Un interventionist: bruner

UN INTERVENTIONIST: BRUNER

Jerome Bruner a fost unul din primii critici ai lucrarilor lui Piaget in lumea vorbitoare de limba engleza. Intr-un numar de carti foarte influente in timpul anilor 1960 el a sugerat ca profesorii sa caute mijloace pedagogice pentru a-i stimula pe cei cu dezvoltare lenta, pe copiii lenesi si pe cei din mediile deprivate, precum suburbiile. Pentru a rezolva aceasta problema ar fi util (daca este posibil) sa acceleram dezvoltarea acestor copii. Bruner dorea ca profesorii sa incerce sa treaca elevii prin stadiile succesive intr-un ritm cit mai alert.

Bruner sustine ca limbajul este unul din instrumentele principale pentru accelerare. Lectiile trebuie prezentate intr-o asfel de maniera incit sa stimuleze interesul elevilor. Piaget accentueaza factorul de mediu, nevoia ca mediul fizic sa fie cit mai stimulativ posibil, astfel incit elevul sa doreasca sa invete din acesta. Profesorul trebuie sa prepare materialul care va atrage atentia si interesul elevilor. Totusi, Bruner a criticat esecul lui Piaget de a lua in considerare experientele anterioare ale copilului.

In lucrarile sale timpurii, Piaget a privit dezvoltarea cognitiva a copilului ca provenind dintr-un potential innascut care poate fi sau nu realizat intr-un anumit mediu. Bruner a adaugat dimensiunea instruirii. Daca profesorul intervine in mediul copilului pentru a se asigura ca acesta beneficiaza de experientele adecvate, acest fapt optimizeaza sansele de realizare a potentialului deplin al copilului. Materialul corespunzator trebuie prezentat unui elev inainte ca acesta sa fie, de exemplu, in stadiul concret operational. Aceasta il poate provoca pe copil sa atinga operatiile concrete.

In acelasi timp, limbajul folosit de profesor trebuie sa ajute elevii sa perceapa situatia cit mai bine, asa cum au sustinut Bryant si Donaldson. Limbajul trebuie sa fie suficient de simplu pentru a fi inteles de catre copil si totusi sa fie provocator din punct de vedere intelectual. Bruner priveste dezvoltarea limbajului ca fiind vitala pentru dezvoltarea cognitiva globala a copilului.

Curriculum-ul in spirala este un alt concept brunerian relevant pentru profesori. Aceasta este ilustrat in Figura (vezi ultima pagina). Un anumit topic [subiect], de ex., volumul, poate fi introdus la copiii mici la nivel senzoriomotor: ei se pot juca cu galeti de jucarie pline cu apa pe plaja. Acelasi topic poate fi reintrodus la acelasi copil cind devine prescolar (in substadiul pre-operational al lui Piaget), dindu-i galeti cu apa pentru a se juca. Totusi, limbajul este acum asociat cu experienta. Cuvinte precum "galeata" si "mai mult" sunt introduse. Simultan, sunt incurajate conceptele intuitive, precum "mai multa apa" (cind apa este turnata in galeata) si "mai putina apa" (cind apa este varsata din galeata). Astfel, cu ajutorul profesorului, educatorului, parintelui, grupului de joaca, copilul dezvolta preconcepte si mai tirziu concepte intuitive.

In scoala primara, acelasi copil poate fi re-expus la topicul "volum" intr-o varietate de situatii. Se asteapta acum ca profesorul sa foloseasca cuvintul "volum". Ca rezultat al activitatii spontane a copilului si a activitatilor planificate de profesor, el va realiza conservarea volumului si va intelege conceptul la nivelul concret operational. El revine la acest concept cind ajunge in scoala secundara, dar acum la nivelul operational formal al lui Piaget. Predarea in acest stadiu se face in termeni abstracti, simbolici. El trebuie sa invete formulele pentru calcularea volumului fara ajutoare practice.

Curriculum-ul in spirala al lui Bruner poate fi aplicat la fel de bine notiunilor de descriptiv si explicativ ale lui Peel. Un profesor din scoala primara prezinta mai intii unui copil un concept in modul descriptiv, de exemplu, alegerea sefului de clasa. Un profesor de istorie din scoala secundara revine asupra notiunii dar acum la nivel explicativ, de exemplu, o analiza istorica detaliata a conceptului de democratie.

Bazindu-se pe principiul curriculum-ului in spirala, Bruner a lansat faimoasa sa provocare profesorilor: orice topic poate fi predat copiilor de orice virsta daca este prezentat intr-o forma intelectuala adecvata.

Desi stadiile lui Piaget au fost folosite in aceasta ilustrare a curriculum-ului in spirala, Bruner si-a dezvoltat de fapt propria sa teorie stadiala. Ea s-a bucurat de o mai mica popularitate decit cea a lui Piaget, dar merita sa fie luata in considerare de catre profesori si psihologi. Exista trei stadii: actional (engl. enactive) - invatarea se face prin actiune; iconic - invatarea se face prin intermediul imaginilor; si simbolic - invatarea se face prin intermediul cuvintelor sau numerelor.

La priva vedere, teoria stadiala a lui Bruner pare sa acopere un domeniu de virsta mai limitat decit cea a lui Piaget, aplicindu-se mai ales in copilaria mica si la virsta prescolara. Totusi, profesorilor care predau la copiii mai mari li se reaminteste de stadiile actional si iconic cind elevii sunt implicati in invatarea bazata pe resurse. Se asteapta apoi ca ei sa invete prin actiune proprie. Similar, cind o problema abstracta se dovedeste prea dificila pentru elevi ca sa fie rezolvata, ei pot fi incurajati sa vizualizeze problema in termeni de imagini. Aceasta poate sa ajute la plasarea problemei intr-o modalitate mai facila pentru a fi rezolvata de elev.

Modul actional poate fi asociat cu alta idee bruneriana: importanta jocului. Copiii trebuie incurajati sa se joace cu obiectele pentru a construi intelegerea. Jocul constructiv trebuie sa fie activitatea dominanta in perioada prescolara. Aici Bruner este de acord cu Piaget.

Stadiul iconic este probabil cel mai interesant dintre stadiile lui Bruner, din moment nu-si gaseste asemanare la Piaget (desi Piaget a scris despre gindirea figurativa, adica, gindirea in imagini). Precum Piaget, Bruner sustine o abordare centrata pe copil a educatiei, legata de invatarea prin descoperire. Totusi, el se deosebeste de Piaget sustinind un rol mai activ pentru profesori: ei nu trebuie sa ezite sa intervina in invatarea la clasa. De exemplu, cind un profesor foloseste invatarea bazata pe resurse, el trebuie sa diagnosticheze in avans, in mod activ, dificultatile. Aceasta poate preintimpina unele dintre probleme. Pe masura ce elevii indeplinesc diferitele sarcini, profesorul trebuie sa incerce sa stimuleze gindirea grupurilor (sau a intregii clase).

In multe suburbii din SUA si Anglia exista procente mari de sub-achizitii scolare. Bruner a facut parte din miscarea optimista a anilor 1960 care milita pentru dezvoltarea de programe speciale. Acestea implicau extra- resurse (profesori si materiale didactice) pentru a fi utilizate in vederea ruperii cercului deprivarii si sub-achiztiilor la elevii cu stima de sine scazuta. Importanta instruirii prescolare era centrala: copiii de 3-4 ani trebuie stimulati in situatii de grup de joaca. Asistentii sociali trebuie sa mearga in case si sa-i invete pe parinti cum sa-si stimuleze cognitiv copiii. Aceasta nu implica echipamente costisitore. Chiar si elemente banale pentru un adult pot fi stimulative pentru prescolari.

Aceasta miscare a fost criticata din multe tabere: sociologii care nu acceptau ideea de deprivare sau masuratorile pozitiviste; psihologii care nu acceptau posibilitatea accelerarii; si guvernele de dreapta care refuzau sa cheltuiasca banii statului pe astfel de programe. Totusi, problema deprivarii in suburbii s-a inrautatit din anii 1960 incoace, asa ca ar fi necesara reexaminarea ideilor lui Bruner.

La prima vedere, ideile lui Bruner au similaritati cu cele ale lui Vigotski. Ambii subliniaza rolul interventionist pentru profesori. Exista o obligatie din partea profesorilor de a emite solicitari asupra elevilor lor. Nu este acceptabil ca profesorii sa limiteze sansele educationale ale copiilor din cauza deprivarii mediului. Bruner si Vigotski ataca atitudinea de asteptare a lui Piaget, in care profesorul trebuia sa astepte pina cind un elev era pregatit intelectual inainte de a putea fi invatat un anumit topic. Profesorii ar trebui mai degraba sa ia initiativa de a stimula disponibilitatea copilului.

Bruner impartaseste de asemenea cu Vigotski credinta in importanta instrumentelor culturale pentru dezvoltarea copiilor. Acestea se inscriu de la creion, in clasele mici, la microscop. Calculatorul este, desigur, folosit la toate nivelurile in scoala. Iar cartile sunt, desigur, instrumentul principal pentru dezvoltarea intelectuala in cultura noastra. Totusi, spre deosebire de Vigotski, Bruner propune o abordare centrata pe copil a sarcinii. Copiilor le trebuie avansate sarcini de catre profesori si trebuie incurajati sa descopere singuri adevarurile, in timp ce Vigotski sustinea o abordare centrata pe profesor cu instructie directa.

REZUMAT

Bruner sustine necesitatea provocarii copiilor pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta scolara. Societatea trebuie sa ajute acest fapt furnizind resurse remediale pentru a depasi problemele sub-achizitiilor. In orice clasa, profesorul trebuie sa intervina in procesul de invatare pentru a incerca sa stimuleze dezvoltarea copilului. Un curriculum in spirala este un model pentru dezvoltarea curriculara.

Figura - Modelul spiral al curriculum-ului lui Bruner