Autorul anonim ne dezvaluie mai intai supararea unui imparat ca nu avea si el "ca toti oameii un fecior". La batranete insa dorinta i se indeplineste "si donadi un drag de fecior de sa-l vezi si sa nu-l mai uiti". Bucuria era cu atat mai mare, cu cat "baiatul de ce crestea d-aia se facea mai istet si mai iscusit".
In ceasul mortii, imparatul isi sfatuieste fiul sa nu vaneze pe mosia "jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop", deoarece "cine calca acolo nu scapa nepedepsit".
Dupa moartea imparatului, Aleodor carmuieste intelep tara si respecta cu sfintenie sfatul imparatului sau, dar intr-o zi pe cand sa afla la vanat, greseste si calca pe pamantul "pocitaniei de om". Aceasta ii cere fiului de imparat sa-i aduca fata lui Verdes-Imparat, daca vrea sa-l ierte pentru ca-I calcase mosia.
Plecat la drum, intalneste o stiuca, un corb si un taune carora le cruta viata si ii ajuta primind din partea cestora promisiunea ca il vor ajuta la nevoie. Ajungand la curtea lui Verdes, Aleodor afla ca pentru a dobandi fata, trebuie sa depaseasca trei incercari.
Cu ajutorul noilor sai prieteni, fiul de imparat iese invingator la sfarsitul celor trei probe, deoarece, in a treia zi, se ascunde atat de bine incat fata imparatului se recunoaste invinsa.
Aleodor o duce la Pocitanie, dar aceasta refuza sa se casatoreasca cu o asemenea fiinta. De accea, ne necaz Pocitania plesneste si moare.
In aceasta situatie, Aleodor isi intinde imparatia si pe mosia Pocitaniei si se casatoreste cu fata lui Verdes -Imparat, spre bucuria supusilor sai.
Formula finala "iara eu incalecai pe-o sa si v-o spunei dumneavoastra asa", marcheaza sfarsitul intamplarilor intr-o nota de optimism.
Compozitionalul "Aleodor-Imparat" respecta tresaturile basmului prin folosirea formulelor narative (de inceput, mediana si finala), respecta momentele subiectului literar (expozitia, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul).
