QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Metodica cercetarii accidentelor rutiere si a altor fapte privitoare la regimul circulatiei pe drumurile publice



METODICA CERCETARII ACCIDENTELOR RUTIERE SI A ALTOR FAPTE PRIVITOARE LA REGIMUL CIRCULATIEI PE DRUMURILE PUBLICE


Numarul mare de evenimente rutiere si mai ales consecintele nefaste ale acestora, adesea ireparabile, preocupa in mod deosebit institutiile statului chemate sa contribuie la diminuarea acestui fenomen si limitarea efectelor sale. Din acest considerent „Noul Cod Rutier” adoptat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei nr.195/12.12.2002 si Regulamentul de aplicare al respectivei ordonante, adoptat prin Hotararea Guvernului nr.85/23.01.2003 au reconsiderat legislatia rutiera, adaptand-o actualelor conditii in care se desfasoara circulatia pe drumurile publice in Romania.



Fara a intra in detalii, semnalam ca, pe langa infractiunile „clasice” la regimul circulatiei pe drumurile publice, respectiv conducerea fara permis sau cu permis necorespunzator categoriei din care face parte vehiculul, conducerea unui autovehicul neinmatriculat sau cu numar fals; conducerea sub influenta alcoolului sau drogului sau parasirea locului accidentului fara incuviintare legala, au mai fost incriminate si alte fapte precum:

- neindeplinirea de catre cadrele medicale a obligatiei de a incunostinta politia atunci cand constata ca o persoana este inapta de a conduce (art.83);

- distrugerea, degradarea indicatoarelor, semafoarelor sau instalarea neautorizata ori modificarea mijloacelor de semnalizare (art.84 alin.1, 2);

- blocarea drumului public in mod ilegal (art.84 alin.3);

- repararea autovehiculelor avand urme de accident fara autorizatie eliberata de politie (art.85);

- organizarea sau participarea la concursuri neautorizate (raliuri clandestine) etc.

Scopul declarat (deschis) al acestor reglementari este reducerea numarului alarmant de accidente rutiere, soldate cu morti, raniti, pagube materiale sau morale ireparabile si incalculabile .


PROBLEME GENERALE PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE ANCHETA


a) Locul si timpul comiterii faptelor

De la inceput trebuie precizat ca accidentele rutiere si celelalte fapte la regimul circulatiei se comit pe drum public (definit in art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002 ca orice cale de comunicatie terestra deschisa circulatiei publice). In afara drumului public (autostrada, sosea, strada, ulita etc.), daca fapta se comite pe o altfel de artera (drum forestier, de incinta, tarla etc.) nu avem de-a face cu infractiuni rutiere, ci de alta natura (ucidere din culpa, vatamare corporala, infractiuni la protectia muncii etc.).

Sub aspectul locului (drumului) trebuie stabilite toate elementele ce-l caracterizeaza (natura, starea tehnica, elemente de siguranta, semne si indicatoare rutiere, intensitatea traficului etc.).

Referitor la timpul comiterii faptei este necesar a se stabili cu exactitate data, ora, perioada din zi sau noapte, dar si conditiile atmosferice, de luminozitate si vizibilitate, toate acestea contribuind la clarificarea imprejurarilor cauzei.

b) Activitatea infractionala desfasurata. Modalitatile faptice de comitere a infractiunilor

Activitatea infractionala in cazul faptelor la regimul circulatiei pe drumurile publice imbraca o gama larga de modalitati faptice, fiecare din acesta fiind incriminate in Codul penal si Ordonanta de Urgenta nr.195/12.12.2002 astfel:

- uciderea din culpa in conditiile unui accident rutier;

- vatamarea corporala grava din culpa in conditiile unui accident rutier;

- vatamarea corporala din culpa in conditiile unui accident rutier;

- parasirea locului accidentului fara incuviintare;

- conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fara a poseda permis sau cu permis necorespunzator;

- conducerea unui autovehicul neinmatriculat sau cu numar fals de inmatriculare;

- conducerea unui autovehicul de catre o persoana aflata sub influenta alcoolului sau drogului si sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei;

- organizarea de concursuri sau participarea la raliuri clandestine etc.

Din cele mai sus aratate reiese ca ancheta trebuie sa stabileasca in ce a constat fapta, metode si mijloacele de comitere (eventual si de ascundere), cum a pregatit-o si actionat, masuri luate pentru stergerea urmelor etc.

c) Urmarile activitatii infractionale

Sunt doua mari categorii de urmari (consecinte):

In cazul producerii accidentelor rutiere, victime omenesti (morti, raniti grav, loviti usor), pagube materiale (si distrugeri) si daune morale.

In cazul celorlalte fapte, existenta unei stari de pericol major pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice in special in situatia conducerii fara permis sau sub influenta alcoolului.

d) Faptuitorii, starea si situatia acestora

Faptuitorii pot fi conducatorii auto, biciclisti, carutasi, alti participanti la trafic, proprietarii vehiculelor, detinatorii legali ai acestora (sau ilegali), persoane care au incredintat, sau care aveau atributiuni de serviciu de a retine vehiculul din cursa, profesionisti etc.

Referitor la starea acestora, intereseaza daca erau sub influenta alcoolului, drogului, oboselii, afectiuni de sanatate, inclusiv de natura psihica, iar ca situatie in raport cu faptele si urmarile daca sunt si ei victime, pagubiti etc.

e) Celelalte persoane implicate si situatia acestora

In afara faptuitorilor, trebuie stabilit ce persoane mai sunt implicate, calitatea acestora si consecintele suportate. Trebuie vazut daca erau pietoni, biciclisti, conducatori auto, ocupanti ai vehiculelor implicate (pasageri) si situatia lor in urma evenimentului: morti, raniti, pagubiti, spitalizati, fara urmari etc.

In functie de implicarea si situatia lor se poate stabili calitatea procesuala a acestora (martori, persoane vatamate, parti civile).

f) Vehiculele implicate

Intereseaza natura acestora, destinatia, proprietatea, numarul de inmatriculare/inregistrare, marca, categoria, culoarea, semne distinctive, caracteristicile tehnice, starea tehnica/defectiuni, daca sunt furate si toate datele referitoare la acestea.

g) Vinovatia celor implicati

Culpa este caracteristica accidentelor rutiere (cu exceptia cazurilor exceptionale de crima disimulata in accident), iar celelalte fapte se savarsesc cu intentie.

Mai mult, intentia este ceruta expres in cazul unor fapte precum incredintarea conducerii vehiculului, distrugerea/degradarea semnelor de circulatie, blocarea circulatiei etc.

h) Existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor

Infractiunile „rutiere” se comit adesea in concurs cu alte fapte de acelasi gen precum si cu altele ca furt, talharie, trafic de droguri, acte de coruptie etc.

Ancheta trebuie extinsa cu privire la toate imprejurarile faptelor, si impotriva tuturor celor implicati pentru a fi trasi la raspundere conform faptelor comise.

i) Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, favorizat, inlesnit comiterea faptelor

Desigur, acestea pot face obiectul unui studiu complex, noi marginindu-ne a evidentia doar cateva, considerate mai importante si mai frecvent intalnite: alcoolul, viteza, indisciplina in trafic, multe vehicule cu defectiuni, ineficienta unor masuri ale organelor si autoritatilor statului, criza morala.

Toate aspectele mentionate trebuie cunoscute, analizate si evaluate pentru adoptarea masurilor adecvate de prevenire a evenimentelor rutiere si limitare a consecintelor extrem de grave ale acestora.


PARTICULARITATILE CERCETARII ACCIDENTULUI RUTIER


a) In legatura cu problemele pe care trebuie sa le clarifice ancheta, cele generale sunt valabile si in cazul accidentului de circulatie (locul si timpul; activitatea infractionala/modul de producere a accidentului; urmarile; faptuitorii si celelalte persoane implicate; vehiculul; vinovatia; concursul de infractiuni si cauzele, conditiile si imprejurarile generatoare sau favorizatoare) cu urmatoarea precizare:

Cel mai important este de stabilit mecanismul accidentului sau cu alte cuvinte factorii care conduc la producerea evenimentului, pe care literatura de specialitate ii grupeaza in patru categorii determinante, cu contributie decisiva, astfel:

- factorul DRUM - natura si caracteristicile drumului, starea tehnica a acestuia, gropi, denivelari, in panta, lungime, latime, numar de benzi pe sens, linii de tramvai sau tren, sens de mers, semne de circulatie, marcaje, intensitatea traficului, trotuare, refugii, parcari, treceri de pietoni, semafoare, acoperit cu polei/mazga, in reparatii, piste speciale pentru biciclisti si handicapati, stalpi si copaci pe margine etc.;

- factorul CONDITII. Aici intra conditiile atmosferice (meteo - ploaie, ceata, vant, polei, zapada, grindina, furtuna etc.), de vizibilitate si luminozitate (noapte, obstacole, iluminat etc.) sau de zgomot;

- factorul MASINA (VEHICUL). Sub acest aspect intereseaza vehiculele implicate, natura si destinatia acestora (autoturisme, camioane, tramvaie, autobuze, biciclete, carute speciale), tipul, marca, culoarea, numarul de inmatriculare/inregistrare, starea tehnica, defectiuni, viteza, insemnele etc.;

- factorul OM sau altfel spus comportamentul in trafic al participantilor.

Intereseaza cine sunt persoanele implicate: sofer (amator sau profesionist) care trebuie sa conduca pana la limita evitarii oricarui pericol; pieton care trece strada regulamentar sau nu; persoanele aflate in trafic (carutasi, biciclisti, motociclisti, scaune cu rotile etc.). Pe de alta parte intereseaza comportamentul lor in trafic (nepricepere/ neatentie la volan, imprudenta, graba, oboseala, influenta alcoolului sau drogului etc.). In final intereseaza situatia acestuia ca urmare a accidentului (mort, ranit, spitalizat, pagubit, fara urmari).

In concluzie, lamurind mecanismul accidentului de circulatie se stabilesc cauzele acestuia, dinamica lui, daca este consecinta incalcarii normelor rutiere si cine sunt vinovatii si raspunzatorii.

Celelalte probleme pe care ancheta este chemata sa le clarifice nu mai necesita detalieri.

b) Pentru clarificarea problemelor pe care le ridica anchetarea accidentului rutier este necesara efectuarea unor activitati de urmarire penala si tactica criminalistica, precum:

- cercetarea la fata locului. Verificarea starii tehnice a vehiculelor implicate;

- identificarea si ascultarea martorilor oculari si a victimelor;

- identificarea si ascultarea autorilor (faptuitorilor) ca invinuiti;

- dispunerea si efectuarea expertizei starii de intoxicatie alcoolica (alcoolemiei);
- dispunerea si efectuarea altor constatari tehnico-stiintifice si medico- legale;

- efectuarea expertizei tehnice auto;

- alte activitati in functie de specificul cauzei: perchezitii, ridicari de obiecte si inscrisuri, prezentari pentru recunoastere, confruntari, reconstituiri etc.

Activitatile mentionate se efectueaza cu respectarea dispozitiilor legale si regulilor tactice criminalistice generale, in raport cu specificul fiecarui caz in parte. In cele ce urmeaza ne vom opri doar asupra unor particularitati in efectuarea respectivelor activitati de ancheta.

Cu privire la cercetarea la fata locului , in prealabil este necesara deplasarea urgenta a unui echipaj care sa verifice sesizarea si sa ia primele masuri (valabile si in cazul altor cadre ajunse primele), care in sinteza ar fi urmatoarele: acordarea primului ajutor medical si/sau asigurarea transportului la cea mai apropiata unitate sanitara a victimelor in vederea salvarii acestora; inlaturarea pericolelor iminente (explozii, caderi) si indepartarea curiosilor, conservarea urmelor si mijloacelor materiale de proba; identificarea martorilor oculari, a victimelor si faptuitorilor; deblocarea traficului rutier; asigurarea pazei locului pana la sosirea echipei si raportarea celor petrecute.

Cercetarea la fata locului consta in cautarea, examinarea si ridicarea tuturor categoriilor de urme si mijloace materiale de proba necesare solutionarii cauzei. specifice accidentului rutier sunt: urme pe corpul si garderoba victimei; urme create de pneuri (franare), urme provenite din desprinderea unor parti sau piese a vehiculului (oglinda, masca, garnituri, tevi), urme de lichide (ulei, benzina, motorina, lichid de frana), urme textile, de sol, sticla, vopsea, papilare (pe volan, portiere), biologice (sange, par, creieri), leziuni corporale, urme de lovire (impact), inscrisuri, ambalaje etc.

In completarea cercetarii la fata locului se efectueaza de catre specialisti in domeniu (ingineri) verificarea starii tehnice a vehiculului vizand sistemele de franare, directie, de iluminare si semnalizare, de inchidere/deschidere a portierelor, starea geamurilor, pozitia acului de kilometraj, a schimbatorului de viteze, temperatura apei din radiator, starea anvelopelor etc.

Procesul-verbal de verificare tehnica a vehiculului implicat se intocmeste separat si ataseaza celui de cercetare la fata locului, schitei locului faptei si celorlalte mijloace de fixare a rezultatelor.

Identificarea martorilor oculari, a victimelor si a faptuitorilor (autorilor) este o sarcina de prima urgenta, dupa care se trece la ascultarea lor conform regulilor tactice cunoscute. In cazul victimelor muribunde este bine - daca se poate - sa fie ascultate pe loc, folosindu-se un reportofon, dar cu deosebita grija si atentie, sa nu fie afectate masurile de salvare.

Imediat dupa cercetarea la fata locului (sau chiar in cadrul acesteia) se ia masura recoltarii probelor biologice de la conducatorul auto in vederea stabilirii alcoolemiei. De precizat ca recoltarea probelor biologice este atributul exclusiv al cadrelor medicale specializate, iar stabilirea alcoolemiei este de competenta I.M.L. (Serviciului Medico-Legal teritorial). Lucratorii de ancheta iau doar masura conducerii soferului la unitatea sanitara competenta a recolta probele si dispun expertiza starii de intoxicatie alcoolica. (Daca alcoolemia stabilita este mai mare de 0,80‰, avem si o infractiune distincta, prevazuta de art.80 din C.R.).

Alte constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice si medico-legale, in functie se specificul cauzei, de urmele si mijloacele materiale de proba ridicate cu ocazia cercetarilor pot fi: constatarile tehnico-stiintifice si expertizele criminalistice traseologice, fizico-chimice, dactiloscopice, bio-criminalistice etc.

De mare importanta este constatarea medico-legala a mortii (autopsia) in cazul decesului si expertiza (constatarea) medico-legala traumatologica in cazul ranirilor . Dupa caz, acestea pot raspunde la obiective legate de natura si cauza decesului, leziunile constatate, mecanismul de producere a lor, de cand dateaza. Caracterul vital al acestora, daca intre decesul victimei si leziunile constatate exista legatura de cauzalitate, daca leziunile au pus viata in pericol, numarul zilelor de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare. Acest aspect este extrem de important pentru corecta incadrare juridica a faptei. (Daca numarul zilelor de ingrijiri medicale este intre 0 si 10 nu este fapta penala; intre 10-6 zile este vatamare corporala din culpa care se cerceteaza la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala; peste 60 de zile de ingrijiri medicale sau consecintele grave prevazute de art.187 C.pen. - pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestuia, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei - vatamare corporala grava din culpa, care se cerceteaza din oficiu, indiferent de vointa de impacare a partilor).

De asemenea, tot pe cale medico-legala se poate stabili si starea de intoxicatie cu droguri sau medicamente cu efect similar.

Expertiza tehnica auto este una din cele mai importante activitati de ancheta in cazul accidentelor rutiere pentru ca poate lamuri cum s-au intamplat lucrurile si deci stabili vinovatii.

Se dispune de catre organul de ancheta prin ordonanta si se efectueaza de catre experti autorizati, liber-profesionisti, care functioneaza in cadrul birourilor de expertize tehnice si contabile de pe langa tribunale judetene si al municipiului Bucuresti, pe baza actelor si datelor puse la dispozitie de organul de ancheta: procesul-verbal de cercetare la fata locului (sau extrase din acesta), schita locului accidentului, plansa fotografica, procesul-verbal de verificare tehnica adiacent cercetarii la fata locului, autovehiculul implicat, bicicleta in cauza, acte medicale privind diagnosticul, alte acte pe care anchetatorul apreciaza ca trebuie sa se aiba in vedere expertul pentru a se putea pronunta asupra obiectivelor expertizei.

Tematica unei expertize tehnice-auto este in general urmatoarea:

starea tehnica a vehiculului (defectiuni tehnice, natura acestora, de cand au aparut, legatura de cauzalitate dintre defectiunile constatate si urmarile produse, posibilitatea depistarii lor inainte de accident, daca puteau fi prevazute);

imprejurarile si mecanismul producerii accidentului (in functie de cei patru factori determinanti);

viteza (auto)vehiculului inainte si in momentul impactului in raport cu urmele de franare, starea drumului si celelalte conditii in care s-a produs accidentul;

timpul necesar pentru actionarea franelor vizavi de timpul de reactie la perceperea pericolului;

cauzele tehnice care au determinat rasturnarea sub un anumit unghi (viteza);

daca autoturismul era prevazut cu „airbeg-uri” si modul cum au actionat acestea;

distanta de la care conducatorul auto a actionat franele si cea parcursa in franare;

posibilitatile pe care le-ar fi avut conducatorul auto de a evita accidentul in conditiile date si in raport cu normele rutiere ce trebuiau respectate pe acel segment de drum;

posibilitatile pe care le-ar fi avut victima de a evita accidentul, in conditiile date si in raport cu normele rutiere ce trebuiau respectate;

pagube pricinuite, valoare, in patrimoniul cui se localizeaza.

De mentionat ca expertului i se cere sa se pronunte numai cu privire la imprejurari de fapt, de natura tehnica si nu cu privire la aspecte penale sau judiciare care sunt atributul anchetatorului .


PARTICULARITATILE CERCETARII EVENIMENTULUI RUTIER IN CARE AUTORUL A PARASIT LOCUL ACCIDENTULUI FARA INCUVIINTARE


In cazul evenimentului rutier in care autorul a parasit locul accidentului, pe langa aspectele generale pe care e necesar sa le aiba in vedere ancheta in cazul unui accident de circulatie, mai trebuie tinut cont si de unele elemente specifice in legatura cu modul de comitere a faptelor si de probare a acestora.

a) Cu privire la problemele de clarificat in cursul anchetei, trebuie stabilit mai intai ca este vorba despre un accident de circulatie soldat cu morti, raniti sau produs ca urmare a savarsirii unei infractiuni (conducere sub influenta alcoolului, conducerea unui autovehicul fara permis sau cu numar fals, furt etc.).

In legatura cu activitatea infractionala care consta in parasirea locului accidentului fara incuviintare, trebuie stabilit ca intr-adevar, conducatorul auto a plecat de la fata locului in mod las, incercand sa se sustraga de la raspundere. Nu la fel se pune problema daca, in situatie exceptionala a transportat raniti la cea mai apropiata unitate sanitara sau, el insusi ranit, a mers (a fost dus) la spital pentru ingrijiri medicale, neascunzandu-si identitatea.

De asemenea, nu se poate retine infractiunea de parasirea locului fara incuviintare daca autovehiculul cu destinatie speciala (salvare, pompieri, politie, jandarmerie) se afla in misiune, iar imediat dupa incheierea acesteia conducatorul auto s-a intors la locul accidentului pentru cercetari, cum expres prevede O.U.G. nr.195/2002.

Pentru corecta incadrare juridica trebuie deci probata inexistenta vreunei incuviintari legale (data de organul de politie sau procurorul care conduce cercetarea la fata locului) sau a vreunei imprejurari exceptionale (de necesitate) care sa admita parasirea (ranit, transport la spital, misiune speciala).

Autovehiculul implicat, cu toate datele despre acesta, inclusiv destinatia sa este, alaturi de identitatea faptuitorului, problema centrala a anchetei din momentul declansarii cercetarii si pana la descoperirea autorului (initial A.N.).

Cat priveste pe faptuitor, pe langa toate datele despre acesta, inclusiv daca este sofer profesionist, trebuie stabilit cu exactitate ce a facut (intreprins) el din momentul comiterii accidentului si pana la depistarea sa:

- daca a anuntat cuiva evenimentul, cand, cum si cui anume;

- daca a procedat la stergerea urmelor sau modificarea acestora (modalitate faptica distincta prevazuta de art.81 din O.U.G. nr.195/2002);

- daca a consumat alcool, droguri sau medicamente cu efect similar (de asemenea modalitate faptica distincta prevazuta de aceeasi lege);

- daca s-a ascuns si ce masuri a intreprins pentru sustragerea de la raspundere;

- daca a reparat autovehiculul si in ce conditii - stiut fiind ca si fapta de a repara fara autorizatie autovehiculele avand urme de accident constituie infractiune distincta (prevazuta de art.85 C.R.);

- de precizat ca pentru existenta infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintare, nu are relevanta cine se face vinovat de producerea evenimentului rutier si nici faptul ca victima a refuzat acordarea ingrijirilor medicale, conducatorul auto avand obligatia de a nu pleca de la fata locului sub sanctiunea prevazuta de art.81 din O.U.G. nr.195/2002 (Noul C.R.). In cazul ca, pe langa parasirea locului accidentului, se constata ca autorul a mai comis si alte fapte penale, se vor aplica regulile concursului de infractiuni.

b) Dupa efectuarea cercetarii la fata locului si identificarea autorului, inclusiv prin mijloacele muncii speciale de politie, se va trece la anchetarea faptelor care include:

- identificarea si ascultarea in detaliu a martorilor, victimelor si faptuitorilor. In privinta faptuitorilor se va insista asupra imprejurarilor si motivelor pentru care au parasit locul accidentului;

- prezentari pentru recunoastere de persoane, vehicule, alte bunuri;

- perchezitii pentru identificarea vehiculelor sau persoanelor ascunse; - dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice si medico-legale;

- efectuarea expertizei tehnice auto vizand clarificarea unor imprejurari legate de mecanismul accidentului, starea tehnica a vehiculelor implicate si posibilitatile de evitare de catre faptuitor sau victima in raport cu normele rutiere ce trebuiau respectate in acel segment de drum;

- reconstituirea, avand ca scop verificarea unor imprejurari referitoare la posibilitatea producerii sau perceperii faptelor intr-un anumit fel;

- extinderea cercetarilor cu privire la alte fapte, de regula cele de la care a vrut sa se sustraga faptuitorul cand a parasit locul accidenpului (furt, conducerea unui autovehicul cu numar fals, abuz in serviciu prin folosirea fara drept a vehiculului etc.) si cu privire la alti faptuitori care au participat in vreun fel la activitatea infractionala.


PARTICULARITATILE CERCETARII CONDUCERII FARA PERMIS


a) In cazul conducerii fara permis si a derivatelor sale (prevazute de art.78 C.R. - conducerea cu permisul necorespunzator si incredintarea), activitatea infractionala poate sa constea in:

- conducerea pe drumurile publice a unui vehicul (autoturism, camion, autobuz, tramvai, motocicleta etc.) de catre o persoana care nu poseda permis de conducere sau care are permis necorespunzator categoriei din care face parte vehiculul ori are permisul retras, anulat sau suspendat;

- incredintarea unui vehicul sau tramvai spre a fi condus pe drumurile publice unei persoane ce nu are dreptul de a conduce (fara permis, cu permis necorespunzator sau retras, anulat, suspendat), bolnave psihic ori aflate sub influenta drogului;

- vehiculul implicat (condus fara drept) poate fi autoturism, tramvai, autobuz, de transport special, orice vehicul pentru care se cere permis corespunzator (conform art.53 din Regulamentul de aplicare al Noului C.R.);

- referitor la faptuitor, trebuie stabilita relatia dintre ei in cazul incredintarii si faptul ca in momentul incredintarii vehiculului spre a fi condus pe drumurile publice cel care a incredintat cunostea ca cel caruia i s-a incredintat nu poseda permis valabil, era bolnav psihic sau se afla sub influenta drogului.

b) In privinta activitatilor de intreprins pentru administrarea probelor, de mare importanta este constatarea in flagrant a faptului conducerii pe drum public a vehiculului intr-una din situatiile mentionate (fara permis, cu permis necorespunzator sau retras, anulat, suspendat).

In continuare, se trece la efectuarea de verificari in evidentele oficiale daca persoana in cauza poseda permis de conducere, categoria si daca la data conducerii figureaza retras, anulat sau suspendat. De precizat ca potrivit art.70 din Regulamentul de aplicare a Noului Cod Rutier, Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei (cu structurile sale teritoriale) este autoritatea specializata in tinerea evidentelor privitoare la operatiunile cu premisele de conducere ale persoanelor.

De asemenea, cu ocazia cercetarilor trebuie stabilita prin expertiza medico-legala psihiatrica sau constatare medico-legala toxicologica daca persoana careia i s-a incredintat conducerea vehiculului este bolnava psihic ori se afla sub influenta drogului.

In rest, sunt valabile celelalte activitati generale de intreprins pentru administrarea probelor: identificarea si ascultarea martorilor, invinuitilor (inculpatilor), prezentari pentru recunoastere, imobilizarea vehiculului etc.

De mentionat ca atunci cand o persoana este depistata conducand un vehicul in aceasta situatie (fara permis, sub influenta drogului etc.) pe langa faptul ca i se intocmeste proces-verbal de constatare, va fi oprita sa continue conducerea vehiculului, luandu-se masuri legale in consecinta pentru stoparea pericolului ce-l reprezinta o asemenea conducere.


PARTICULARTIATILE CERCETARII CONDUCERII UNUI VEHICUL NEINMATRICULAT SAU CU NUMAR FALS DE INMATRICULARE


a) In cazul acestor infractiuni prevazute de art.77 C.R., activitatea ilicita poate sa constea in:

punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile  publice a unui autovehicul sau a unei remorci neinmatriculate ori a unui tramvai neinregistrat;

punerea in circulatie, conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci cu numar fals de inmatriculare;

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul al carui certificat de inmatriculare a fost retinut pentru defectiuni grave la sistemul de directie ori de franare si ale carui placute cu numarul de inmatriculare au fost retrase, sau care, potrivit legislatiei in vigoare (Regulamentul de aplicare al C.R.) nu are dreptul de a circula in Romania.

Referitor la vehicul (remorca) in cauza (inclusiv tramvai supus inregistrarii) trebuie stabilit al cui este si cine-l are in paza (proprietar, detinator, utilizator, paznic), numarul real (initial), motivele radierii sau ale retinerii certificatului de inmatriculare sau a placutelor cu numarul de inmatriculare, precum si a conditiilor legale neindeplinite pentru a fi apt sa circule in Romania spre a se aprecia corect asupra imprejurarilor faptelor si vinovatiilor.

Perioada de timp cat a circulat sau de cand a intrat in tara, de asemenea intereseaza ancheta pentru a se corobora cu data inmatricularii, radierii, retragerii sau retinerii actelor, inclusiv pentru a se vedea daca nu este un vehicul furat (din tara sau strainatate).

b) Si activitatile de intreprins pentru administrarea probelor sunt cele general valabile in cazul infractiunilor rutiere, cu unele particularitati determinate de specificul acestui gen de fapte.

Pe langa constatarea infractiunii flagrante (de regula cu ocazia controlului traficului rutier), una din cele mai importante activitati este verificarea si ridicarea de inscrisuri (acte si documente oficiale tinute de organele competente: Politie, Vama, R.A.R., Service-uri etc.). Principalele inscrisuri ce trebuie avute in vedere sunt:

- actele de inmatriculare, tinute tot de D.G.E.I.P.;

- inscrisuri din care sa reiasa data radierii, motivul, numerele anterioare; - acte privind proprietarul, detinatorul, utilizatorul vehiculului;

- verificari la Politie, inclusiv la Interpol, daca autovehiculul figureaza in evidenta celor furate sau date in urmarire interna si internationala;

- atributiunile de serviciu (fisa postului) ale persoanei care a dispus sau incuviintat punerea in circulatie pe drumurile publice a autovehiculului, remorcii sau tramvaiului neinmatriculat ori neinregistrat;

- inspectia/starea tehnica a vehiculelor implicate;

- certificate/documente de inmatriculare emise in strainatate, traduceri;

- date privind omologarea vehiculului, cartea de identitate, certificatul de autenticitate emise de Registrul Auto Roman.

De mare importanta pentru ancheta sunt si expertizele criminalistice si tehnice pentru constatarea falsului, atat in documente, cat si in cazul radierii seriei pentru inducerea in eroare a autoritatilor.

Celelalte activitati (identificarea si ascultarea martorilor, invinuitilor/ inculpatilor, prezentari pentru recunoastere, perchezitii etc.) nu comporta precizari suplimentare, decat ca daca faptele sunt comise in contextul crimei organizate privind traficul cu masini furate, cercetarile vor fi extinse si sub acest aspect, colaborandu-se pe aceasta linie si cu organismele internationale.


PARTICULARITATILE CERCETARII CONDUCERII SUB INFLUENTA ALCOOLULUI SAU A DROGULUI


a) Si in cazul infractiunilor de conducere sub influenta alcoolului (drogului) si derivatelor - prevazute in art.79 din C.R., problemele generale pe care trebuie sa le clarifice ancheta in cazul faptelor penale la regimul circulatiei sunt valabile, cu unele particularitati date de specificul cauzelor de acest gen:

Activitatea infractionala consta in:

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica mai mare de 0,80 grame/litru alcool pur in sange ori o concentratie ce depaseste 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat;

conducerea sub influenta unor produse sau substante stupefiante ori medicamente cu efect similar;

refuzul, impotrivirea, sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori influentei drogului sau testarii aerului expirat;

consumul de alcool, de produse sau substante stupefiante ori medicamente cu efect similar de catre persoana care a comis un accident de circulatie soldat cu morti si/sau raniti, dupa comiterea acestuia si pana la testarea alcoolului in aerul expirat sau recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei (cu exceptia situatiei exceptionale ca medicamentul a fost administrat de personal medical autorizat, impus de starea sanatatii conducatorului auto);

autovehiculul (tramvaiul) condus si daca acesta era destinat transportului public de persoane sau de substante  periculoase, caz in care suntem in prezenta unei forme agravate;

faptuitorul, daca este profesionist, daca conducea un mijloc de transport in comun sau transporta substante periculoase si starea in care se afla la momentul conducerii - sub influenta alcoolului, drogului, oboselii, a unei boli.

De precizat ca faptuitorul, supus testarii pentru stabilirea concentratiei de alcool in aerul expirat poate cere sa i se recolteze probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.

daca faptele sunt comise in concurs cu alte infractiuni (conducere fara permis, furt, accident de circulatie etc.) vor trebui clarificate si imprejurarile acestora, inclusiv cauzele, conditiile si imprejurarile ce le-au generat sau favorizat.

b) In privinta activitatilor de intreprins pentru administrarea probelor, facem urmatoarele precizari:

in cadrul constatarii infractiunii flagrante (cu ocazia controlului traficului) trebuie luata masura conducerii soferului la o unitate sanitara pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, concomitent cu interzicerea continuarii conducerii sub influenta alcoolului sau drogului a autovehiculului. De altfel, in asemenea situatii, legea rutiera (art.252 din Regulamentul de aplicare a C.R.) permite imobilizarea autovehiculului cu mijloacele tehnice adecvate (pe cheltuiala delicventului);

imediat dupa constatarea faptelor se dispune expertiza starii de intoxicatie alcoolica. Concentratia de alcool in sange a conducatorului auto se face de catre I.M.L. (serviciile medico-legale teritoriale), iar daca aceasta (alcoolemia) este mai mare de 0,80‰ suntem in prezenta unei infractiuni (daca este mai mica de 0,80‰ este contraventie, sanctionata tot de O.U.G. nr.195/2002);

la fel si starea de influenta a drogului sau a medicamentelor cu efecte similare se constata tot pe cale medico-legala de catre personalul specializat . Deci organul de ancheta prezinta persoana in cauza (conducatorul auto) in cel mai scurt timp posibil I.M.L. pentru examinare si expertizare (si pentru recoltarea probelor biologice este indicata utilizarea I.M.L., fiind atributul exclusiv al personalului medical specializat).

Stabilirea concentratiei alcoolice in aerul expirat se face de catre Politia Rutiera cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat conform legii, dar conducatorul auto are dreptul sa ceara recoltarea de probe biologice si stabilirea alcoolemiei pe cale medico-legala, metoda stiintifica clasica mai presus de orice banuiala de subiectivitate (art.80 C.R.).

Ascultarea martorilor, a invinuitului (inculpatului) vizeaza imprejurarile concrete in care s-au petrecut faptele, motivele conducerii sub influenta alcoolului sau drogului, probele in aparare.

In functie de specificul fiecarui caz in parte mai pot fi efectuate si alte activitati de ancheta: verificari si ridicari de inscrisuri (in special acte medicale, ale autovehiculului), confruntari, prezentari pentru recunoastere, perchezitii, expertize criminalistice, extinderea cercetarilor cu privire la droguri etc.


SECTIUNEA 7 – METODICA CERCETARII FAPTELOR DE CORUPTIE


Coruptia exista ca unul din cele mai grave comportamente ale functionarilor publici incorecti care, abuzand de functiile detinute si puterea conferita de exercitiul autoritatii, isi creeaza avantaje materiale si obtin mari foloase personale nedrepte (bani, bunuri, functii, titluri, exonerarea de raspundere etc.). Recrudescenta coruptiei dupa Revolutia din '89 cu efecte negative majore asupra vietii si drepturilor oamenilor, a facut ca si legislatia in materie sa sufere mutatii considerabile atat in materia de reglementare si sanctionare, cat si de ancheta (crearea P.N.A.)

Infractiunile de coruptie, asimilate acestora sau in legatura cu coruptia, sunt reglementate astfel in art.308-312 C.pen. (luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenit, remuneratia injusta) si in Legea nr.78/2000 privind prevenirea si combaterea faptelor de coruptie (infractiuni asimilate faptelor de coruptie prevazute de art.10-13 si fapte in legatura directa cu infractiunile de coruptie, incriminate in art.17 din respectiva lege) cu completarile si modificarile ulterioare aduse prin Legea nr.161/2003 (pachetul de legi anticoruptie).

In cele ce urmeaza, vom prezenta pe scurt cele mai importante chestiuni de metodica criminalistica privind anchetarea crimelor si delictelor de coruptie, facand obligatoriu referire si la faptele asimilate sau in legatura directa cu infractiunile de coruptie.


PROBLEMELE PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE ANCHETA


a) Activitatea infractionala desfasurata. Modalitatile faptice de comitere a infractiunilor

In cazul luarii de mita (art.309 C.pen.)

s pretinderea, primirea, acceptarea, nerespingerea de catre functionarul public a banilor sau foloaselor necuvenite in scopul indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau al indeplinirii lui contrar acestor indatoriri (alin.1);

s aceleasi modalitati faptice comise de functionarii din cadrul organizatiilor internationale, membrii Adunarilor Parlamentare si Comunitatilor Europene, persoane care exercita functii judiciare in cadrul instantelor internationale sau functionarii unui stat strain (alin.2 si 3 ale art.302 C.pen.).

In cazul darii de mita (art.309 C.pen.)

promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase unui functionar public in scopul indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau indeplinirii lor contrar acestor indatoriri (alin.1);

aceleasi modalitati faptice (promisiune, oferire, dare de bani si/sau foloase) catre functionari ai unui stat strain sau organizatii publice internationale in scopul obtinerii unui folos necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale, precum si fata de membrii Adunarilor Parlamentare, Comunitatilor Europene, persoanele cu functii judiciare din cadrul instantelor internationale.

In cazul traficului de influenta (art.312)

primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni, daruri in schimbul influentei reale sau pretinse asupra unui functionar public cu scopul determinarii acestuia la o actiune conforma sau contrara indatoririlor sale de serviciu (alin.1);

promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase unei persoane care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina la o

actiune conforma sau contrara indatoririlor sale de serviciu (alin.2). 

In cazul primirii de foloase necuvenite (art.310)

- primirea de catre un functionar, indiferent de natura functiei (inclusiv strain) de bani, foloase, avantaje dupa ce a indeplinit un act in virtutea atributiunilor sale de serviciu la care era obligat conform legii.

In cazul remuneratiei injuste

C primirea, acceptarea de catre functionarul public, care in virtutea functiei avea sub supraveghere sau control o persoana juridica de drept privat de insarcinari retribuite de la asemenea persoana, inainte de a se implini 3 ani de la data pensionarii, a demisiei, destituirii sau revocarii acestuia (art.311, alin.1);

C fapta conducatorilor persoanelor juridice de drept privat de a remunera in conditiile de mai sus pe functionarul in cauza se considera complicitate din partea respectivilor conducatori (art.311 alin.2).

In cazul infractiunilor asimilate faptelor de coruptie (prevazute in art.10-13 din Legea nr.78/2000)

S subevaluarea patrimoniului unei societati comerciale (agent economic) in proces de privatizare;

S acordarea de credite sau subventii cu incalcarea legii, folosirea lor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate, neurmarirea lor conform legii;

S obtinerea sau folosirea de informatii confidentiale in interes propriu (cu scopul unor tranzactii comerciale);

S efectuarea de activitati economico-financiare incompatibile cu functia detinuta in cadrul unui agent economic;

S folosirea functiei de conducere sau autoritatii detinute de o persoana din cadrul unei formatiuni politice, sindicale, fundatii, O.N.G.

In cazul faptelor aflate in legatura directa cu infractiunile de coruptie (prevazute in art.17 din Legea nr.78/2000)

tainuirea bunurilor, favorizarea persoanelor;

asocierea in vederea comiterii unei infractiuni de coruptie;

falsul, uzul de fals in scopul ascunderii unei infractiuni de coruptie sau asimilate;

abuzul in serviciu contra interesului public comis in scopul savarsirii unei fapte de coruptie sau asimilate;

contrabanda cu bunuri provenite din fapte de coruptie sau asimilate;

evaziunea fiscala si bancruta frauduloasa;

traficul de droguri, de arme, de persoane in legatura cu infractiuni de coruptie;

spalarea banilor proveniti din acte de coruptie;

finantarea actelor teroriste in legatura cu fapte de coruptie.

In toate cazurile mentionate trebuie stabilita in concret activitatea infractionala in ce a constat aceasta , intelegerile existente intre persoanele implicate, cum a fost inmanat folosul, destinatia banilor sau bunurilor ce au constituit obiectul faptelor si derutarea organelor judiciare.

In cazul infractiunilor asimilate si a faptelor in legatura directa cu infractiunile de coruptie , activitatea ilicita este si mai complexa constand pe de-o parte in actul de coruptie pe fondul unor modalitati faptice specifice, iar pe de alta parte intre acestea din urma si faptele de coruptie exista o relatie indisolubila. De exemplu, in cazul „spalarii banilor” proveniti din luarea de mita trebuie probate ambele fapte si sa se stabileasca legatura intre acestea, ca s-a urmarit pierderea urmei acestora.

b) Faptuitorii, persoanele implicate, calitatea si contributia fiecaruia

- Calitatea de functionar public, functionar sau persoana care exercita un serviciu de interes public (art.308, 310).

- Orice persoana interesata (in cazul art.309, 312).

- Functionar public pensionat, demis, destituit, revocat (art.311 alin.1).

- Conducatorul unei persoane juridice de drept privat (art.311 alin.2).

- Functionar al unui stat strain (art.308, alin.3 lit.e).

- Daca indeplineste vreuna din cerintele prevazute in art.1 din Legea nr.78/2000.

indeplineste o functie de conducere/decizie in cadrul unui serviciu public, a unei regii autonome, societati comerciale, unitate cooperatista sau alt agent economic;

persoana cu atributiuni de control;

care acorda asistenta specializata;

care are atributiuni in legatura cu operatiuni ce antreneaza circulatia de capital, bancare, de schimb valutar, de credit, plasament in burse, asigurari, plasament mutual, ori privitor la conturi bancare sau asimilate acestora, implicate in tranzactii interne si internationale;

persoane care detin functii de conducere intr-un partid, formatiune politica, sindicala, organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;

persoane sau functionari care-si desfasoara activitatea sau au atributiuni in cadrul unei organizatii internationale, inclusiv din cadrul Comunitatilor Europene sau Adunarilor Parlamentare;

persoane care exercita functii judiciare in cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata si de Romania;

alte persoane implicate, indeosebi in cazul infractiunilor in legatura directa cu coruptia: tainuitori, favorizatori, falsificatori, contrabandisti, traficanti de droguri, arme si persoane, teroristi etc.

Referitor la persoanele implicate trebuie stabilita identitatea acestora, participatia/contributia la comiterea faptelor, atributiunile de serviciu, averea lor in vederea repararii pagubelor si confiscarii banilor sau bunurilor provenite din infractiuni.

c) Banii, bunurile, valorile, foloasele sau avantajele necuvenite care fac obiectul material al infractiunilor

Sub acest aspect intereseaza in concret provenienta acestora, caracteristicile de identificare (seria bancnotelor, natura si particularitatile individuale ale bunurilor), destinatia lor, ce s-a intamplat cu ele, posibilitatile de ridicare in vederea confiscarii.

De precizat ca potrivit legii penale, banii, valorile sau orice bunuri care au facut obiectul coruptiei se confisca iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor banesc.

Exceptie fac banii, valorile sau bunurile date sau oferite drept mita in cazul denuntarii faptelor, situatie in care acestea se restituie proprietarilor (art.312 alin.5).

d) Scopul urmarit

Este expres prevazut de lege: obtinerea pentru sine sau pentru altul de foloase sau avantaje necuvenite.

De asemenea, scopul savarsirii faptei este acela al determinarii unui functionar de a actiona conform indatoririlor sale de serviciu sau contrar acestora in sensul indeplinirii, neindeplinirii, indeplinirii necorespunzatoare sau intarzierii unui act aflat in competenta sa profesionala. Deci, nu are relevanta daca este un act legal sau nu, trebuie doar sa fie in legatura cu atributiunile de serviciu ale functionarului (persoanei care executa un serviciu public).

In cazul primirii de foloase necuvenite (prevazut de art.310) scopul darii acestora nu este a-l influenta in vreun anume mod pe functionar ci de a-l recompensa nelegal pentru acte indeplinite in virtutea functiei sale si la care era obligat conform legii.

In cazul traficului de influenta scopul expres al activitatii ilicite este determinarea functionarului de a actiona intr-un anumit mod (legal sau ilegal) respectiv sa faca, sa nu faca ori sa intarzie un act de serviciu sau sa-l faca contrar atributiunilor sale.

Scopul obtinerii unui folos necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale este expres prevazut si in cazul darii de mita unui functionar al unui stat strain (art.309 alin.2).

e) Alte imprejurari in raport cu specificul cauzei

- Urmarile (consecintele) faptelor.

Modul in care se reflecta in activitatea economico-financiara sau imaginea agentului economic sau institutiei in cauza.

Pagubele/prejudiciile provocate.

Daca pagubele (prejudiciile) cauzate depasesc valoarea de 100.000 euro sau s-a produs o perturbare deosebit de grava a activitatii unitatii in cauza, competenta de efectuare a anchetei va reveni Parchetului National Anticoruptie la nivel central, iar paguba/prejudiciul mai mic de 100.000 euro atrage competenta P.N.A. teritorial.

- Legatura (relatia) de cauzalitate intre activitatea infractionala, urmari si scopul vizat.

- Data, ora si locul desfasurarii (derularii) faptelor. Succesiunea in timp a evenimentelor, momentul incheierii actiunilor infractionale.

- Persoanele care au avut de suferit prejudicii/pagube/daune de pe urma faptelor de coruptie, asimilate sau in legatura directa cu acestea, natura si realitatea pagubelor, cuantumul acestora si posibilitatile de reparare a lor.

- Masurile care se impun pentru anularea efectelor actelor intocmite in conditiile unor fapte de coruptie, asimilate sau in legatura cu acestea, restabilirea situatiei anterioare.

f) Modul de sesizare. Existenta vreunui denunt sau cauze de nepedepsire

Daca a existat vreun denunt prealabil, modul de denuntare si data denuntului intereseaza pentru a vedea daca acesta poate constitui cauza de nepedepsire de felul celei prevazute in art.308 alin.5 si 312 alin.3 care stipuleaza:

- in cazul darii de mita, mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta inainte ca organul de urmarire penala sa fie sesizat pentru acea infractiune (art.309 alin.5);

- in cazul traficului de influenta, prin dare, oferire sau promisiune de bani, daruri ori alte foloase unei persoane cu influenta reala sau pretinsa fata de un functionar public, daca cel in cauza (ofertantul) denunta faptele inaintea sesizarii autoritatilor, aceasta chestiune constituie cauza de nepedepsire (art.312 alin.3 C.pen.);

- de asemenea, constituie cauza de nepedepsire imprejurarea ca mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita sa procedeze in acest sens (art.309 alin.4).

Deci, in legatura cu aceasta problema, trebuie vazut cu exactitate modul in care a fost facut denuntul si momentul acestuia, anterior sesizarii organelor competente.

Iar constrangerea fizica sau morala trebuie sa fie reala, efectiva de natura a-l obliga pe cel in cauza la un anume comportament, a nu putea rezista amenintarii cu un pericol pentru el sau cineva apropiat ce nu poate fi inlaturat altfel .

g) Existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor

Faptele de coruptie, asimilate sau in legatura cu acestea, se comit de regula in concurs si cu alte fapte, inclusiv din cele vizand crima organizata, in care sunt implicate si alte persoane. Ancheta trebuie sa existe cu privire la intreaga activitate infractionala si asupra tuturor faptuitorilor implicati.

h) Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, favorizat, inlesnit comiterea faptelor si masurile de prevenire ce se impun

Din analiza cauzelor, conditiilor si imprejurarilor generatoare sau favorizatoare reiese ca in principal acestea se grupeaza in jurul crizei morale si materiale pe care o traverseaza societatea de tranzitie, pe fondul incorectitudinii si ineficientei activitatii functionarilor publici chemati sa vegheze la respectarea si aplicarea legalitatii, ei transformand functia publica in sursa personala de inavutire si parvenire.



ACTIVITATI DE INTREPRINS PENTRU ADMINISTRAREA PROBELOR


In general, activitatile de intreprins pentru administrarea probelor vizeaza documentarea temeinica a faptelor de coruptie, asimilate sau in legatura cu acestea pentru stabilirea in concret a actiunilor infractionale, tuturor persoanelor implicate, vinovatiei acestora in vederea tragerii lor la raspundere si luarii masurilor de prevenire pentru viitor.

Inainte de a trece la prezentarea activitatilor de ancheta ce se impun, precizam ca potrivit dispozitiilor legale in materie, competenta de constatare si cercetare a coruptiei penale revine obligatoriu procurorului, dar conform art.213 C.pr.pen. organele judiciare de cercetare penala sunt obligate sa efectueze actele de urmarire penala ce nu sufera amanare, urmand ca ulterior, de urgenta, lucrarile efectuate impreuna cu intreg materialul probator sa fie inaintate procurorului

a) Constatarea infractiunii flagrante

Atunci cand exista date si informatii referitoare la comiterea vreunui act de coruptie de felul celor mentionate, inclusiv un denunt, constatarea in flagrant a faptelor se impune cu stringenta pentru documentarea cazului si tragerea la raspundere a celor vinovati.

Pentru realizarea obiectivelor vizate si reusita actiunii se impune o minutioasa pregatire prealabila in raport cu specificul cauzei, pregatire care in principiu presupune:

- cunoasterea cat mai multor date despre cele ce urmeaza a se intampla, inclusiv cu privire la persoanele in cauza (mituitor, functionar incorect, persoane de legatura etc.) si relatiile dintre ele;

- stabilirea sumelor de bani, a bunurilor, valorilor si foloaselor (avantajelor) ce fac obiectul infractiunii, cu descrierea amanuntita a caracteristicilor acestora;

- determinarea motivului si scopului pentru care s-a pretins, primit, convenit, negociat actul de coruptie (darea/luarea de mita, traficul de influenta, inclusiv cu element de extraneitate - implicare functionari straini sau organisme internationale);

- precizarea locului unde urmeaza a se inmana folosul si a imprejurimilor acestuia, sub aspectul amplasamentului acestuia, intrari-iesiri, prezentei unor persoane acolo;

- identificarea altor persoane care au mai procedat in acelasi fel si/sau a celor care mai cunosc despre cele intamplate;

- determinarea actelor si documentelor intocmite in conditiile coruptiei si masurilor fata de acestea;

- stabilirea momentului interventiei care in principiu trebuie sa coincida cu cel al inmanarii folosului;

- constituirea echipei de actiune, dotarea corespunzatoare, instruirea si precizarea sarcinilor fiecaruia;

- asigurarea tehnico-logistica cu mijloace de deplasare, comunicare, transmisiune, inregistrare, fixare a rezultatelor;

- incunostintarea procurorului (daca nu s-a facut inca) pentru preluarea de catre acesta a operatiunilor;

- in cazul unui denunt, intocmirea unui proces-verbal in care se consemneaza sumele de bani cu seria bancnotelor sau caracteristicile bunurilor ce fac obiectul coruptiei. De precizat ca nu se mai recomanda capcanarea (marcarea) banilor (tratarea chimica a bancnotelor) deoarece acestia vor trebui scosi din uz si nici o unitate bancara (sau C.E.C.) nu e dispusa sa renunte la o suma de bani (mai ales daca aceasta este consistenta). Se poate aplica substanta respectiva pe plic, dar cel mai indicata este inserierea prealabila a bancnotelor. Pentru dolari, euro sau alte mijloace de plata straine este indicat sa se mentioneze si anul de emitere si banca emitenta, pentru o cat mai buna individualizare.

Referitor la modul de actiune, in cadrul constatarii in flagrant a faptelor, trebuie respectate regulile generale de tactica criminalistica, respectiv interventia prompta, ferma, hotarata in momentul inmanarii folosului, controlul corporal al celor implicati si deposedarea lor de orice obiecte periculoase sau corp delict, perchezitionarea birourilor, incaperilor, anexelor si vehiculelor, ridicarea tuturor actelor, banilor, bunurilor care fac obiectul coruptiei, fotografierea (filmarea) acestora, retinerea faptuitorilor, ascultarea lor, a martorilor etc.

Toate activitatile si operatiunile intreprinse in prezenta martorilor asistenti, se consemneaza textual in procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante (atributul si responsabilitatea procurorului, fara insa a neglija sau minimaliza contributia lucratorilor M.A.I. la aceasta activitate).

b) Ascultarea denuntatorului

In cazul ca in cauza exista un denunt, trebuie procedat la ascultarea de indata a persoanei care l-a facut (denuntatorul), amanuntit, cu privire la toate imprejurarile cazului precum:

- modul cum a survenit intelegerea, relatiile cu functionarul in cauza;

- banii, bunurile, valorile, foloasele, serviciile, avantajele pretinse, primite, negociate, cu precizarea caracteristicilor lor de identificare;

- motivul, scopul si interesul pentru care s-a pretins, convenit sau stabilit actul de coruptie;

- locul exact unde s-a hotarat inmanarea folosului si imprejurimile acestuia, cu toate datele de identificare si individualizare;

- daca mai sunt si alte persoane care au procedat la fel, cine mai cunoaste despre cele intamplate si cine mai este implicat (destinatia banilor, lantul infractional);

- in cazul traficului de influenta, in ce consta adevarata sau pretinsa influenta fata de functionarul public determinat la un anumit comportament vizavi de atributiunile sale de serviciu.

De subliniat ca, potrivit art.23 din Legea nr.78/2000, persoanele cu atributiuni de control au obligatia ferma de a sesiza organele judiciare atunci cand constata fapte ce pot atrage raspunderea penala potrivit legii de prevenire si combatere a coruptiei. Aceeasi obligatie de incunostintare a organelor abilitate revine si persoanelor cu functii de raspundere, precum si oricaror persoane care in virtutea sarcinilor de serviciu iau cunostinta de fapte de coruptie, in legatura cu operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de plasament bancar, schimb valutar, credit, burse, asigurari, fonduri mutuale etc. ori presupun ca banii sau valorile manipulate provin din spalarea banilor, coruptie sau in legatura cu acestea.

c) Efectuarea de perchezitii. Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri

In raport cu specificul cauzei se vor efectua perchezitii domiciliare la locul de munca (sediul) unde persoanele implicate isi desfasoara activitatea curenta, urmarindu-se identificarea bunurilor, inscrisurilor si valorilor ce fac obiectul material al infractiunilor si servesc la dovedirea faptelor. Intereseaza in mod deosebit banii, bunurile, valorile date faptuitorului sau dobandite prin acte de coruptie care, potrivit legii sunt supuse confiscarii.

De asemenea, trebuie avute in vedere actele privind atributiunile si sarcinile de serviciu ale functionarilor implicati, calitatea si postura acestora, responsabilitatile (fisa postului), precum si toate inscrisurile sau documentele ce probeaza imprejurarile cauzei ca de exemplu acte referitoare la privatizare, vanzarea-cumpararea activelor, de licitatie, acte bancare, de creditare si subventionare, debite nerambursate, privitoare la lichidarea agentului comercial, operatiuni financiare si contabile, acte de verificare si control, sesizari ale organizatiilor europene etc.

Este de precizat ca potrivit art.27 alin.ultim din Legea nr.78/2000, procurorul poate dispune agentilor economici, inclusiv societatilor bancare comunicarea de acte sub semnatura privata, bancare, financiare, contabile, iar unitatile in cauza au obligatia expresa de a le pune la dispozitie fara a putea invoca secretul bancar sau profesional.

d) Dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice, contabile, tehnice

In functie de complexitatea si specificul fiecarui caz in parte, pot fi dispuse o serie intreaga de constatari tehnico-stiintifice si expertize care sa clarifice aspectele legate de diversele imprejurari ale cauzei.

Dintre constatarile tehnico-stiintifice si expertizele criminalistice mai des intalnite mentionam pe cele grafoscopice (grafice), avand drept obiectiv stabilirea persoanei dupa scris, dactiloscopice pentru evidentierea urmelor papilare (amprentelor) pe diverse obiecte, traseologice pentru refacerea unui act rupt sau a vocii si vorbirii in cazul existentei unor inregistrari audio-video.

De asemenea, mai pot fi efectuate in raport cu specificul cauzei si expertize medico-legale (indeosebi psihiatrice), tehnice, vizand diverse aspecte de ordin tehnic (calculatorul, autoturismul) si mai ales contabile vizand modul de derulare a unor operatiuni economice.

Prin expertizele contabile pot fi stabilite modalitatile de comitere a faptelor, circulatia documentelor contabile, prejudiciile cauzate, cuantumul acestora, in patrimoniul cui se localizeaza, legatura de cauzalitate intre actiunea ilicita si paguba constatata, licitatii trucate, credite si subventii ilegale, deturnari de fonduri etc.

Gama constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor este extrem de larga, in functie de urmele si mijloacele materiale de proba ridicate in cauza, inclusiv cele asigurate si conservate de organele de control cu prilejul constatarilor facute (obligatie expres stipulata in art.23 alin.2 din Legea nr.78/2000).

e) Identificarea si ascultarea martorilor

In astfel de cauze, martorii pot fi selectati din randul persoanelor care intr-un fel sau altul au avut contact cu cele intamplate, cunoscand imprejurari concrete ale faptelor savarsite. Deci, ei pot fi identificati din randul colegilor de serviciu ai persoanelor implicate, partenerii de afaceri, factorii de raspundere din unitatile de care apartin faptuitorii (daca nu sunt si ei invinuiti), persoanele cu care au avut de-a face inainte sau dupa comiterea faptelor, rudele sau cunostintele victimelor etc.

Toti martorii identificati in cauza, vor fi ascultati amanuntit cu privire la activitatea infractionala, persoanele implicate, relatiile acestora, bunurile si valorile ce fac obiectul material al infractiunilor si orice imprejurari care sa serveasca la probarea faptelor.

f) Ascultarea invinuitilor (inculpatilor)

Se face cu respectarea dispozitiilor legale si regulilor tactice criminalistice privind aceasta activitate, asigurandu-se drepturile si garantiile procesuale ale acestora. In functie de „personalitatea” fiecarui invinuit (inculpat) vor fi alese procedeele tactice adecvate, de regula ascultarea in ascultarea sistematica, folosirea probelor de vinovatie sau ascultarea unui invinuit (inculpat) despre faptele celorlalti coparticipanti. Cele declarate de faptuitori trebuie verificate de indata spre a fi apreciate ca probe in aparare sau respinse ca nefondate.


g) Luarea masurilor asiguratorii

Este o obligatie legala a anchetatorului, decurgand din prevederile art.20 din Legea nr.78/2000 si art.22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 (privind infiintarea P.N.A.).

Modul concret de aducere la indeplinire a acestor masuri urmeaza regulile si procedeele tactice criminalistice, general valabile situatiilor de acest gen, cu mentiunea ca bunurile si valorile indisponibilizate trebuie urgent predate institutiilor abilitate (C.E.C., banci, unitati de specialitate) in conformitate cu prevederile art.165 C.pr.pen.

h) Alte activitati de ancheta in raport cu specificul cauzei

Pentru documentarea temeinica a unei cauze de coruptie, in afara celor anterior prezentate mai pot fi efectuate si alte activitati de ancheta, dintre care enumeram exemplificativ:

- ascultarea persoanelor vatamate (daca exista victime fizice sau pagubasi ca urmare a unor fapte de acest fel);

- efectuarea de prezentari pentru recunoastere de persoane sau bunuri, atunci cand este posibila identificarea acestora cu ajutorul persoanelor care le-au vazut anterior si au retinut in memorie semnalmentele sau caracteristicile lor individuale;

- confruntarea de persoane atunci cand exista contraziceri referitoare la aspecte esentiale ale cauzei ce pot fi clarificate prin aceasta activitate;

- reconstituirea unor imprejurari ale cauzei, mai putin intrebuintata dar recomandabila atunci cand e necesar a se lamuri anumite aspecte, ca de pilda posibilitatea unui martor de a vedea obiectul inmanat sau abilitatea faptuitorului de a falsifica un document cu multe elemente de siguranta (card);

- aplicarea unor metode „moderne” de lucru, specifice anchetei antidrog sau vizand crima organizata ca:

punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a celor asimilate acestora;

supravegherea, interceptarea si ascultarea telefoanelor;

folosirea de investigatori sub acoperir e etc.





















A se vedea dr.Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNILOR, vol.I, Editura Paralela 45, Pitesti, pag.13-50

JANDARMERIA ROMANA - SECTIA DE JANDARMI, pag.169-170

Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }