Viitorul familiei. Forme alternative la casatorie.

Viitorul familiei. Forme alternative la casatorie.

Cele mai raspandite modele alternative de viata care s-au raspandit mai ales dupa anii '70 sunt : coabitarea consensuala, celibatul, casatoriile fara copii si menajele monoparentale.

Coabitarea consensuala este o forma de cuplu familial care seamana cu familia nucleara avand aceleasi functii si confruntandu-se cu aceleasi probleme, diferentiindu-se doar prin faptul ca nu si-au oficializat casatoria. Este o forma de cuplu intalnita mai frecvent printre tineri si printre cei care nu au copii.

In ultimii '30 de ani, concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori, cu toate ca azi el nu reprezinta mai mult de 5% din familiile americane. A crescut totodata si acceptanta sociala fata de cuplurile consensuale. Tinerele generatii le percep ca pe o posibilitate care le ofera sanse mai mari de alegere a partenerului potrivit. Aceasta alternativa poate constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei. Deseori, insa, concubinajul reprezinta o forma alternativa la casatorie, un stil de viata adoptat pentru o lunga perioada de timp sau definitiv.

Studiile de sociologie au aratat ca in SUA concubinajul este mai frecvent printre studenti, printre cei care locuiesc in zonele metropolitane importante si mai putin frecvent printre cei care se declara profund religiosi.

Celibatul. Jean Bacher constata ca celibatul se refera atat la persoanele care nu au relatii intime cu alte persoane, cat si la partenerii care locuiesc in menaje separate. El a devenit astazi o optiune de viata sau o perioada de asteptare intre doua legaturi sau o adevarata sihastrie. O alta categorie de celibatari o constituie vaduvele/vaduvii sau persoanele divortate, care nu se mai casatoresc.

Celibatul apare fie ca rezultat al optiunii personale, fie ca rezultat al unor constrangeri extraindividuale, ca de exemplu, din cauza factorilor demografici : numarul mic al partenerilor din categoria de varsta socialmente adecvata. Astazi, optiunea personala are o frecventa mai mare in determinarea celibatului comparativ cu celelalte cauze.

Toleranta sociala fata de celibatari este in continua crestere. Aproximativ 25% din americani locuiesc singuri.

Ca si cuplul consensual, celibatul poate fi o etapa temporara in viata indivizilor sau poate fi stilul de viata preferat.

Deoarece celibatul constituie un factor care determina scaderea natalitatii, in majoritatea societatilor se incearca descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe celibat, impozite mai mari decat ale celor casatoriti, restrictii in obtinerea de credite pentr locuinte etc.

Menajele monoparentale. Cresterea frecventei familiilor cu un singur parinte este evidenta in toate societatile dar mai ales in SUA si Europa de Vest. Norman Goodman precizeaza ca in timp ce in 1960 doar 8% din familiile americane erau compuse dintr-un singur parinte si copii, astazi 20% se afla in aceasta situatie.

Majoritatea acestor familii sunt fomate din mama si copii minori. Menajele alcatuite din tata si copii detin o pondere relativ mica, ele reprezentind doar 10% din totalul menajelor monoparentale in Europa de Vest si SUA.

Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul divorturilor si doar un numar mic sunt cauzate de decesul unuia dintre soti sau de nasterea copiilor in afara casatoriei. Standardele lor de viata sunt mai scazute si dificultatile cu care se confrunta sunt mai mari decat in cazul familei nucleare. Se constata, de asemenea, gradul scazut de satisfactie al parintilor singuri in raport cu viata de familie comparativ cu cel al cuplurilor.

Familiile fara copii. Numarul familiilor fara copii a crescut in a doua jumatate a secolului XX. In unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amanarea fertilitatii ; in altele este vorba de optiunea definitiva de a nu avea copii. Aproximativ 5% din femeile casatorite din SUA nu doresc sa aibe copii. Tehnologia contraceptiva este utilizata pe scara din ce in ce mai larga in majoritatea societatilor de aceasta categorie de femei.

Problemele sociale ale familiei

In trecut familia constituia unica sansa de supravietuire asigurand protejarea totala economica, fizica, psihica, mai ales a femeii si a copiilor. In prezent s-a produs o diminuare a functiei protectoare a familiei prin aparitia institutiilor de protectie a familiei, a conditiei femeii si copiilor. Evolutia unui cuplu nu este scutita de o serie de dificultati sociale, dificultati care isi au origini diferite. Statusul social si economic al femeii din societatea moderna, diminueaza mult prezenta afectiva a acesteia in familie si in relatiile cotidiene cu copii.

Divortul este un fenomen determinat de factori sociali si personali multipli. In plan personal divortul este determinat, de regula, de insatisfactia rezultata din incompatibilitatea celor doi parteneri, care provin fie din doua moduri de socializare prea diferite, fie din doua segmente sociale prea distantate. Divortul este initiat in majoritatea cazurilor de catre femei din cauza inmultirii insatisfactiilor cauzate de barbati prin gradul de ocupare, uzura, abrutizare, vulgaritate si imoralitate; susceptibilitatii specifice psihismului lor; reducerii, prin emanciparea lor culturala si economica a atasamentului fata de familie. Divortul este traumatizant pentru ambii soti din cauza: sentimentului reciproc de dependenta inertiala a partenerilor; perceptiei publice nefavorabile; panicii specifice golului relational in care raman partenerii, generatiile lor fiind deja casatorite;

Violenta in familie vizeaza mai ales violenta sotului fata de sotie dar si fata de ceilalti membri ai familiei (copii, parinti) ea este generata de trasaturile de personalitate, de nivelul de educatie, de modelul parental cunoscut in copilarie, de comportamentul sotiei si de forta ei de a interzice un asemenea comportament, de tipul de comunicare dintre membrii familiei, de respectul pe care il/si-l acorda fiecare etc. Fata de copii violenta poate fi manifestata si din partea mamei. Stresul social generat atat de mediul social cat si de evenimentele din viata sociala (divort, pierderea slujbei, exercitarea unei activitati potrivnica nivelului de aspiratii si de pregatire profesionala) accentueaza comportamentul violent si abuziv fata de copii. Multi dintre asa-zisii copii ai strazii provin din familii in care se manifesta un comportament abuziv si violent.

Problema batranilor - In epoca actuala s-a inregistrat o modificare semnificativa a mentalitatii si comportamentului fata de batrani. In general, in societatile dezvoltate se constata o foarte scazuta implicare a familiilor in intretinerea batranilor.

In societatea romaneasca putem observa in majoritatea familiilor o comunicare permanenta intre generatii si acordarea de sprijin pentru generatia in varsta. Totusi, evenimentele din 1989 au erodat si la noi relatiile dintre parinti si copii, fara insa a putea sustine ca acest fenomen este o tendinta generalizata a societatii romanesti. Nu este mai putin adevarat ca in societatea romaneasca actuala, batranii nu dispun de un sistem de asigurari de sanatate sau de viata adecvat si de aceea sprijinul acordat de copii ramane fundamental.