Conservantii alimentari - aditivi alimentari

CONSERVANTII ALIMENTARI - ADITIVI ALIMENTARI

Conservantii chimici includ atit antioxidantii, cit si agentii antimicrobieni. Antioxidantii sint utilizati pentru a stopa schimbarile de gust, scaderea valorii nutritive si schimbarile de aspect ale alimentelor, rezultate din oxidarea acizilor grasi, a aminoacizilor si a vitaminelor. Agentii antimicrobieni sint folositi pentru prevenirea inmultirii bacteriilor, ciupercilor si mucegaiurilor care pot produce toxiinfectii alimentare sau diferite infectii, sau pot provoca alterari nedorite ale gustului, ale aspectului sau ale valorii nutritive. Cu toate ca pastrarea la rece sau congelarea preintimpina nevoia de a folosi conservanti, aceasta metoda este comparativ mai scumpa si nu este asa accesibila sau convenabila. Iradierea alimentelor ca o alternativa la conservantii chimici se bucura de o acceptare relativ redusa, datorita conditiilor tehnice necesare si controverselor publice generate de modificarile ulterioare iradierii.

Antioxidantii

Antioxidantii alimentari obisnuiti includ acidul ascorbic sau vit C (E300), tocoferolii - produsi inruditi cu vit E (E306-309), butilhidroxianisolul (BHA-E320), butilhidroxitoluenul (BHT-E321), propilgalatul (E311) etc. Agentii antimicrobieni comuni - nitritii si sulfitii - au de asemenea activitate antioxidanta, pe langa alte proprietati.
BHA si BHT au fost si sant subiectul unei considerabile controverse privind siguranta folosirii lor. Ambele substante sau antioxidanti liposolubili sint capabili sa induca o crestere a concentratiei sanguine si a activitatii catorva enzime hepatice care sant implicate in detoxificarea compusilor straini. La sobolani si hamsteri, tratamentul cu doze mari de BHA (2% in dieta) a produs diferite manifestari care preced atat aparitia unor dezvoltari precanceroase (hiperplazie, papiloame), cat si a cancerului cu celule scuamoase la nivelul stomacului. Cind BHT a fost inclus in dieta soarecilor masculi si femele, la un nivel de 0,5% din dieta, nu s-a dovedit nici o crestere a incidentei cancerului. Relatia intre antioxidanti si carcinogeni este complexa si nu poate fi generalizata deoarece cancerul se dezvolta de obicei pe parcursul a 20-30 de ani in care subiectul este expus si altor agenti carcinogeni.

Nitritii

Nitritul de sodiu (E250) este folosit ca un conservant antimicrobian, agent de gust si agent colorant de fixare (datorita reactiei cu mioglobina, pastreaza culoarea rosie a carnii si a produselor din carne). Nitritul este eficient in prevenirea multiplicarii bacilului Clostridium botulinum, scazand astfel riscul aparitiei botulismului .
Nitritii reactioneaza cu aminele si amidele secundare, formand nitrozamine si nitrozamide la nivelul stomacului. Cei mai multi compusi din aceasta clasa (nitrozamine si nitrozamide) sint cancerigeni.

Sulfitii si dioxidul de sulf

Dioxidul sulfuric (E220) si sarurile de sulf - sulfitul de sodiu (E221) sant folosite in mod obisnuit ca inhibitori enzimatici, agenti antimicrobieni cu spectru larg, agenti de albire, dar si ca antioxidanti. Sulfitii sint foarte reactivi si prin urmare putin sulfit liber ramane in alimente. Sulfitii au fost folositi de secole, mai ales in conservarea fructelor uscate, cu putine dovezi despre reactii adverse la consumatori. Astazi se folosesc in bauturi carbogazoase, in produse de patiserie, in conservarea fructelor uscate, dar si a legumelor sau zarzavaturilor cu frunze verzi (pentru pastrarea culorii vii la salata etc.)
Bolnavii suferind de astm bronsic trebuie pusi in garda in ceea ce priveste riscurile la care se expun, consumand aceste produse. Criza de astm este cea mai obisnuita reactie adversa severa atribuita ingerarii de sulfit. In cazul persoanelor sensibile, a fost descoperita o asociere intre ingerarea de sulfiti si declansarea crizei de astm. Mai mult de 20 de decese au fost citate in literatura ca fiind rezultatul declansarii reactiei alergice astmatice ca urmare a consumului acestor conservanti. Persoanele cu diverse sensibilitati si reactii alergice sunt mai receptive la efectele nefaste ale bauturiilor ce contin sulfiti, datorita dizolvarii dioxidului de sulf  in bauturiile respective . Testele pe loturi mari de pacienti indica faptul ca numai 1-2% dintre astmatici sant sensibili la sulfiti. Persoanele sensibile la sulfiti sant in special sensibile la bauturile carbogazoase care contin sulfiti si la salata tratata cu sulfit. Salata tratata, contine o concentratie mare de sulfit liber.
In SUA, regulamentele privitoare la folosirea sulfitilor s-au inasprit in ultimii ani. Este absolut obligatorie mentionarea lor pe etichete si respectarea unor concentratii care sa nu depaseasca limita maxima admisa.

Aditivii alimentari au efecte nocive asupra organismului, producand alterari functionale ale tuturor organelor si aparatelor.

Ei sunt utilizati in toate ramurile industriei alimentare. In industria moraritului si panificatiei , aditivii alimentari se utilizeaza in toate produsele de panificatie.

Se stie ca folosirea fainii albe, care prin procesul de macinare a graului isi pierde toate substantele nutritive, duce la o saracire a painii in vitamine, minerale si fibre. Dar asta este nimic pe langa aditivii folositi la prepararea ei. Sa luam numai cativa din asa-numitii 'afanatori', substante sau combinatii de substante care elibereaza gaze ce contribuie la cresterea volumului aluatului:

E-327 (lactatul de calciu) - poate provoca dereglari gastrointestinale, in special la copii;

E-341(fosfat dicalcic), sare minerala intalnita in roci si oase, produce tulburari digestive;

E-554 (aluminosilicat de sodiu), provoaca dismorfisme placentare in timpul sarcinii;

E-541 (fosfat de aluminiu si sodiu bazic si acid) este interzis in unele tari, dar este admis in Romania;

E 110 (galben sunset Fcf) se foloseste in panificatie si patiserie, la prepararea inghetatelor (etc.) si provoaca urticarie, tumori renale, indigestii, anorexie ; s-a dovedit cancerigen in unele experiente pe animale; este interzis in unele tari, dar permis, din nefericire, in Romania;

E 432 (polisorbat 20) este folosit in produse finite de patiserie; interzis in unele tari, admis in Romania;

E 282 (propionat de calciu), folosit in panificatie si patiserie; provoaca eruptii cutanate si migrene.

Painea alba aditivata creste incidenta cancerului de tub digestiv (in special colon si rect), provoaca un dezechilibru plastic/energetic, adica induce o saracire in substante plastice (minerale, fosfolipide, aminoacizi, fibre) si creste aportul de calorii prin continutul excesiv in amidon. Persoanele care consuma paine alba sufera des de constipatie, dismicrobisme intestinale, au colonul iritabil si fac adesea colite de fermentatie. Painea alba este un factor care favorizeaza agravarea diabetului zaharat si creste incidenta alergiilor de origine alimentara prin aditivii pe care ii contine.

In ceea ce priveste adaosul de fier in paine acesta este un mare neajuns  producand o multitudine de afectiuni.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca fierul este un substrat nutritiv pentru celula neoplazica (canceroasa), deci orice suplimentare cu fier induce periculos cresterea incidentei cancerelor printre consumatori. Boala Alzheimer, este corelata cu cresterea fierului in sange. O serie de boli se agraveaza: hemocromatoza, anemiile hemolitice, hemofiliile, retinopatiile, insuficienta cardiaca.

Sarea este tratata cu urmatorii aditivi :
E 535, adica ferocianura de sodiu, ca antiagregant;
E536, ferocianura de potasiu, un aditiv interzis in Anglia, dar admis in Romania. Sarea astfel aditivata contine de 30 de ori mai putin magneziu decat sarea integrala. Pe de alta parte, sarea extrafina este mai bogata in sodiu, exact elementul implicat in decompensarea insuficientei cardiace. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice:
cresterea incidentei boliilor cardiace, ischemice, datorita deficientei de magneziu;
accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu; toxicitate indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave:
hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala;
agravarea unei hipertiroidii preexistente; cresterea ratei cancerului tiroidian;
cresterea volumului glandei tiroide,afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei;
cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod - boala cu un procent inalt de mortalitate);
hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata.
Merita mentionat si faptul ca iodarea universala a sarii nu se justifica, deoarece numarul de hipotiroidii este mic in Romania (cifrele oficiale oscileaza in jurul valorii de 12.000 cazuri). La fel si in situatia zaharului rafinat, care este cancerigen si, dupa ultimele cercetari, este vinovat de afectiunile articulare.
In ceea ce priveste dulciurile acestea au aditivi nerecomandati copiilor, folositi ca indulcitori sau coloranti. De exemplu , guma de mestecat - un produs de succes, printre tineri mai ales. Guma de mestecat este un 'aliment' aproape in intregime artificial; numai guma (care de fapt nu se consuma), provine din cauciuc natural, in rest, toate ingredientele (in numar de 11-15) sunt de sinteza. Dintre acestea citam :

E 951 (aspartam) - este considerat de majoritatea cercetatorilor unul din cele mai toxice E-uri. Este interzis in unele tari, este admis in Romania. 'Department of Health and Human Services' raporteaza, in 1994, circa 70 de simptome diferite provocate de aspartam (indulcitor): migrene, spasme musculare, eruptii cutanate, tahicardie, lentoare psihica, insomnie, scaderea memoriei etc.

E 954 (zaharina) - a fost fabricata pornindu-se de la toluen; numeroase studii pe animale demonstreaza efectul cancerigen al acesteia;

E 210 (acid benzoic) - provoaca hiperactivitate la copii, crize de astm bronsic, alergii.

 E 133 (albastru de briliant) - provoaca puternice reactii alergice.
Exista deasemenea in reteaua comerciala o serie de produse alimentare care contin o multitudine de E-uri, extrem de periculoase si dintre care amintim :

• Guma de mestecat

Folosirea in exces a gumei de mestecat stimuleaza secretiile digestive (creste aciditatea, activitatea clorohidropeptica) si daca acestea nu sunt tamponate de alimente, se ajunge la gastrite hiperacide si ulcer. De asemenea, E-urile din guma cresc incidenta bolilor alergice, a tumorilor cerebrale, chiar a retardului intelectual. Se poate consuma guma naturala de mestecat, asa cum o folosesc chinezii si alte popoare orientale, o guma bogata in uleiuri esentiale de eucalipt, care are efect dezinfectant asupra cavitatii bucale, dar nu guma comercializata la noi. Aceasta guma, sintetica poate provoca prin aditivii din componenta ei , alergii , si afectiuni nervoase cum ar fi retardarea mintala la copiii.

Laptele praf este un alt produs care contine aditivi din clasa ,,E-urilor" nocive pentru organism.
Transformarea laptelui integral, natural, in lapte praf, duce la o saracire masiva in principii nutritive. De aceea, producatorii de lapte praf incearca sa-l 'reimbogateasca', inclusiv cu aditivi:

E 555 (silicat de aluminiu si potasiu) - studiile il implica in declansarea si agravarea bolii Alzheimer; este admis in Romania, interzis in alte tari;

Sulfatul de cupru (piatra vanata cu care se stropeste vita- de- vie). Este un alt produs toxic responsabil de miile de cazuri de afectiuni intalnite la copii , care consuma fructe nespalate si carec au fost stropite cu acest produs in vederea combaterii daunatoriilor si care imbraca forme variate de la boli alergice grave, la simple alergii cutanate, pana la Edemul Quinque, sau chiar soc anafilactic. S-a dovedit ca, de fapt, copiii nu mai fac alergii la un anume aliment, ci la substantele chimice cu care este 'imbogatit' alimentul respectiv, adica la substantele chimice de sinteza din alimente.

Aditivi alimentari

Includ in marea lor clasa ,   coloranti , conservanti si antioxidanti alimentari

Aditivii alimentari au fost folositi in prepararea si pastrarea alimentelor inca din cele mai vechi timpuri. Insa, in ultimul secol, odata cu dezvoltarea fara precedent a industriei alimentare, ei au capatat un rol primordial in procesarea alimentelor. Datorita cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut si cererea de substante care sa faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioada mai mare de timp a produselor alimentare, etc. Din aceasta cauza substantele naturale, folosite pana atunci, au fost inlocuite cu substante sintetice, mai usor de produs si deci mai ieftine.
Aditivii alimentari, notati cu litera E - datorita alinierii la normele Uniunii Europene -sunt continuti in majoritatea produselor alimentare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp, mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si alcalinitatii produselor, mentin consistenta produselor, de asemenea mai mentin aroma sau culoarea produselor alimentare. In absenta acestora, populatia nu ar mai cumpara cu placere foarte multe produse uzuale: bauturi racoritoare, produse de patisserie si cofetarie, bomboane de tot felul, gemuri, marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate in unitatile de alimentatie publica.
Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici , consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevad cantitatiile maxime de substanta care pot fi folosite in diversele categorii de produse alimentare. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite ale Americi si Uniunea Europeana, au interzis o parte din E-uri. Tarile Uniunii Europene ,fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranta alimentara a consumatorilor.
In Romania, in ultimul timp, mass-media a acordat o atentie deosebita aditivilor alimentari, in majoritatea cazurilor prezentandu-se numai aspectele negative ale utilizarii acestora, si de prea putine ori luandu-se in considerare si beneficiile lor,din pacate prea putine . Aceasta atitudine negativista a mass-media, poate fi inteleasa prin prisma "particularitatilor" de utilizare a aditivilor alimentari in tara noastra, si anume:
laboratoarele de la noi nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.
In multe din produsele de pe piata romaneasca se gasesc E-uri interzise, si pentru care nu ia nimeni atitudine, cel putin pana in prezent.

Definitia aditivilor alimentari

Potrivit art. 1 din Norma privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele alimentare pentru consum uman, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu valoare nutritiva, prin a carei adaugare intentionala, la produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare.
Alte definitii ale aditivilor alimentari precizeaza ca:
sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (art. 73 din Norma igienico - sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente)
orice substanta naturala sau sintetica, pe care producatorul o introduce in aliment in cantitate foarte mica, cu scopul de a prelungi durata de pastrare a produsului sau pentru a-i conferi insusiri senzoriale (organoleptice) atragatoare, asa cum doreste consumatorul (aspect, consistenta, culoare, miros, aroma, gust, fragezime) etc.

Clasificare si codificare

Aditivii alimentari pot fi clasificati avand in vedere mai multe criterii:
I. In functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului, aditivii pot fi clasificati astfel:

a) aditivi organoleptizanti
coloranti
decoloranti
amelioranti de culoare
aromantizanti si potentiatori de arome
amelioranti de gust
edulcoranti
emulgatori
gelifianti
acidulanti

b) aditivi conservanti
antioxidanti
neutralizanti
antiseptice
antibiotice
alti aditivi din aceasta familie

c) aditivi nutritionali
acestia se numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in acele produse alimentare in scopul cresterii valorii nutritive:
aminoacizi
proteine
saruri minerale
vitamine

II.  O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii alimentari in functie de actiunea acestora in:
a) conservantii alimentari
Acestia asigura prelungirea datei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune bacteriostatica .
Principalii conservantii alimentari admisi prin normele de igiena sunt:
acidul benzoic
sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
acidul ascorbic
sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
acidul propionic
sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
nitratii de sodiu (Na) si de potasiu (K)

b)  Antioxidantii alimentari
Sunt substante care asigura stabilitatea grasimilor si produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului ( la care nu se admite folosirea lor).
Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii grasi nesaturati care leaga mai greu ( se mareste perioada de inductie a rancezirii), de exemplu:
tocoferolul alfa
substante de sinteza:
galatul de propil
galatul de octal
galatul de duodecil
Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante ( substante sinergetice):
acidul citric
acidul ascorbic(etc)
Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor.

Colorantii alimentari

Includ atat substante naturale, cat si compusi sintetici. Substantele naturale care au fost folosite ca si coloranti alimentari sant: acidul carminic (E120), extractul de ardei (E160c), turmericul (E100), carotenul (E160a) etc. Nutrientii folositi pentru a da culoare, cum sint B-carotenul (precursor al vit. A, care da morcovului culoarea rosie) si riboflavina (vit. B2, ce da o culoare galbena intensa) sant clasificati ca si aditivi de culoare. In aceeasi categorie intra si sucurile de fructe sau vegetale, uleiul de morcov si extractul de sfecla rosie. Colorantii sintetici alimentari au fost incriminati ca ar produce hiperactivitate la unii copii. Acest concept a fost promovat de Feingold, in 1975 si a stimulat cercetari in ce priveste hiperactivitatea atat la oameni, cat si la animale. Unele substante chimice provoaca degenerari la nivelul sistemului nervos central si pot avea ca rezultat hiperactivitatea in cazul animalelor cu creierul astfel afectat. In urma experimentelor facute pe sobolani, s-a constatat ca diferiti coloranti sintetici inhiba recaptarea neurotransmitatorilor la nivelul sinapselor. Sobolanii raman intr-o stare de agitatie si hiperactivitate datorita prezentei neurotransmitatorilor. Nu se stie in ce masura acelasi lucru se intimpla si in creierul uman, desi modelul acesta sugereaza si ilaritate. Culoarea alimentelor contribuie la prezentarea lor apetisanta. Scopul industriei alimentare este sa vanda produse viu colorate, care sa starneasca interesul, chiar daca produsele respective sant departe de a promova sanatatea clientului. Acest obiectiv vine in oarecare contradictie cu scopul segmentului format din cei 30-40% , din populatia adulta care ar dori sa scape de kilogramele in plus.
Legislatia SUA si cea din Uniunea Europeana difera in ceea ce priveste colorantii aprobati spre folosire. Daca in UE, amarantul (E123) si eritrozina (E127) sint permisi, in SUA, forul care guverneaza legislatia din industria alimentara - FDA, a interzis folosirea acestor doi coloranti. Pana cand aceste aspecte se elucideaza ,eliminarea riscurilor alimentare se realizeaza , alegand produsele fara coloranti sau cele care contin coloranti naturali extrasi din legume .

CONSERVANTII ALIMENTARI

Conservantii chimici includ atit antioxidantii, cit si agentii antimicrobieni. Antioxidantii sint utilizati pentru a stopa schimbarile de gust, scaderea valorii nutritive si schimbarile de aspect ale alimentelor, rezultate din oxidarea acizilor grasi, a aminoacizilor si a vitaminelor. Agentii antimicrobieni sint folositi pentru prevenirea inmultirii bacteriilor, ciupercilor si mucegaiurilor care pot produce toxiinfectii alimentare sau diferite infectii, sau pot provoca alterari nedorite ale gustului, ale aspectului sau ale valorii nutritive. Cu toate ca pastrarea la rece sau congelarea preintimpina nevoia de a folosi conservanti, aceasta metoda este comparativ mai scumpa si nu este asa accesibila sau convenabila. Iradierea alimentelor ca o alternativa la conservantii chimici se bucura de o acceptare relativ redusa, datorita conditiilor tehnice necesare si controverselor publice generate de modificarile ulterioare iradierii.

Antioxidantii

Antioxidantii alimentari obisnuiti includ acidul ascorbic sau vit C (E300), tocoferolii - produsi inruditi cu vit E (E306-309), butilhidroxianisolul (BHA-E320), butilhidroxitoluenul (BHT-E321), propilgalatul (E311) etc. Agentii antimicrobieni comuni - nitritii si sulfitii - au de asemenea activitate antioxidanta, pe langa alte proprietati.
BHA si BHT au fost si sant subiectul unei considerabile controverse privind siguranta folosirii lor. Ambele substante sau antioxidanti liposolubili sint capabili sa induca o crestere a concentratiei sanguine si a activitatii catorva enzime hepatice care sant implicate in detoxificarea compusilor straini. La sobolani si hamsteri, tratamentul cu doze mari de BHA (2% in dieta) a produs diferite manifestari care preced atat aparitia unor dezvoltari precanceroase (hiperplazie, papiloame), cat si a cancerului cu celule scuamoase la nivelul stomacului. Cind BHT a fost inclus in dieta soarecilor masculi si femele, la un nivel de 0,5% din dieta, nu s-a dovedit nici o crestere a incidentei cancerului. Relatia intre antioxidanti si carcinogeni este complexa si nu poate fi generalizata deoarece cancerul se dezvolta de obicei pe parcursul a 20-30 de ani in care subiectul este expus si altor agenti carcinogeni.

Nitritii

Nitritul de sodiu (E250) este folosit ca un conservant antimicrobian, agent de gust si agent colorant de fixare (datorita reactiei cu mioglobina, pastreaza culoarea rosie a carnii si a produselor din carne). Nitritul este eficient in prevenirea multiplicarii bacilului Clostridium botulinum, scazand astfel riscul aparitiei botulismului .
Nitritii reactioneaza cu aminele si amidele secundare, formand nitrozamine si nitrozamide la nivelul stomacului. Cei mai multi compusi din aceasta clasa (nitrozamine si nitrozamide) sint cancerigeni.

Sulfitii si dioxidul de sulf

Dioxidul sulfuric (E220) si sarurile de sulf - sulfitul de sodiu (E221) sant folosite in mod obisnuit ca inhibitori enzimatici, agenti antimicrobieni cu spectru larg, agenti de albire, dar si ca antioxidanti. Sulfitii sint foarte reactivi si prin urmare putin sulfit liber ramane in alimente. Sulfitii au fost folositi de secole, mai ales in conservarea fructelor uscate, cu putine dovezi despre reactii adverse la consumatori. Astazi se folosesc in bauturi carbogazoase, in produse de patiserie, in conservarea fructelor uscate, dar si a legumelor sau zarzavaturilor cu frunze verzi (pentru pastrarea culorii vii la salata etc.)
Bolnavii suferind de astm bronsic trebuie pusi in garda in ceea ce priveste riscurile la care se expun, consumand aceste produse. Criza de astm este cea mai obisnuita reactie adversa severa atribuita ingerarii de sulfit. In cazul persoanelor sensibile, a fost descoperita o asociere intre ingerarea de sulfiti si declansarea crizei de astm. Mai mult de 20 de decese au fost citate in literatura ca fiind rezultatul declansarii reactiei alergice astmatice ca urmare a consumului acestor conservanti. Persoanele cu diverse sensibilitati si reactii alergice sunt mai receptive la efectele nefaste ale bauturiilor ce contin sulfiti, datorita dizolvarii dioxidului de sulf  in bauturiile respective . Testele pe loturi mari de pacienti indica faptul ca numai 1-2% dintre astmatici sant sensibili la sulfiti. Persoanele sensibile la sulfiti sant in special sensibile la bauturile carbogazoase care contin sulfiti si la salata tratata cu sulfit. Salata tratata, contine o concentratie mare de sulfit liber.
In SUA, regulamentele privitoare la folosirea sulfitilor s-au inasprit in ultimii ani. Este absolut obligatorie mentionarea lor pe etichete si respectarea unor concentratii care sa nu depaseasca limita maxima admisa.

Aditivii alimentari au efecte nocive asupra organismului, producand alterari functionale ale tuturor organelor si aparatelor.

Ei sunt utilizati in toate ramurile industriei alimentare. In industria moraritului si panificatiei , aditivii alimentari se utilizeaza in toate produsele de panificatie.

Se stie ca folosirea fainii albe, care prin procesul de macinare a graului isi pierde toate substantele nutritive, duce la o saracire a painii in vitamine, minerale si fibre. Dar asta este nimic pe langa aditivii folositi la prepararea ei. Sa luam numai cativa din asa-numitii 'afanatori', substante sau combinatii de substante care elibereaza gaze ce contribuie la cresterea volumului aluatului:

E-327 (lactatul de calciu) - poate provoca dereglari gastrointestinale, in special la copii;

E-341(fosfat dicalcic), sare minerala intalnita in roci si oase, produce tulburari digestive;

E-554 (aluminosilicat de sodiu), provoaca dismorfisme placentare in timpul sarcinii;

E-541 (fosfat de aluminiu si sodiu bazic si acid) este interzis in unele tari, dar este admis in Romania;

E 110 (galben sunset Fcf) se foloseste in panificatie si patiserie, la prepararea inghetatelor (etc.) si provoaca urticarie, tumori renale, indigestii, anorexie ; s-a dovedit cancerigen in unele experiente pe animale; este interzis in unele tari, dar permis, din nefericire, in Romania;

E 432 (polisorbat 20) este folosit in produse finite de patiserie; interzis in unele tari, admis in Romania;

E 282 (propionat de calciu), folosit in panificatie si patiserie; provoaca eruptii cutanate si migrene.

Painea alba aditivata creste incidenta cancerului de tub digestiv (in special colon si rect), provoaca un dezechilibru plastic/energetic, adica induce o saracire in substante plastice (minerale, fosfolipide, aminoacizi, fibre) si creste aportul de calorii prin continutul excesiv in amidon. Persoanele care consuma paine alba sufera des de constipatie, dismicrobisme intestinale, au colonul iritabil si fac adesea colite de fermentatie. Painea alba este un factor care favorizeaza agravarea diabetului zaharat si creste incidenta alergiilor de origine alimentara prin aditivii pe care ii contine.

In ceea ce priveste adaosul de fier in paine acesta este un mare neajuns  producand o multitudine de afectiuni.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca fierul este un substrat nutritiv pentru celula neoplazica (canceroasa), deci orice suplimentare cu fier induce periculos cresterea incidentei cancerelor printre consumatori. Boala Alzheimer, este corelata cu cresterea fierului in sange. O serie de boli se agraveaza: hemocromatoza, anemiile hemolitice, hemofiliile, retinopatiile, insuficienta cardiaca.

Sarea este tratata cu urmatorii aditivi :
E 535, adica ferocianura de sodiu, ca antiagregant;
E536, ferocianura de potasiu, un aditiv interzis in Anglia, dar admis in Romania. Sarea astfel aditivata contine de 30 de ori mai putin magneziu decat sarea integrala. Pe de alta parte, sarea extrafina este mai bogata in sodiu, exact elementul implicat in decompensarea insuficientei cardiace. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice:
cresterea incidentei boliilor cardiace, ischemice, datorita deficientei de magneziu;
accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu; toxicitate indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave:
hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala;
agravarea unei hipertiroidii preexistente; cresterea ratei cancerului tiroidian;
cresterea volumului glandei tiroide,afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei;
cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod - boala cu un procent inalt de mortalitate);
hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata.
Merita mentionat si faptul ca iodarea universala a sarii nu se justifica, deoarece numarul de hipotiroidii este mic in Romania (cifrele oficiale oscileaza in jurul valorii de 12.000 cazuri). La fel si in situatia zaharului rafinat, care este cancerigen si, dupa ultimele cercetari, este vinovat de afectiunile articulare.
In ceea ce priveste dulciurile acestea au aditivi nerecomandati copiilor, folositi ca indulcitori sau coloranti. De exemplu , guma de mestecat - un produs de succes, printre tineri mai ales. Guma de mestecat este un 'aliment' aproape in intregime artificial; numai guma (care de fapt nu se consuma), provine din cauciuc natural, in rest, toate ingredientele (in numar de 11-15) sunt de sinteza. Dintre acestea citam :

E 951 (aspartam) - este considerat de majoritatea cercetatorilor unul din cele mai toxice E-uri. Este interzis in unele tari, este admis in Romania. 'Department of Health and Human Services' raporteaza, in 1994, circa 70 de simptome diferite provocate de aspartam (indulcitor): migrene, spasme musculare, eruptii cutanate, tahicardie, lentoare psihica, insomnie, scaderea memoriei etc.

E 954 (zaharina) - a fost fabricata pornindu-se de la toluen; numeroase studii pe animale demonstreaza efectul cancerigen al acesteia;

E 210 (acid benzoic) - provoaca hiperactivitate la copii, crize de astm bronsic, alergii.

 E 133 (albastru de briliant) - provoaca puternice reactii alergice.
Exista deasemenea in reteaua comerciala o serie de produse alimentare care contin o multitudine de E-uri, extrem de periculoase si dintre care amintim :

• Guma de mestecat

Folosirea in exces a gumei de mestecat stimuleaza secretiile digestive (creste aciditatea, activitatea clorohidropeptica) si daca acestea nu sunt tamponate de alimente, se ajunge la gastrite hiperacide si ulcer. De asemenea, E-urile din guma cresc incidenta bolilor alergice, a tumorilor cerebrale, chiar a retardului intelectual. Se poate consuma guma naturala de mestecat, asa cum o folosesc chinezii si alte popoare orientale, o guma bogata in uleiuri esentiale de eucalipt, care are efect dezinfectant asupra cavitatii bucale, dar nu guma comercializata la noi. Aceasta guma, sintetica poate provoca prin aditivii din componenta ei , alergii , si afectiuni nervoase cum ar fi retardarea mintala la copiii.

Laptele praf este un alt produs care contine  aditivi din clasa ,,E-urilor" nocive pentru organism.
Transformarea laptelui integral, natural, in lapte praf, duce la o saracire masiva in principii nutritive. De aceea, producatorii de lapte praf incearca sa-l 'reimbogateasca', inclusiv cu aditivi:

E 555 (silicat de aluminiu si potasiu) - studiile il implica in declansarea si agravarea bolii Alzheimer; este admis in Romania, interzis in alte tari;

Sulfatul de cupru (piatra vanata cu care se stropeste vita- de- vie). Este un alt produs toxic responsabil de miile de cazuri de afectiuni intalnite la copii , care consuma fructe nespalate si carec au fost stropite cu acest produs in vederea combaterii daunatoriilor si care imbraca forme variate de la boli alergice grave, la simple alergii cutanate, pana la Edemul Quinque, sau chiar soc anafilactic. S-a dovedit ca, de fapt, copiii nu mai fac alergii la un anume aliment, ci la substantele chimice cu care este 'imbogatit' alimentul respectiv, adica la substantele chimice de sinteza din alimente.