Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Brancoveanu si a Contacuzinilor - Dimitrie Cantemir

Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Brancoveanu si a Contacuzinilor[1] - Dimitrie Cantemir

Intre hartiile tarului Petru I s-a descoperit, in manuscris, o lucrare anonima alcatuita din trei diviziuni, cu 64 de puncte sau scurte paragrafe, avand urmatoarele titluri:

Uimitoarele revolutii ale dreptei razbunari a lui Dumnezeu asupra familiei Brancoveanu si a Cantacuzinilor, vestiti in Valahia

Ponturi de invinuiri impotriva lui Brancoveanu (domn al Munteniei intre 1688-1714) trimise de Cantacuzini la Poarta Otomana

Soarta nefericita a domniei preanefericitului Stefan Cantacuzino (1714-1716) si jalnicul sfarsit al Cantacuzinilor

Versiunea romana a Uimitoarelor revolutii s-a facut, dupa varianta greceasca, de catre boierul Vasile Varvav din Popeni, Dorohoi, in anul 1811. Traducerea a fost tiparita de Mihail Kogalniceanu, abia in anul 1845, in tomul II al Arhivei Romanesti. Recent s-a descoperit si biografia in franceza a lui Cantemir, alcatuita de fiul sau Antioh, precum si versiunile lor anterioare, in latina, redactate de chiar savant.

In Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Brancoveanu si a Cantacuzinilor istoricul are ocazia sa evoce destinul tragic a doua dintre cele mai importante familii boieresti din Tarile Romane extracarpatice. Brancovenii si Cantacuzinii au fost nu numai cele mai bogate si cele mai invatate familii din secolul al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea, ci si cele mai abile in raporturile lor cu Poarta Otomana si cu imperiile vecine. Tentativele lor de a submina influenta Portii Otomane in Tarile Romane extracarpatice si de a-si gasi alti protectori straini sunt sanctionate cu brutalitate de sultan, care comanda o moartea exemplara lui Constantin Brancoveanu si familiei sale, in data 15 august 1714. In anul 1716 sunt eliminati si cei care uneltisera impotriva fostului domn, Stolnicul C. Cantacuzino si feciorul lui, domnitorul Stefan Cantacuzino.

In sinteza sa, Dimitrie Cantemir reia unele dintre evenimentele consemnate in Istoria ieroglifica si apeleaza la aceleasi mijloace artistice. Atribuie eroilor sai trasaturi animaliere: stolnicul C. Cantacuzino este o vulpe batrana care nascoceste zi de zi noi viclesuguri si sfatuieste cu prefacuta smerenie pe Brancoveanu. Cand urca pe tron, fiul sau, asemenea unui crocodil, "cu un ochi se prefacea ca ii pare rau si plange nenorocirea lui Brancoveanu, iar cu celalalt se bucura si se veselea pentru implinirea dorintei lui".

Memorialistul apeleaza la sentintele preferate: domnul Munteniei "sapand groapa altuia, si-a pregatit sie-si capcana" iar "gura care graieste minciuni ucide sufletul". El invoca adesea justitia divina, cea care a permis ruinarea casei lui Brancoveanu: "O, inima vicleani, o, dreptate dumnezeiasca! O, soarta nestiuta si de nepatruns harazita de Dumnezeu!". Cronicarul reia parabole talcuitoare pentru a explica faptele si gesturile unor personaje. Pentru a uzurpa puterea domneasca, dusmanii lui Brancoveanu ii cultiva ingamfarea si mandria pe care el "le inghite cu gatlejul deschis ca pe o undita aruncata la pesti, ascunsa intr-o farama de paine". Complotul pus la cale de Stolnicul C. Cantacuzino gaseste incuviintare din partea membrilor familiei acestuia, ca in parabola celor doi dusmani, obligati sa calatoreasca impreuna pe un vas ce naufragiaza. Se da credit unor intamplari si cuvinte greu de demonstrat a fi reale. Astfel, un medic aflat la Tarigrad ar fi aflat despre mazilirea lui C. Brancoveanu, l-ar fi informat pe acesta la timp, numai ca domnitorul nu acorda nici o importanta avertismentului primit, ca urmare a sfatului viclean al lui Stolnicului C. Cantacuzino. De asemenea, incarcerat, C. Brancoveanu s-ar fi adresat lui Stefan Cantacuzino astfel: "Baiatule, Stefane! Daca toate relele, ce mi s-au intamplat, imi sunt trimise de la Dumnezeu, fara mijlocirea nimanui, pentru pacatele mele, faca-se voia Lui cea Dumnezeiasca, dar daca s-au intamplat din rautatea omeneasca, a celor ce se bucura de pieirea mea, Dumnezeu sa le ierte acest pacat vrajmasilor mei, dar sa se pazeasca acestia de infricosatoarea mana si de dreapta razbunare a lui Dumnezeu". Acelasi Brancoveanu imbarbateaza pe cei ce urmau a fi omorati o data cu el in ziua de 15 august 1714, astfel: "Copii, tineti-va tare! Am pierdut tot ce am avut pe lumea aceasta, sa ne mantuim macar sufletele noastre si sa ne spalam pacatele noastre cu sangele nostru!".

Dimitrie Cantemir completeza aceasta Scurta povestire cu o notita privind Soarta nefericita a domniei preanefericitului Stefan Cantacuzino si jalnicul sfarsit al Cantacuzinilor. Aici, el relateaza mazilirea succesorului lui C. Brancoveanu la tronul Tarii Romanesti, inchiderea lui la Constantinopol, gatuirea, jupuirea si infundarea capului cu bumbac si aruncarea trupului in mare.

Destinul tragic al celor doua familii domnitoare lamureste conflictul din Istoria ieroglifica. In romanul sau de tinerete, Cantemir evoca tesatura absurda de comploturi si intrigi, ce compromitea pe viitorii domni ai Tarilor Romane. Poarta Otomana intretinea in randul boierimii romane o stare de permanenta dihonie si delatiune, ce macina opozitia interna si le permitea jefuirea nestingherita a celor doua tari. Ruinarea familiilor autohtone si alungarea lor definitiva de acasa au usurat instaurarea noului regim fanariot, transformand Tarile Romane in teritorii lipsite de identitate politica, fara contur etnic ori cultural.

In lucrarea sa, Cantemir surprinde criza morala ce macina din interior Tarile Romane si ce permitea Portii Otomane sa ignore opozitia din vremurile trecute si sa le saraceasca in profitul catorva straini, adusi din Fanarul constantinopolitan.

Schema manuscriselor si a editiilor

lucrarii Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Brancoveanu si a Cantacuzinilor

Abrevieri Ms., manuscris, Ed., editie, Trad., traducere, Rom., romaneasca, Acad. R., Biblioteca Academiei Romane, B.N., Biblioteca Nationala;

1719, ms rus

1772, ed. rusa, St. Petersburg

1794, trad. Grec., Zaviras

Bibliografie

Texte literare

1. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1973.
2. Dimitrie Cantemir, Divanul sau Galceava Inteleptului cu Lumea sau Giudetul Sufletului cu Trupul, Editura Minerva, Bucuresti, 1990.
3. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica editie ingrijita de P. P. Panaitescu, I-II,Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1964.
4. Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, ed. de Gr. G. Tocilescu, Bucuresti, 1901.
5. Dimitrie Cantemir, Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Brancoveanu si a Cantacuzinilor, editie ingrijita de Paul Cernovodeanu; transcriere, traducere si indici de Emil Lazea, Editura Minerva, Bucuresti, 1995.

Texte critice

G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, p. 35-42.

Doina Curticapeanu, Orizonturile vietii in literatura veche romaneasca, Bucuresti, 1975.

Al. Piru, Istoria literaturii romane, volumul I, Perioada veche, editia a treia revazuta, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, p. 328-365.

Elvira Sorohan, Cantemir in cartea hieroglifelor, Minerva, Bucuresti, 1978.