Monocratia

Monocratia[1]

Potrivit originii cuvantului, monocratia inseamna puterea unei singure persoane. Aceasta forma de guvernamant implica, asadar, concentrarea puterii in mainile unei singure persoane. Monocratul este varful puterii, celelalte organe ale statului fiind elemente decorative sau simple servicii auxiliare. Potrivit naturii lor, formele monocratiei se clasifica in trei mari categorii:

1. monocratiile clasice;

2. monocratiile populiste si cele religioase;

3. dictaturile militare.

1. Monocratiile clasice evidentiate, ca atare, de istorie, sunt: monarhia absoluta, tirania si dictatura.

a) Monarhia absoluta are ca principii: ereditatea si subordonarea monarhului fata de lege, principiu care o deosebeste de puterea arbitrara. Pentru regi, insa, subordonarea fata de lege, se realizeaza prin propria vointa, fara a exista vreo forma de constrangere statala. Din acest motiv, monarhia absoluta se poate transforma in despotism, adica intr-un exercitiu al puterii total subordonat vointei si capriciilor despotului.

b) Tirania sau despotismul are ca nota specifica arbitrariul, adica nerespectarea nici unei reguli, in ceea ce priveste:

instaurarea puterii (se utilizeaza orice mijloace),

transmiterea ei (desemnarea succesorului se face dupa bunul plac al tiranului),

exercitiul puterii (tiranul exercita puterea in mod discretionar).

c) Dictatura este, de regula, un remediu pentru situatiile de criza, cand puterea trebuie sa faca fata unor dificultati exceptionale si este cunoscuta inca din antichitate. Dictatura consta in concentrarea puterii concomitent cu suspendarea exercitiului unor drepturi si libertati cetatenesti, sub motivul realizarii eficacitatii in rezolvarea unor situatii de pericol, de criza. Subliniem ca, ea nu este conceputa ca o forma de guvernare in sine, ci ca o metoda de gestiune a situatiilor de criza, bazata pe eficacitatea conducerii prin comanda unica. Dupa depasirea crizei, mai devreme sau mai tarziu, dictatura inceteaza.

Dictatura poate fi prevazuta prin Constitutie, chiar daca nu i se da o asemenea titulatura, ci se invoca 'starea de asediu', 'starea de necesitate', 'starea de urgenta' sau 'starea de razboi'. Rezulta ca, dictatura este justificata de imprejurari exceptionale care impun sacrificarea libertatii, caracteristica starii normale sub imperiul necesitatii. Mai precis, daca in conditii normale problemele vietii sociale pot fi si trebuie solutionate cu respectarea libertatilor individuale, in situatiile de criza, de amenintare sau de disfunctie grava a sistemului social, cea mai potrivita metoda de salvare a statului este cea care asigura luarea cu eficacitate maxima a masurilor adecvate. Asa se ajunge la un sistem de guvernare care concentreaza puterea si reduce drepturile cetatenesti la minimul necesar .

Daca dictatura, ca forma de organizare a puterii, asigura eficacitatea actului de conducere, gradul de adecvare a deciziilor si deci rezultatele obtinute de o asemenea conducere depind, in mare masura, de personalitatea dictatorului. Trebuie sa atragem atentia ca, uneori, sub masca dictaturii se ascunde o adevarata tiranie.

2. Monocratia populista si cea religioasa semnifica acea forma de guvernamant in care, pe baza unui exclusivism ideologic agresiv si dogmatic, asumat de un partid unic, atotputernic sau de o organizatie religioasa fundamentalista, puterea totalitara se realizeaza intr-un climat de adulare, real sau regizat, de catre masele intoxicate printr-un dogmatism laic sau religios impins la extrem.

Intre trasaturile monocratiilor populiste sau religioase distingem:

exclusivismul ideologic cu grave accente extremiste si intoleranta;

concentrarea si personificarea puterii;

obstinatia pentru permanentizarea puterii;

unicitatea  adevaratului organ de guvernare (de regula o organizatie politica sau religioasa unica, cu un lider unic);

suportul popular real, realizat prin manipularea maselor sau suportul popular regizat, impus prin teroare;

omnipotenta  guvernantilor in toate domeniile vietii sociale si chiar ale vietii personale, intime.

3. Dictatura militara

Dictatura militara se deosebeste de celelalte dictaturi, prin faptul ca se instituie prin lovitura de stat realizata de conducerea armatei, de regula, prin utilizarea fortei armate. Ca orice dictatura, si dictatura militara apare in situatii de criza.

Dictatura militara, din punct de vedere politic, poate fi

reactionara (conservatoare);

revolutionara (reformista).

Eticheta sub care se prezinta este de multe ori inselatoare, ascunzand adevaratul scop, si anume, realizarea intereselor unor grupuri oligarhice sau ambitiilor unei persoane. Si dictatura militara, ca orice dictatura trebuie sa cedeze, la un moment dat, locul unei guvernari civile.