QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Stabilirea obiectivelor - invatare








Stabilirea obiectivelor - invatare


Incercati sa fiti cat mai concret in specificarea fiecarui obiectiv. Aratati ceea ce vreti sa obtineti prin studierea lui precizand care sa fie rezultatul final. Actul de invatare debuteaza cu stabilirea obiectivelor invatarii: ce trebuie sa invatam si la ce nivel; ce trebuie sa stim si sa putem face in finalul actului de invatare.

Motivatia

Motivatia invatarii ne da masura receptivitatii noastre fata de cunostinte si gradul nostru de angajare in activitatea de invatare.

Cand ceea ce ne determina sa invatam este o dorinta arzatoare, simtim mai mult o dorinta puternica de a invata in continuare, reprezentata de insasi continuturile de invatare care devin generative, adica odata insusite, creeaza necesitatea cautarii si a insusirii unor cunostinte si mai complexe.




Motivatia invatarii reprezinta fundamentul energetic dinamizator si directional al intregului proces de invatare. Ea este vitala pentru eficienta invatarii, motivatia reprezentand motorul intregului nostru comportament, deci si a celui de invatare.

Dezvoltati-va motivatii pozitive ale invatarii:

cautati sa redescoperiti

experimentati, emiteti ipoteze

cautati dovezi

construiti argumente

prefigurati consecintele, efectele

Cu cat materialul prezinta interes si are o semnificatie mai mare pentru dvs. cu atat invatarea si memorarea sunt mai rapide si mai eficiente.

In orice act de invatare puneti pe prim plan semnificatia continuturilor de invatare pentru formarea persoanei duhovnicesti.

Desprindeti cat mai multe sensuri, semnificatii si posibilitati de utilizare, valorificare sau aplicare a continuturilor respective de invatare in activitatea proprie.

Invatarea in conditii usoare de stres, precipitare, mobilizare este superioara invatarii in conditii de relaxare totala.

Cunoasterea rezultatelor, a erorilor mobilizeaza si orienteaza pe cel ce invata ducand la cresterea performantei si a preciziei in asimilarea cunostintelor.

Unul din factorii importanti care asigura controlul, dinamica si progresul in invatare, influentand direct sistemul motivational al invatarii, il reprezinta cunoasterea permanenta a rezultatelor invataturii. Acest factor actioneaza ca o sursa motivationala si element de orientare si siguranta in procesul de invatare determinand sporirea gradului de activism al persoanei in raport cu sarcinile de invatare.

Este recomandabil si necesar ca in proiectarea oricarui continut de invatare, sa i se prevada secventional exercitii de autocontrol, autoevaluare, acestea reprezentand elemente principale de control si dirijare a proceselor de invatare.

Confruntati in permanenta reproducerea celor invatate cu originalul, dezvoltati-va capacitatea de autocontrol in invatare si practicati confruntarea cu altii.

Cunoasterea rezultatelor sau a nivelului atins prin autoevaluare sau din partea altora, stimuleaza si ridica performantele. Este efectul de autocontrol care prin raportarea performantei la potentialul de invatare si efortul depus, are o functie mobilizatoare generand noi nivele de aspiratie si autoexpectatie, noi scopuri.

Recurgeti in permanenta la stimularea situatiilor de examinare.

Noutatea continuturilor invatarii stimuleaza curiozitatea si interesul cognitiv constituind o puternica motivatie. Cautati si stimulati in permanenta noul; evitati neinteresantul, cunoscutul sau ceea ce se repeta, care creeaza plictiseala, indiferenta sau repulsie.

Fixati-va intotdeauna obiective si scopuri precise ale invatarii. Acestea reprezinta o puternica motivatie anticipativa a invatarii prin prefigurarea mentala a performantelor si aspiratia puternica spre atingerea lor. Invatarea este mai eficienta cand va fixati scopuri realiste (nici prea inalte, nici prea joase) bine adecvate ca grad de dificultate.

Constientizarea semnificatiei cunoasterii si a sensului ei pentru dezvoltarea personalitatii noastre este un puternic stimul motivational.

Stimulati-va dorinta de cunoastere si autorealizare, autosugestionati-va pozitiv, dezvoltati-va increderea, nu va descurajati in fata obstacolelor, priviti mai departe; invatati din succesele si esecurile proprii si ale altora.

Organizati-va continuturile invatarii in secvente sau unitati tematice la care sa precizati de la inceput obiectivele invatarii (ce trebuie sa stiti sau sa puteti face in final) modalitatile de realizare (prin conspectare, memorare, aplicare, exercitii) si tehnicile de autocontrol (autoevaluare, compararea rezultatelor).

Stimulati-va interesul pentru cunoastere si dezvoltati-va pasiunea pentru invatare, lectura si cultura prin consultarea a cat mai multor lucrari, surse bibliografice, biblioteci valoroase, personalitati puternice.

Implicati-va in discutii si confruntari de idei.

Propuneti-va obiective de cunoastere interesante, proiecte indraznete si valoroase, propuneti-va noi obiective.

Planul de studiu

a)     Impartirea orelor de studiu pe saptamana, pe zi.

b)     Timpul minim pentru o sedinta.

c)     La ce ora va incepe si cand se va termina sedinta.

d)     Alegerea subiectelor, prioritatilor, stabilirea succesiunii temelor, ordinea abordarilor, alternarea, asolamentul intelectual.

Inceperea sedintei de lucru.

In fiecare dimineata se va consulta planul de studiu prevazut in ziua respectiva: Ce anume doriti sa realizati referitor la subiectul respectiv, (concret).

De stabilit etape de genul: de citit o ora Cap. 2 din . , de revazut notitele din . , de consultat bibliografia aferenta .

Se intra direct fara a se pierde timpul in subiectul planificat.

Ultimele 5-10 min. sa fie dedicate rememorarii sintetice a celor studiate.

Prin organizarea si planificarea activitatii de invatare se va stabili Planul curent:

Cat timp se va rezerva studiului.

Cand se va efectua studiul.

Ce subiecte se vor aborda.

Ce obiective si rezultate urmariti sa realizati in cadrul fiecarei sedinte de lucru.

Timpul

Cum veti imparti orele de studiu pe parcursul saptamanii, zilei; orar echilibrat si variat.

Care va fi timpul minim pentru o sedinta; timpul pentru pauza.

In ce ordine veti aborda disciplinele prevazute pentru studiu.

Pe ce baza veti stabili gruparea si succesiunea temelor.

Alegere prioritatilor, alternarea subiectelor.

Prioritatile vor fi stabilite tinand seama de:

Timpul disponibil.

Importanta subiectelor.

Dificultatea subiectelor.

Indicatiile celor avizati.

Mecanismele invatarii

O notiune putem spune ca am asimilat-o cu adevarat nu atunci cand sintem capabili sa o definim reproducand-o din memorie, ci cand putem opera cu ea corect, adica cand stim cum se obtine, cum s-a ajuns la ea, care este “istoria ei cognitiva”, cum s-a format, care sunt mecanismele ei de elaborare, de constructie; adica ce norme si ce procedee de activitate practica si de gandire sunt idealizate sau inmagazinate in ea.

Actul de invatare debuteaza cu stabilirea obiectivelor invatarii: ce trebuie invatat si la ce nivel, sau ce trebuie sa stim si ce trebuie sa putem face in finalul actului de invatare. Pentru atingerea obiectivelor stabilite trebuie alese  metodele de invatare specifice continuturilor.

Tehnici de lectura

Simpla, selectiva sau rapida, de consultare a dictionarelor, fisierelor, enciclopediilor si de lucru efectiv cu acestea.

De identificare si catalogare a informatiilor.

Analize comparative si multicriteriale ale punctelor de vedere.

Moduri de abordare.

Tipuri de organizari de informatii.

Metode de cercetare.

Metode si tehnici de informare

Documentare.

Prelucrare si stocare a informatiilor (exploatarea si identificarea rapida a surselor de informatie, selectarea si structurarea multicriteriala a informatiilor.

Selectarea si codificarea informatiilor, analiza, sinteza, structurarea si condensarea informatiei in concepte, modele, structuri ipotetice, scheme, planuri logice.

Metode si tehnici de invatare, de dezvoltare a intelectului si modificare a comportamentului.

Intelegerea, structurarea si asimilarea cunostintelor.

Operarea cu noile cunostinte si realizarea de transferuri si asociatii.

Elaborarea de conspecte, rezumate, referate, recenzii.

Tehnici de extragere a citatelor.

Tehnica analizei unui text si extragerea ideilor esentiale.

Tehnica efectuarii de analize, sinteze, comparatii, caracterizari.

Metodologia utilizarii lucrarilor de referinta (dictionare-tezaur, explicative, istorice, etimologice, antologii, enciclopedice).

Metoda luarii notitelor.

Tehnica intocmirii si realizarii dupa criterii stiintifice a bibliografiei si trimiterilor bibliografice.

Cand studiati un text incercati sa identificati punctele de sprijin ale invatarii (ideile principale, tezele, titlurile paragrafelor, fraze expresive, exemplele, formulele simbolice, imaginile semnificative) sa le structurati logic si sa alcatuiti cu ele planul textului.

Punctele de sprijin sunt adevarate concentrate cognitive sau structuri informationale esentializate sub forma unor unitati sintactice si semantice fundamentale in jurul carora  graviteaza o mare cantitate de informatie, idei, imagini.

Printr-o formulare concisa dar cu mari puteri de esentializare si de condensare a semnificatiilor, se pot cuprinde pagini intregi.

Incercati sa concentrati textul pe care-l studiati in formulari scurte si esentiale, evidentiind in fiecare formula cuvantul central, dupa sens si asociind ulterior aceste cuvinte intre pentru a forma un lant logic de idei.

Elaborati planul textului cand invatati, in caz contrar veti intampina dificultati in retinerea lui.

Dezvoltati-va capacitatea de a organiza materialul de invatat pe unitati de sens sau microteme, de a-l sistematiza intr-o conceptie personala, de a-i desprinde  noi sensuri si semnificatii.

Structurati materialul in unitati complexe care au o semnificatie proprie. Gruparea lui dupa mari unitati de sens sau microteme, permite insusirea si tratarea acestora ca verigi in lantul cunostintelor.

Se recomanda formula numerotarii unitatilor de sens dintr-un text si rezumarea lor in fise, care ulterior sa fie ordonate.

Pentru o retinere cat mai fidela incercati sa stabiliti cat mai multe conexiuni intre informatiile noi si ceea ce stiti deja, incadrati-le intr-un sistem mai larg, incercati sa operati cu comparatii, transferuri si asociatii.

Stabiliti anumite puncte de referinta pentru a scoate astfel informatia respectiva din izolare si de a-i crea puncte de sprijin semnificative.

Cel ce poseda multe cunostinte bine sistematizate are sanse sa achizitioneze fara mari eforturi alte noi cunostinte pentru ca reuseste sa le clasifice diferential, sa le repuna in raporturi clare fata de cele vechi.

Achizitionarea metodica de cunostinte

Aceasta implica prezenta mai multor elemente:

In primul rand, a conditiilor materiale care favorizeaza concentrarea. Procesul difera de la o persoana la alta, dar se stie ca linistea calmul actioneaza pozitiv. Fixarea unui anumit timp de lucru (de exemplu, de trei ore dimineata) si, paralel, stabilirea unui program ce poate fi respectat sunt chestiuni prealabile necesare, iar fixarea de obiective intermediare ajuta la evitarea perioadelor de descurajare si indispozitie. Timpul de studiu trebuie sa fie marcat de pauze permitand intreruperea ritmului si destinderea.

Etapa intelegerii informatiilor stranse. Omul nu poate spune ca a memorizat decat atunci cand a inteles sensul mesajului si ideile esentiale pe care acesta le contine. Pentru a ajunge aici, se poate practica de la inceput lectura sau ascultarea activa, ceea ce permite degajarea punctelor forte, a cuvintelor cheie, a principalelor argumente. Un text scris ofera avantajul unei fixari, urmata, in comparatie cu unul oral, de aprofundare. Al doilea procedeu este luarea de note care, pentru a fi eficace, presupune reunirea conditiilor de selectivitate definite inainte.

Structurarea datelor adunate. Receptorul retine mult mai usor daca materialele sunt clasate, ordonate si asezate logic, conform unui plan coerent. Existenta, in manuale si cursuri, a titlurilor demonstreaza o preocupare pedagogica, dar face mai simplu procesul de memorizare. In lipsa unei structuri fabricate expres de autor, ne vom stradui sa gasim o schema de organizare originala sau sa elaboram un cadru de referinta.

Fazele actului de invatare

Receptionarea vizuala sau auditiva a informatiei prin concentrarea mentala asupra surselor de invatare.

Prelucrarea mentala a cunostintelor cu ajutorul procedeelor de cunoastere logica, decodificarea si intelegerea lor, raportarea prin comparare la experienta cognitiva anterioara, selectarea esentialului, restructurarea si integrarea noilor cunostinte in structurile si sistemele de cunoastere anterioare ale intelectului; dezvoltarea de noi cunostinte si structuri de cunoastere.

Memorarea si stocarea cunostintelor insotite de o uitare selectiva.

Reamintirea (ecforarea) sau actualizarea cunostintelor, readucerea lor in planul constient prin confruntare cu sursele de baza, sau in lipsa acestora.

Imbunatatirea randamentului in invatare

Formati-va o gandire structural sistematica prin efortul de:

a)     Intelegere a structurii fundamentale a unui domeniu de cunoastere, a arhitecturii unei discipline stiintifice.

b)     Dezvoltarea capacitatii de a descoperi regulile de organizare rationala a informatiilor si conceptelor prin utilizarea operatiilor de clasificare si diviziune, de ierarhizare si integrare in sisteme.



c)     Selectie a conceptelor si principiilor cu o mare putere de extindere prin transfer nespecific dintr-un domeniu in alte domenii.

d)     Abordare inter si intra-disciplinara.

e)     Inlocuirea acumularii unei mari cantitati de informatii cu activitatea de explorare si descoperire a relatiei complementare dintre informatie si operatie si construirea pe aceasta baza a unor concepte operationale.

Inceperea sedintei de lucru

Lista zilnica de subiecte ce trebuiesc abordate. In fiecare dimineata se va consulta planul curent care va indica:

Ce anume doriti sa realizati referitor la subiectele respective (trebuie indicata cat mai concret si cat mai clar fiecare etapa propusa, sa se specifice ce vreti sa obtineti prin studierea acelor subiecte)

Actul invatarii debuteaza cu stabilirea obiectivelor (ce trebuie sa invatam, la ce nivel, ce trebuie sa stim si sa putem face la sfarsitul actului de invatare)

Se vor stabili etape de genul: de citit o ora cap 2 din . , de revazut notitele din . , de consultat bibliografia aferenta .

Se intra direct in subiect fara a se mai pierde timpul cu alte maruntisuri, evitand orice tergiversare. Aceasta se poate face prin organizarea anterioara a planului de studiu.

Prima faza a invatarii:

a)     Este perioada de acomodare cu subiectul abordat. In aceasta perioada atentia se concentreaza mai mult pe intelegerea in profunzime si in insusirea elementelor conceptuale primare: notiuni, definitii, principii, concepte fundamentale, elemente definitorii – ale noului continut de invatare. Aceste elemente esentiale, odata insusite vor constitui scheletul sau structura conceptuala primara care va ajuta la intelegerea si asimilarea ulterioara rapida a celorlalte cunostinte permitand formarea treptata a asa-numitor constructe - cognitive adica structuri cognitive sau sisteme de cunostinte pe care ni le insusim in cadrul unei discipline impreuna cu conceptiile despre acestea. Se impune:

O insusire cat mai precisa si profunda a conceptelor primare, a definitiilor, categoriilor si a legilor.

O delimitare cat mai clara a universului semantic, conceptual si problematic, formarea imaginii de ansamblu si precizarea raporturilor cu alte continuturi.

Un efort superior de concentrare pentru acomodarea cat mai rapida cu specificul continuturilor.

b)     Etapa asimilarii rapide – explozie si emergenta semantica.

c)     Etapa de relativa stagnare sau de regres – se va intensifica efortul de invatare, se vor varia metodele, mijloacele si sursele de invatare pentru reactivarea si stimularea interesului, confruntarea cu cat mai multe surse pentru imbogatirea continuturilor de invatare, largirea perspectivelor de abordare, creerea senzatiei de noutate si trezirea curiozitatii.

Metode de invatare

Analizati, sintetizati, comparati, faceti transferuri, integrati in cat mai multe sisteme de referinta, desprindeti noi semnificatii, interpretati, evaluati si operati cu selectii succesive. Practicati o invatare selectiva, retinand esentialul pe care sa-l filtrati prin propria experienta.

Cand studiati un text incercati sa identificati punctele de sprijin ale invatarii: ideile principale, titlurile paragrafelor, frazele expresive, formulele simbolice, imaginile semnificative. Sa le structurati logic si sa alcatuiti cu ele planul textului. Punctele de sprijin sunt adevarate concentrate cognitive sau structuri informationale esentializate sub forma unor unitati sintactice si semantice fundamentale in ajunul carora graviteaza o mare cantitate de idei si imagini.

Printr-o formulare concisa si cu mari puteri de esentializare si de condensare a semnificatiei se pot cuprinde pagini intregi. Prin urmare incercati sa concentrati textul in

Formulari scurte si esentiale, evidentiind in fiecare formula cuvantul central dupa sens si asociind uneori aceste cuvinte intre ele pentru a forma un lant logic de idei.

Elaborati planul textului cand invatati.

Dezvoltati-va capacitatea de a organiza materialul de invatat pe unitati de sens sau microteme, de a-l sistematiza intr-o conceptie personala, de a-i desprinde noi sensuri si modele explicative.

Metoda invatarii sintetice Cand materialul de invatat nu are un volum prea mare, este unitar ca sens si continut, compact, bine sistematizat si organizat, se recomanda metoda de invatare globala (sintetica, integrala, concentrata). Se citeste si se repeta materialul ca pe un intreg, nu pe parti, deoarece eficienta invatarii este mai mare decat daca s-ar invata si repeta pe parti.

Invatarea sistematica

O lectura sintetica sau de ansamblu – cititi o data cu atentie de la inceput la sfarsit intreaga lectie pentru a va familiariza cu ea si a va forma imaginea de ansamblu asupra ei, pentru a desprinde structura continutului, schema de tratare, gradul de dificultate si specificul intrinsec al capitolelor, subcapitolelor, partilor componente sau pasajelor mai mari.

In cursul acestei lecturi nu este necesar sa notati sau sa urmariti sa retineti ceva in mod deosebit. Scopul este sa intelegeti bine si in profunzime continutul, sa desprindeti esentialul si sa va formati o imagine mentala generala, o “harta semantica” fara de care nu veti putea evolua eficient in insusirea materialului. In cursul lecturii de familiarizare cautati sa identificati neaparat urmatoarele lucruri:

a)     Marimea si structura materialului (capitole, subcapitole, paragrafe, etc).

b)     Gradul de structurare si organizare a materialului.

c)     Ideea fundamentala (teza) textului si locul expunerii ei clare (capitol, subcapitol, pagina, paragraf, fraza, propozitie).

d)     Ideile subordonate pe primele doua grade de generalitati si locul expunerii lor clare in capitole, subcapitole, paragrafe.

e)     Stilul sau modul de abordare si tratarea problemelor in text de catre autor (inductiv, deductiv, transductiv, comparativ, analitic, sintetic, etc).

Pe aceasta baza, in finalul lecturii, incercati sa desprindeti schema generala sau planul textului. Acest plan devine un microplan de studiu individual si daca este bine desprins din text si schematizat, reprezinta fundamentul invatarii respectivului material si partea care odata insusita va fi cel mai bine retinuta.

La prima lectura sintetica accentul trebuie sa cada pe identificare esentialului. Este indicat desprinderea mintala, in cursul lecturii, a esentialului si apoi notarea lui in final intr-o schema de ansamblu.

O lectura analitica sau de intelegere in profunzime:

Cititi a doua oara materialul in profunzime intr-un ritm mai lent si cu maximum de concentrare a atentiei pentru a-l patrunde cat mai profund si a-i desprinde in parte sensurile si semnificatiile esentiale si particulare ale fiecarui element constituent (capitol subcapitol, paragraf, fraza, propozitie, notiuni, exemple argumente, demonstratii, ipoteze, teze principii).

Nu treceti la frazele, paragrafele sau ideile urmatoare pana cand nu le-ati inteles bine pe cele anterioare.

Opriti-va asupra fiecarui detaliu, cautati-i sensul si corelatiile si nu mergeti mai departe pana nu va lamuriti despre ce este vorba.

Faza analitica este o faza de disecare minutioasa a materialului in partile si elementele constituente. Accentul trebuie pus pe intelegerea fiecarei parti separat si pe desprinderea relatiilor ei cu celelalte.

Lectura analitico-sintetica si evaluati-va – sau de consemnare (rezumare, conspectare, notite, elaborarea fiselor de studiu).

Cititi a treia oara materialul cu creionul in mana pentru a extrage ideile principale si secundare, argumentele, ipotezele, rationamentele si concluziile, pentru a consemna notiunile specifice, principiile, definitiile si modelele de abordare si interpretare intr-un conspect sau rezumat al textului.

Selectati, extrageti si consemnati intr-o schema generalizatoare esenta continutului materialului in asa fel incat pe baza acesteia sa puteti restitui oricand, cat mai complet, intregul material de studiu.

Faceti o repetitie pe baza de reproducere: repetati o data materialul parcurs in absenta lui dar ghidandu-va neaparat dupa conspectul sau schita rezumativa pe care ati elaborat-o.

Repetitia pe baza de reproducere: repetati a doua oara materialul invatat si incercati sa-l reconstituiti cat mai complet pe baza elementelor retinute, deci in absenta lui, a conspectului sau a rezumatului elaborat.

Recapitularea generala a materialului dupa cateva ore, cel mai bine seara inainte de culcare.

Formati-va un fisier tematic pe lectii pentru fiecare disciplina de studiu in care sa aveti consemnate sursele bibliografice principale si esentiale, pe teme de studiu.

Concentrarea

Mentinerea unui nivel ridicat  de concentrare a atentiei pe o perioada indelungata de timp este conditionata de:

Gradul de interes si de noutate al informatiei.

Valoarea si importanta informatiei.

Capacitatea de concentrare si efort voluntar, motivatie , scop, ideal.

Confruntarea permanenta si sistematica cu cat mai multe surse de informatie, pentru detasarea caracteristicilor proprii ale materialului si pentru stabilirea unei multitudini si varietati de conexiuni, ca suport al retinerii lui.

A se opera in permanenta cu comparatii, elemente diferentiatoare, contradictorii, confruntari cu cat mai multe puncte de vedere, surse bibliografice.

Invatarea este mai eficienta in conditiile realizarii unei actiuni.

A se analiza materialul invatat, sintetiza, restructura, a se face asociatii, a se cauta in permanenta noul, a fi activi si a ne implica creativ in actul de invatare.

Comparati , integrati in cat mai multe sisteme de referinta, operati cu selectii succesive, retineti si subliniati esentialul.

Este necesar sa fie practicata o invatare permanenta, constanta, zi de zi, etapa cu etapa, si consecventa pentru a preveni uitarea. Uitarea incepe cu detaliile, cu faptele concrete si ideile secundare, continua cu unitatile logice si abia pe urma sunt afectate principiile generale. Repetati a treia zi ceea ce ati invatat in prima.

Invatarea care solicita activitati rezolutive, practice sau exersarea unor deprinderi, stimuleaza gradul de concentrare al atentiei si durata concentrarii.

Profunzimea intelegerii si activismul intelectual legat de ea sunt cea mai importanta conditie a productivitatii invatarii, a insusirii, retinerii si aplicarii cunostintelor.

La baza insusirii cunostintelor stau operatiile mentale complexe de analiza, interpretare, sintetizare si structurare a cunostintelor pe baza de corelatii si asociatii complexe intre ceea ce se insuseste si ceea ce se stie. Astfel cunostintele sunt integrate in sisteme personale de cunoastere si individualizate prin comparatii, clasificari, coordonari si generalizari.

Apare ca o necesitate confruntarea permanenta si sistematica cu cat mai multe surse de cunoastere pentru detasarea caracteristicilor proprii ale materialului dezbatut si stabilirea unei multitudini si varietati de conexiuni, ca suport al retinerii lui.

Intelectul sesizeaza si retine mai bine deosebirile, contrastele, contrapunerile, opozitiile, aspectele contradictorii, elementele diferentiatoare, decat asemanarile, uniformitatile, elementele repetitive.

Optati permanent pentru insusirea cunostintelor prin comparatii, confruntari cu cat mai multe puncte de vedere, surse bibliografice.

Cunostintele se retin mai bine cu cat sunt integrate mai profund in experienta proprie si cu cat stabilim corelatii si asociatii multiple si variate cu celelalte cunostinte si experiente posedate.

Evitarea oboselii in timpul concentrarii

Daca simtiti ca nu va puteti concentra asupra unui subiect incercati sa-l invatati pe parti mai mici.

Mentinerea atentiei mai mult timp necesita o dorinta puternica de a invata.

Daca nu va puteti concentra perioada de timp fixata, mai reduceti din timp si faceti in acest rastimp ceva concret si bine precizat.

Daca va fug ochii de pe text, va treziti visand cu ochii deschisi, opriti-va imediat si incercati sa va adunati gandurile si sa va concentrati din nou asupra temei cautand neaparat sa o terminati de citit.

Un ajutor pretios in mentinerea atentiei asupra unui text sunt insemnarile, extragerea ideilor principale, intocmirea rezumatelor. Aceasta activeaza atentia mentinand-o timp indelungat activa.

La fiecare 50 min faceti o pauza de 5-10 min. Fiti cat mai selectivi in retinerea informatiei, nu aglomerati creierul cu informatie redundanta. Ultimele 5-10 min sa fie o reevaluare a lectiei si o recapitulare sumara. Aceasta recapitulare ar putea fi partea cea mai importanta a intregii sedinte de studiu.

Alternati disciplinele sau temele, cele usoare cu cele grele.

Aplicati in permanenta principiul asolamentului intelectual optim: varierea continuturilor temelor de studiu pentru evitarea monotoniei, plictiselii, dezinteresului. Alternarea studiului cu dezbateri si pauze.

Surse de documentare

Invatati sa consultati un fisier, catalog de informatii, surse bibliografice, enciclopedii, dictionare. Invatati sa concepeti si sa realizati un conspect, un referat, o fisa de studiu sau

un intreg fisier sistematic, o bibliografie, recenzie, o trimitere bibliografica.

Instrumente de lucru uzuale: dictionare, enciclopedii, atlase, gramatici. Veti putea verifica etimologia, ortografia sau semnificatia unui cuvant, sa rezolvati o chestiune de sintaxa, sa completati o notita biografica, sa refaceti cronologia unui eveniment important.

Manualele de baza, aide- mémoire si memento-urile. Cautarile va vor fi simplificate si acest lucru va va da ocazia sa asimilati mai bine materialul.

Lucrarile pe care le putem numi de informare , gen monografii sau studiu de caz, ocupandu-se de o perioada, o tara, un grup social sau o chestiune de actualitate.

Marile opere, cele scrise de “parintii fondatori”. Nu puneti la indoiala “valori incontestabile”, care au rezistat trecerii timpului.

Fisele constituie o parte esentiala a documentarii:

Numele (in majuscule), prenumele si calitatea autorului (eventual a coautorilor sau a altor colaboratori).

Titlul publicatiei.

Locul si editura.

Precizarea colectiei.

Data aparitiei.

Punerea in pagina.

Pretul de vanzare.



Recto


CORIAT (Benjamin) si WEINSTEIN (Olivier),

Profesori de stiinte economice la universitatea Paris.Nord


Les Nouvelles Theories de l‘entreprise, Paris,

Le Livre de Poche, 1995, 219 p., 35 FF.



Cadrul rezervat siglei

De clasificare personala

(CORWEL, de exemplu)



Verso


Rezumat : considerata mult timp de teoria microeconomica standard ca un fel de cutie neagra facuta sa reactioneze mecanic la mediul inconjurator, in cadrul unei concurente pure si perfecte, antrepriza a fost obiectul unor noi conceptualizari, cam vreo cincisprezece ani. Aceste conceptualizari sunt prezentate detaliat si fac obiectul unui examen critic.


Cuvinte cheie : Capital uman. Contracte implicite. Costuri de tranzactie. Drepturi de proprietate. Model procedural. Rationalitate limitata. Relatii de legatura. Salarii eficiente.


Aprecieri personale : O sinteza a calitatii permitand sa se stie mai mult despre antagonismele si complementaritatile intre diferite paradigme.


Informatii complementare : Carte cumparata in decembrie 1995; referat facut la 21 martie 1996 si clasat intr-un fisier intitulat “Economie du travail et des ressources Humaines” cu cota ECO. TRA96 (6).

Notite, fise de studiu, rezumate, conspecte.

Cateva lucruri esentiale in luarea notitelor:

Ascultati cu atentie ceea ce se spune si incercati sa surprindeti planul de idei al vorbitorului si structura tematica a discursului daca aceasta nu a fost expusa de la inceput.

Ascultati mai intai 3-5 minute, sintetizati si retineti esentialul din ceea ce se spune, reformulati cele retinute si inregistrati-le in forma proprie de conceptie si exprimare.

Evitati inregistrarile automate, masive, neselective si necritice.

Operati in permanenta cu selectii ale ideilor esentiale si argumentelor.

Sistematizati, utilizati schite, scheme, diagrame, grafice, tabele sintetice care condenseaza multa informatie.

Utilizati prescurtari, cuvinte cheie si filtrati prin propria experienta si cunoastere informatia si ideile ce vi se prezinta.

Folositi pe cat e posibil culorile pentru sublinierea si incasetarea ideilor principale, definitiilor, principiilor, legilor, etc.

Utilizati coli A4 pe care apoi sa le indosariati tematic. Acest mod de lucru permite integrarea ulterioara a completarilor conspectelor, fiselor de studiu si bibliografiei la fiecare lectie. Pe fiecare coala lasati in partea stanga un spatiu de 4-5 cm pentru scrierea titlurilor, diviziunilor si a semnelor de reper.

Daca citim, corectam, completam si preinvatam notitele in aceiasi zi in care le-am luat acordand pentru aceasta1/2-1ora reducem cu aproximativ 30-40% efortul de invatare a lectiei sau temei respective.

Studiul va incepe cu recitirea notitelor  si numai dupa aceea se va trece la consultarea altor surse.

In cursul acestei lecturi trebuie sa ne asiguram ca:

Am inteles faptele, notiunile, definitiile, explicatiile sau demonstratiile logice.

Nu ne-a ramas nici un termen al carui sens exact sa nu-l cunoastem.

Am identificat raportul exact dintre text si ilustratii, harti, scheme, si semnificatia integrala a acestora.

Accentul trebuie pus pe:

Selectionarea si esentializarea informatiilor.

Retinerea modelelor, a legitatilor, principiilor.

Incadrarea informatiilor noi in sistemul experientei de care dispunem.

Reflectii personale, interes sporit pentru anumite probleme.

O asemenea atitudine ne conduce la o notare selectiva si la deschiderea unor probleme care trebuie completate si aprofundate.

Notitele trebuie sa indeplineasca trei conditii de baza:

Sa se reproduca in esenta planul expunerii, corecta inlantuire, subordonarea logica a ideilor prezente, fara sa fie reproducere fidela, integrala sau pe sarite a expunerii urmarite.

Sa cuprinda indicate pe scurt, numai pentru memorare exemplele sau ilustrarile cuprinse in material, dar integral si exact - desenele si schemele.

Sa fie luate pe un caiet special pentru fiecare domeniu, scrise ordonate si curat.

Pentru a va forma deprinderea corecta de a lua notite:

Nu transcrieti cuvant cu cuvant.

Concentrati-va atentia si notati ceea ce este esential, principal(generalul din care se poate reconstitui particularul).

Folositi un mod propriu de exprimare (propozitii, fraze si expresii personale, dar notati corect expresiile consacrate).

Consemnati informatiile in mod diferentiat, spatializat in functie de importanta, complexitatea si specificul lor.

Folositi titluri, subtitluri, spatii libere pentru completari.

Folositi prescurtari.

Obisnuiti-va sa introduceti esentialul in caietul de notite si sa-l extrageti cand aveti nevoie. Luarea inteligenta si competenta a notitelor va ajuta in doua feluri:

a)     Va mentine activ in timpul studiului ajutandu-va sa va concentrati.

b)     Va furnizeaza un mijloc dupa care puteti invata eficient.


In orice activitate de inregistrare a notitelor se poate porni de la o consemnare simpla, clara unificata, lizibila, cu clasificari si sistematizari sau diferentieri speciale a ideilor principale si secundare.

Notarea ideilor se face se face in asa fel incat sa se schiteze planul sau structura de idei a expunerii.

Notitele pe care le faceti trebuie sa cuprinda suficient din ideile autorului precum si detaliile importante care le sustin sau le ilustreaza.

Planul logic de desfasurare al acestor idei.

Nu incercati sa va luati notite pana nu ati terminat de citit un capitol, subcapitol, paragraf.

Incercati sa sesizati mai bine ce este esential in expunerea audiata.

Corectati, completati si redactati in forma finala notitele imediat dupa expunere.

Notitele trebuie sa fie clare, lizibile si bine organizate. Continutul esential(idei fundamentale, teze, principii, definitii) sa fie subliniate, incasetate. Folositi culorile si contrastul cromatic. Estetica, gradul de organizare sau sistematizare si varietatea unui text sunt conditii esentiale ale invatarii si retinerii lui. Cu cat sunt mai logic si schematic aranjate, cu atat va veti aminti mai usor.

Rezumatul

Contine o scurta dezvoltare a ideilor principale ale textului rezumat, cu scoaterea in evidenta a contributiei originale a autorului. Rezumatul se limiteaza a reda pe scurt ideile principale ale unei lucrari, fara nici o interventie personala.

In cazul rezumatului, pe parcursul lecturii lui, gandirea noastra trebuie s-o insoteasca pe cea a autorului, organizand si ordonand intr-un anumit mod ideile si acordand atentie preciziei exprimarii.

Rezumatul este o varianta sau o versiune foarte concentrata, condensata ca esenta, dar cursiva, sub forma de proza sau schematizata, a continutului ideativ de baza al textului original. Se noteaza: problema, ipoteza de rezolvare, metoda utilizata, concluzia.

Fiind o expresie foarte concentrata a sursei, el nu contine referiri faptice, nici aprecieri critice sau de valoare si variaza ca marime in functie de dimensiunile sursei.

Notitele schematice prezinta intr-o forma schematizata grafic, asemanatoare unei diagrame scrise, punctele principale, esentiale ale unui subiect in secventa lor logica.

Aceste doua forme asigura capacitatea de esentializare, de distingere intre esential si neesential, de recreare a textului, de regandire in maniere stilistice si forme structurale variate a textului de baza sau a diverselor surse bibliografice.

Redactarea notitelor schematice

Incepeti prin redactarea schematica a titlurilor sau ideilor principale.

Dezvoltati apoi fiecare titlu intr-o scurta propozitie.

Cand titlurile sunt putine la numar, identificati ideile centrale din paragrafe. Daca intalniti detalii importante le puteti pune in paranteze.

Pentru a indica o secventa logica a diferitelor puncte principale pe care le-ati selectat in sinteza (din capitol, subcapitole, sectiuni si paragrafe) le stabiliti anumiti indici (cifre, litere) si le scrieti la anumite distante de la marginea paginii pentru a le marca apartenenta.

Redactarea unui rezumat

Renuntati la detalii, exemple si fapte secundare, retinand elementele esentiale (valorice) fara a cadea in generalitate ori in schematism.

Renuntati la referintele bibliografice care nu sunt necesare intelegerii continutului.

Analizati textul extragandu-i ideile principale, tezele, structura, clasificarile, definitiile. Faceti-va un plan al rezumatului.

Redactati cu grija rezumatul intr-o forma cat mai inteligibila cu o stilistica adecvata – verbele la indicativ, idei subliniate, incasetari, evitarea stilului telegrafic, evitarea parantezelor, a punctelor de suspensie.

Recititi-l si confruntati-l cu originalul. Lasati loc pentru a-l completa ulterior.

Conspectul

Conspectul reprezinta o forma ampla rezumativ oferind o viziune de ansamblu asupra materialului parcurs, cu evidentierea contributiei originale a autorului si exprimarea unor judecati de valoare si de puncte de vedere personale, critice, apreciative, observatii, completari, dezvoltari de idei, trimiteri referentiale.

Conspectul reprezinta rezultatul unui dialog critic esentializator si constructiv cu textul original. El implica un efort de prelucrare constructiva care consta in:

Recitirea unor fragmente.

Revederea unor modele, extragerea lor pentru comparare sau compararea lor pe fisele de probleme.

Sintetizarea datelor.

Structurarea lor in modele grafice.

Ordonarea intr-o noua logica.

Rezolvarea unor probleme.

Conditiile principale:

Claritatea ideilor.

Logica impecabila.

Redare sistematica, concentrata a ideilor cu indicarea ordinii si importantei lor.

Esentializarea ideilor si nu reproducerea textelor in maniera mai mult sau mai putin integrala.

Privire critic-apreciativa asupra continutului textului conspectat, cu exprimare a punctelor de vedere proprii.

Concentrarea efortului  de conspectare pe evidentierea elementelor noi continute in textele respective, comparativ cu sursele bibliografice, implicatiilor si posibilelor aplicatii ale acestor elemente noi.

Conspectul cuprinde:

Capitole, paragrafe, titluri.

Argumente, exemple, citate, pasaje necesare.

Elemente prescurtate, sublinieri proprii cu o simbolistica specifica.

Puncte de vedere si judecati de valoare.

Planul de idei

a)     Realizarea a cel putin doua lecturi atente urmarindu-se desprinderea structurii logice de ansamblu, identificarea cuvintelor cheie, a lanturilor de idei.

b)     Identificarea ideilor pe gradele lor de generalitate (fundamentale, principale, secundare) precum si a raporturilor dintre ele cu mentionarea unor exemple ilustrative.

c)     Secventionarea textelor lungi in fragmente de texte in functie de ideile principale pe care le contin.

d)     Clasarea, ordonarea si includerea intr-un plan, schema a ideilor dupa gradul lor de generalitate.

e)     Verificarea fidelitatii extragerii (idei fundamentale, principale, secundare) ideilor prin reveniri asupra mesajului de baza al textului.

Planul unui material consta in extragerea si ordonarea logica sau reprezentarea schematica a principalelor idei si notiuni din acest material.

Tezele

Tezele reprezinta forma concentrata si esentializata sub forma de enunturi a continutului unui text constand din formulari sintetice a ideilor de baza. In cazul tezelor se extrag propozitii concise, ideile esentiale de principiu, ipotezele de lucru si categoriile conceptuale pe care autorul lucrarii le dezvolta. Tezele rezuma propozitiile fundamentale, directoare si cadrul conceptual al unei lucrari.

Etapele

a)     O prima lectura integrala a textului pentru conturarea imaginii de ansamblu si sesizarea problemei generale a mesajului.

b)     A doua lectura pentru a identifica partile mari ale textului si etapele importante ale rationamentelor autorului.

c)     A treia lectura pe unitati, pentru desprinderea ideii principale a fiecarei unitati in parte, rezultat al eventualelor adnotari la text.

d)     Stabilirea ideilor principale si a celor secundare.

e)     Formularea tezelor intr-o maniera proprie, concisa si clara, utilizandu-se enunturi afirmative, interogative sau combinari ale acestora.



f)      Redactarea tezelor pe foi volante sau in caiete speciale.

Mecanismele intelectuale ale luarii notitelor


Rezumatul presupune reducerea unui text la un numar limitat si precis de cuvinte,  care sa reproduca fidel gandirea autorului si liniile de fond ale rationamentului sau. Rezumatul permite testarea capacitatii de analiza si de sinteza.

Comentariul – sau dezvoltarea compusa – permite o libertate mai mare de redactare. El face apel la simtul critic, la capacitatea de reflectie si la aptitudinea de a raporta  problematica in discutie la experienta si cultura personala. Se adauga uneori intrebari referitoare la semnificatia conceptelor si a cuvintelor-cheie.

Presupunand ca textul de baza este identic, rezumatul si comentariul nu urmaresc acelasi obiectiv: primul vrea sa transmita cititorului esentialul, in timp ce al doilea pune in lumina cunostintele celui care scrie, opiniile si, eventual, sentimentele sale.

Conditiile realizarii rezumatului

Fidelitatea. Aceasta calitate cere ca autorul lucrarii sa ne informeze asupra continutului mesajului si asupra punctelor importante ale argumentarii, ferindu-se sa-si exprime punctul de vedere. Trei riscuri majore trebuie evitate:

Deformarile de sens, cu atat mai grave cu cat vizeaza aspectele principale;

Ierarhizarea inadecvata a notiunilor sau a tematicii, anumite idei trebuind accentuate in raport cu altele, care nu apar decat pentru a lumina un anumit pasaj. Trebuie sa delimitati ceea ce este important de ceea ce este auxiliar.

Subiectivitatea: nu trebuie sa va faceti cunoscute sentimentele; insistati doar pe exactitatea actului intelectual.

Zece greseli care nu trebuie comise

Analiza – analiza este prima conditie a eficacitatii, dar atunci cand este impinsa prea departe sau nu este indeajuns de selectiva, ea poate sa va conduca la o pozitionare gresita in raport cu cerintele.

Banalitate – eliminati tot ceea ce este lipsit de interes, nesemnificativ sau arhicunoscut.

Comentariu – orice juriu va sanctiona sever introducerea comentariilor sau a parerilor personale.

Digresiune – este o eroare adesea comisa: se dezvolta prea mult o chestiune secundara in loc sa se urmareasca esentialul. In plus, aceasta practica «consuma» si «iroseste» multe cuvinte in detrimentul altor elemente mai importante, care nu vor mai putea fi mentionate.

Enumerare – unii cred ca isi gasesc aici salvarea: ei se multumesc sa juxtapuna la intamplare informatiile adunate, folosind si cratima.

Fantezie – ramaneti clasic si nu cautati cu orice pret originalitatea!

Hazard – cei care nu au reflectat la specificul propriu-zis al lucrarii cred ca pot sa dea curs inspiratiei lor de moment, folosind fara discernamant anumiti termeni, considerati potriviti.

Incoerenta – expunerea voastra trebuie sa fie bine structurata, perfect coerenta (un plan articulat logic, eliminarea oricaror contradictii sau repetitii).

Jargon – multe persoane se grabesc sa foloseasca formule incisive si cred ca stralucesc utilizand jargonul tehnocrat sau jurnalistic la moda. Feriti-va de aceste «ticuri» de limbaj.

Fidelitatea fata de subiect nu inseamna o simpla transcriere condensata a continutului; trebuie sa va impuneti, cel putin, printr-un efort de compozitie: greseala ar fi sa tratam separat fiecare paragraf (vazut ca o unitate de sens, dezvoltand o singura idee; nu trebuie confundat alineatul, care introduce doar o separare tipografica) si sa recurgem la juxtapunere, pe scurt, sa ajungem la un patchwork netinand seama nici de ideile exprimate, nici de directia textului.

Coincizia. Cel care face rezumatul este judecat dupa capacitatea sa de a se exprima la obiect.

Cum trebuie tratata informatia pentru a ajunge la gradul de coincizie dorit?

O idee considerata importanta intr-un rezumat de 500 cuvinte nu va fi reluata intr-unul de 200. Identificarea a ceea ce trebuie retinut sau indepartat depinde de gardul de intindere ales. Acest filtraj “cu o geometrie variabila” trebuie sa puna in lumina calitatile de sinteza  ale celui ce scrie si presupune ca acesta a exersat in prealabil spiritul sau de analiza, impartind textul in elementele sale constitutive.

Cum sa numaram cuvintele?

Intra in calcul o expresie purtand o semnificatie in ea insasi: este si cazul articolelor, al conjunctiilor, al pronumelor. Numarul termenilor se va indica la sfarsitul lucrarii, iar daca este posibil, pentru a urmari progresul facut, dupa fiecare paragraf facut, sau in transe de cincizeci sau o suta.

Claritatea. Prin rezumat, cititorul va sti ce sa retina fara sa se mai raporteze la text ceea ce duce la economisire de timp. Respectul pentru acest obiectiv se bazeaza pe o organizare riguroasa: diferitele paragrafe se vor succeda logic, propunand itinerariul cel mai scurt intre punctul de plecare si cel de sosire.

Particularitatile comentariului (dezvoltarea compusa)

Aceasta se sprijina pe un pasaj care alimenteaza gandirea. Oricare ar fi campul cognitiv evocat (filozofie, sociologie, stiinte politice . ),obligatiile raman aceleasi in ciuda multitudinii de formule retinute.

Diversitatea enunturilor. Mai multi parametri trebuie mentionati:

Obiectul studiului: poate fi vorba de un document in intregul sau ori de un citat extras din acest document;

Natura criteriilor stabilite, care implica fie o abordare globala (“Comentati fragmentul urmator . ”), fie adoptarea unei perspective restrictive (“Impartasiti optimismul exprimat de . ?”);

Existenta uneia sau a mai multor intrebari: lucrarea, in afara de comentariul propriu-zis, poate sa contina exercitii in legatura cu utilizarea corecta a unei anumite terminologii, a unor expresii sau fraze legate de problema in discutie.

Implicarea personala. Contrar rezumatului, care cere obiectivitate si distantare, comentariul presupune o atitudine critica si implicarea celui care redacteaza. Aceasta, in functie de experienta sa, de referintele culturale si de sistemul sau de valori, poate sa aduca si el un grano salis.

Principalele capcane care trebuie evitate

Greseala de a nu respecta subiectul

Este regretabil sa nu tratezi problema ceruta, de vreme ce ea exista. Trebuie, deci, definiti termenii enuntului si urmata problematica propusa fara a te pierde in divagatii sau a studia alte aspecte din text. Redactarea poate, deci, sa insiste pe importanta exemplelor, a compararii unor puncte de vedere , a acumularii de argumente complementare sau contradictorii .

Absenta planului

Asa cum indica si denumirea, dezvoltarea este «compusa», adica organizata dupa o schema directoare pe care se poate construi logic o demonstratie. Din acest moment, se impune trasarea unui plan.

Lipsa retoricii

Elaborarea unei structuri nu este de ajuns, trebuie ca argumentele sa poata fi comunicate cititorului. Chiar daca linia directoare este clara in mintea celui care redacteaza, precum si pe ciorna sa, ea nu va ramane neaparat identica si in forma finala a lucrarii unde trebuie sa se reflecteze regulile elementare ale retoricii si tehnicile privind introducerea, concluzia si etapele de trecere.

Absenta originalitatii si parafrazarea textului

Se cere un punct de vedere solid, justificat, bazat pe exemple, relativ la o tema data; ceea ce se asteapta este o privire personala asupra unei probleme, altfel spus o analiza originala si concreta. Din nefericire, multe lucrari nu sunt decat o repetitie (sau parafraza) a argumentelor din document sau o gandire foarte generala, fara suport in realitate, deci fara o viziune justa asupra acesteia. Trei fenomene pot sta la originea unui asemenea defect:

Lipsa curiozitatii fata de evenimentele sociale si fata de actualitate;

Sentimentul – adesea nejustificat – de a nu fi la inaltimea unei discutii, de a nu se simti autorizat pentru a trata probleme considerate a priori prea complexe, chiar atunci cand ele intereseaza;

Atitudinea abordata trebuie sa fie intotdeauna:

Precisa, evitand generalitatea sau vagul;

Solid argumentata, pentru a nu fi confundata cu o alegere arbitrara;

Sustinuta de exemple semnificative, pentru a nu parea nefondata sau prea putin clarificata.

Asimilarea textului

Lectura globala. Ea permite contactul cu documentul, obiectivele fiind:

Identificarea temei abordate (care este campul de gandire abordat) si, in interior a problematicii vizate (care este intrebarea urmarita?);

Stabilirea tezei sustinute (care este raspunsul dat?);

Descoperirea firului conducator sau a modului de organizare. Nu se are in vedere numai intelegerea diferitelor infatisari ale argumentarii (nimic nu interzice vizualizarea unui anumit pasaj doar prin incadrare), ci perceperea liniilor generale ale rationamentului.

In aceasta optica se va urmari:

Sa nu se intarzie pe detalii care, la prima vedere, pot sa para complexe;

Sa se remarce semnele care marcheaza progresia: titluri si subtitluri, semne tipografice, articulatii logice.

Lectura analitica. A doua etapa vizeaza:

Identificarea ideilor avansate. Unele dintre ele vor putea fi reformulate pe margine si, in ipoteza unor repetitii inutile, se va opera o regrupare pentru eliminarea acestora. Notiunile cheie sau expresiile caracteristice vor fi puse in evidenta;

Retinerea celor mai importante exemple;

Ierarhizarea argumentelor dupa gradul lor de validitate, eliminarea punctelor nesemnificative;

Regasirea structurii originare si trasarea parcursului urmat.


Daca textul este lung, este preferabil atunci sa se citeasca si sa se analizeze documentul simultan, impartindu-l in subansambluri autonome. In plus, mai curand decat sa reconstruim un plan prea detailat, ar fi de ajuns sa revelam rand pe rand ideile si articulatiile cele mai importante, evidentiindu-le prin cateva adnotari pe margine.

Rezumatul

Fixarea unui plan riguros care demarca problematica si linia directoare; rubricile mari si subdiviziunile lor vor fi semnalate prin numere sau litere, care vor servi de repere si vor disparea la redactarea finala. Se va incerca sa se pastreze ordinea stabilita la inceput, orice schimbare putand sa atraga o modificare de sens;

Alegerea judicioasa a exemplelor, o triere conducand la eliminarea celor neimportante si la mentinerea celor adecvate;

Mentionarea unui titlu: acest lucru este indicat, chiar daca  nu este cerut explicit. Termenii folositi demonstreaza, in ceea ce il priveste pe destinatar, ca mesajul a fost bine inteles. Redactarea trebuie sa fie sintetica, evitandu-se vagul, si semnificativa, pentru a trezi curiozitatea cititorului. Sa ne ferim de formularile prea insistente de tip jurnalistic si sa nu ezitam sa recurgem din cand i cand la titluri mai lungi.

Calitati privitoare la forma, care sunt conditionate in primul rand de precizia si bogatia vocabularului. Este important sa nu fie reprodusi termenii textului, ci, in masura posibilului, sa recurga la sinonime. Unele expresii trebuie insa preluate ca atare, intrucat redau tonalitatea si stilul originale. Atentie la folosirea citatelor: imprumutarea unor parti de fraze sau formule nu este de dorit, in afara unor circumstante exceptionale.

In plus, respectarea sintaxei si formelor gramaticale, ortografia si punctuatia, concizia si sobrietatea stilului conditioneaza succesul in acest tip de lucrare. Tinand cont de natura sa, orice exagerare ar trebui evitata, fie si numai pentru a respecta restrictia de intindere. Astfel, este posibila economia de cuvinte, retinand, de exemplu , intr-o enumerare de cifre doar pe cele mai importante dintre ele, inlocuind diateza activa cu cea pasiva (“Somajul atrage marginalizarea, in loc de “Marginalizarea este cauzata de somaj”) si o negatie (“Importanta deficitelor publice compromite stabilitatea monetara”), printr-o afirmatie (“Importanta deficitelor publice compromite stabilitatea monetara”). La fel, un verb tranzitiv (“a favoriza”) va fi preferat unuia intranzitiv (“a dauna”), un participiu unei propozitii relative (“Acest rezultat, obtinut prin . ” in loc de “Acest rezultat, care a fost obtinut prin . ”)

In sfarsit, claritatea este conditionata si de intregul aspect al lucrarii: lizibilitatea scrisului, paragrafele, atunci cand se trece la o noua etapa, dimensiunea corespunzatoare a caracterelor, distantarile egale; toate se impun pentru a nu avea impresia unui continuu inabordabil.

Comentariul

A situa bine gandirea autorului in ansamblul operei sale si in curentul in care aceasta se incadreaza;

A numerota randurile din cinci in cinci (sau din zece in zece);

A fi selectiv si a degaja problematica;

A pune in lumina tipurile de formulare si de argumentare;

A examina coerenta si pertinenta punctelor de vedere adoptate: nu exista alte posibilitati de gandire? Ce credit trebuie acordat unui anumit rationament? Paradigmele utilizate se bucura de un larg consens?

Schema de lucru pentru un rezumat de text

TEXTUL PENTRU STUDIU

Contactul rapid

O prima lectura atenta

Reperarea diverselor parti

Munca pregatitoare

ANALIZA TEXTULUI

Recitirea paragraf cu paragraf

Adnotari, eventual luare de note

Sublinierea sau incadrarea cuvintelor

Revelarea ideilor

I), II) . :fundamentale sau generale

A/, B/ . : principale

1), 2) . sau a), b) . secundare (apoi enumerarile si exemplele)

Marcarea articulatiilor logice

teza

argumentele, progresul in gandire

simplele exemplificari


Faza intermediara

Primul plan de redactare

Redactarea pe o ciorna, intr-o maniera foarte libera, incepand o noua pagina pentru fiecare paragraf.

Dubla verificare

In raport cu textul de baza:

Nu am uitat nimic important?

Nu am adaugat si deformat nimic?

In raport cu textul rezumatului:

Fondul: este coerent si usor de inteles?

Forma: sunt destul de clar, am redactat bine?

Rectificarea numarului de cuvinte (reducere, daca este necesar).

Recopierea pe curat (avand grija de aspect)

Recitirea lucrarii (mai bine de doua ori)


Sinteza

Existenta unei sinteze plecand de la un dosar avand mai multe documente: acestea pot fi mai mult sau mai putin numeroase (nu mai putin de doua, daca nu va fi un rezumat) si pot imbraca forme diverse: articole, tabele statistice, extrase din lucrari . Componentele dosarului se raporteaza la aceiasi tematica, incercarile propuse punand in general accentul pe fenomenele sociale si pe subiectele de actualitate.




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }