QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Caracteristici psihopedagogice ale elevilor cu deficienta mintala de gradul III (deficienta mintala profunda)





Caracteristici psihopedagogice ale elevilor cu deficienta mintala de gradul III (deficienta mintala profunda)


DM profunda reprezinta forma cea mai grava de deficienta mintala si defineste persoana incapabila sa se autoconduca, sa se apere de eventuale pericole sau chiar sa se hraneasca, avand, avand o permanent nevoie de ingrijire si supraveghere. D.p.v.psihometric, DM profunda se defineste printr-un nivel mintal inferior varstei de 2 ani si un IQ sub 20. datorita slabei lor rezistenta la infectii si alti agenta patogeni, mortalitatea in randul acestei categorii de deficienti este foarte mare, media lor de viata fiind de aproximativ 19-20 de ani, fata de cei din categoria anterioara la care este de aproximativ 25-30 de ani. Caracteristici psihopedagogice:




-structura psihomotrice rudimentara, nediferentiata, evidentiata mai ales prin balansari uniforme, grimace, contorsiuni, impulsuri motrice subite;

-imposibilitatea de a comunica prin limbaj cu cei din jur, cunostintele acestui copil nu depasesc prima copilarie, functiile sale intelectuale nu sunt dezvoltate, relationarea cu factorii de mediu si cu cei din jur fiind redusa doar la primul sistem de semnalizare;

-viata afectiva este redusa la trairea impulsurilor primare, cu crize acute de  plans, autoerotism, automutilare, apatie, maleabilitate.

D.p.v.clinic, in raport cu gravitatea deficientei, se pot distinge 2 forme:

-DM profunda, forma complex- se caracterizeaza prin persistenta reflexelor primare, printr-o existenta pur vegetativa, afectarea cronica sau a unei parti din sistemul nervos, absenta totala a comunicarii, varsta mintala de un an, tulburari neurologice grave, cu putine sanse de supravietuire;

-DM profunda, forma incompleta- se caracterizeaza prin afectarea partiala  sistemului nervos, deficiente senzoriale destul de accentuate, comunicare prin cuvinte monosilabice, grave afectiuni psihomotrice, miscari stereotipice, varsta mintala de 2-3 ani; copilul poate achizitiona un numar de actiuni motorii elementare.

persoanele cu DM profunda necesita un grad ridicat de dependenta, sunt irecuperabile, fara sanse de profesionalizare, avand potential foarte scazut de integrare si adaptare social. in ciuda unui prognostic general mai putin favorabil, actiunile recuperatorii si de asistenta pentru aceasta categorie de subiecti trebuie sa respecte aceleasi principia si standard de calitate precum cele destinate categoriilor de deficiente cu sanse mai mari de recuperare si integrare social.

In « Dictionar Defectologic” (1970) este prezentata urmatoarea descriere, pe care o reproducem, pastrand terminologia utilizata de autori: Idiotia reprezinta o stare accentuata de nedezvoltare mintala si a intregii  personalitati, de dereglare a dezvoltarii psihice si fizice, insotita de tulburari endocrine, de malformatii in structura scheletului si a craniului.

Motricitatea idiotilor este deficitara, indeosebi sub aspectul capacitatii de coordonare a miscarilor, multi prezentand tulburari ale mersului si stereotipii motrice, in ceea ce priveste dezvoltarea vorbirii, de obicei, acesti handicapati grav nu depasesc stadiul insusirii unor cuvinte izolate, pe care, de cele mai multe ori, le pronunta deformat. Nu inteleg ambianta in care se gasesc si nu reactioneaza adecvat conditiilor concrete care-i inc onjura. Nu reusesc sa-si formeze nici deprinderile elementare de autoservire.

Manifesta accentuate tulburari in comportament, pe fondul unei stari generale de apatie sau, dimpotriva, a unei permanente agitatii. Necesita o supraveghere si o ingrijire neintrerupta, fiind dirijati, de obicei, spre institutii de asistenta sau ramanand in ingrijirea permanenta a familiei.

Imbecilitatea reprezinta o stare de dereglare a dezvoltarii fizice si psihice, mai putin accentuata decat in cazurile de idiotie, totusi suficient de evidenta. Imbecilii isi insusesc unele elemente ale vorbirii, dar bagajul lor de cuvinte este limitat, iar pronuntia - alterata. Deosebit de evidente sunt insuficientele motricitatii fine, ceea ce influenteaza puternic asupra capacitatii lor de insusire a scrierii. Manifesta o accentuata nedezvoltare a capacitatilor cognitive, indeosebi a proceselor analitico-sintetice, ceea ce determina dificultati importante in activitatea de formare chiar si a celor mai elementare deprinderi de citit si socotit. Comportamentul lor este pueril, inadaptat, chiar si cerintelor simple ale activitatii scolare, in conditiile unei asistente si educatii speciale permanente, ei reusesc, totusi, sa-si formeze deprinderi elementare de autoservire, de comportament si de munca simpla. Nu reusesc sa atinga un suficient grad de orientare si de adaptare la cerintele mediului inc onjurator, ramanand intr-o permanenta stare de dependenta.

De obicei, sunt orientati spre institutii de asistenta sociala si de educatie elementara, unde li se formeaza deprinderi simple de munca in conditii protejate.

Idiotia reprezinta forma cea mai grava, mai dramatica de deficienta mintala, previzibila din copilarie, din fericire rar intalnita (5% din totalul deficientilor mintal).

Contemporan, idiotia se defineste dupa criteriul capacitatii de autoprotectie, adica al capacitatii de a raspunde de propria securitate in viata de toate zilele, fiind incadrata in grupa deficientelor mintale cu importante tulburari organo-vegetative, senzorio-motrice si instinctive. Idiotul nu este decat o persoana cu deficit mintal, incapabil sa vegheze asupra propriei sale sigurante in viata cotidiana.

Dezvoltarea intelectuala a idiotului se opreste la un nivel inferior celui de 3 ani, pe fondul unui IQ situat sub 20.

Idiotul este recuperabil doar intr-un grad foarte mare de relativitate in plan profesional, fiind posibil de plasat doar in conditii de munca protejata.

Si din punct de vedere somatic exista in cazul acestei deficiente mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltarii fizice, un „facies' aparte - frunte ingusta, urechi malformate, frecvente anomalii dentare, ale limbii sau ale craniului. Rezistenta la infectii a idiotului este extrem de scazuta si de aceea mortalitatea in randul acestor deficienti mintal este destul de frecventa.Afectivitatea idiotului este puternic marcata de primitivism, frecvent acesta manifestand o afectiune narcisica pentru propriul corp.



Exista forme clinice distincte ale idiotiei, in functie de variate criterii de clasificare, desi unii autori considera ca nu exista idiotie, ci idioti.

Dupa criteriul limbajului (E. Seguin) exista trei forme de idiotie: idiotul a carui comunicare se rezuma doar la cuvinte si propozitii scurte, idiotul la care articularea se limiteaza la cuvinte monosilabice, idiotul la care limbajul lipseste total.

Dupa criteriul anatomic (Bourneville) se disting sapte tipuri de idiotie: idiotia cu microcefalie, idiotia cu hidrocefalie, idiotia asociata cu intarziere in dezvoltarea cerebrala, idiotia asociata cu agenezie cerebrala, idiotia asociata cu scleroza hipertrofica, idiotia asociata cu scleroza atrofica, idiotia mixodermatoasa.

Dupa criteriul gradului de gravitate (F. Voisin, CI. Kohler, J. de Ajuriaguerra) exista doua tipuri mari de idiotie: idiotia completa si idiotia incompleta (partiala).

Idiotia completa este tipul de idiotie rar intalnita, fiind fixata la nivelul automatismelor, al activitatii rudimentare, al comportamentelor instinctive, dezordonate (fie de natura alimentara - ex. bulimie, fie de natura sexuala - ex. masturbatie). in general, idiotul cu aceasta forma traieste foarte putin.

Idiotul complet are afectata cronic o parte sau tot sistemul nervos, ramanand la nivelul varstei mintale de 1 an, fara posibilitati de comunicare, cu tulburari neurologice serioase. Viata sa este pur „vegetativa', actiunile sale sunt instinctive, reflexe, impulsive, astfel ca sansele sale de a supravietui sunt reduse. Functiile sale vegetative sunt limitate la o lacomie evidenta, cu sau tara perturbarea gustului, mancand orice ii apare in cale, din aceasta cauza aparand frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale.

Idiotul incomplet (partial) se caracterizeaza prin afectarea partiala a sistemului nervos, printr-o varsta mintala de trei ani si deficite senzoriale destul de accentuate. Perceptiile lui sunt slab dezvoltate, memoria ii este relativ dezvoltata la nivelul recunoasterii obiectelor si a persoanelor din jur, a unor date concrete si simple referitoare la experienta sa de viata. Posibilitatile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic, el avand dificultati de intelegere chiar si a comenzilor simple. De asemenea, planul motric este grav afectat in aceasta forma de deficienta mintala: paralizii ale membrelor inferioare, anchilozari etc. Miscarile idiotului incomplet sunt anormale, ritmice, stereotipe, cu tremuraturi, balansari ale trunchiului sau ale capului, sugere de degete etc. in general, acest idiot este inert, foarte rar agitat sau turbulent. Spre deosebire de idiotul complet, nu distinge ce este si ce nu este comestibil, desi prezinta tendinte primitive de foame si de sete. in plus, aceasta forma de idiotie este una cu un oarecare grad de dezvoltare, dand posibilitatea achizitiei unui numar de mecanisme motorii elementare, de relatii afective simple si a unor posibilitati de dresaj.

Dupa posibilitatile de dezvoltare, Ajuriaguerra distinge alte doua tipuri de idiotie: idiotia automatico-reflexa - la nivel neo-natal, corespunzatoare idiotiei complete si idiotia cu un anumit grad de dezvoltare, echivalenta cu idiotia incompleta.

Acelasi autor imparte idiotia in mai multe tipuri, in functie de criteriul afectiv: idiot apatic, placid, indiferent, relativ maniabil si idiotul excitabil, cu tendinte distructive de autoranire, automutilare.







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }