QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Campia Ramnicului - proiect geografie








Motto:



'Geografia tarii trebuie sa inceapa cu geografia locului natal, ale caror elemente proaspete, pline de simtire si imagini exista in sufletul fiecarui copil si trebuie numai scoase la lumina, valorificate si randuite.'

                                         George Valsan (1971) 'Opere alese',  Ed.St. Bucuresti

 Introducere

Urmand indemnul inaintasilor nostri, ilustri geografi ai neamului romanesc, generatia tanara are datoria sfanta de a cunoaste prin studiu intens, prin cercetare si observare atenta, natura patriei, clima, hidrografia, flora si fauna, solul, modificarile care au loc in cadrul formelor de relief, ca urmare a actiunii factorilor de mediu.

Locurile natale, tinuturi stravechi de legenda si frumuseti naturale deosebite, asezate in Campia Ramnicului, au constituit punctul de plecare al lucrarii de fata.

Lucrarea a fost intocmita pe baza cercetarii unei vaste bibliografii, a observatiilor de teren, a datelor consultate la primariile comunale, cat si pe baza informatiilor culese de la localnici.

Aceasta lucrare despre Campia Ramnicului ne da posibilitatea sa cunoastem fenomenele fizice, cauzele care le produc, efectele negative asupra mediului. Lucrarea poate constitui un punct de plecare pentru realizarea unor studii mai amanuntite cu caracter aplicativ in diferite domenii. Ea cuprinde informatii furnizate de o serie de geologi, geomorfologi, climatologi, hidrologi, specialisti in biogeografie si pedologie, asupra Campiei Ramnicului, la care se adauga si modestele informatii desprinse din observatiile personale in teren si care impreuna pot oferi o imagine de ansamblu asupra particularitatilor fizico-geografice ale regiunii.

.

Cap.I CONSIDERATII GENARALE

§ 1.1 Asezarea geografica, limitele

Campia Ramnicului, parte componenta a Campiei Romane (Fig.1) este asezata in nord-estul acesteia. Ea reprezinta o subunitate a compartimentului estic a Campiei Romane. I se mai spune si Campia piemontana a Ramnicului, datorita originii si pozitiei pe care o are la contactul, in vest, cu Subcarpatii de Curbura.

Denumita impropriu de George Valsan (1915) Podisul Ramnicului, in sud, campia este marginita de albia semicirculara a Buzaului, punctul cel mai de sud fiind in apropierea localitatii Gavanesti, pe valea Buzaului, la 45s5′ latitudine nordica. Punctul cel mai de nord al zonei studiate de mine, se afla in apropierea localitatii Ciorasti, pe valea Ramnicului.

In longitudine, Campia Ramnicului se intinde intre localitatea Sapoca pe valea Slanicul Buzaului, punctul cel mai de vest fiind locul de varsare al Slanicului in Buzau, la 20s46′ longitudine estica, iar punctul cel mai de est il reprezinta localitatea Racovita pe valea Buzaului la 27s29′ longitudine estica. De la vest la est, campia se intinde pe 0s43′ longitudine estica (aproximativ 60 Km).

Fig.1. Campia Romana si subdiviziunile sale

In vest, Campia Ramnicului se invecineaza  cu dealurile subcarpatice externe: Dealul Blajani(Blajeni) - 482 intre raurile Calnau si Slanicul Buzaului; Dealul Funduri (Balea) - 503m intre raurile Calnau si Ramnicu Sarat. Contactul dealurilor subcarpatice externe cu Campia piemontana a Ramnicului se realizeaza pe aliniamentul localitatilor Sapoca - Posta Calnau - Grebanu - Topliceni - Podgoria, reprezentand o linie sinuoasa cu intranduri pe vaile raurilor numite 'porti' : poarta Budei pe raul Ramnicu Sarat, poarta Funduri pe raul Calnau. Contactul cu campia de glacis se realizeaza pe aliniamentul localitatilor Vadu Pasii - Boboc - Zoita - Ramnicelu - Colibasi.

In sud, Campia Ramnicului se invecineaza cu Campia Buzaului, fiind despartita de aceasta prin valea Buzaului, limita urmarita pe aliniamentul localitatilor: Sapoca - Vadu Pasii - Scurtesti - Sageata- Gavanesti - Banita - Bradeanca. Diferenta de altitudine fata de Campia Buzaului este de aproximativ 20m.

Spre sud - est, Campia Ramnicului se invecineaza cu Campia Brailei (Baraganul de Nord), de care este despartita tot de valea Buzaului, pe aliniamentul localitatilor: Visani - Ibrianu - Gradistea - Racovita, aici denivelarea fiind de aproximativ 15m.

La est, Campia Ramnicului are ca vecini Campia Siretului Inferior, limita constituind-o denivelarea de 5-10 m altitudine fata de nivelul mediu al acestei subunitati a Campiei Romane. Denivelarea urmareste cu aproximatie aliniamentul localitatilor: Racovita - Ciorasti - Vajaitoarea.

In nord, zona studiata de mine, se intinde pana la valea Ramnicului, Campia continuandu-se dincolo de acesta.

Intre aceste limite, Campia Ramnicului are forma unui trapez isoscel, avand baza mare in sud, in lungul malului stang al Buzaului si baza mica in nord, in lungul vaii Ramnicului.

Aceasta campie constituie o subunitate de tranzitie intre Campia Siretului Inferior, care este o zona de subsidenta si glacisul din zona de contact cu Subcarpatii de Curbura.

Partea vestica a Campiei Ramnicului este traversata de drumul european E85 - Bucuresti - Ploiesti - Buzau- Ramnicu Sarat - Focsani - Suceava, drum foarte vechi, istoric, care asigura legatura intre Moldova si Muntenia; de asemenea, de la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceasta subunitate este traversata si de calea ferata avand aproximativ acelasi traseu, una din magistralele feroviare ce pornesc din capitala tarii, Bucuresti.

Din punct de vedere administrativ, Campia Ramnicului apartine astfel: partea vestica si nord-vestica, cea mai mare parte - judetului Buzau; partea sud-estica judetului Braila.

§ 1.2 Istoricul cercetarilor geografice

Campia Romana a constituit obiectul de cercetare al celor mai renumiti geologi si geografi romani, care si-au facut intrarea in stiinta la sfasitul secolului trecut si inceputul secolului nostru prin studiile intreprinse.

Geografia a debutat la acest inceput prin aparitia a trei teze de doctorat (Em. de Martonne 1904; Al. Dimitrescu - Aldem, 1911 si G.Valsan, 1915); precum si cu lucrarea lui Em. Protopopescu - Pache (1923), pregatita in acelasi sens, dar care din cauza razboiului nu a mai fost publicata in forma initiala.

Din punct de vedere geologic, Campia Romana, in care se afla si teritoriul Campiei Ramnicului, a fost studiata de numerosi cercetatori. Dintre lucrarile geologice de mare insemnatate amintim pe cele ale lui I.Popescu - Voitesti (1936), care a efectuat cercetari paleogeografice, aratand ca in Campia Romana a existat un lac cuaternar care a disparut in timp, M.Pauca (1936) face o sinteza a mamiferelor  pleistocene din jurul capitalei. Mai tarziu, in domeniul geografiei si mai ales a paleogeografiei, se remarca C.Bratescu (1944 - 1945), care face o intensa sinteza cu privire la 'Evolutia lacului din partea de est si nord-est a Campiei Romane', bazata pe analiza numeroaselor profile geologice si in special a celor de loess, ca si a orizonturilor de soluri fosile. Putin mai tarziu, a aparut lucrarea 'Formarea Campiei Romane' (N.M.Popp, 1947), destul de apropiata de cea anterioara, dar cu alte argumente, bazate in special pe studiul teraselor fluviatile.

Cercetarile hidrogeologice si de geologia cuaternarului se extind mult odata cu studiile lui E.Liteanu (1952, 1953) asupra zonei orasului Bucuresti, ca si cele de geotectonica. E.Liteanu singur sau in colectiv cu A.Pricajan, T.Bandrabur, C.Ghenea, D.Slavoaca, C.Opran si altii s-au ocupat de numeroase probleme de litologie, stratigrafie si tectonica cuaternara, paralel cu cele de hidrologie.

Demne de amintit sunt lucrarile geologice ale lui V.Mutihac (1990) 'Structura geologica a teritoriului Romaniei' si L.Ionesi 'Geologia unitatilor de platforma si a Orogenului Nord - Dobrogean' (1994).

In ceea ce priveste geografia fizica si geomorfologia, trebuie amintiti: G.Valsan cu teza de doctorat intitulata 'Campia Romana' (1915), in care regiunea supusa discutiei in lucrarea de fata este denumita Campia Inalta a Ramnicului sau Podisul Ramnicului; seria tezelor de doctorat asupra diverselor unitati regionale din Campia Romana a continuat si mai tarziu cu lucrarea 'Les dunes de l'Oltenia' (M.St.Ionescu - Baba, 1923), 'Vlasia si Mostistea' (V.Mihailescu, 1924); alte lucrari de geomorfologie din aceasta perioada sunt cele ale lui C.Bratescu (1921) asupra miscarilor epirogenetice din bazinul Dunarii de Jos. De o mare valoare sunt lucrarile lui P.Enculescu (1924-1929) asupra zonelor naturale si raportul lor cu solurile si loessul. In 1931, V.Mihailescu publica sinteza asupra unitatilor morfologice ale tarii si defineste mai bine Campia Romana, iar C.N.Plopsor (1931) propune ca limita intre Campia Munteana si Campia Olteana, linia de ridicare Dabuleni - Saru. P.Cotet (1939-1940) arata mutarea recenta a gurii Oltului, rolul si sensul miscarilor epirogenetice in toata Campia Romana, pe baza analizei retelei hidrografice. Acelasi autor (1946, 1948) acorda atentie influentei pe care o are criptotectonica asupra reliefului si depozitelor cuaternare, in stransa legatura cu geneza reliefului, toate aceste rezultate concretizandu-se in teza de doctorat intitulata 'Campia Olteniei - studiu de geomorfologie, cu privire speciala asupra depozitelor cuaternare' - 1957.

Paralel cu astfel de probleme s-au ocupat si o serie de alti geografi - geomorfologi ca : I.Sarcu (1953), Tr.Naum  - H.Grumazescu (1954), Gh.Niculescu (1954), I.Dionisa (1956), I.radulescu (1956,1957), Al.Obreja (1956), V.Mihailescu (1966), P.Cotet - E.Prisnea (1957), V.Sficlea (1960 - 1973), P.Cotet (1960, 1963, 1965, 1965, 1966,1967, 1976), A.C.Banu (1967, 1969).

In 1966, V.Mihailescu, in lucrarea 'Dealurile si Campiile Romaniei', denumeste regiunea studiata in lucrarea de fata 'Campia subcolinara a Ramnicului si Putnei' (cu patru subdiviziuni: Campia Salcioara, Campia Ramnicu Sarat - Focsani, Campia Panciului si tapsanul Buzau - Putna), iar in 1969, el numeste regiunea cuprinsa intre valea Buzaului si valea Trotusului 'Campia subcolinara a Curburii'.

P.Cotet, in 1976, extinde Campia Ramnicului pana la nord de Panciu si pana la valea Zabrant si o trece in grupa 'campii piemontane pericolinare usor inclinate, inalte si joase'. Ea are doua subdiviziuni: Campia Ramnicului (intre Buzau si Ramnicu Sarat) si Campia Gugesti - Focsani (pana la valea Zabrant). De asemenea introduce in vest o fasie de trepte piemontane (trei intre Slanic si Ramnic si doua intre Ramnic si Susita) numite 'glacisuri inalte si inguste'.

Gr.Posea si L.Badea, pe harta geomorfologica a Romaniei (1980), separa Campia Ramnicului, iar in vestul ei si o campie de glacis, cu doua fasii, una de acumulare si alta de eroziune. In 1984, aceeasi autori, in lucrarea lor 'Romania, Unitatile de relief', deosebesc Campia piemontana a Ramnicului cu doua subunitati: Glacisul Ramnicului si Campia Ramnicului'.

Alte lucrari importante sunt cele ale lui Gr.Posea si Ielenicz M. (1971), Al.Rosu (1973), V.Tufescu  (1974) - cu lucrarea 'Romania - natura, om, economie', Al.Ungureanu (1993) - cu lucrarea 'Geografia podisurilor si campiilor romane'.

Nu au fost neglijate nici problemele referitoare la clima. De remarcat sunt lucrarile geografilor St.Ciulache (1971) - 'Topoclimatologie si microclimatologie'; Octavia Bogdan (1980) - 'Potentialul climatic al Baraganului'.

Problemele de hidrografie au fost abordate in lucrari mai ales cu caracter general: E.Liteanu (1956) - 'Raionarea apelor de adancime in Campia Romana orientala, intre Arges si Siret'; T.Morariu si Al.Savu (1956) - 'Densitatea retelei hidrografice in R.P.R'; P.Gastescu (1963) - 'Lacurile din R.P.R'; I.Ujvari (1972) - 'Geografia apelor Romaniei'; N.Popescu, M.Ielenicz, Gr.Posea (1973) - 'Terasele fluviatile din Romania' si altele.

Cercetari geografice asupra regiunii au fost efectuate si de N.Florea si colaboratorii asupra aspectelor de hidrogeologie cu privire la mineralizarea apei raurilor si valorificarea acestora.

Lucrarile profesorului I.Simionescu referitoare la 'Flora Romaniei' (1961) si 'Fauna Romaniei' (1983) sunt de o mare valoare stiintifica. La acestea se adauga contributia lui I.Serbanescu care a studiat vegetatia din estul Campiei Romane; teza de doctorat a cercetatorului - biolog Neculai D.Stefan (1980) - 'Cercetarea florei si vegetatiei din bazinul superior si mijlociu a raului Ramnicu Sarat'. Totodata, se adauga si contributiile altor autori incluse in lucrari de interes general, sau cu profil practic aplicativ, care au fost mentionate la bibliografie.

Cap.IIGeologia

§ 2.1 Evolutia paleogeografica si geologia

Campia Ramnicului face parte din Platforma Valaha, care este un sector al Platformei Moesice, situat intre Orogenul Carpatic si Dunare. Campia Ramnicului este asezata in Depresiunea precarpatica, fiind marginita la vest de sectorul subcarpatic neogen; la sud se invecineaza cu zona intermediara a carui fundament mezozoic coboara brusc spre Bucuresti, facand trecerea spre Platforma Moesica, iar in nord se afla si zona cu fundament puternic afundat de tip Orogen Nord - Dobrogean, separat de falia Peceneaga - Camena.

Fundamentul Platformei Valahe, in partea de nord-est, a fost atins in foraje la Bordei Verde, unde sub Paleozoic, la 2040m s-a intrat in sisturi ankimetamorfice, considerate similare cu partea superioara a sisturilor verzi din Dobrogea Centrala. Miscarile assyntice tarzii sau caledonice timpurii, care au condus la cutarea si metamorfismul incipient, au cauzat si retromorfismul sisturilor cristaline. Cu aceste miscari s-a incheiat stadiul de geosinclinal trecandu-se la cel de platforma.

In stadiul de platforma, s-au acumulat depozite paleozoice, mezozoice, paleocen-eocene, miocene, pliocene si cuaternare , a caror grosime insumata este de 23.000m. Cele mai vechi depozite apartin Cambrianului. Ca urmare a miscarilor oscilatorii, in intervalul Cambrian - Pleistocen, se pot separa patru cicluri de sedimentare: 1.Cambrian - Westphalian; 2.Permian - Triasic; 3.Liasic superior (Toarcian) - Senonian, prelungit local in Paleocen - Eocen si 4.Badenian superior - Pleistocen.

Intre ele au fost etape de exondare, cu procese de denundatie. Sedimentogeneza din cele patru cicluri a imbracat faciesuri variate, cu acumulari de roci epiclastice, roci carbonatice si evaporite (gips,sare). In timpul Permianului si al Triasicului, s-au produs si manifestari efuzive, bazice si acide, insotite de piroclastite. In toate ciclurile de sedimentare au fost episoade optime pentru formarea de hitumolite, care au generat importante zacaminte de hidrocarburi.

1.Ciclul Cambrian - Westphalian.  In acest lung interval ce a cuprins cea mai mare parte din Paleozoic, a fost  probabil, o scurta intrerupere in Silurianul inferior. S-au acumulat depozite marine (gresii, argile, marne, calcare, dolomite) ce insumeaza cca. 6500m grosime. Dupa caracteristicile litologice, depozitele acestui ciclu sunt separate in cinci formatiuni care reflecta evolutia sedimentarii in timp.

a) Formatiunea gresiilor de Mangalia (Cambrian) reprezinta cele mai vechi depozite de cuvertura si sunt alcatuite din gresii arcoziene, gresii cuartoase cu intercalatii de silite si argile; insumeaza 500-600 m grosime.

b) Formatiunea argilelor de Tandarei (Cambrian mediu - Devonian inferior). Peste gresiile de Mangalia, urmeaza depozite predominant argiloase, in facies graptolitic, care s-au format intr-o etapa indelungata, cu o grosime intre 1800 si 3250m.

c) Formatiunea de Smirna (Eifelian) urmeaza in continuare, fiind alcatuita din gresii cuartoase, cu intercalatii de argile, siltite, calcare si conglomerate, in grosime de pana la 370m.

d) Formatiunea de Calarasi (Givetian - Dinantian) incheie sedimentarea clastica si se instaleaza o sedimentare carbonatica. S-au acumulat calcare (algale, peletale, biosparitice) si mai redus dolomicrite.

e) Formatiunea de Vlasin (Namurian - Westphalian), sedimentarea a redevenit preponderent clastica, cu acumulari de argile, silite, marne, gresii, in grosime de 700-800m. Este de remarcat si prezenta unor intercalatii reduse de carbuni.

2. Ciclul Permian - Triasic se diferentiaza de cel anterior prin natura depozitelor acumulate (roci epiclastice rosii, roci saline si roci carbonatice) si prin procesele magmatice desfasurate.

Se disting trei formatiuni:

a) Formatiunea de Rosiori, preponderent clastica, alcatuita din argile feruginoase, cenusii si brune - rosiatice, nisipuri, gresii cuartoase. In cuprinsul acestei formatiuni apare gips si anhidrit sub forma de cuiburi. Grosimea formatiunii ajunge pana la 2600m in Depresiunea Rosiori - Alexandria.

b) Formatiunea de Alexandria, preponderent carbonatica se dispune transgresiv si discordant pe precedenta. Este alcatuita din calcare, marne, dolomite calcaroase cu intercalatii de anhidrit, argile si gresii ce insumeaza 1200m grosime.

c) Formatiunea de Segarcea urmeaza normal sau transgresiv peste formatiunea carbonatica si corespunde unei reveniri la sedimentarea epiclastica - salina, dar cu episoade scurte carbonatice. Este alcatuita din argile, siltite, marne, nisipuri, gresii cu intercalatii de calcare, gips, ce insumeaza 900 - 1200m grosime.

In timpul acumularii celor trei formatiuni, s-au produs manifestari efuzive cu roci acide si bazice, insotite si de piroclastite.

3. Ciclul Toarcian - Senonian. Exondarea care s-a produs la sfarsitul Triasicului s-a manifestat aproape pe intregul interval al Jurasicului inferior, mai precis pana in Toarcian, cand se reia sedimentarea. Noul ciclu, cu o scurta intrerupere in Aptian a continuat pana la sfarsitul Senonianului, cand sedimentarea se incheie pe cea mai mare suprafata. Lacul (la S de Craiova si la S de Slobozia - Urziceni) se prelungeste pana in Eocen. S-au depus roci epiclastice, dar mai ales carbonatice si putine evaporite (gips si anhidrit), ce insumeaza 3400m grosime.

Jurasicul - este prezent prin Liasicul superior (Toarcian), Dogger si Malm. In timpul etajelor Toarcian si Dogger, transgresiunea marii s-a produs de la V la E, incat in partea vestica succesiunea incepe cu Toarcianul, iar in cea estica cu Bathonianul. S.au acumulat gresii cuartoase, gresii calcaroase, argile si marne negricioase si mai redus calcare.

In continuare urmeaza Malmul, care este reprezentat prin calcare. Grosimea depozitelor variaza intre 300m si 100m. S-au acumulat depozite pelagice (micrite, biomicrite, calcare nodulare, marne) ce contin radiolari.

Cretacicul urmeaza in continuare, cel putin in cadrul faciesului pelagic. Se evidentiaza doua etape: 1.Berriasian - Aptian si 2.Albian - Senonian.

1. Berrasian - Aptianul inferior, cu un facies pelagic si altul neritic, de self. Faciesul pelagic a cuprins partea central - vestica a platformei, unde s-au acumulat micrite si marne (250m) ce contin foraminifere si amoniti. Faciesul de self s-a instalat in zonele vestice si estice, pe o fasie ingusta (paralel cu Dunarea) in sud, unde s-au acumulat calcare peletale, calcare micritice cu foraminifere, calcare oolitice si calcare recifale.

In extremitatea sudica a acestui facies (zona Slobozia - Amara), ca urmare a unor oscilatii locale, pe langa roci carbonatice s-au acumulat pelite si gresii policolore si evaporite (gips si anhidrit). Succesiunea lor este urmatoarea:

a) gipsuri si anhidrite, cu intercalatii (sub 300m) cu Favreina si ostracode, ce stau transgresiv pe Tithonic;

b) calcare oolitice, calcare peletale si litoclastice (70 - 300m) cu Anchispirocyclina lusitanica;

c) argile, siltite si gresii policolore (50 - 70m) cu choracee, ostracode. Dupa Valanginian, se exondeaza extremitatea estica, iar dupa Barremianul inferior, cea mai mare parte a platformei, ramanand in sedimentare pana in Aptianul inferior numai o portiune mica in sud - est, unde s-au depus calcare neritice cu Trocholina aptiensis, Tocansia sp. in extremitatea estica, intre ele se intercaleaza secvente elastice, de argile si gresii rosii. In Aptianul superior si acest sector se exondeaza, incat intreaga platforma devine uscat.

2. Albianul . Transgresiunea marii se produce de la est si apele se extind treptat spre vest. Distributia depozitelor albiene este in functie de inaintarea apelor spre vestul platformei. Astfel, Albianul inferior si mediu apar numai in partea estica, iar cel superior in partea vestica. Albianul inferior este reprezentat in general printr-un facies grezos glauconitic cu Leymeriella regularis, Leymeriella tardifurcata, avand succesiunea completa in zona Calarasi. Albianul mediu este format din marne si gresii cu Hoplites dentatus, bine dezvoltat in zona Giurgiu, unde apar chiar sub aluviunile Dunarii. Albianul superior este alcatuit mai ales din marne cu intercalatii de gresii si calcare biomicritice, in care s-a identificat o asociatie cu Mortoniceras inflatum. aceste depozite se extind si la vest de Jiu. Grosimea maxima a depozitelor albiene atinge 300m in Depresiunea Rosiori.

Cenomanianul, unele exceptii, urmeaza in continuare, fiind alcatuit din marne si calcare cu intercalatii de gresii si, local in est de nisipuri, gresii glaiconitice (in grosime de 10 - 150m), in care s-au identificat specimene de Mantelliceras mantelli, Rotolipora appenninica si spori.

Turonianul se dispune concordant, fiind reprezentat prin calcare cretoase si calcare slab argiloase si local, in sud - est, prin nisipuri si gresii (20 - 100m) ce contin amonitul cu Hammites nodoroidea.

Senonianul, incheie succesiunea Cretacicului, fiind alcatuit din calcare cretoase, biosporite, calcare grezoase cu silexuri si unele intercalatii tufite ce pot cumula pana la 450m grosime.

Paleocenul si Eocenul. Dupa exondarea de la sfarsitul Senonianului, cea mai mare parte din platforma a ramas ca atare un timp indelungat, pana in Badenianul superior. Face exceptie o  suprafata mica la sud de Craiova, unde sedimentarea s-a reluat in intervalul Paleocen superior - Eocen superior, apele patrunzand din sud, din Depresiunea Lom. Aici, peste Senonian stau marne si gresii (50 - 250m) care pe baza forminiferelor, au fost atribuite Eocenului mediu. Studiul nanoplanctonului a relevat insa prezenta intervalului Paleocen superior - Eocen superior. Dupa Eocenul superior, devine uscata si aceasta regiune.

4. Ciclul Badenian Superior - Pleistocen. In acest ultim ciclu apele au patruns pe Platforma Valaha din zona de molasa si au inaintat treptat spre sud, insinuandu-se pe paleovaile care brazdau uscatul. Si in acest ciclu, au existat scurte intreruperi de sedimentare (in Buglovian, intre Basarabian si Chersonian) sau regresiuni mari (in Basarabianul superior si post Chersonian).

Badenianul apare discontinuu in partea nordica si vestica si sporadic in cea estica a platformei si prezinta o litologie variata: argile, marne, biosporite, calcare, gresii si local anhidrite (insumandu 20 - 100m). Fauna cu Borelis melo, Venus multillamella, Lucina columbella cofera depozitelor varsta Badenian superior.

Sarmatianul urmeaza dupa o intrerupere a sedimentarii corespunzatoare Buglovianului. Transgresiunea s-a produs tot din nord si apele se extind treptat spre sud, atingind maximum de expansiune in prima parte a Basarabianului superior. Litotlogic, s-au depus in principal argile, siltite si nisipuri cu intercalatii de gresii, biosporite si calcare oolitice. In partea inferioara a depozitelor sarmatiene, pe zonele ridicate s-au format bioberme cu Serpula. Grosimea depozitelor variaza de la cativa metri pana la 3750m (la nord de Craiova).

Sarmatianul din Platforma Valaha apartine bazinului Dacic, iar fauna depistata in carote (foraminifere, ostracode, bivalve, gasteropode) atesta prezenta Volhinianului, Basarabianului si Chersonianului. Nu este exclusa nici prezenta partii superioare a Buglovianului.

Volhinianul are caracter transgresiv, repauzand peste Badenian sau Cretacic, fiind intalnit pe om mare suprafata a platformei. Litologic este destul de eterogen) cu predominarea rocilor clastice (nisipuri, argile, siltite, gresii, mai rar conglomerate), iar in zonele de margine (S si E), inaltate, apar si calcare (inclusiv cu Serpula).

Basarabianul se dispune in continuare peste Volhinian, dar este si transgresiv pe depozitele mai vechi. Se pare ca in prima parte a Basarabianului superior, apele au avut o extindere maxima in Platforma Valaha, ramanand uscat doar o portiune ingusta in lungul Dunarii, intre Olt si Ialomita. Spre sfarsitul Basarabianului superior incepe o regresiune care, in final, a dus la intreruperea sedimentarii. Litologic, in timpul Basarabianului s-au depus argile si siltite in zonele mai adanci, calcare (biosparite, oosparite), nisipuri si gresii in zonele mai putin adanci.

Chersonianul. Din datele cunoscute, Chersonianul este prezent numai in partea de vest, unde este format din nisipuri, siltite, marne ce contin o asociatie cu: Mactra bulgarica, Mactra Caspica, Morbiculata. Dupa S.Paliuc si colaboratorii (1979), Chersonianul lipseste intre Olt si Dambovita. Se pare insa ca este prezent in partea de nord - est a Platformei Valahe.

Neotianul se dispune transgresiv peste Sarmatian sau peste formatiuni mai vechi. Pe ridicarea Bordei Verde sta direct pe fundamentul de sisturi verzi. Pe marginea sudica a Platformei lipseste. Litologic, este alcatuit din argile, siltite, marne si nisipuri intre care se intercaleaza gresii. Pe promontoriul Bordei Verde apare o succesiune repetata de argile, gresii si nisipuri. Fauna este reprezentata prin exemplare de Dosinila maeotica, Ervilia minuta.

Pontianul are caracter transgresiv, incat in Pontianul superior ramane uscat doar o fasie ingusta paralela cu Dunarea. Pe marginea sudica a Platformei, Pontianul sta direct peste Sarmatian sau pe depozite mai vechi. Litologic, este alcatuit din argile, siltite, marne cu intercalatii de nisipuri si gresii care devin frecvente pe marginile de est si vest. Grosimea depozitelor variaza intre 20 si 800m, valorile maxime fiind in partea de nord - est (Ghergheasa - Balta Alba), unde s-au pus in evidenta mai multe niveluri de nisipuri si gresii. Varsta este atestata de o asociatie microfaunistica cu Paradacna obichi, Valenciennins annulatus.

Dacianul urmeaza in continuitate de sedimentare peste Pontian, dar se pare ca Dacianul inferior este regresiv. Aceasta se deduce din faptul ca in partea sudica a Platformei, Dacianul superior sta direct peste Pontianul superior. In partea inferioara s-au acumulat mai ales nisipuri, gresii, microconglomerate cu intercalatii de siltite si argile, iar in partea superioara argile, siltite si marne, cu intercalatii de nisipuri. Grosimea este variabila de la cativa metri (in sud) pana la 500m. In Dacianul superior se gasesc strate de lignit a caror grosime este cuprinsa intre 0.1m si 3m.

Romanianul. Semnificatia litostratigrafica a acestui etaj a variat foarte mult, mergand pana la neagrearea lui ca unitate cronostratigrafica (T.Bandrabur, 1971), in functie de modul cum a evoluat conceptia trasarii limitei Pliocen - Pleistocen. Pe platforma Valaha, revin Romanianului doua unitati ,litologice, una inferioara, predominant pelitica si alta superioara, arenito - ruditica sau formatiunea de Candesti.

Formatiunea inferioara (de Izvoarele) este alcatuita din argile si siltite, cu intercalatii de nisipuri, ce contin o fauna cu Veviparus biforcinatus, Pristunio pristinus etc.

Formatiunea de Candesti afloreaza, in partea de vest a Platformei, pe restul ei fiind acoperita de depozite mai noi. Litologic este alcatuita din nisipuri grosiere asociate cu nisipuri fine, siltite si argile. Grosimea formatiunii de Candesti variaza foarte mult de la cativa metri in partea vestica, pana la 1000m in nord - est, in zona de subsidenta de la Focsani. Reprezinta depuneri fluvio - lacustre, materialul epiclastic fiind adus din orogen si redistribuit intr-un bazin lacustru, putin adanc. Din cuprinsul formatiunii de Candesti se cunoaste o fauna cu moluste (Rugunio lenticularis, Rztia bielzi) si de mamifere (Anancus arvernensis, Zygolophodon borsoni, Archidis - kodon meridionalis).

 

Pleistocenul. In cadrul depozitelor pleistocene, s-au semnalat mai multe unitati litologice.

Prima unitate este formatiunea de Fratesti a carei litologie (nisipuri si pietrisuri) este asemanatoare cu a formatiunii de Candesti. Galetii din pietrisuri sunt de origine carpatica, dar si balcanica. In est (zona Bucuresti), pietrisurile alterneaza cu pachete de argile, iar in nord - est si est faciesul devine predominant pelitic. Grosimea formatiunii variaza foarte mult, de la cativa metri (in vest si sud), la cateva sute de metri (in nord - est). Paleontologic, in pietrisurile de Fratesti, s-au identificat numai resturi de Archidiskodon meridionalis care permit datarea la Pleistocenul inferior. M.Feraru si colaboratorii (1983) sunt de parere ca, dupa fauna de mamifere, formatiunea de Fratesti se extinde si pe intervalul Romanian superior - baza Pleistocenului mediu. In acest mod, cel putin in parte, cele doua formatiuni sunt sincrone.

Formatiunea de Uzunu. In cateva puncte, in partea de sud - vest a Platformei, peste nisipurile si pietrisurile de Candesti, urmeaza depozite nisipoase, cu intercalatii de silite si argile, ce contin o fauna de moluste.

Formatiunea de Coconi corespunde asa - numitului 'complex marnos', fiind alcatuit din depozite lacustre (argile, marne si mai rar nisipuri si pietrisuri marunte), in grosime de 50 - 200m, care s-au acumulat in partea centrala si estica a platformei. La anumite niveluri contine o fauna de moluste cu Valvata piscinalis. Sunt atribuite Pleistocenului mediu si in sud acoperite de depozite loessoide.

Nisipurile de Mostistea s-au depus in continuare peste argilele de Coconi, insa pe un areal redus, in partea centrala a platformei. Ea marcheaza incetarea subsidentei, ce a condus la depunerea depozitelor argilo - marnoase. Au pana la 25m grosime, fiind alcatuite din nisipuri fine si marunte cu intercalatii de pietrisuri. In ele s-au gasit, pe langa moluste si resturi de Mammuthus primigenius care situeaza aceste nisipuri in partea bazala a Pleistocenului superior. Cu nisipurile de Mostistea se incheie sedimentarea lacustra.

Pietrisurile de Colentina apar in limita de dezvoltare a teraselor Argesului, avand o grosime de 5 - 15m. In ele s-au identificat resturi de Mammuthus primigenius, Coelodonta antiquitatus, Cervus elaphus, care denota partea mediana a Pleistocenului superior.

Depozitele loessoide acopera diversi termeni, incepand cu formatiunea de Candesti si argile nisipoase galbui, cu grosime de 5 si 40m. In cuprinsul lor se gasesc cateva (2-4) intercalatii rosii sau caramizii predominant argiloase, considerate soluri fosile.

Grosimea invelisului loessoid este strans legata de formele de relief pe care apar in functie de vechimea lor si de regimul vanturilor din Pleistocen. Remaniat, loessul apare in luncile raurilor deci depozitele loessoide exprima o ritmicitate climatica, ce se poate urmari din Pleistocenul inferior, iar solurile fosile sunt considerate interglaciare ca varsta. Solurile fosile sunt remarcate printr-o valoare economica scazuta, atunci cand prin eroziune apar la zi.

  Dupa P.Cotet, depozitele piemontane aluvio - proluviale pleistocene prin ritmicitatea lor reflecta o dubla influenta tectonica si climatica, ritmicitatea se poate urmari in forajele de la est de satul Zoita, la nord de satul Jirlau, sau in valea raului Buzau. Se poate considera, dupa cum afirma P.Cotet, ca orizonturile de pietrisuri apartin fazelor glaciare.

Influenta tectonicii depozitelor piemontane aluvial - proluviale se reflecta in grosimea diferita a orizonturilor grosiere. Alternanta depozitelor loessoide cu pietrisuri aluvio - proluviale demonstreaza caracterul periglaciar al depozitelor loessoide, deoarece se considera ca loessul si depozitele loessoide se depun la marginea marilor calote glaciare pleistocene. In 'epoca loessului', se intindeau chiar pe o parte a Campiei Ramnicului, cum o dovedesc marnele si nisipurile intercalate in loess in campia inalta.

Din cerectarile efectuate de G.Valsan, iar mai tarziu de I.Dionisa in nordul Campiei Ramnicului, s-a observat in terasele raurilor pe anumite portiuni, orizonturi de sol fosil si urme ale vietii materiale si spirituale neolitice, reprezentate prin fragmente de ceramica, oase de animale, ce pot constitui argumente ale existentei orizontului de sol fosil. Peste aceste depozite, se observa o alternanta de depozite nisipoase si argilo - marnoase, care sunt intercalate cu unul sau doua orizonturi de sol de tip lacoviste. Prezenta loessului, a niveleleor de nisip si a celor argilo - marnoase, l-a determinat pe G.Valsan sa presupuna existenta unor lacuri fosile, iar I.Dionisa presupune ca aceste soluri de tip lacoviste marcheaza faza de colmatare a acestor lacuri.

Depozitele cuaternare sunt reprezentate si prin depozite de terasa ce apar ca niste suvite cu latimi variabile, situate la inaltimi diferite in ordinea vechimii lor, in raport cu adancirea treptata a retelei hidrografice, incepand de la nivelul initial al campurilor si pana la fundul vailor. Depozitele fluviatile de terasa, domina luncile prin pozitia lor sub forma de trepte, sunt de varsta pleistocena si sunt acoperite cu loess sau depozite loessoide.

Cele doua faciesuri ale depozitelor de terasa sunt situate astfel: unul in baza terasei, mai grosier psamo - pseftic (granule cu diametrul intre 0.1 - 2.0mm), care reprezinta depozitele de terasa propriu - zise, si altul deasupra, mai fin, nisipos, argilos sau prafos.

Intreaga suprafata a Campiei Ramnicului, aflata sub cuvertura de loess, este o succesiune de depozite aluvio - proluviale, in care alterneaza pietrisurile, nisipurile, argilele si marnele, atat la nivelul etajului de acumulare pliocena, cat mai ales in Cuaternar, prin actiunea retelei hidrografice in perioada pleistocena.

§ 2.2 Tectonica

Relieful actual al tarii noastre, deci si al Campiei Ramnicului, s-a conturat sub influenta miscarilor tectonice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au conditionat directia si intensitatea proceselor exogene. Miscarile tectonice din Cuaternar reprezinta o continuare a celor din timpul fazei tectonice valahe, de la sfarsitul Pleistocenului si inceputul Holocenului, cand s-a produs inaltarea Subcarpatilor si concomitent ridicarea intregului lant carpatic.

Campia Ramnicului a suferit miscari de ridicare la contactul cu Subcarpatii, apoi miscari de lasare in zona de subsidenta a Campiei Siretului inferior. Miscarile de ridicare din zona subcarpatica s-au produs concomitent cu miscarile de lasare, care au conditionat dezvoltarea unor intense procese de acumulare si in final de formare a unui relief de campie.

Miscarile de ridicare au determinat migrarea ariei proceselor de acumulare, urmata de cea a proceselor de eroziune. Campia Ramnicului a fost supusa in ultimul timp unei eroziuni lente si transformata intr-o campie piemontana putin fragmentata. Schimbarea in timp a sensului miscarii oscilatorii a fost insotita si de o modificare a amplitudinii, astfel, aria de maxima lasare s-a deplasat de la vest catre cursul inferior al Siretului. Modificarea sensului si amplitudinii miscarii oscilatorii a conditionat modificarea cursurilor raurilor, prin abaterea lor succesiva catre nord - est, respectiv Buzaul, Ramnicu Sarat.

Pe de alta parte a conditionat particularitatile morfologice si litologice ale conurilor de dejectie, dispuse in zona de contact a campiei cu Subcarpatii. In sectorul unde au avut loc miscari lente si de mica amplitudine a campiei, s-au format conuri de dejectie suprapuse: Posta Calnau, Oreavu. In sectorul in care s-a resimtit si schimbarea centrului de maxima lasare, in raport cu campia de subsidenta, s-au format conuri de dejectie deformate (conul Ramnicului).

In sectorul in care, pe de o parte, atat miscarile de ridicare ale Subcarpatilor, cat si miscarile de lasare din campie au fost mai accentuate (ex: in perimetrul Balesti), s-au format conuri de dejectie decalate ca urmare a deplasarii rapide a ariei proceselor de acumulare urmata de cea a proceselor de eroziune, catre interiorul campiei. Fragmentarea succesiva a conurilor de dejectie de la cele mai vechi catre cele mai noi marcheaza inaintarea ariei proceselor de eroziune catre partea centrala a campiei, ca o consecinta a antrenarii in miscarea de ridicare a Subcarpatilor si a zonei de contact a Campiei Ramnicului cu Subcarpatii, precum si a deplasarii ariei de lasare maxima catre cursul inferior al Siretului. Din cauza miscarilor de subsidenta din nord - est, Buzaul s-a dplasat pe aceeasi directie, iar Ramnicu Sarat a folosit treptat actualele vai ale limanelor fluviatile Jirlau, Amara, Balta Alba, ce reprezinta faze de migrare a procesului de subsidenta catre actuala depresiune Buzau - Siret.

Campia Ramnicului este deci rezultatul miscarilor care au avut loc pe tot parcursul Cuaternarului si care continua sa se manifeste si in prezent, sub forma de cutremure, care in ansamblu se datoreaza fondului mai vechi neotectonic, ele reprezentand continuarea directa a acestora.

§ 2.3 Seismicitatea

Jumatatea nordica a Campiei Ramnicului face parte, din punct de vedere seismic, din cea mai activa regiune, denumita de seismologi 'regiunea seismica Vrancea'. coordonatele acestei regiuni au fost stabilite de C.Petrescu si C.Radu (1961), folosindu-se de distributia epicentrelor; astfel, regiunea este cuprinsa intre 45s24′ si 46s00′ latitudine nordica si intre 26s21′ si 27s24′ longitudine estica. Dintre cutremurele produse in regiune, cu o magnitudine mare pe scara Richter au fost: cutremurul din 11 ianuarie 1838, insotit de ondulari ale solului si de fenomene luminoase; cel din 31 august 1894, cu epicentrul in zona Galati - Focsani si care a fost resimtit in toata Muntenia si Moldova; cel din 12 mai 1912, cu epicentrul tot in Vrancea, insotit de zgomote subterane puternice, reactivand faliile din Moldova si Muntenia; cutremurul din 10 - 11 noiembrie 1940, cu epicentrul in Vrancea, avand magnitudinea pe scara Richter de 7.4s si care a avut hipocentrul la cel putin 150km adancime, facand ca primele miscari ale solului sa fie verticale, pana la mari departari de epicentru; cutremurul din 4 martie 1977 orele 21:33, cu epicentrul in Vrancea si hipocentrul la 110km adancime si care a avut magnitudinea de 7.2s pe scara Richter, cutremur ce a afectat orasele de pe aliniamentul Bucuresti, Zimnicea, Alexandria, Ramnicu Valcea, Craiova. Cutremurele din 10 - 11 noiembrie 1940 si 4 martie 1977 au fost resimtite pana la departari de 2000km de epicentru sub forma de macroseisme, iar la departari mai mari, sub forma de microseisme.

Zona a mai fost afectata si de alte seisme, unele dintre ele avand magnitudine destul de mare pe scara Richter. Se pot mentiona astfel: seismul din noaptea de 30 - 31 august 1986, cu magnitudinea de 6.5s - 6.8s pe scara Richter si care a tinut 43″, urmat de o serie de replici, cea mai mare fiind cea din noptea de 31 mai 1990, de 5.8s pe scara Richter.

Campia Ramnicului se incadreaza in zona seismica cu adincimea hipocentrului (focarului) cuprinsa intre 25 - 70km, facand parte din categoria cutremurelor normale sau superficiale (St.Airinei).

Focarele cutremurelor din regiunea Vrancea, se afla in doua segmente geologice active din punct de vedere seismic; pana la adancimea de 60km se inscriu in categoria seismelor normale, aflate la exteriorul arcului carpatic; al doilea, sub zona subcarpatica si muntoasa, pana la adancimea de 170km. Aceste doua segmente se inscriu intr-un domeniu alungit sub forma unui strat inclinat, sub un unghi de 55s, pentru segmentul seismelor normale, avand o grosime medie de 30km si de 67s pentru segmentul seismelor intermediare, grosimea stratului marindu-se cu adancimea pana la 50km.

Forma si inclinarea intregului strat cu focarele seismelor vrancene, reproduc caracteristicile dislocatiei de tip Benioff.

Toate focarele normale si cele intremediare din Campia Ramnicului isi au sediul in placa Marii Negre, care in procesul de subductie reprezinta chiar stratul de dislocatie de tip Benioff.

Cap.IIIRelieful

Aspectul actual al reliefului a rezultat din actiunea si mai ales din interactiunea exercitata de doua categorii de factori, factori endogeni si factori exogeni.

Aceasta actiune s-a desfasurat odata cu retragerea apelor marine, incepand cu sfarsitul Sarmatianului si apoi continuandu-se in Pliocen si Cuaternar. Modalitatea de a actiona a acestor doua categorii de factori a fost in stransa legatura cu materialul asupra caruia s-a actionat (roca) si modul de dispunere a stratelor (structura). Pe teritoriul Campiei Ramnicului, structura este foarte simpla, monoclinala (putin cutata spre nord vest), cu o inclinare generala de la nord - vest spre sud - est.

Grefat pe aceasta structura monoclinala, relieful apare fragmentat sub forma unor campuri interfluviale, separate de o retea de vai consecvente orientate spre sud - est, apoi spre est si chiar nord - est.

§ 3.1 Consideratii generale asupra originii si evolutiei reliefului actual

Asa cum s-a aratat, din punct de vedere pedogeografic, sub pietrisurile de Candesti, care au grosimi destul de mari (100m), se gasesc depozitele argiloase si detritice lacustre ale levantinului superior. Levantinul scade in grosime catre Valea Siretului, pe cand la marginea vestica, la contactul cu Subcarpatii atinge grosimi considerabile. Aceste depozite devin din ce in ce mai fine trecand in nisipuri argiloase si chiar argile (zona Jirlau - Balta Alba) si sub forma de nisipuri si pietrisuri, in campia mai inalta din partea vestica, a caror diametru variaza intre 2 si 40cm, in care se intercaleaza nisipuri grosiere si argile.

Astfel, pozitia pietrisurilor de Candesti, in raport cu argilele si nisipurile romaniene indica o perioada activa de subsidenta pe tot parcursul Villafranchianului, cand se formeaza campia piemontana de pietrisuri de Candesti, care se intindea si peste marginea estica a Subcarpatilor de Curbura. Scufundarea care are loc, a facut ca depozitele sa se gaseasca la adancimi mari (de exemplu, depozitele romaniene cu grosimi de peste 1000m, de la Balta Alba si de pe stanga Buzaului).

Miscarea de subsidenta a continuat mai usor dupa depunerea pietrisurilor de Candesti, spre zona de contact cu Subcarpatii, pana la circa 600m, ceea ce denota ca depunerea lor a fost legata de inaltarea Carpatilor, ca si a Subcarpatilor din fasia interna, dupa care, la sfarsitul Villafranchianului, a fost inaltata si fasia de contact a dealurilor subcarpatice cu Campia Ramnicului.

Se pare ca in Campia Ramnicului, avem de-a face cu o delta continentala etajata, in mai multe etape si care este in continua dezvoltare, aflata deasupra argilelor si nisipurilor de varsta romaniana.

Dezvoltarea acestei delte continentale a fost determinata de ridicarea lenta si continua a zonei, de cand a inceput colmatarea lacului romanian si pana astazi. Acesta a dus la formarea unei structuri tectonice monoclinale, stratele avand cadere, din ce in ce mai scazuta, dinspre Subcarpati spre campie. S-a constatat ca unghiul de inclinare a stratelor este mai mare decat panta campiei, ceea ce a dus la scufundarea treptata a orizonturilor stratigrafice, in ordinea lor cronologica sub campie.

Observatiile efectuate asupra vaii Ramnicului, au dus la concluzia ca aceasta este taiata pana la Raducesti in argile levantine, apoi intre Raducesti si Rubla are loc scufundarea orizonturilor de pietrisuri din complexul loessoid sub albia raului. aceasta demonstreaza ca pe acest sector Raducesti - Rubla, raul se adanceste in depozite loessoide aluviale, altitudinea fiind de 100 - 120m si reprezinta locul de unde, din punct de vedre geologic si geomorfologic, incepe Campia Joasa a Ramnicului.

Astfel, Campia Ramnicului, situata intre Campia Siretului Inferior si ultimul aliniament extern al Subcarpatilor de Curbura, cel constituit din dealurile Blajani (Blajeni), Fundui (Baba) si Capatanii, a fost sesizata de G.Valsan, iar mai tarziu de C.Martiniuc, I.Dionisa, V.Sficlea si N.Barbu, care au separat pe marginea acestor inaltimi un piemont format din trei trepte:

- piemontul levantin - treapta cea mai inalta

- campia inalta terasata

- campia joasa

In campia joasa, sunt depozite loessoide groase, formate din praf, nisipos, nisip argilos de culoare galbuie si chiar galbui roscate, ce au grosimi de 20m.

La limita cu campia inalta, se afla conurile de dejectie, in jurul carora se afla si pietrisuri marunte si nisipuri grosiere. In unele locuri sunt si argile roscate, ce au rezultat prin alterarea chimica de varsta Pleistocen superior - Holocen.

Contactul campiei joase cu campia inalta este pus in evidenta de micsorarea pantei campiei, aparitia unei ultime terase de 6 - 8m care trece ca nivel in campia joasa, iar campia inalta se afunda sub acesta pe dreapta raului Ramnicu Sarat.

Si campia inalta si cea joasa se termina, in partile inferioare cu taluze discontinui. Taluzul campiei de glacis are 20 - 30m inaltime relativa, se plaseaza cam pe curbele de 100 - 140m si corespunde terasei a treia din Subcarpati.

Taluzul campiei joase poarta chiar denumirea de muchie si are intre 5 - 20m; se poate cita Muchia Sulegatu care are pe alocuri peste 20m altitudine relativa (intre raurile Buzau si Ramnicu Sarat).

Taluzul superior,pare un vechi nivel de baza lacustru situat la contactul dintre portiunea afectata de ridicarile subcarpatice si cea ramasa subsidenta, el avand pe distante foarte mari cam aceeasi altitudine absoluta. Taluzul inferior este mai mult rezultetul eroziunii laterale a raurilor ce divagheaza peste Campia Siretului (Buzau, Ramnic).

Etapele morfogenetice pot fi sintetizate intr-o scara morfocronologica locala, ce cuprinde succesiunea principalelor evenimente si tendinte morfocronologice, ce au dus la final la formarea reliefului de ansamblu al Campiei Ramnicului. Situarea acestei campii in vecinatatea Subcarpatilor, ridicati in mai multe faze in Pliocen superior - Pleistocen, a unei zone subsidente active si langa nivelul de baza, au facut ca evolutia sa fie destul de complicata.

§ 3.2 Aspecte morfologice si morfometrice

Campia Ramnicului, sub aspect morfografic este o campie tipic montana, in care reteaua de vai se rasfira in evantai, iar campurile au forma unor triunghiuri cu varfurile spre iesirea raurilor din delurile subcarpatice si cu latura opusa sub forma de semicerc.

Campurile sunt monotone, aceasta monotonie fiind intrerupta uneori, din loc in loc, de movile antropice cu inaltimi de 1 - 3m. aceste cimpuri sunt fragmentate de urmele vechilor cursuri ale raului Ramnicu Sarat, dand nastere interfluviilor secundare dispuse radiar fata de aceste vai uneori parasite. Alt aspect morfografic, consta in faptul ca in partea sudica, campia ajunge la latimi de 60km, in sens longitudinal, fiind mult mai ingusta in nord, unde are circa 20 - 21km latime.

In ceea ce priveste aspectul morfografic al retelei de vai, acesta este dat de dispunerile curbate in semicerc ale raurilor Buzau si Ramnicu Sarat, chiar de la iesirea din dealuri, unde capata directia est si chiar nord - est.

In sectorul mijlociu, aceste vai au albiile despletite excesiv, dupa care, in sectorul inferior, cand se indreapta spre directia nord - vest, vaile prezinta meandrari puternice. Aceste rauri prezinta sectoare de vale resecvente, cat si sectoare de vale subsecvente.

In campia joasa majoritatea vailor isi  schimba relativ brusc directia si anume catre nord - est intre Buzau si Ramnicu Sarat.

Vaile raurilor principale (Buzau si Ramnicu Sarat), cat si cele ale afluentelor lor prezinta un profil transversal simetric, avand versantul drept inalt si abrupt, iar versantul stang scund si monoton, incat uneori este greu de delimitat.

In ceea ce priveste altitudinea medie a reliefului sunt de remarcat treptele ce se succed de la vest la est, incat, spre limita cu dealurile subcarpatice intalnim cele mai mari valori ale altitudinii medii a reliefului, de peste 200m, iar in partea opusa spre limita cu Campia Siretului Inferior, valoarea altitudinii medii a reliefului sa fie de sub 40m.

Fig.2. Raul Ramnicu Sarat

 

Cap.IVClima

Aspectul peisajului geografic, al formatiunilor vegetale, al tipurilor de sol,  ca si procesele geomorfologice actuale sunt influentate de conditiile climatice. Punerea in evidenta a conditiilor climatice de pe teritoriul Campiei Ramnicului s-a facut pe baza datelor de observatie de la statia meteorologica Ramnicu Sarat. Aceasta statie meteorologica este situata in partea de nord - vest a Campiei Ramnicului, avand urmatoarele coordonate geografice: 45s23′ latitudine nordica, 27s03′ longitudine estica si 152m altitudine.

Perioada de observatie analizata se intinde pe parcursul a 40 ani (1955 - 1995), iar indicii obtinuti sunt in masura sa concluzioneze caracteristicile principale ale climatului Campiei Ramnicului.

Prin asezarea sa in cadrul tarii, Campia Ramnicului beneficiaza de un climat temperat - continental, cu nuante de excesivitate si cu cel mai pronuntat continentalism sub aspect termic.

§ 4.1 Factorii genetici ai climei

Caracteristicile elementelor climatice din Campia Ramnicului sunt determinate de principalii factori genetici ai climei: radiatia solara, suprafata activa subiacenta, circulatia generala si locala atmosferei si factorul antropic, care determina variatia valorilor elementelor climatice de la un loc la altul, dand stari diferite de vreme.

Campia Ramnicului are o clima temperat - continentala, datorita influentei directe a maselor de aer continentale de origine asiatica, care iarna sunt reci si uscate, iar vara sunt calde si uscate.

Precipitatiile sunt reduse, fiind cuprinse intre 500 - 550mm anual; iarna cad sub forma de zapada, care pe alocuri este viscolita. In cursul unui an, temperatura si precipitatiile variaza in spatiu si timp. Astfel, precipitatiile incep sa creasca cantitativ din luna februarie, atingand un maximum in lunile mai - iulie, dupa care scad, pentru ca toamna sa se inregistreze un alt maxim mai mic, cantitatea de precipitatii micsorandu-se in anotimpul de iarna cand sunt specifice mai ales sub forma solida.



In ceea ce priveste temperatura medie a aerului, aceasta este mai mare in sudul Campiei Ramnicului si mai mica in nord, mai ridicata in sud - est si est si mai scazuta la contactul cu Subacarpatii.

Vanturile sunt si ele prezente, cel mai predominant fiind Crivatul, ce bate in nord dinspre N si N-E, iar in sud dinspre N-E, precm si Austrul, ce bate in sud dinspre S-V.

In cadrul Campiei Ramnicului, individualizam o serie de nuante topoclimatice si microclimatice. Prezenta vegetatiei naturale: paduri de foioase (Padurea Crangul Ursului, Salcioarei, etc.), stepa (nedefrisata), pasunile si fanetele din vaile raurilor, plantatiile de salcam, precum si culturile agricole, la care se adauga invelisul de soluri (clasa molisoluri), care prin porozitatea, culoarea si conductibilitatea calorica, transforma in mod diferit radiatia solara in caldura. Si suprafetele active din campie - raurile Buzau, Ramnicu Sarat, apoi lacurile si baltile - Balta Alba, Amara, Jirlau, Costeiu, Ciulnita, Balaceanu, Puiesti, Boldu, prin proprietatile fizice ale apei, se incalzesc si se racesc mai incet decat aerul din atmosfera. Evaporarea apei se realizeaza in mod continuu deasupra bazinelor acvatice duc la umezirea aerului, dar si la consumarea caldurii si scaderea temperaturii in stratul de aer inferior.

Fig. 3. Lacul  Amara

§ 4.2 Caracteristicile elementelor climatice

a) Durata de stralucire a soarelui. Durata de stralucire a soarelui este influentata de aceeasi factori care influenteaza radiatia solara. In Campia Ramnicului, durata de stralucire a soarelui atinge 2100 - 2200 ore anual, existand diferentieri intre nord si sud, dar si intre vest si est. Sumele lunare de ore cu soare sunt minime in luna decembrie, atingand valoarea de 76h8′, deoarece durata zilelor este minima, iar nebulozitatea are valori destul de mari. Sumele lunare maxime de ore cu soare le intalnim in lunile iulie - august, cand nebulozitatea este redusa, coeficientul de insolatie avand valoarea de 51%, valoare careia ii corespunde un numar de 295.5 ore cu soare. Cea mai mica valoare a coeficientului de insolatie se inregistreaza in luna decembrie (27%), proportional cu durata posibila de stralucire a soarelui, care este de 271.2 ore. Valoarea maxima a coeficientului de insolatie se inregistreaza in august (69%) durata posibila fiind de 436h44′ (tab.2).

Tabelul nr.1. Radiatia solara globala (kcal/cm2) la statia meteorologica

Ramnicu-Sarat, in perioada 1955-1995

Lunile

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

An.

Media lunara

3.71

5.55

9.12

11.9

14.65

15.8

16.7

14.9

11.2

7.4

4.42

3.08

118.6

 

  Tabelul nr.2. Durata de stralucire a soarelui (ore) posibila si efectiva la statia

meteorologica Ramnicu-Sarat, in perioada 1955-1995

Lunile

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Anual

Durata posibila

281h70′

291h88′

369h11′

404h23′

461h43′

411h04′

473h30′

436h44′

376h46′

339h46′

286h13′

271h02′

4408h

75′

Durata efectiva

81h

00

94h

09′

141h31′

161h03′

257h00′

249h08′

293h09′

295h02′

230h00′

195h06′

95h

06′

76h

08′

2172h

41′

b) Temperatura aerului. Ca unul din cei mai importanti factori climatici, temperatura aerului este o ilustrare elocventa a particularitatilor climatice ale unui teritoriu, determinata fiind, in primul rand, de factorii climatogeni: radiatia solara, dinamica maselor de aer si suprafata subiacenta.

Fiind situata la contactul cu Subcarpatii de Curbura, in Campia Ramnicului temperatura aerului este influentata intr-o masura mai mare sau mai mica si de efectele de föhn, care se accentueaza mai mult pe vaile raurilor. Frecventa acestui fenomen este explicat prin configuratia geomorfologica a Subcarpatilor de Curbura care, pe de o parte, au inaltimi mici, putind fi usor escaladati de masele de aer maritime ce vin din nord - vestul continentului, iar pe de alta parte, lipsa unor vai adanci care sa canalizeze aceste mase de aer. In Campia Ramnicului, temperatura medie anuala creste de la vest la est si de la nord la sud, dupa cum urmeaza: in sudul campiei, atinge valoarea de 10s5C, iar in nordul acesteia scade la 10s.

Dupa cum s-a aratat, la contactul cu Subcarpatii este o zona mai calda datorita föhnizarii aerului, precum si in estul campiei, la contactul cu campia de divagare. In decursul unui an, temperatura se modifica in raport cu altitudinea si latitudinea, iarna temperatura medie este de -3sC, iar vara cele mai ridicate temperaturi medii lunare sunt in luna iunie (21s6C). In sud, se poate vorbi de un caracter mai excesiv al climei fata de partea nordica.

In ceea ce priveste maximele absolute, acestea au fost de +39sC la Ramnicu-Sarat la 10 august 1955 (tab.3), iar minima absoluta a fost de -26.2sC la 25 ianuarie 1962 la Ramnicu-Sarat. Aceste diferentieri locale intre temperatura maxima absoluta si cea minima absoluta, deci amplitudinea termica absoluta este cuprinsa intre 65 - 70sC, fapt ce explica gradul mare de continentalism si implicit, indicele ridicat de ariditate.

Valoarea temperaturii medii anuale este marcata de izoterma de 10sC (la Ramnicu Sarat, respectiv la vest de acest oras), de unde capata o directie sud - vestica.

FIG.4.  REGIMUL TEMPERATURII AERULUI LA STATIA METEOROLOGICA RAMNICU-SARAT (1955-1995)



Scara verticala: 1cm = 4sC

Scara orizontala: 1 cm =1luna


Fenomenul de inghet se manifesta din plin in aceasta zona. Ca urmare a efectelor de föhn, primul inghet apare in prima decada a lunii noiembrie (la Ramnicu Sarat la 2 noiembrie)

Anotimpul rece, iarna, tine in zona Campiei Ramnicului in jur de 2 luni (50 - 60 zile), pe cand anotimpul cald, vara, tine aproximativ trei luni (90 zile). Caldurile cele mai mari se inregistreaza in luna iulie (luna lui cuptor) si august, numite asa zisele zile tropicale (cu T≥30sC).

Tabelul nr.4. Data medie extrema a primului si ultimului inghet la statia         meteorologica Ramnicu-Sarat in perioada 1955-1995

Data medie

Cel mai timpuriu

Cel mai tarziu

Ultima zi cu inghet

2 noiembrie

28 septembrie

25 noiembrie

6 mai

Tabelul nr.5. Durata intervalului fara inghet (zile) la statia meteorologica

Ramnicu-Sarat in perioada 1955-1995

Durata

Medie

Maxima

Minima

Nr.mediu de zile cu inghet

zile

212

253

172

143

c) Umezeala aerului. umezeala aerului poate fi exprimata prin valorile absolute ce redau cantitatea de apa continuta in unitatea de volum, fie in valori relative care reprezinta in procente raportul dintre umiditatea absoluta si cea maxima corespunzatoare temperaturi aerului. Valoarea medie multi anuala a umezelii relative atinge, in Campia Ramnicului cifra de aproximativ 71.9%; comparativ cu alte valori din tara, ea nu este prea mare, la aceasta contribuind in primul rand miscarlie descendente ale aerului sub forma de föhn dinspre Carpati si Subcarpati, deci o incalzire a aerului si de aici scaderea umezelii relative, cat si incalzirea locala.

In timpul anului, valorile cele mai mici se inregistreaza in luna iunie, iar cele mai mari valori corespund lunilor de iarna (ianuarie cu 83.1%, tab.6).


Tabel nr.6.  Umezeala relativa a aerului (%) la statia meteorologica

Ramnicul Sarat, in perioada 1955 - 1995

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

AN.

%

83.1

82.3

73.4

65.3

68.4

60.0

64.4

63.8

66.2

72.7

81.2

83.0

71.9

d) Nebulozitatea atmosferica . Nebulozitatea medie anuala in Campia Ramnicului atinge valoarea de 5 - 5.5 zecimi. Pe luni valoarea maxima este inregistrata in lunile decembrie (6.3 zecimi) si ianuarie (6.4 zecimi), avand drept cauza intensificarea activitatii ciclonale deasupra Marii Mediterane si frecventa lor mare deasupra tarii noastre. Valoarea minima este inregistrata in luna august (4.1 zecimi), cand deasupra teritoriului Campiei Ramnicului se instaleaza regimul anticiclonic, predominand timpul senin. amplitudinea medie anuala este in jur de 2.3 zecimi.

Numarul mediu al zilelor cu soare in Campia Ramnicului este in jur de 304 zile, valoarea maxima se inregistreaza in luna iulie (29.5 zile), iar valoarea minima ii revine lunii decembrie cu 20.1 zile cu soare (tab.7).

Media anuala, a zilelor fara soare in Campia Ramnicului are o valoare de 60.8 zile, cu valoarea maxima de 10.2 zile in luna ianuarie, iar valoarea minima in luna iulie cu 0.1 zile (tab.8).

Exista unele mici diferentieri in ceea ce priveste valorile de mai sus intre partea estica si partea vestica a Campiei Ramnicului.

Tabel nr.7.  Media lunara a zilelor cu soare la statia metorologica

Ramnicu-Sarat,in perioada 1955-1995

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

AN.

zile

20.7

13.4

24.2

26

28.3

29.1

30.2

29.5

27.4

24.4

20.2

20.1

304

Tabel nr.8.  Media lunara a zilelor fara soare la statia metorologica

Ramnicu-Sarat,in perioada 1955-1995

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

AN.

zile

10.2

10.5

6.7




4

2.6

0.8

0.1

1.5

2.5

6.5

9.7

9.3

60.8

e) Precipitatiile atmosferice . Campia Ramnicului fiind departe de influentele oceanului si ale Marii Negre precum si de particularitatile conditiilor naturale, face ca regimul precipitatiilor sa aiba caracteristici specifice climatului continental. Astfel, cantitatea medie anuala de precipitatii are valoarea de 533.5mm, cantitate ce nu este prea mare sau prea mica comparativ cu alte regiuni. Pentru Campia Ramnicului, aportul principal il dau ploile ce cad, in general, in jumatatea calda a anului mai ales sub forma de averse. Cele mai multe precipitatii cad incepand din luna mai (68.2mm), continua in iunie (69.9mm) si iulie (71.1mm), care reprezinta maximul absolut din cursul unui an, sa care se adauga un maxim secundar la sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie (37.8mm - tab.9).

In intervalul aprilie - septembrie, precipitatiile inregistrate reprezinta 64%. In sezonul rece, datorita maselor de aer rece de tip continental estice si polare care au un continut redus de umiditate, ele reprezentand 16% din valorile anuale.

Tabel nr.9.  Regimul precipitatiilor atmosferice (mm) la statia Ramnicu-Sarat,  

in perioada 1955-1995

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

AN.

Precip.

medii

23.5

32.1

31

43.1

68.2

69.9

71.1

49.9

42.0

35.0

37.8

29.9

533.5

Pecip.

maxime

36.8

42.0

49

52.1

72.5

75

79.3

62

70

77.9

56

51

723.6

Precip.

minime

5.4

4

2.5

3.5

6.1

4

5.1

2.7

5.1

1.8

4.1

6.1

56.4

Scara orizontala: 1cm = 1luna

Scara verticala: 1cm = 5mm precipitatii

Precipitatiile maxime cazute in 24 ore au intrecut uneori cantitatea medie aintregii luni. Acestea se datoresc proceselor frontale si convectiei termice. Astfel, la Ramnicu-Sarat au cazut 79.2mm in luna septembrie 1962 (12 septembrie). In cursul anului numarul mediu al zilelor cu ploaie nu este constant de la o luna la alta. Cel mai mare numar de zile cu ploaie se inregistreaza in sezonul cald (mai, iunie, iulie), numarul mediu la zilelor fara ploaie fiind de 79 zile. Acest numar de zile este mai mare cu cat ne apropiem de vestul Campiei Ramnicului cu altitudine mai ridicata, asa se explica de ce la Ramnicu-Sarat situat in apropierea Subcarpatilor, numarul de zile cu ploaie este superior celui inregistrat la Faurei. (tab.9).

Stratul de zapada. In ceea ce priveste stratul de zapada, ne intereseaza mai mult importanta sa de ordin practic. In afara faptului ca este o sursa principala de apa pentru sol, si de alimenatare a numeroaselor artere hidrografice prin conductibilitatea termica redusa a sa, apara solul in timpul iernii de ingheturi profunde protejand vegetatia si culturile de toamna. 

In Campia Ramnicului, zilele cu ninsoare au o frecventa mai mare in lunile de inceput de an (ianuarie, februarie), precum si in cele de sfarsit de an (decembrie).

Uneori ele se pot produce si toamna mai devreme, sau pot intarzia mai mult primavara. Data medie a primei ninsori in Campia Ramnicului, este la sfarsitul primei saptamani din decembrie, iar data medie a ultimei ninsori este la jumatatea lunii martie. Numarul mediu anual al zilelor cu strat de zapada ajunge in Campia Ramnicului la circa 40 de zile.

Grosimea stratului de zapada este foarte mult influentata si de conditiile locale, care sub influenta dinamicii atmosferice creeaza deosebiri prin acumulari de mari cantitati de zapada in locuri adapostite, pe de o parte, si dezvoltarea solului in locurile cu vant puternic.

  Alte fenomene atmosferice deosebite.

Viscolul se manifesta iarna. Prin viscol se intelege transportul si spulberarea foarte intensa a zapezii sub actiunea vantului. In timpul viscolului poate sa si ninga, dar din cauza unei vizibilitati reduse nu ne putem da seama daca ninge sau nu.

Avand un relief monoton, in Campia Ramnicului efectele viscolului sunt daunatoare, inzapezind caile ferate, soselele, deterioreaza retelele de curent electric si pe cele telefonice, spulberand zapada uneori amestecata cu sol, troienind-o in locurile adapostite.

Cele mai mari viscole au fost in februarie 1954, ceva mai slab cel din ianuarie 1956, apoi cele din 1965-1966, 1968-1969, 1972-1973, 1985, 1995, 1996.

Poleiul, este un fenomen caracteristic ca si viscolul sezonului rece. Se formeaza conditiile trecerii fronturilor si advectiei aerului cald si umed peste suprafete puternic racite. Poleiul ia nastere datorita picaturilor de apa puternic racite ce cad sub forma de ploaie sau burnita, pe suprafata racita a solului sau a diferitelor obiecte si ingheata sub forma unui strat de gheata lucios, compact, omogen si transparent. Lunar, cele mai multe zile cu polei apar in decembrie.

Chiciura se formeaza in cazul advectiei aerului arctic si maritim cu temperaturi negative foarte scazute, sau datorita racirii radiative intense a aerului temperat maritim. Chiciura este un strat alb, afanat, constituit din cristale sau granul de gheata, cu aspect de bruma sau zapada, care ia nastere pe timp geros, prin dispunerea acelor de gheata sau a picaturilor supraracite de gheata pe diferite obiecte, mai ales pe cele asezate in pozitie verticala, sau suspendate in aer (cabluri, ramuri de copaci). Chiciura este un fenomen rar care in Campia Ramnicului tine 2 - 3 zile pe an. Popular chiciura se mai numeste promoroaca.

Ceata (negura) este constituita din picaturi fine de apa sau din cristale de gheata aflate in suspensie in stratul de aer din vecinatatea solului. Ceata meteorologica se poate forma datorita advectiei aerului cald si umed pe suprafete reci, mai ales noaptea pe timp senin si cald, sau din cauza cresterii cantitatii vaporilor de apa.

In Campia Ramnicului numarul mediu anual al zilelor cu ceata este de 35. Cel mai mare numar al zilelor cu ceata se inregistreaza in anotimpul rece al anului. La Ramnicu-Sarat s-au inregistrat 41 de zile in 1966, 44 zile in 1967, 36 zile in 1970.

Bruma este in legatura cu frecventa zilelor cand temperatura solului sau a obiectelor de pe el, atinge punctul de roua sau de inghet. Situatiile critice pentru formarea brumelor sunt starile anticiclonale care favorizeaza producerea vantului slab si o racire intensa a solului. Numarul mediu al zilelor cu bruma este mai mare in partea nord-vestica si centrala (25 de zile), si mai mica in partea sudica (15 zile).

Zilele cu bruma sunt indeosebi toamna, in a treia decada a lunii octombrie, dar se poate prodeuce si primavara, avand efecte negative asupra vegetatiei. Bruma de primavara se inregistreaza in luna aprilie, chiar pana in prima decada a lunii mai si in mod exceptional in ultima decada a lunii mai, cand distrug culturile. Un asemenea caz a fost inregistrat in localitatea Grebanu la 12 mai 1955.

Tabel nr.10  Numarul anual de zile cu bruma, chiciura si polei la statia

meteorologica Ramnicu-Sarat in perioada 1955-1995

Elemente

Bruma

Chiciura

Polei

Nr.mediu de zile

24.3

3.2

3.9

Nr.maxim de zile

35

12

12

Dintre fenomenele de vara, mentionam urmatoarele: roua si grindina.

Roua se formeaza prin condensarea vaporilor de apa existenti pe suprafata activa, racita prin radiatie in timpul noptilor senine si linistite din anotimpul cald. In Campia Ramnicului, se inregistreaza in medie anual intre 30-70 zile cu roua, numarul scazand de la nord la sud, de la 70 la 30 de zile.

Grindina insoteste unele averse de ploaie si se formeaza in majoritatea cazurilor, intr-o zona de front rece, deci este specifica anotimpului cald, producandu-se dupa ora 12 si foarte rar noaptea. Arealul unde cade grindina il constituie partea centrala a Campiei Ramnicului. Astfel, in luna iunie, in ziua de 28 a anului 1982, la orele 18, au cazut granule de gheata de dimensiuni de exceptie (10cm in diametru). Fenomenul s-a datorat perturbatiilor atmosferice caracterizate prin schimbari bruste ale maselor de aer.

Aceasta ploaie a cuprins o fasie lata de aproximativ 2km, cu focarul situat in nordul comunei Grebanu, incluzand si zona orasului Ramnicu Sarat. Fenomenul a durat circa 25 de minute, fiind insotit de un vant puternic. Greutatea bucatilor de gheata a fost de exceptie, intre 400-600 grame, ca si fenomenul in sine. Locuitorii n-au mai cunoscut un fenomen asemanator ca amploare, urmarile fiind evidente, producand pagube atat in sectorul de activitate productiva, cat si a locuintelor, carora le-a deteriorat acoperisurile si geamurile de la ferestre.

Grindina a mai fost inregistrata in zona Costieni - Zoita, la 19 iulie 1973, fenomenul fiind insa de o amploare mai mica.

Secetele. Uscaciunea si seceta sunt fenomene climatice deosebit de complexe, la declansarea carora concura mai multi factori si anume: factorii care definesc particularitatile structurii suprafetei active (particularitatile reliefului, gradul de acoperire cu vegetatie, tipul de vegetatie, caracteristicile solului, adancimea panzei freatice), factori care definesc particularitatile timpului (cantitatea de precipitatii, rezerva de apa din sol accesibila plantei, umezeala si temperatura aerului si solului, viteza vantului), factori care definesc particularitatile fiziologice ale plantei (soiul de planta, faza de vegetatie, gradul de rezistenta la uscaciune), factori care definesc influenta antropica.

Desi acesti factori sunt numerosi, totusi ramane prioritara absenta precipitatiilor, ca urmare a predominarii timpului anticiclonic. Din acest punct de vedere, cea mai mare influenta o exercita anticiclonii care se formeaza in Europa Centrala, Europa de Est si cea de nord-est. In acest context trebuie subliniat rolul de baraj orografic al Carpatilor in calea advectiilor de aer generate de aceste formatiuni anticiclonice, fapt pentru care, fenomenele de uscaciune si seceta, desi sunt posibile in toate regiunile tarii, nu se produc si cu aceeasi durata si intensitate.

In Campia Ramnicului, fenomenele de uscaciune si seceta sunt foarte frecvente, datorita influentei destul de mare a anticiclonilor continentali. Durata medie a intervalelor de seceta, calculata in valori multianuale este de peste 20 zile in Campia Ramnicului. Precipitatiile pot lipsi si una-doua luni, fapt ce pune in evidenta acest fenomen prin distrugerea unor culturi in special de porumb si floarea-soarelui.

In cursul anului, cele mai frecvente perioade de uscaciune s-au produs iarna (ianuarie-februarie), apoi vara (iunie-iulie), toamna (noiembrie) si primavara (aprilie). Intensitatea fenomenelor de uscaciune si seceta, exprimate prin intermediul indicilor de ariditate Emm. de Martonne, releva in Campia Ramnicului valori ale acestui indicator cuprinse intre 25 si 35.

In Campia Ramnicului, ani secetosi au fost: 1973 cu 371.2 mm precipitatii; 1977 cu 423.5mm; 1983 cu 455.6mm; 1985 cu 342.2mm; 1986 cu 322mm; 1987 cu 431.2mm; 1989 cu 393.5mm; 1992 cu 449.1mm; 1994 cu 461.2mm.

In sprijinul combaterii efectelor negative ale fenomenelor de uscaciune si seceta, de un real folos sunt prognoza si avertizarea meteorologica, date de institutul de specialitate.

Vanturile

Vantul  prin actiunea de distrugere, transport si depunere, este un agent modificator al scoartei terestre. Analiza atenta asupra regimului anual al vanturilor in Campia Ramnicului, indica o pondere insemnata a celor din nord si nord-est, apoi a celor din nord-vest. O pondere mai scazuta o au vanturile dinspre est si sud-est. Predominanta vanturilor de nord si nord-est face, ca in zona curburii arcului carpatic, sa canalizeze vanturile pe directia sud-vest dand nastere vantului numit crivat . Este un vant rece si uscat, determinand scaderea brusca a temperaturii. Frecventa mare au si vanturile de nord-vest (8.4%), iar cele de sud-vest (6.6%). Se face astfel, simtit si austrul, care este un vant uscat, aducand iarna ger, iar vara caldura si seceta. Cele mai reduse frecvente ale vantului se resimt din est si sud-est, intre 3-4%, iar din sud 7.8%.

Vantul din nord-est are o frecventa ceva mai mare, aproape 12.4% iar local el se numeste 'munteanul'. El este obligat sa escaladeze rama Subcarpatilor in coborare, luand caracter de föhn. Ponderea cea mai mare o are vantul din directia nord (16.4%).

Calmul inregistreaza o medie anuala de 143 de zile, cele mai mari valori de calm sunt in sezonul de toamna (43 de zile), urmat apoi de cel de iarna (41 de zile), de vara (32 de zile), si in sfarsit cel de primavara (25 de zile).

Viteza vantului creste in general iarna, cand contrastele de temperatura si presiune sunt mai mari decat in restul anului. Viteza medie anuala a vantului in Campia Ramnicului variaza intre 2.5 si 3.0 m/s (tab.11).

Cea mai mare viteza medie anuala a vantului se inregistreaza pe directia predominanta de nord si nord-est, ea atingand valori de peste 4 m/s. Cele mai mici valori le au vanturile de vest (1.8 m/s) si cele de nord-est in intervalul decembrie - martie (ex: la Ramnicu-Sarat s-au inregistrat 25m/s, la 16 mai 1965).

Cea mai mare viteza medie anuala a vantului se inregistreaza pe directia predominanta de nord si nord-est, ea atingand valori de peste 4 m/s. Cele mai mici valori le au vanturile de vest (1.8 m/s) si cele de nord-est in intervalul decembrie - martie (ex: la Ramnicu-Sarat s-au inregistrat 25m/s, la 16 mai 1965).

Cunoasterea vanturilor, dar mai ales a frecventei si vitezei cu care bat acestea in Campia Ramnicului, poate preveni unele aspecte negative daunatoare activitatii omului. Iarna, vantul viscoleste zapada, provocand blocarea cailor de comunicatie, uneori dezgolind chiar si culturile insamantate toamna.

Comparand frecventa vantului, se poate evidentia ca aceasta este moderata, dar Campia Ramnicului se poate inscrie intre zonele tarii cu potential eolian ridicat, iar utilizarea fortei vanturilor in scopuri energetice a inceput sa fie vizibila la A.E.I.P.I si la cateva gospodarii particulare, unde s-au construit instalatii eoliene, pentru producerea curentului electric (tab.11).                    



Scara frecventa: 1cm=10%; Scara viteza 1cm=10m/sec

 

 

Cap.V - Hidrografia

Apa sub variatele ei forme alcatuieste unul din cei mai importanti componenti ai peisajului geografic, atat prin raspandirea pe care o are, cat si prin rolul ei in viata omului si in mediul natural. In Campia Ramnicului, alcatuirea geologica, conditiile climatice si celelalte aspecte ale mediului au conditionat o varietate de ape atat de suprafata - curgatoare si statatoare, cat si subterane - sub presiune si libere.

§ 5.1 Apele subterane

Asa cum  arata si numele, ele se gasesc in scoarta terestra si se impart in: ape freatice (aproape de suprafata) si ape nefreatice (de adancime).

Straturile freatice (acvifere libere) constituie primul orizont al apelor subterane; ele sunt zonale si intr-o oarecare masura se leaga de zonalitatea peisajului geografic. Se formeaza in terenuri permeabile, putand sa fie alimentate direct din precipitatii, din scurgerea la suprafata, sau prin infiltratii din rauri.

In Campia Ramnicului, intalnim urmatoarele categorii de straturi acvifere libere:

- straturi acvifere din depozitele aluvionare; se formeaza in depozitele din albia majora a apelor curgatoare dintre sesurile aluvionare constituite din pietrisuri, nisipuri, maluri transportate de apele raurilor in timpul marilor viituri. Asemena straturi se intalnesc in depozitele aluvionare ale raurilor: Buzau, Ramnicu Sarat si afluentii acestora;

- straturile acvifere de la baza teraselor raurilor; la baza teraselor raurilor, in materialele sedimentare, grosiere, se acumuleaza apa si se formeaza straturi acvifere. Rocile predominante din care este format stratul acvifer sunt: pietrisuri, nisipuri (strate de Candesti);

- straturile acvifere din conurile de dejectie; apa provine din infiltrarea prin partea superioara a conului si din precipitatii; se intalnesc in conurile de dejectie ale r'urilor Buzau si Ramnicu-Sarat;

- straturile acvifere de la baza depozitelor loessoide sunt continui si variaza in functie de morfologia terenului; acestea se intalnesc in sud - estul Campiei Ramnicului, in apropierea limanelor fluviatile (Balta Alba, Amara, Jirlau).

Principalele rezervoare de ape freatice se afla in rocile poroase si permeabile ale sesurilor aluvionare ale raurilor (lunci si terase), in cuprinsul vailor si pe 'campurile' din campie. Centrele urbane folosesc aceste ape freatice ca una din importantele surse de apa potabila si industriala - orasele Buzau si Ramnicu-Sarat.

In ceea ce priveste apele freatice din Campia Ramnicului, in partea vestica, acestea se gasesc la o adancime de 10-20m, iar in partea estica, adancimea scade la 5-10m, ajungand in zona de divagare intre 3-5m adancime. Apa se afla la diferite adancimi datorita conurilor de dejectie si albiilor raurilor. Astfel, intre conurile de dejectie, apa este la adancimi mai mici, iar conul Ramnicului se comporta ca un dren natural, coborand nivelul apei subterane.

In nordul Campiei Ramnicului, apele freatice se gasesc la o adancime de 5-6m, iar spre punctul de confluenta a Ramnicului cu paraul Cotatcu, panza de apa urca la 4-6m adancime.

Asezarile situate pe conul Grebanului intercepteaza panza de apa la 14-25m, iar izvoarele prezinta un caracter ascendent.

In Campia Ramnicului, se intalnesc o serie de izvoare puse in evidenta prin forajele hidrogeologice. In prezent, o mare parte din apa folosita pentru consumul populatiei si pentru scopuri agro-industriale se extrage din surse subterane cantonate in aluviunile grosiere ale conurilor si in stratele de Candesti de sub ele, cu o granulometrie similara. O zona bogata in ape subterane este sectorul Boboc - Cochirleanca, aproximativ 86km2, fiind situat conului aluvionar al Buzaului. Un alt sector este Grebanu - Comisoaia situat la limita dintre bazinele hidrografice Ramnicu Sarat si Buzau, aici aflandu-se un zacamant de apa subterana prezent in stratele de Candesti, iar in sud - estul acestui sector apare o falie sau o schimbare de facies.

Aria Grebanu - sud Comisoaia, cu o lungime de 10km, furnizeaza in prezent orasului Ramnicu-Sarat si industriei din acest oras un debit de 270-300 l/sec. In sud-estul Campiei Ramnicului, se afla un acvifer de adancime mare si medie, cantonat in stratele de Fratesti. Principalele captari sunt: Bobocu - cu foraje de 100-200m adancime, uneori cu NaCl in exces, cu 26 l/sec, cantonat in stratele de Candesti; Grebanu - Comisoaia cu 34 foraje la 150m adancime, cu 270-300 l/sec, in stratele de Candesti; apoi pentru fantanile din localitatile rurale, la 6-10m adancime (uneori cu exces de NaCl), cu 50 l/sec, cantonate in depozite pliocene.

In bazinul hidrografic al Ramnicului Sarat, prezenta miocenului salifer in zona face sa apara o serie de izvoare cu ape clorosodice, ce produc o mineralizare puternica a raului si a freaticului pe intreaga lungime a cursului sau; apa clorurata patrunde deseori sub nivelul raului, pana la 15-25m, facand apele respective nepotabile.

Apele din precipitatii care se infiltreaza direct in pietrisurile de Candesti au o mineralizare mai redusa, inscriindu-se in limitele de potabilitate. Aceste strate acvifere constituie principala sursa de apa, subterana in zona Ramnicului Sarat. In partea de nord-vest a campiei, stratele freatice din lunca Ramnicului au o grosime de 1.5-3m si nu furnizeaza decat debite reduse, terasele fiind reduse, apa freatica este puternic drenata spre rau, cu exceptia zonei Topliceni, unde se gaseste vechea captare ce alimenta orasul Ramnicu-Sarat.

Alte foraje s-au executat la Fotinu, cu debite de 1-8 l/sec la adancimea de 100 - 150m si la Puiesti cu debite de 100 l/sec, la adancimi de 25-30m, avand caracter slab artezian.

Cea mai importanta zona cu ape subterane se gaseste la nord de orasul Ramnicu-Sarat, in sectorul Voetin - Cotatcu, in cuprinsul stratelor de Candesti. Sunt in zona 18 puturi cu adancimea medie de 90m, care capteaza strate acvifere cantonate intre 36 - 40m adancime, in pietrisuri, nisipuri si bolovanisuri si pot furniza un debit maxim de 250 l/sec apa potabila. Pe malul lacului Voetin, exista o captare pentru irigatii, formata din 15 foraje la adancimi de 30-50m, care capteaza freaticul din conul de dejectie al Ramnicului, inclusiv partea superioara a stratelor de Candesti.

Alte ape subterane sunt: in zona Ramnicu-Sarat - Grebanu, necaptate, cu un debit de 60 l/sec; apoi in zona Puiesti la 40-60m adancime si amonte Voetin - Ramnicu Sarat, la adancimi de 90 - 150m.

In Campia Ramnicului, cea mai mare parte din apele freatice se incadreaza in categoria arealelor cu ape in pericol de salinizare sau de inmlastinire, in conditii de irigatii. Pe locul al doilea se situeaza arealele cu ape freatice situate la adancime critica. Apele freatice se scurg de la vest la est (N.Florea).

Apele de adancime, in Campia Ramnicului, sunt la mari adancimi si au o mineralizare puternica, cu exceptia depozitelor pliocene si cuaternare care au ape dulci. Acviferele de adancime se alimenteaza in special dinspre Carpati, dar nu este exclusa o alimentare si dinspre Dunare.

Apele de adancime, in Campia Ramnicului, au calitati potabile, cu mineralizare redusa (300 - 650 mgr/l), duritate de asemenea mica (10 - 13sC) si cu tip hidrochimic bicarbonatat.

§ 5.2 Apele de suprafata

a)     APELE CURGATOARE

Raurile fac parte din categoria apelor de suprafata. Cele din Campia Ramnicului se incadreaza in bazinul hidrografic al raului Siret. Raurile din aceasta zona, asa cum arata G.Valsan: 'de la Buzau la Ramnic nici un curs de apa nu coboara din coline. Vaile sunt uscate, foarte largi, acoperite in intregime de aluviuni, cu un profil transversal disimetric, malul drept fiind totdeauna mai abrupt decat cel stang, ele coboara spre sud, spre a face brusc un cot spre est sau chiar spre nord-est'. Aceasta se datoreaza procesului de ridicare treptata a Subcarpatilor, ce a determinat deplasarea ariei de lasare catre interiorul campiei, odata cu care au avut loc si deplasarea procesului de acumulare, urmat de cel de eroziune. Raurile care vin din zona subcarpatica (Buzaul si Ramnicu Sarat) fac o cotitura brusca spre nord-est, respectiv spre zona de subsidenta maxima a Campiei Siretului Inferior, lasand numeroase albii parasite. Terasele dispar si vaile sunt putin adanci.

Principalele ape curgatoare in Campia Ramnicului sunt Buzaul si Ramnicu Sarat impreuna cu afluentii lor.

Astfel, raul Buzau reprezinta unul dintre sistemele importante ale Siretului, iar pentru Campia Ramnicului reprezinta limita sudica a acesteia. Buzaul uda Campia Ramnicului pe o distanta de 157km, ce reprezinta sectorul mijlociu si inferior al acestuia, incepand de la confluenta cu Slanicul Buzaului si pana in apropierea localitatii Racovita. In partea vestica a Campiei Ramnicului, curge Slanicul Buzaului, care este unul dintre afluentii importanti ai Buzaului cu sorgintea in zona Subcarpatica. Astfel, paraul Slanic uda Campia Ramnicului, constituind in acelasi timp limita vestica a campiei cu Subcarpatii de Curbura, pe o distanta de aproximativ 10km, intre localitatea Sapoca si confluenta cu Buzaul.

Alte paraie care traverseaza in diagonala campia sunt: Vitelu, Comisoaia, Sinesti, Boul, Batrana, toate unindu-se in nord-estul satului Costieni, formand o singura vale care se termina in limanul Jirlaului.

Spre nordul Campiei Ramnicului curge raul Ramnicu Sarat, care dreneaza campia pe o lungime de 64.1km, incepand din dreptul localitatii Topliceni si pana la Martinesti.

Albia raului Ramnicu Sarat prezinta, la fel ca si raul Buzau, un sector de despletire, care se afla pe conul de dejectie al Ramnicului, in aval de orasul Ramnicu-Sarat.

Prin devierea raului spre nord-est, raul Ramnicu Sarat si-a parasit afluentii de pe dreapta si ii colecteaza in schimb pe cei din stanga, care sunt: Cotatcu (S = 300km2; L = 37km), cu cei doi afluenti Voetinul sau Viroaga (S = 52km2; L = 18km) din dreapta, Ciresul (S = 34km2; L = 12km) si Slimnicul (S = 109km2; L = 31km) din stanga.

Sursele de alimentare. Cantitatea de apa care alimenteaza raurile nu provin de la o singura sursa, ci este influentata in cea mai mare parte de un intreg complex de factori fizico - geografici. Dintre acestia mentionam: conditiile orografice, raspandirea vegetatiei etc. In functie de acesti factori raurile se alimenteaza cu apa provenita din scurgerea superficiala de pe suprafata bazinului, cat si din apele subterane iesite la suprafata sub diferite forme. In Campia Ramnicului, alimentarea raurilor se face din ploi si din topirea zapezilor, dar si prin contributia apelor subterane. Principala sursa de alimentare o constituie precipitatiile sub forma de ploaie si zapada.

Ploile torentiale de vara cu durata scurta cad pe suprafete mici si produc adesea viituri cu efecte catastrofale. Topirea zapezii se produce primavara, iar daca aceasta coincide cu o perioada ploioasa, poate provoca cresterea nivelelor raului, urmare fiind revarsarile.

Alimentarea subterana poate fi continua, dar cu un debit variabil, in functie de infiltrarea si acumularea in sol a apelor din precipitatii.

Regimul termic. Cand temperatura aerului ajunge sub 0sC, se raceste si stratul superficial al apei, si datorita caracterului turbulent al raurilor, racirea se propaga in intreg volumul de apa, generand fenomene de inghet; atunci se spune ca raurile trec in faza regimului de iarna.

In Campia Ramnicului, fenomenul de inghet apare mai tarziu si dispare mai devreme cu 10-15 zile fata de restul tarii. Data medie a aparitiei fenomenului de inghet in aceasta zona este decada a treia a lunii decembrie si prima decada a lunii ianuarie. Toate raurile din Campia Ramnicului ingheata complet, formandu-se podul de gheata. Fenomenele de inghet cresc si inainteaza de la vest la est. Durata maxima a podului de gheata pe raurile din zona tine in jur de doua luni, iar grosimea medie a stratului de gheata cristalina depaseste 30cm. Sunt si cazuri cand se produce inghetarea totala a apei raurilor, in aceste conditii raul inceteaza sa mai curga.

Procesul de dezghet incepe din est si sud si inainteaza catre vest si nord, acest fenomen producandu-se in aproximativ 30 de zile, incepand cu a doua decada a lunii februarie si pana la sfarsitul lunii martie.

b)     LACURILE

     In Campia Ramnicului, lacurile se pot clasifica astfel: lacuri naturale si lacuri antropice.

Lacurile naturale din Campia Ramnicului sunt legate de reteaua de rauri si vai (cursuri parasite). Aceste lacuri sunt alimentate din raul principal, sau din afluentii apropiati, prin intermediul garlelor de legatura, apoi din precipitatii prin scurgere de pe versanti, precum si din apele subterane cele mai mari, dar au adancimi mici (sub 1m), fiind insotite pe margini de o vegetatie hidrofila bogata in specii (stuf, papura, pipirig).

Limanurile fluviatile sunt prezente in Campia Ramnicului pe stanga raului Buzau, acestea fiind: Jirlau (S = 1068 ha), cu afluentul Valea Mare sau Boului, Balta Costeiu (S= 460 ha), in care se varsa paraul cu acelasi nume, Lacul Sarat-Caineni (S = 56 ha), Balta Alba (S = 1068 ha) cu paraul Boldu, Balta Amara (S = 698 ha) cu afluentul sau Buzoel.

Toate aceste lacuri prezinta un bilant hidric deficitar, datorita precipitatiilor scazute si evapotranspiratiei potentiale destul de ridicate.

Regimul nivelurilor, in cazul acestor lacuri, depinde de bilantul hidric si in mai mica masura de alti factori, cum ar fi vantul sau presiunea. Variatia nivelurilor in cursul unui an prezinta un maxim de primavara, ca urmare a topirii zapezilor si a ploilor, si un minim in lunile de toamna, ca urmare evaporatiei ridicate si a scaderii ponderii precipitatiilor si scurgerii superficiale din bazin.

Temperatura apei la suprafata lacurilor reflecta fidel variatia temperaturii aerului. Temperatura apei in adancime prezinta variatii in functie de anotimp, de zi sau noapte, de gradul de mineralizare, de influenta antropica. Formarea podului de gheata este strans legata de scaderea temperaturii aerului sub 0sC, dar si de gradul de mineralizare a apei. Pentru lacurile din Campia Ramnicului, podul de gheata variaza obisnuit, intre 30 si 60 de zile. Fenomenele de iarna apar, in medie, in luna decembrie si dispar in februarie - martie. Grosimea podului de gheata variaza intre 20-40 cm.

In Campia Ramnicului, datorita influentelor climatului temperat continental cu nuante excesive, lacurile prezinta mineralizari ridicate, pe langa tipul bicarbonatat, intalnindu-se si tipurile sulfatat sodic si clorurat sodic, magnezian, cu grade de mineralizare cuprinse intre 10 - 300 gr/l, in functie de conditiile climatice anuale.

Lacurile din Campia Ramnicului se inscriu in unitatea limnologica pericarpatica (delimitare care s-a facut pe baza raportului dintre precipitatii si evaporatie); astfel, potentialul hidric al teritoriului este defavorabil formarii lacurilor naturale, deoarece precipitatiile cad intre 350 - 600mm iar evaporatia este intre 600 si 900mm.

Lacurile Balta Alba si Caieni au importanta balneara, datorita namolului sapropelic,

recunoscut pentru calitatile sale terapeutice, ceea ce demonstreaza vechimea mare a acestor statiuni in aceasta parte a tarii.

Fig.4. Lacul Balta Alba

Apa Lacului Sarat - Caieni are culoare galbuie, datorita unei cantitati mici de argila foarte fina, aflata in suspensie. Namolul sapropelic are o culoare neagra - cafenie, continand cantitati aproape egale de substante minerale si organice.

Lacurile antropice se gaseau in trecut sub forma de iazuri intr-un numar mare; astazi in multe lacuri s-a trecut la sistematizarea dupa proiecte, in cadrul planurilor de amenajare complexa a bazinelor hidrografice ale raurilor sunt trecute si amenajarile de iazuri, pentru irigatii, amenajari si crescatorii piscicole sau alte intrebuintari.



Astfel, s-au amenajat o serie de balti pe Valea Boului, Ziduri, Balaceanu, Heliade Radulescu, Rosiori; pe valea Buzoelului - Salcioara, Ghergheasa; pe valea Boldu - Boldu. S-au amenajat crescatorii piscicole in limanele cu apa dulce Jirlau (Visani), Costeiu si Balesti.

Pe raul Buzau, s-au amenajat lacuri de acumulare, atat pentru producerea de energie electrica, cat si pentru irigatii (acumularea Simileasca si Buzau).

Cap.VI - Vegetatia

Se stie ca factorii principali care influenteaza raspandirea vegtatiei intr-un teritoriu sunt: asezarea geografica, relieful, clima, apele, solul la care se adauga uneori si influenta societatii umane.

Astfel in districtul Campiei Ramnicului, deosebim doua zone de vegetatie, ce se dispun de la vest la est, sub forma a doua fasii paralele orientate de la nord la sud. Aceste zone sunt: silvostepa spre vest, la contactul cu zona subcarpatica si stepa in partea estica si sud - estica a campiei.

§ 6.1 Vegetatia zonei de silvostepa se intalneste in mod deosebit spre zona de contact cu Subcarpatii de Curbura, unde si altitudinea este mai mare. Silvostepa face trecerea intre stepa si zona forestiera, fiind caracterizata prin prezenta palcurilor de padure, formate mai adesea din diferite specii ale genului Quercus. Avand in arealul sau si portiuni ocupate cu paduri, aceasta zona mai este cunoscuta si sub numele de stepa cu padure.

Altitudinea zonei de silvostepa in cadrul Campiei Ramnicului, variaza intre 100m si 200m, zona de vegetatie ce se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 9-10sC, precipitatiile sunt ceva mai ridicate fata de restul regiunii, fiind ceva mai mari (peste 550mm). Solul comun din silvostepa este cernoziomul levigat, la care se mai adauga si o serie de soluri intrazonale.

Vegetatia silvostepei se caracterizeaza in linii generale printr-o alternanta de suprafete mai mari sau mici de stepa si de padure.

Vegetatia ierboasa a silvostepei este asemanatoare cu cea a stepei, la care se mai adauga o serie de specii mai putin xerofite, dintre care mentionam: Bromus inermis, Trifolium repens, Trifolium pratense, Salvia Pratensis, Ruantia arvensis, Galium verum.

Padurile din silvostepa sunt reprezentate de palcuri de padure  numite 'cranguri', sau 'sihle', formate din urmatoarele esente: stejarul pufos (Quercus pubescens), stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), stejarul pedunculat (Quercus robur), ulmul (Ulmus foliacea), par (Pirus pyroster), gladisul (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), Frasinul (Fraxinus excelsior), teiul alb (Tilia tomentosa), mosdreanul (Fraxinus ornus), carpinita (Carpinus orientalis).

Aceste palcuri de padure sunt: Padurea Jirlau (la sud de localitatea Jirlau), Padurea Salcioara, Padurea Ghilic (langa localitatea Valcelele), Padurea Narasu (intre localitatea Valcelele si Ciorasti).

Arbustii cei mai raspanditi pe cuprinsul silvostepei sunt: gherghinasul (Crataegus monogyna), lemnul raios (Evonymus verucosa), lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), voinicerul (Evonymus europaea), sangerul (cornus sanquinea), cornul (Cornus mas) etc.

Datorita faptului ca speciile lemnoase din silvostepa vegeteaza in conditii mai putin prielnice, ele sunt reprezentate prin exemplare putin inalte, cu tulpini strambe, cu baza indoita, ramificate la mica distanta de sol, iar ramurile sunt dese si deformate.

In etapa actuala, in Campia Ramnicului, are loc un proces de inaintare a padurii in stepa, datorita conditiilor schimbarilor climatului, a evolutiei solurilor si a vegetatiei.

Pajistile din silvostepa, in marea lor majoritate, sunt degradate. Pentru a se ridica valoarea lor economica sunt necesare masuri de imbunatatiri si utilizare rationala a lor, care constau in aplicarea unor agrotehnici de suprafata, reglementarea pasunatului.

Padurile din cadrul silvostepei, cu toate particularitatile negative ale lor, au totusi importanta deosebita pentru regiunile respective. Ele formeaza obstacole naturale in calea vanturilor, oprind in timpul iernii cantitati mari de zapada, contribuie la mentinerea unui mediu mai putin secetos fata de stepa. De asemenea, aceste paduri ofera cantitati mari de masa lemnoasa necesara pentru foc si constructii.

§ 6.2 Vegetatia zonei de stepa.

 Prin stepa se intelege o suprafata de teren, unde datorita unor anumite conditii de clima, de sol, se instaureaza o vegetatie ierboasa caracteristica, iar vegetatia lemnoasa este reprezentata prin cateva specii de arbusti sau subarbusti ce formeaza tufisuri scunde.

Pe intinsul stepei, din loc in loc, se mai pot intalni si petece de padure, formate din specii lemnoase adaptate la o cantitate scazuta de precipitatii.

In decursul timpului, dar in special in ultimul secol, omul a intervenit in stepa, destelenind pajistile, defrisand tufisurile si schimband puternic suprafetele nearabile printr-un pasunat abuziv. Zona de stepa in Campia Ramnicului se extinde pana la o altitudine maxima de circa 100m. In linii generale, stepa se caracterizeaza printr-o cantitate redusa de precipitatii (500mm/an), prin vanturi care bat aproape permanent si destul de puternic si prin predominarea temperaturilor ridicate vara (peste 30sC) si foarte scazute iarna (-25sC).

Terenurile ocupate de stepa sunt plane sau slab ondulat, prezentand ca sol dominant cernoziomul.

In Campia Ramnicului, vegetatia de stepa nu este cea primara, aceasta fiind inlocuita cu surafete de teren destinate sectorului agricol. Nota caracteristica avegetatiei naturale a stepelor o dadeau pajistile xerofile, alaturi de care se intalneau si tufisuri formate din arbusti de stepa, printre care cresteau si exemplare pipernicite de ulm, par salbatic si stejar brumariu. Elementele ierboase componente ale stepei din Campia Ramnicului apartin gramineelor, dintre care putem mentiona urmatoarele specii: negara (Stipa capillata), paius (Festuca vallesiaca), colilia (Stipa joanis, S. lesingiana), pirul crestat (Agropiron critatum), barboasa (Botriochlos ischaemum) etc. De asemenea, erau des intalnite reprezentati ai familiei composee, dintre care putem cita: pelinul (Artemisia sp.), stelute (Aster sp.). Dintre labiate, in stepa sunt frecvente urmatoarele specii: jales (Salvia), cimbrisorul (Thymus sp.) etc.

Leguminoasele ce se dezvolta in stepa prezinta sistemul radicular bine dezvoltat, atingand orizonturi cu mai multa umiditate. Genurile reprezentative ale acestei familii sunt lucerna (Medicago sp.), cosaci (Astragalus), mazarichea (Vicia) etc.

Arbustii ce intra in componenta tufisurilor scunde din stepa sunt reprezentati prin urmatoarele specii: porumbarul (Prunus spinosa), migdalul pitic (Amygdalus nana), vsinul turcesc (Padus mahalet), macesul (Rosa canina) etc.

Dintre speciile de arbori intalniti printre tufisuri sau ierburi amintim: ulmul (Ulmus foliacea), parul (Pirus pyraster) etc.

In vegetatia stepei actuale, limitata la portiuni restranse de teren, gramineele s-au redus ca numar, iar locul lor este luat de diverse specii de plante ruderale.

Importanta practica a stepelor consta in aceea ca solurile sale sunt bogate in substante nutritive, fiind folosite pentru cultivarea plantelor agricole.

§ 6.3 Vegetatia zonei de lunca si acvatica

 Conditiile ecologice speciale din lunci - inundatii periodice, umiditate ridicata sau excesiva in anumite perioade ale anului, aluviuni cu textura variata, bogate in substante nutritive - determina formarea unor pajisti a caror compozitie si productie se deosebesc de aceea a pajistilor zonale.

Dintre graminee se intalnesc: pirul tarator (Agropiron repens), iarba cimbrului (Agrostis stolonifera), firuta (Poa bulbosa), paiusul (Festuca pratensis), trifoiul (Trifolium repens), la care se adauga specii de Carex (C.vulpina, C. acutiformis), de Juncus (J. compressus) si alte specii (Potentilla reptans, Ranunculus repens, Mentha pulegium si multe altele.

Pe terenurile mlastinoase, uneori inundabile, de pe langa balti, pajistea poate fi dominata de Poa trivialis, acentuandu-se rolul speciilor hidrofile: stuf sau trestie (Phragmites communis), papura (Typha latifolia), rogozul (Carex riparia), rachitanul (Lythrum salicaria), izma de balta (Mentha aquatica) etc.

Dintre plantele lemnoase, in lunci, predomina salciile cu urmatoarele specii mai comune: Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra, iar dintre plopi, speciile Populus alba, Populus nigra. O specie destul de frecventa in lunci este aninul negru (Alnus glutinosa), ce formeaza desisuri compacte.

§ 6.4 Valorificarea vegetatiei spontane.

Vegetatia spontana care creste in Campia Ramnicului are urmatoarele intrebuintari:

- baza furajera naturala: pajisti, fanete si pasuni naturale sau in stare uscata; productia de masa verde la hectar este scazuta datorita pasunatului excesiv si degradarii terenului;

- vegetatia palustra: stuf, papura, pipirig, sunt folosite ca materie prima in industria mica dar si artizanala, cat si pentru nevoile locale, indeosebi pentru acoperisuri;

-padurea este folosita pentru: filtru natural al aerului, lemn, fructe de padure, ciuperci, furaje, vanat si functie turistica.

In componenta vegetatiei spontane intra foarte multe specii de plante cu importanta economica si anume specii de plante medicinale, care sunt in numar destul de mare si din care mentionam: musetelul, coada soricelului, pelinita, pelinul, coada calului, menta, patlagina, rostopasca, urzica mare, urzica moarta, papadia, troscotul; apoi arbusti - socul, macesul, ca si unii arbori - teiul, plopul (mugurii), salcamul (florile) etc.

De asemenea, se intalnesc din abundenta si planta melifere: teiul, salcamul, artarul, trifoiul, ca si unele plante de cultura - floarea soarelui etc.

Cap.VII - fauna

Marea  majoritate a speciilor de animale care populeaza Campia Ramnicului se inscriu in provincia pontica, ce se caracterizeaza prin cea mai tanara fauna a Romaniei, la care se adauga specii caracteristice provinciei moesice.

Caracteristicile climei, lipsa de adapost, vegetatia saraca, precum si interventia omului, sunt elemente care contribuie la restrangerea faunei din Campia Ramnicului.

In Campia Ramnicului, se pot distinge urmatoarele formatiuni faunistice zonale: fauna stepelor - in partea de est si de sud - est si fauna silvostepelor, catre vestul regiunii studiate. La aceste doua categorii, se adauga fauna azonala, reprezentata de fauna pajistilor de lunca si fauna acvatica, specifica apelor interioare din cuprinsul acestei regiuni.

- Fauna stepelor.

Aceasta fauna ocupa formele de relief cu altitudini mici din sud-estul si estul Campiei Ramnicului, fiind o continuare a faunei pontice din sudul Comunitatii Statelor Independente.

Dintre mamiferele caracteristice stepei amintim urmatoarele: Citellus citellus (popandaul), Cricetus cricetus (harciogul), Cricetus migratorius (grivanul cenusiu), Mesocricetus newtoni (soarecele de camp), Spalax leucodon (orbetele). Cu aceste rozatoare se hranesc unele mustelide, ca dihorul de stepa (Mustela eversmanni) si dihorul patat (Vormela peregusta), ca si unele pasari rapitoare: sorecarul mare (Buteo rufinus), acvila de stepa (Aquila rapax orientalis), sorecarul incaltat (Buteo lagopus).

Cele mai cunoscute pasari de stepa  sunt insa dropia (Otis tarda) - pe cale de disparitie si ocrotita, prepelita sau pitpalacul (Coturnis coturnis), potarnichea (Perdix perdix), carsteiul de camp (Crex crex), apoi ciocarliile de camp (Alauda arvensis).

De asemenea, in stepa isi mai duc viata urmatoarele specii: fasa de camp (Anthus campestris), dumbraveanca (Coracias garrullus).

Dintre reptile, in zona de stepa traiesc o serie de specii de serpi s soparle, Speciile cele mai comune sunt : Coluber caspius (sarpele rau), Lacerta taurica (soparla de stepa), Lacerta agilis chersoniensis (soparla de camp), Vipera ursinii renardi (vipera de stepa). Amfibienii au ca reprezentanti: broasca raioasa verde (Bufo viridis), broastele sapatoare (Pelobates fuscus).

O lume interesanta si bogata alcatuiesc atat nevertebratele: scolopendra (Scolopendra cingulata), dintre miriapode - paianjenul (Agalena labyrinthica), cat si insectele ortoptere: Bradiporus montandoni (greierele gras), Tryxalis nasuta (lacusta cu rat), Mantis religiosa (Calugarita), lepidopterele - Coleo crocens (sofranarul), fluturele de sidef (Arginnis paphia), fluturele amiral (Vannessa atalanta). Un grup insemnat il constituie fluturii de noapte: striga (Arberontia stropos), fluturele cu ochi de paun (Saturnia pyri).

Dintre coleoptere, mai cunoscute sunt scarabeii (Scarabeu affinis), gandacul ghebos (Zabrus gibbus), carabusul de stepa (Anoxia vilosa) etc.

- Fauna silvostepei.

In zona silvostepei, se intalnesc foarte mult specii comune stepei, la care se adauga unele specii de mamifere din etajul gorunetelor si din zona nemorala a padurilor de stejari mezofili de pe campiile mai inalte din Campia Ramnicului, cu parametri biotici si abiotici apropiati de cei caracteristici ai dealurilor sub 400m.

Dintre mamifere, pe langa rozatoarele specifice stepei, mai apar Eliyomis quercinus (parsul de ghinda), Capreolus capreolus (caprioara), Felis silvestris (pisica salbatica), Lepus europaeus (iepurele de camp), Vulpes vulpes (vulpea), Meles meles (viezurele), Sus scrofa (mistretul), Canis lupus (lupul) etc.

Pasarile sunt reprezentate prin: turturica (Streptopelia turtur), sturzul cantator  (Turdus philomelos), mierla neagra (Turdus merula), pitigoiul mare (Parus major), ciocanitoarea (Dendrocopus medius). Fidelitate mare manifesta codrosul de gradina (Phoenicurus phoenicurus), ciocanitoarea verde (Picus canus), soimul randunelelor (Falco subbuteo), cucuveaua pitica (Glaucidium passerium).

Dintre amfibieni, caracteristica este broasca saritoare (Rana dalmatica); reptilele sunt reprezentate prin Eryx jaculus turcicus, Coluber jugularis carpiu, Elaphe quatorlineatus etc.

O raspandire mare o au insectele, din care abunda ortopterele, coleopterele, lepidopterele si dipterele, dintre care unele sunt daunatoare pentru plantele agricole si furajere.

- Fauna pajistilor de lunca si a zivoaielor.

Rezultat al pozitiei la contactul dintre mediul acvatic si cel terestru si sub influenta unor conditii ecologice aparte (inundatii periodice, umiditate ridicata), animalele acestor biotopuri sunt adaptate la un mediu bogat in apa. Stufarisurile si padurile de lunca, constituie un biotop prielnic pentru dezvoltarea pasarilor, care sunt foarte numeroase. Unele dintre ele s-au adaptat sa cuibareasca in mal si dintre acestea putem mentiona: prigoria (Merops apiaster) si lastunul de mal (Riparia riparia).

Pasarile rapitoare sunt si ele reprezentate atat prin multe specii, cat si prin numerosi indivizi, dintre care putem mentiona: codalbul (Haliacetus albicilla), ce isi construieste cuibul in varful copacilor, de unde observa prada in bune conditiuni; acvila de camp (Aquila beliaca), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), gaia neagra (Milvus migrans) - migreaza, iarna la mari distante, ajungand pana in Africa sudica.

In lunci si zavoaie, se dezvolta o serie de specii carnivore, cum ar fi: vulpea (Vulpes vulpes crucigera), lupul (Canis lupus) etc. De asemenea, aici isi duc viata in bune conditiuni mistretii (Susscrofa attila), iepurii (Lepus europaeus) si inca multe alte specii rozatoare.

Reprezentative pentru limanurile fluviatile din Campia Ramnicului sunt ratele si gastele salbatice, dintre care cele mai comune sunt: rata mare (Anas plathyrhyncas), rata caraitoare (Anas querquedula), gasca de vara (Anser anser), garlita (Anser albifrons) si inca multe altele.

De mentionat ca, din 1993, in apropierea limanului fluviatil Balta Alba, s-a instalat o colonie de pelicani (Pelecanus onocrotalus).

- Fauna acvatica.

In Campia Ramnicului, raurile, datorita conditiilor climatice excesiv - continentale, au debite mici, ceea ce fac ca fauna sa se adapteze acestor conditii ale nivelurilor raurilor.

Planctonul acestor rauri este foarte abundent, fiind format dintr-un numar mare de specii de alge si nevertebrate, care de cele mai multe ori se inmultesc rapid, furnizand hrana din exces animalelor acvatice mari.

Dintre nevertebrate, in aceste ape, bine reprezentate sunt efemerpterele, dipterele, coleopterele, gasteropodele, lamelibranhiatele. Frecvent in apa acestor rauri este intalnit racul comun (Astacus astacus). Pestii sunt numerosi si variati, deoarece gasesc aici hrana din abundenta si foarte diversificata.

Cleanul (Leuciscus cephalus), are corp cilindric, capul mare gros, traieste in sectoarele unde apa este mai rapida, bine aerisita, cu fundul raului acoperit cu nisip sau prundis. Alaturi de clean isi mai duc viata urmatoarele specii de pesti: obletul (Alburnus alburnus), porcusorul (Gobio gobio obtusirostris), etc.

In partea din aval a raurilor din Campia Ramnicului, unde apa se domoleste mult, dintre pesti, reprezentativ este bibanul (Perca fluviatilis). Alaturi de biban isi mai duc viata urmatoarele specii de pesti: Exos lucius, Rutilus rutilus, Cerassius cerassius, etc.

Bine reprezentati sunt si amfibienii cu urmatoarele specii caracteristice: Rana esculenta, Rana ridibunda, Bombina bombina, etc.

Raurile mai mari din zona Campiei Ramnicului (Buzau, Ramnicul Sarat) au o fauna mai bogata si mai variata, reprezentata prin zona crapului, care corespunde cursului mijlociu si inferior al acestor ape curgatoare. Specia de peste caracteristica este crapul (Cyprinus carpio) adaptat la temperaturile ridicate din timpul verii.

Alti pesti frecventi in zona crapului sunt: platica (Abramis brama), babusca (Rutilus rutilus), etc.

In baltile si limanurile fluviatile din Campia Ramnicului isi duc viata un numa mare de specii si indivizi, incepand de la grupele de nevertebrate: spongieri, celenterate, oligochete, lamelibranhiate, gasteropode, diptere, decapode (Astacus fluviatillis, Astacus leptodactylus), pana la grupele de vertebrate reprezentate prin pesti, amfibieni si reptile.

Pestii sunt reprezentati prin putine specii, cele mai comune fiind: Carassius carassius, Tinca tinca, Rutilus rutilus, Perca fluviatilis, etc. Dintre amfibieni, intalnim broasca de lac (Rana esculenta), buhaiul de balta (Bombina bombina), tritonii (Triturus vulgaris).

Reptilele sunt reprezentate prin: broasca testoasa de balta (Emys orbicularis), serpi de apa (Natrix natrix).

Importanta economica si ocrotirea faunei.

Multe din mamiferele si pasarile ce traiesc in Campia Ramnicului sunt vanate (iepurele, mistretul, caprioara, potarnichea, prepelita, turturica etc.), apoi din apa raurilor si lacurilor se pescuiesc importante cantitati de peste, toate acestea pot duce la modificari importante in biotopurile naturale.

Este necesar sa se ia masuri, de limitare a braconajului si respectarea perioadelor de imperechere, astfel vanatoarea si pescuitul sa se faca numai in perioadele prevazute de lege.

Alte masuri ce trebuiesc luate sunt oprirea destelenirilor si defrisarilor, chimizarea agriculturii sa fie folosita cat mai putin deversarile de produse chimice si reziduuri industriale sa se faca in bazine special amenajate, incat sa nu polueze apa raurilor, la care se adauga si alte masuri pentru a proteja si intretine echilibrul ecologic.

S-au luat masuri de ocrotire a urmatoarelor vietuitoare: fazanul, dropia, potarnichea iar dintre mamifere - caprioara. In acest scop, s-au amenajat crescatorii de fazani in padurile Voetin si Crangul Ursului.

Cap.VIII - solurile

Solul este un corp natural ce corespunde stratului superior, afanat, al litosferei, care contine materie vie si poate asigura cresterea plantelor. Solul se afla intr-o continua evolutie (sub influenta factorilor fizico - geografici) si transformare, datorita interventiei antropice, constituind un mediu fizic, chimic si biologic, dinamic, inzestrat cu o calitate fundamentala - fertilitatea.

Dintre solurile zonale, in Campia Ramnicului se gasesc aproape toate subtipurile clasei molisolurilor, la care se adauga si o gama variata de soluri intrazonale.

Frecventa mare a anilor cu precipitatii deficitare, indeosebi in sezonul de vara, determina o scadere a potentialului lor productiv. Dintre culturile agricole importante, regimul anual al precipitatiilor corespunde mult mai bine cerintelor fiziologice ale graului si orzului, decat ale porumbului, care sufera adesea din cauza deficitului de umiditate din lunile iulie si august.

Regimul deficitar de apa se poate remedia partial prin aplicarea unei agrotehnici specifice, care impune lucrarea solului imediat dupa recoltare, intretinerea corespunzatoare a culturilor (fara imburuienire) si alte metode specifice, insa rezolvarea radicala a deficitului de umiditate din sol se realizeaza prin introducerea irigatiilor.

Desi bogate in humus si active din punct de vedere microbiologic, cernoziomurile valorifica foarte bine ingrasamintele organice, dar si cele minerale (cu azot, fosfor si potasiu), care vor fi aplicate diferentiat in functie de cultura, fenofaze si regimul de umiditate.c

Cernoziomurile din Campia Ramnicului se preteaza la o gama foarte larga de folosinte agricole, cu deosebire pentru cereale (grau. orz, porumb, sorg, mei), plante tehnice (floarea soarelui, sfecla de zahar, soia, in pentru ulei si fuior, canepa), cartofi si plante leguminoase (mazare, fasole), plante pentru nutret (lucerna, trifoi, sfecla furajera), dar si pentru legume, vita de vie, pomi fructiferi (piersic, cais, cires, visin, prun, mar, par si nuc).

Solurile aluviale prezinta, de regula, o fertilitate mai ridicata, iar in consecinta probabilitatea pentru diferite folosinte si culturi este mai larga. Astfel pot fi intrebuintate, pentru pajisti naturale, culturi furajere, culturi cerealiere variate, dar mai ales, legume si zarzavaturi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cap.ix - regionarea fizico-geografica

Din analiza amanuntita a particularitatilor fizico - geografice din cuprinsul campiei Ramnicului, se poate ajunge la delimitarea unor regiuni, cu caracteristici si trasaturi diferite, ceea ce face ce acestui teritoriu sa-i ofere o nota de complexitate.

In Campia Ramnicului, se pot delimita urmatoarele subunitati: sectorul vest - nord vestic, Campul Boboc si Campul Amara.

- Sectorul vest - nord vestic se desfasoara la contactul cu unitatea dealurilor subcarpatice, sub forma unei benzi cu latimi variabile (mai dezvoltata in fata 'portilor' prin care raurile patrund in campie). Acest sector, avand deci latimi de cativa kilometri (maximum 4-5km) se desfasoara incepand din nordul campiei si pana in apropiere de raul Buzau.

Aceasta subunitate a Campiei Ramnicului se caracterizeaza printr-un relief mai accidentat, cu pante si energia reliefului cu valori net superioare celorlalte subunitati (pante de 2s, chiar peste 3s si valori ale energiei reliefului de 20m). Altitudinea medie a reliefului in acest sector are valori foarte mari (de peste 75m) comparativ cu subunitatile din estul campiei.

Relieful este reprezentat prin interfluvii si platouri sculpturale, care sunt afectate de numeroase procese geomorfologice (alunecari active, fenomene de torentialitate etc.). In aceasta subunitate intalnim maximum de desfasurare a acestor procese.

Clima acestui sector este cea mai moderata, cu temperaturi medii sub 10.5sC, cu veri mai racoroase si mai umede, incat nuantele continentalismului excesiv sunt mai reduse.

Din punct de vedere hidrografic, aceasta regiune reprezinta locul de 'nastere' al unor paraie ce traverseaza Campia Ramnicului, desi au cursuri temporare, secand in anotimpul cald.

Vegeratia acestei subunitati este reprezentata prin elemente de tranzitie de la silvostepa spre padurea de cvercinee astfel gasim numeroase petice de padure nedefrisate.

Invelisul de soluri este reprezentat prin cernoziomuri argiloiluviale ele pretandu-se mai bine plantatiilor viti-pomicole, si in mai mica masura culturilor cerealiere.

- Campul Boboc se desfasoara de la nord la sud, intre vaile raurilor Ramnicu Sarat si Buzau, iar pe directia vest-est, intre subunitatea sectorului anterior si Valea Boului, ce-l desparte de campul Amara.

Aceasta subunitate prezinta un relief putin fragmentat de apele curgatoare; campurile se prezinta ca o suprafata neteda, aproape uniforma, nefragmentata, putin inclinata spre sud-est.

Morfometric, aceasta subunitate se caracterizeaza printr-o energie medie a reliefului cu valori cuprinse intre 3-5m, o altitudine medie a reliefului cu valori de 35-50m, iar densitatea retelei hidrografice are valori cuprinse intre 0.5-1.0 km/km2.

Nuantele climatice caracteristice zonei de vegetatie a silvostepei fac ca aceste campuri sa fie favorabile culturii plantelor cerealiere.

- Campul Amara prezinta subunitatea cea mai estica a Campiei Ramnicului, ce se intinde, ca si precedenta, intre vaile raurilor Ramnicu Sarat si Buzau de la nord la sud, iar in longitudine, deci pe directia vest-est, de la Valea Boului pana la denivelarea de 5-10m altitudine, dincolo de care se intinde Campia Siretului Inferior.

In ceea ce priveste energia medie a reliefului, aceasta este de 1-3m, densitatea fragmentarii reliefului are valori putin mai mari fata de Campul Boboc, intre 0.75-1 km/km2. Aceasta subunitate este traversata de vaile Boului, Buzoel, Ghergheasa, Boldu si Ciulnita care dau o fragmentare mai mare campurilor, ele fiind vechi cursuri parasite ale Ramnicului Sarat.

Tot in aceasta subunitate sunt prezente si limanurile fluviatile Costeiu, Jirlau, Amara, Balta Alba si Ciulnita care dau o nota aparte peisajului.

Clima se caracterizeaza prin nuantele sale excesive de continentalism (cu secet vara), ceea ce face ca vegetatia specifica sa fie cea de stepa, care  asuferit transformari impuse de marirea suprafetei agricole care, in prezent, sunt cultivate cu cereale si plante tehnice.

BIBLIOGRAFIE

1.     Airinei St.(1977) - Activitatea seismica in regiunea Vrancea in lumina tectonicii placilor. Volumul Terra, nr.1, Bucuresti

2.     Airinei St.(1979) - Teritoriul Romaniei si tectonica placilor, Ed. St. si Enciclopedica, Bucuresti.

3.     Atanasiu I (1961) - Cutremure de pamant din Romania, Ed. Academiei Romane.

4.     Cineti A. (1991) - Resursele de apa subterana ale Romaniei, Ed. Tehnica.

5.     Conea A. (1960) - Contributii la studiul geomorfologic al campiei joase a Siretului. Probleme de geografie, Vol.VII, Bucuresti.

6.     Cotet P. (1976) - Campia Romana, Ed. Ceres, Bucuresti.

7.     Cotet P. (1970) - Probleme de dinamica apelor subterane in NE Campiei Romane. Revista 'Hidrotehnica', An.15, Nr.7, Bucuresti.

8.     Cotet P, Prisnea I. (1978) - Contributii la statigrafia depozitelor cuaternare din Campia Romana. An. Univ. Bucuresti, Nr.16.

9.     Cernatescu N, Florea N, Conea A. (1958) - Conditiile naturale si solurile Campiei Romane de est, Cercetare de Pedologie, Ed.Academiei Romane, Bucuresti.

10.  Grumazescu H.(1961) - Contributii la cunoasterea teraselor fluviatile dintre Calnau si Susita. Probleme de geografie, Vol.VIII.

11.  Grumazescu H.(1970) - Relieful regiunii subcarpatice dintre Calnau si Susita - Ed. Academiei, Bucuresti.

12.  Grumazescu H.(1973) - Subcarpatii dintre Buzau si Susita, Ed. Academiei, Bucuresti.

13.  Ionesi L. (1994) - Geografia unitatilor de platforma si a orogenului Nord -. Dobrogean, Editura Tehnica, Bucuresti.

14.  Marosi P. (1967) - Originea mineralizarii apelor freatice din campia interfluviala Buzau - Ramnicu Sarat, Studii de Hidrologie, Seria E, Nr.7, Bucuresti.

15.  Marosi P. (1963) - Raportul hidraulic dintre Ramnicu Sarat si apele freatice in zona de contact a Subcarpatilor cu Campia Romana, Studiu Univ. 'Babes-Bolyai' - seria geol. Geogr. Cluj.

16.  Marosi P. (1963) - 'Piemontul Ramnicu Sarat', Bucuresti.

17.  Mutihac V. (1990) - Structura geologica a teritoriului Romaniei, Editura Tehnica, Bucuresti.

18.  Naum T, Grumazescu H, Niculescu Gh. (1954) - Raionarea geomorfologica a partii de NE a Campiei Romane. Probleme de geografie I.

19.  Pisota I, Popa Gh. (1961) - Studiul debitelor maxime pe raurile dintre Ialomita si Trotus, Rev. Meteorologie, hidrologie, si gospodarirea apelor, Nr.1, Bucuresti.

20.  Popescu N. (1973) - Terasele fluviatile din Romania, Ed. St. Enciclopedica.

21.  Popescu N. (1980) - Modelarea actuala a reliefului din bazinul mijlociu al raului Ramnicu Sarat, Analele Univ. Bucuresti, an XIX.

22.  Patroescu Maria (1997) - Indici ecometrici climatici si raportul lor cu invelisul biotic in spatiul Subcarpatilor dintre Buzau si Ramnicu Sarat, Analele Univ. Bucuresti, an XXXVI.

23.  Posea Gr. (1953) - Terasele fluviatile si problemele freatice legate de ele. Revista 'Natura', nr.4, Bucuresti.

24.  Posea Gr. (1969) - Judetul Buzau, caracterizare geografica. Terra, Nr.2.

25.  Posea Gr., Ielenicz M. (1971) - Piemonturile din Romania. Geneza si evolutie. Ed. St. Bucuresti.

26.  Posea Gr.(1971) - Judetul Buzau, Editura Academiei, Bucuresti.

27.  Posea Gr. si colaboratori (1974) - Relieful Romaniei, Bucuresti.

28.  Posea Gr.(1980) - Regionarea geomorfologica a Carpatilor Orientali si a Carpatilor de Curbura. Studii si cercetari de geologie si geografie - Seria geografie - Vol.27, Nr.1.

29.  Posea Gr.(1981) - Pediments in Romania - 'Revue rom. de Geographie', Vol. 24, Editura Academiei.

30.  Posea Gr. (1982) - Prioritati in cercetarea geomorfologica aplicata 'Era socialista', Nr.17.

31.  Radulescu I. si colaboratori (1975;1978)- Consideratii fizico-geografice asupra campiei piemontane a Ramnicului Sarat, Studii de geografie.

32.  Rosu Al. (1973) - Geografia fizica a Romaniei, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti.

33.  Rosu Al.(1974) - Geografia si mediul inconjurator. Terra, Nr.2.

34.  Rosul Al.(1977) - Geografia mediului inconjurator, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti.

35.  Trufas V, Trufas C. (1975) - Hidrochimie. Ed. St. Bucuresti.

36.  Tufescu V. (1966) - Modelarea naturala a reliefului si eroziune accelerata, Edit. Academiei Romane, Bucuresti.

37.  Ujvari I. (1972) - Geografia apelor Romaniei, Ed. St. Bucuresti.

38.  Velcea V. (1979) - Studiul orizontului local, Terra, Nr. 4.

39.  Velcea V.(1987) - Analiza geografica a luncilor. Volumul Sinteze geografice, Bucuresti.

40.  Valsan G. (1915) - Campia Romana - contributii de geografie fizica. B.S.R.R.G, t.XXVVI, Bucuresti.

41.  Visan Gh. si colaboratori (1973) - Unele aspecte climatice in Campia Ramnicului, Analele Universitatii Bucuresti, an XXII.

42.  Visan Gh. si colaboratorii (1975)- Campia piemontana a Ramnicului Sarat, Studii de geografie, Bucuresti.

43.  Visan Gh.(1978) - Campia Ramnicului, consideratii geomorfologice. Studii de geografie, Bucuresti.

44.  XXX (1960) - Monografia geografica a R.P.R, Vol. I-II, Ed. Academiei Romane.

45.  XXX (1964-1989) - Harta solurilor Romaniei, sc. 1:200000.

46.  XXX (1968) - Harta geologica a R.P.R, sc. 1:200000.

47.  XXX (1972) - Piemonturile. Centrul de multiplicare Univ. Bucuresti.

48.  XXX (1972-1979) - Atlas R.S.R (Atlasul nat.), Editura Academiei Romane Bucuresti.

49.  XXX (1979) - Harta topografica a Romaniei.

50.  XXX (1982-1992) - Geografia R.S.R (Tratatul de Geografie a Romaniei), Editura Academiei Romane, Bucuresti.

 




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat