QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Achizitiile publice in uniunea europeana








ACHIZITIILE PUBLICE IN UNIUNEA EUROPEANA

1. Prezentare generala

Legislatia comunitara in acest domeniu  are ca scop deschiderea spre concurenta a procedurilor de acordare[1] a contractelor publice pentru toate intreprinderile situate in Comunitate. De exemplu, discriminarea in acordarea contractelor de furnizare de marfuri se opune liberei circulatii a marfurilor si constituie o masura cu efect echivalent cu cel al restrictiilor cantitative.

In primul rand, trebuie facuta distinctie intre contractele publice de furnizare de marfuri, cele de furnizare de servicii si cele de lucrari. Apoi, exista si diferenta explicabila din punct de vedere istoric dintre, pe de o parte, sectoarele de apa, energie, transporturi si telecomunicatii[2] si toate celelalte domenii, pe de alta parte.




Contractele publice de furnizare de marfuri au fost reglementate prin trei directive consolidate si amendate ulterior intr-una singura, intrata in vigoare la 14 iunie 1994[3]. Directiva priveste acordarea contractelor de acest tip si nu executia acestora care ramane in continuare sub incidenta dreptului national. Mai mult, ea se refera doar la contractele importante, mai precis la contractele a caror valoare depaseste suma de 130.000 Euro, in cazul in care este implicat statul, sau de 200.000 Euro, in restul cazurilor. Directiva solicita publicarea intentiei autoritatii publice de a acorda contractul printr-un anunt in Jurnalul Oficial al Comunitatii. De asemenea, se solicita evitarea discriminarilor, recomandandu-se utilizarea normelor comunitare (AFNOR, Din), mai degraba decat a celor nationale.

Contractele de lucrari publice sunt reglementate de doua directive din 1990[4] care au fost modificate in 1993[5], la 1 iulie 1993 intrand in vigoare versiunea codificata a acestora[6]. Directiva se aplica si lucrarilor desfasurate in concesiune de catre o persoana privata care este totusi controlata de autoritatile publice.

Aceasta directiva se aplica, de asemenea, numai contractelor de lucrari publice importante: contractele a caror valoare este mai mare de 5 milioane Euro.

Directiva cu privire la contractele de servicii publice[7] a intrat in vigoare la 1 iulie 1993. Trebuie facuta distinctie intre serviciile prioritare – carora li se aplica toate cerintele – si serviciile neprioritare, precum serviciile de formare culturala, care sunt acoperite numai de un sistem de supraveghere. Directiva se aplica contractelor a caror valoare este de cel putin 200.000 Euro.

Este prevazuta posibilitatea de apel cu privire la acordarea de catre autoritatile publice a contractelor de furnizare de marfuri, lucrari sau servicii[8].

Apa, energia, transporturile si telecomunicatiile au fost considerate intotdeauna ca formand un sector separat, pentru care trebuie aplicate reguli diferite, explicandu-se astfel excluderea lor din prima serie de directive.

Pentru furnizarea de marfuri si pentru lucrari exista o singura directiva[9] care prevede diferitele praguri de aplicabilitate: in sectorul de telecomunicatii, pragul pentru furnizarea de marfuri este de 600.000 Euro, iar in celelalte sectoare este de 300.000 Euro; pragul pentru lucrari este de 5 milioane Euro; pragul pentru furnizarea de servicii este de 400.000 Euro, cu exceptia sectorului de telecomunicatii in care este de 600.000 Euro. In general, in aceste asa-numite „sectoare excluse” regulile sunt mai putin stricte: nu este obligatorie publicarea fiecarui contract, pot fi grupate si exista mai multe posibilitati: licitatia deschisa, contracte restrictionate si negociate.

Trebuie sa mentionam faptul ca Statele Unite au protestat impotriva legislatiei comunitare, considerand-o discriminatorie si contrara regulilor GATT. Disputa a fost solutionata printr-un acord sub forma de memorandum de intelegere incheiat intre Comunitatea Economica Europeana si Statele Unite ale Americii cu privire la achizitiile publice[10]. In consecinta, Consiliul a adoptat o decizie asupra extinderii anumitor beneficii cu privire la Statele Unite[11].

La sfarsitul anului 1993, toate statele membre au transpus in dreptul national directivele cu privire la furnizarea de marfuri si lucrari; transpunerea prevederilor asupra serviciilor a ramas in urma, insa in ceea ce priveste „sectoarele excluse” majoritatea statelor membre au reusit sa-si adapteze regulile de drept national.

In 1987, Comisia a infiintat un Comitet Consultativ asupra deschiderii achizitiilor publice[12], in prezent existand instrumentele necesare acestui demers, iar problema devenind una de implementare.

In 2001, Comisia a publicat o Comunicare interpretativa asupra dreptului comunitar aplicabil achizitiilor publice si asupra posibilitatilor de integrare a aspectelor sociale in achizitiile publice[13]. Mai exista si o comunicare similara referitoare la integrarea aspectelor de mediu[14].

Trebuie mentionata si directiva asupra utilizarii formatului standard de publicare a anunturilor de contracte publice[15], precum si Comunicarea interpretativa a Comisiei asupra concesionarii contractelor publice conform dreptului comunitar[16].

2. Achizitiile publice in discutia Parlamentului European

Comisia Europeana a prezentat proiectul unei directive privind uniformizarea, respectiv armonizarea procedurilor de adjudecare a contractelor publice pentru servicii si lucrari.

Directiva propusa a capatat numele de 'Pachet Legislativ', pentru ca simplifica, restructureaza si clarifica cele trei directive separate, inca in vigoare, in aceste  domenii, pe care le reuneste intr-un singur 'pachet'. Concomitent, introduce noi elemente importante cum sunt: sistemele de achizitii electronice; procedura gandita pentru contracte deosebit de complexe - denumita 'dialog concurential'; prevederi mai severe in legatura cu conditiile de adjudecare si cu trierea prealabila a ofertantilor.[17]

Din sfera de aplicare a noii directive au fost scoase contractele privind energia, transporturile si lucrarile hidraulice, pentru care se elaboreaza o directiva separata.

Federatia Industriei Europene a Constructiilor – FIEC - a facut unele amendamente acestei directive, amendamente care au imbunatatit efectiv directiva. Astfel:

- A fost respinsa prevederea care obliga impartirea unei investitii in faza de 'proiectare' si cea de 'executie', contractate separat.

Aceasta separare ar fi exclus practic orice contract de 'proiectare plus executie' folosit acum pe scara larga la investitii importante ca: lucrarile ingineresti de infrastructura, complexele scolare, spitalicesti etc.

- A introdus aplicarea stricta a principiului pastrarii confidentialitatii despre ofertele depuse si solutiile propuse, atat timp cat dureaza procedura de adjudecare, cat si dupa atribuirea contractului.

Antreprenorii vor fi incurajati sa vina cu idei inovatoare, dat fiind ca li se asigura protejarea drepturilor de autor pentru contributia intelectuala adusa la proiect.

- Se permite antreprizelor sa depuna oferta in numele unui grup de operatori economici care, individual, nu indeplinesc toate cerintele impuse de autoritatea contractanta, dar in grup se completeaza, fiind permisa insumarea lor.




Astfel, vor fi avantajate in mod deodebit IMM-urile.

- Autoritatea contractanta este acum obligata sa aduca la cunostinta oricarui ofertant, daca acesta o cere, motivele pentru care s-a considerat ca oferta lui nu a satisfacut conditiile puse in specificatiile tehnice (caietul de sarcini).

Aceasta prevedere reprezinta un pas inainte pe calea transparentei in aplicarea procedurilor.

- Autoritatea contractanta este obligata sa precizeze care sunt organele oficiale de la care se pot obtine informatii sigure privind impozitarea, raspunderea pentru protejarea mediului, prevederile legii cu privire la mentinerea locurilor de munca si la securitatea in munca.

Noile prevederi introduse ca amendamente si care ridica indoieli, ar fi urmatoarele:

- Mecanismul de atestare a calificarii unei antreprize de constructii sa poata fi administrat de clienti (investitori).

- Un contract comun de executare a lucrarilor si prestare de servicii sa poata fi numit contract, fie de 'lucrari', fie de 'servicii', in functie de anumite criterii aratate in 'amendamentul' respectiv.

- Se cere ofertantilor sa numeasca de la inceput in oferta depusa, subantreprizele care vor conlucra cu antreprenorul general.

-        Se interzice cedarea in subantrepriza, respectiv subcontractarea prestarii unor servicii, inclusiv a celor intelectuale.

-        Autoritatea contractanta nu mai este obligata sa dezvaluie coeficientul de pondere acordat fiecarui criteriu de adjudecare. ;





[1] Pentru definitia “autoritatii contractante”, vezi Cazul C-44/96 Mannesmann (1998) ECR I-73

[2] Dir. 90/531 asupra procedurii de achizitii a entitatilor care opereaza in sectoarele de apa, energie, transporturi si telecomunicatii (1990) O.J. L297/1, inlocuita de Dir 93/38 (1993) O.J. L199/89; vezi Comunicarea Comisiei, conforma cu Art. 8 al acestei Dir., de publicare a listei serviciiloe considerate ca excluse de la scopul Dir. Vezi Cazul C-87/94 Commission v. Belgium (1996) ECR I-2043; (1996) 3 CMLR 671.

[3]  Dir. 93/36 (1993) O.J. L 199/1, modificata de Dir. 97/52 (1997) O.J. L328/1

[4] Dir. 71/305 (1971) O.J. L 185/5, modificata de Dir. 89/440 (1989) O.J. L210/1 si Dir. 93/4 (1993) O.J. L38/31. Vezi cazul C-323/96 Commission v. Belgium (1998) ECR I-5063

[5] Dir. 93/37 (1993) O.J. L 199/54, amendata de Dir. 97/52 (1997) O.J. L328/1

[6] Dir. 89/665 (1989) O.J. L 395/33.

[7] Dir. 92/50 cu privire la coordonarea procedurilor de acordare a contractelor de servicii publice (1992) O.J. L101/1. Vezi cazul C-440/98, RAI, (1999) E.C.R. I-8599 asupra interpretarii acestei directive

[8] Dir. 89/665 (1989) O.J. L 395/33, iar pentru sectoarele de apa, energie, transporturi si telecomunicatii Dir. 93/38 (1993) L199/89

[9] Dir. 90/531 (1990) O.J. L 297/1, inlocuita de  Dir. 93/38 (1993) O.J. L199/84, amendata in  (1998) O.J. L328/1

[10] (1993)  O.J. L125/1

[11] ibid., la 54

[12] Dec. 87/305 (1987) O.J. L152/32

[13] (2001)O.J. C 333/27

[14] (2001)O.J. C 333/12

[15] Vezi (2001) O.J. L285/1

[16] (2000) O.J. C 121/2

[17] A se vedea si Ion Balan, Revista Antreprenorul, nr. 7/2002


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat