Raspunderea functionarilor publici

RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Regimul juridic al functiei publice include si problema raspunderii acestuia, a carui menire este reprimarea greselilor comise de agentii publici, aspect care reprezinta doar unul din scopurile raspunderii. Prin intermediul raspunderii se realizeaza atat scopul preventiv, cat si cel sanctionator, carora ar trebui sa li se adauge potrivit doctrinei actuale, si cel educativ.

Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza in capitolul VIII, Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici.

Potrivit legii (art.64), incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indato­ririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Astfel, legea stabileste patru forme de raspundere aplicabile functionarilor publici, care nu se exclud, ele putand fi aplicate concomitent daca fapta comisa intruneste in acelasi timp, conditiile unor forme diferite de raspundere juridica.

RASPUNDEREA CIVILA, potrivit art.72, se angajeaza

pentru pagubele pricinuite cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;

pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Aceasta este insa o institutie a dreptului administrativ, atunci cand paguba a fost cauzata printr-un act administrativ declarat ilegal de catre instanta de contencios administrativ, fiind vorba de o raspundere administrativ-patrimoniala, specifica dreptului administrativ. Poate fi identificata insa si ca o institutie a dreptului civil, atunci cand paguba a fost produsa printr-o fapta plasata in afara atributiilor de serviciu, un delict civil ori printr-o infractiune, fiind vorba de latura civila in procesul penal.

In ce priveste modul de reparare a pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice, in primele doua situatii, aceasta se va dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar, in a treia situatie, pe baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Impotriva ordinului sau a dispozitiei de imputare, functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.

Dreptul conducatorului autoritatii sau al institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii faptei.

RASPUNDEREA DISCIPLINARA reprezinta un ansamblu de norme care reglementeaza actele si faptele savarsite de functionarul public in exer­citarea atributiilor sale sau in legatura cu acestea, sanctiunile care se aplica si nor­mele procedurale corespunzatoare.

Au fost identificate urmatoarele trasaturi ale raspunderii disciplinare:

este o raspundere de drept public;

intervine numai in cazul savarsirii unei abateri disciplinare calificata ca atare prin norme ale dreptului public, deci in cadrul unor raporturi de drept public;

subiectul activ este un functionar public, iar subiectul pasiv este autoritatea sau institutia publica la care acesta este incadrat;

procedura de constatare, aplicare si contestare a sancfiunilor disciplinare sunt supuse unor norme speciale;

abaterile si sanctiunile disciplinare sunt prevazute prin norme cu putere de lege sau, in baza acestora, prin statute speciale.

Potrivit art.65 alin.2 din Legea nr.188/1999, constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:

a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

c) absente nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;

e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;

g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau insti­tutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h) desfasurarea. in timpul progra­mului de lucru, a unor activitati cu caracter politic;

i) refuzul de a indeplini atribu­tiile de serviciu;

j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incom­patibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici

Abaterea disciplinara a fost definita ca reprezentand fapta savarsita cu vinovatie de catre functionarul public prin care acesta incalca obligatiile ce-i revin din raportul de functie publica sau in legatura cu acesta si care afecteaza statutul sau socio-profesional si moral.

Tot in Legea nr.188/1999, in art.65 alin.3 se prevede ca sanctiunile disciplinare sunt:

a) mustrarea scrisa;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;

d) retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an;

e) destituirea din functia publica.

Din continutul normei legale pot fi facute urmatoarele precizari cu privire la sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici:

se stabilesc numai prin norme cu putere de lege;

nu sunt prevazute pentru fiecare abatere disciplinara, aplicarea uneia sau alteia fiind lasata la latitudinea autoritatii competente cu sanctionarea;

sunt instituite intr-un sistem ierarhic, ce are insa un caracter relativ, putand fi aplicata o sanctiune mai grava, chiar daca, in prealabil, nu fusese aplicata alta mai usoara;

au caracter personal, in sensul ca se aplica functionarului public vinovat de savarsirea abaterii disciplinare.

La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, gra­dul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile legii.

Legea prevede astfel principiul individualizarii sanctiunii disciplinare principiu fundamental aplicabil regimului raspunderii disciplinare a functionarului public.

Cu alte cuvinte, aplicarea sanctiunii disciplinare de catre autoritatea competenta trebuie sa se bazeze pe o apreciere obiectiva, realista, care sa asigure atat rolul pre­ventiv-educativ al sanctiunii, cat si pe cel reparator.

Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de doi ani de la data savarsirii abaterii disciplinare.

Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre persoana care are competenta legala de numire in functia publica. Celelalte sanctiuni se aplica de persoana care are competenta legala de numire in functia publica, la propunerea comisiei de disciplina.

Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces-verbal.

Comisiile de disciplina sunt structuri competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri discipli­nare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective. Fiind o propunere, comisia de disciplina va intocmi un act pregatitor, pe baza caruia conducatorul compartimentului ori al serviciului public, dupa caz, va emite ordinul sau dispozitia (acte administrative de autoritate) de aplicare a sanctiunii disciplinare.

Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau a dispozitiei de sanctionare.

Potrivit art.70 din Legea nr.188/1999 sanctiunile disciplinare se radiaza de drept dupa cum urmeaza:

in termen de 6 luni de la aplicare, mustrarea scrisa;

in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, celelalte sanctiuni disciplinare cu exceptia destituirii din functia publica;

in termen de 7 ani de la aplicare, destituirea din functia publica.

RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.

Referitor la aceasta prevedere legala, in doctrina s-a subliniat ca este vorba despre o raspundere administrativ-contraventionala, avand in vedere acele fapte ce constituie contraventii, in cadrul raspunderii administrative a functionarilor publici, savarsite in timpul si in legatura cu atributiile de serviciu, diferite de cele savarsite in afara activi­tatii profesionale, asemeni oricarui cetatean, care implica o raspundere contraven­tionala potrivit dreptului comun in materie.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.

Fata de regimul de drept comun in materia raspunderii administrativ-contraventionale prin care a fost stabilita competenta judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia, de a solutiona plangerea contravenientului, Statutul prevede expres competenta judecatoriei in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat, de a solutiona plangerea acestuia, care poate sa nu fie cea de la locul savarsirii contraventiei.

In ce priveste RASPUNDEREA PENALA a functionarului public, aceasta intervine pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa.

In cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala, conducatorul autoritatii sau al institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.

'Daca se dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, precum si in cazul in care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functia publica inceteaza, iar functionarul public respectiv va fi reintegrat in functia publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta functionarului public poate fi considerata abatere disciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina competenta'.