Peritonitele primitive

Peritonitele primitive

Etiopatogenie Peritonitele primitive sunt reprezentate de peritonita pneumococica, de peritonita streptococica si cea gonococica, in functie de germenul patogen care le cauzeaza. Peritonita pneumococica se intalneste mai frecvent la fetite intre 5 si 10 ani. Spre deosebire de peritonitele secundare perforatiei de organ abdominal cavitar, peritonitele primitive sunt o manifestare secundara a unui focar pneumococic pulmonar, anginos sau genital , insamantarea facindu-se pe cale hematogena sau pe cale ascendenta vulvovaginouterina.

Semne clinice. Debutul este brusc cu durere abdominala violenta, spontana, periombilicala sau subombilicala. Temperatura de 39° sau mai mult depaseste pe cea din apendicita acuta. Pulsul este accelerat, faciesul vultuos, cu pometi rosii, fapt ce atrage atentia. In perioadele de stare, durerea se mentine fara aparare musculara evidenta. Exista o discrepanta intre intensitatea durerilor si semnele locale de peritonita. Varsaturile sunt frecvente si in unele cazuri apare diarea, precoce sau alteori la 2-3 zile. Herpesul este un semn revelator dar nu absolut. Starea inflamatorie pulmonara se poate manifesta prin tuse si raluri bronsice. Leucocitoza crescuta peste 18-20.000 pledeaza in favoarea peritonitei pneumococice.

Evolutia in urma administrarii de antibiotice duce la vindecare. Fara tratament se ajunge la peritonita inchistata sau in unele cazuri la deces dupa aproximativ o saptamana.

Diagnosticul diferential clinic este foarte dificil fata de apendicita acuta. Nici un semn nu are valoare absoluta. Numai ansamblul lor poate orienta diagnosticul. Leucocitoza si semnele infectiei pneumococice sunt singurele elemente de diagnostic.

Tratamentul in caz de diagnostic confirmat este medical. Se administreaza antibiotice obtinandu-se vindecarea in cateva zile. Atunci cand exista un dubiu de interpretare a formei de peritonita, pentru siguranta se intervine chirurgical. Cu ocazia operatiei se gaseste in cavitatea peritoneala o secretie purulenta vascoasa, cremoasa, iar in cazuri mai avansate exista deja false membrane fibrinoase. Recoltarea puroiului si examenul bacteriologic confirma diagnosticul. Postoperator se continua tratamentul antibiotic. In cazuri neglijate cu peritonita inchistata interventia trebuie completata cu drenarea colectiei purulente si tratament complex antibiotic.