definitiv sau irevocabil (cum a fost cazul deciziilor fostei Comisii Centrale de Pensii prin care se solutionau apelurile impotriva deciziilor comisiilor judetene de pensii, deciziile Comisiei Centrale fiind acte juridice definitive[13]) ori aceasta trasatura rezulta in mod neindoielnic din intreaga activitate procedurala ce caracterizeaza solutionarea caii de atac respective.

3. Procedura de solutionare a recursului administrativ

Autoritatile sunt obligate sa primeasca, sa examineze si sa clarifice toate problemele de interes personal sau general care
le-au fost aduse la cunostinta. Solicitarile se pot face oral, in audiente si in forma scrisa, prin scrisori. Inscrisurile urmeaza regimul specific al corespondentei adresate organului in ceea ce priveste evidenta, inregistrarea si pastrarea[14]. Daca petitia adresata nu intra direct in atributiile organului solicitat este totusi obligatorie primirea, inregistrarea si transmiterea din oficiu in maximum 5 zile catre organul competent, fiind incunostintat petitionarul. Cererile vor fi insotite de actele necesare rezolvarii lor, cei interesati vor fi incunostintati de conditiile legale necesare sa fie indeplinite de catre solicitanti.

In ipoteza solicitarilor adresate verbal organul de stat are obligatia de a le consemna in forma scrisa, intrucat in aceasta forma el trebuie sa si raspunda solicitarii adresate.

Examinarea si rezolvarea cererilor, propunerilor, sesizarilor si reclamatiilor precum si comunicarea raspunsurilor catre cetateni, trebuie sa se faca in ce mai scurt timp de catre organele de stat in atributiile carora intra in mod direct rezolvarea, fara a depasi, de la primirea lor in termenul de 30 de zile in care trebuie sa comunice raspunsul indiferent de solutia data.

Pentru scrisorile cu caracter deosebit, care necesita o cercetare mai indelungata, termenele prevazute mai sus vor putea fi prelungite cel mult cu 15 zile de catre conducatorii organelor care au primit scrisorile spre rezolvare. In mod cu totul exceptional pentru cazurile ce nu se pot solutiona in acest termen se pot aproba prelungiri mai mari (in functie de durata cercetarilor).

Petitia este inregistrata la compartimentul de relatii cu publicul. Cercetarea petitiilor se face de catre compartimentul si functionarii de specialitate. Problemele de importanta deosebita vor fi examinate si solutionate sub conducerea si indrumarea directa a conducerii autoritatii respective. La fel se va proceda si in cazurile in care s-au primit mai multe propuneri, sesizari si reclamatii cu privire la aceeasi problema, din acelasi loc sau localitate, ori cand acestea sunt semnate de colective de cetateni.

Se vor lua in considerare, de regula, scrisorile semnate, precum si solicitarile din cadrul audientelor. Scrisorile vor fi rezolvate prin cercetare directa, la fata locului. In toate cazurile este obligatorie ascultarea persoanei la care se refera scrisoarea. Sesizarile si reclamatiile indreptate impotriva conducerii se cerceteaza si se rezolva de catre organele ierarhic superioare acestora. Se interzice trimiterea spre cercetare a sesizarilor si reclamatiilor catre organele sau persoanele la a caror activitate se refera acestea, ori catre cei aflati in subordinea acestora, cercetarea trebuind efectuata, in acest caz, de organele superioare celor in cauza.

Conducatorii institutiilor publice au obligatia sa primeasca zilnic personalul care ridica probleme privind activitatea autoritatii respective. Pentru probleme de ordin personal ale lucratorilor conducerea va fixa o zi de primire pe saptamana. Conducatorii autoritatilor locale ale administratiei de stat vor primi in audienta saptamanal pe cetatenii din unitatea administrativ-teritoriala respectiva asigurand solutionarea operativa si legala a problemelor.

Conducerea este obligata sa indeplineasca masurile stabilite ca urmare a rezolvarii solicitarilor, sa dezbata periodic in adunari, sesiuni si consfatuiri cu lucratorii acestor organe a problemelor rezultate din cercetarea petitiilor.

Alaturi de recursul administrativ general consacrat prin Ordonanta nr. 27/2002 exista si recursul administrativ cu caracter special consacrate in materia contraventiilor (de exemplu, plangerea care se inainteaza in termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare a savarsirii contraventiei si care se solutioneaza fie de catre organele administrative competente, fie de catre instanta de judecata); in materia controlului judecatoresc al actelor administrative ilegale s-a prevazut ca termenul de exercitare a recursului administrativ, prealabil introducerii actiunii judecatoresti, este tot de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului a carui anulare se cere prin instanta[16].

Conform Ordonantei de Urgenta nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite (aprobata si modificata prin Legea nr. 486/2003) daca autoritatea administratiei publice nu raspunde solicitantului in termenul legal emiterea autorizatiei este considerata acordata.