QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

STADIALITATEA PSIHODINAMICA. Repere ale dezvoltarii psihice normale in perioada varstelor de crestere





STADIALITATEA PSIHODINAMICA. Repere ale dezvoltarii psihice normale in perioada varstelor de crestere


1. CONCEPTUL DE STADIU PSIHODINAMIC. PERIODIZARE


Stadialitatea psihodinamica este tipul de abordare a evolutiei (concretizat in cicluri, perioade, stadii, substadii, etape, subetape etc), conceput dintr-o perspectiva transversala, care are in vedere unitatea si continuitatea vietii psihice, realizata la diferite varste psihologice”[1]. Conceptele de “stadiu psihodinamic” si “stadiu genetic” evidentiaza aspecte complementare ale dezvoltarii. Asa cum am discutat anterior, stadiul genetic, pune in evidenta evolutia unui element (proces, activitate, insusire psihica, subsistem) al sistemului psihic uman sau insusire psihica. Stadiul psihodinamic se refera la ansamblul fenomenelor si proceselor psihice ce da unitatea vietii psihice, la organizarea personalitatii la o anumita varsta, intr-un anumit moment al evolutiei[2].




U. Schiopu si E. Verza, evidentiaza 3 mari cicluri ale vietii:

I. Ciclul de crestere si dezvoltare, in primii 20 de ani de viata;

II. Ciclul adult – intre 20 – 65 de ani

III. Ciclul varstelor de regresie – dupa varsta de 65 de ani


Tabelul 1. Ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice (Schiopu, U, Verza, E, 1995)


Ciclul vietii

Caracteristicile fundamentale

Substadiile implicate

Caracteristici privind modificarea





Prenatal

(0 luni)

Formarea organismului, nasterea

Perioada embrionara;

Perioada fetala precoce;

Perioada fetala tardiva.

Cel mai intens ritm de crestere

Copilaria si pubertatea, inclusiv adolescenta

Insusirea (invatarea) conduitelor de crestere, autonomia, autoservirea, autocontrolul, invatarea, insusirea de strategii de instruire si autoinstruire, socializarea conduitei, integrarea familiala, scolara, sociala (subidentitatile socio-culturale), familiala si scolara

Primul an de viata;

Prima copilarie (perioada anteprescolara 1-3 ani);

A doua copilarie (perioada prescolara 3 – 6 ani);

A treia copilarie (perioada scolara mica 6-10 ani);

Pubertatea (10 – 14 ani);

Adolescenta (14 – 20 de ani);

Adolescenta prelungita (20 – 24 de ani)

Ritm foarte intens de crestere staturala si ponderala in primul an, ritmul descreste treptat cu un puseu in perioada prescolara si altul in perioada pubertatii.

La 24 de ani cresterea staturala inceteaza

Virstele adulte active

20 – 65 de ani

Contribuie la viata productiva, constructia unei familii deci a subidentitatilor profesionale, maritale si parentale

Tineretea (25 – 35 de ani);

Varsta adulta precoce (35 -44 de ani);

Varsta adulta mijlocie (45 -55 ani);

Virsta adulta tardiva (55 – 65 de ani).

Echilibru si vitalitate, procreere activa.

In virsta adulta precoce, usoara deteriorare senzoriala (vizuala) care se extinde si spre alte zone senzoriale.

Varstele de involutie

Dezangajare profesionala, adaptare la denuclearizarea familiei

Perioada de trecere (66 – 70 de ani);

Perioada primei (batraneti 70 – 80 de ani);

Perioada celei de-a doua batraneti (80 – 90 de ani);

Perioada marii batraneti (peste 90 de ani)

Usoara intensificare a deteriorarii organice in perioada de trecere. Ritmuri foarte inegale de deteriorare a functiilor si energiei psihice in celelalte perioade, cu deces in oricare din ele.


2. REPERE ALE DEZVOLTARII PSIHICE NORMALE

LA VARSTELE DE CRESTERE (TABLOUL STADIILOR)



2.1. Virsta sugarului (0-1 an)


Pentru copil, nasterea reprezinta o schimbare radicala a conditiilor de existenta, acesta fiind pregatit (“antrenat”) pentru a se manifesta adecvat in mediul intrauterin.

Formarea unui sistem somatic inteligent in raport cu efortul antigravitational necesita, asa cum vom vedea in continuare, cel putin un an de dezvoltare. Dupa nastere, omul se formeza prin efort fizic antigravitational, apoi se specializeaza operand cu informatii atat in vederea reglarii mediului extern, cat si autoreglarea spatiului intern.

Mediul extern caruia copilul trebuie sa i se adapteze dupa nastere prezinta conditii radical opuse celui in care s-a format (Mediu gravitational, aerian, temperatura variata, invazie de microbi si virusi, praf, substante poluante, explozie de stimuli - lumina, zgomote etc)


De la nastere copilul se manifesta printr-o activitate motrica care ii asigura minima adaptare (biologica) la mediu.

Nota APGAR se acorda copiilor imediat dupa nastere ca prima evaluare a dezvoltarii. Evalaurea prin APGAR ajuta la depistarea eventualelor tulburari de dezvoltare (V. Horghidan, 2000). Nota se acorda pe baza a 5 itemi, dintre care 4 se exprima prin miscari:



Tabelul 3. Evaluarea APGAR – dupa V. Horghidan (2000)

ITEM

NOTA





RITMUL CARDIAC

absent

frecventa mai mica de 100 / min.

frecventa 100-140 / min.

RESPIRATIE

absenta

neregulata

regulata + tipat viguros

ACTIVITATE REFLEXA

fara reactie

fara tipat, dar cu grimasa si miscari globale

tipat puternic si reactie reflexa

TONUS MUSCULAR


Domina flexia; putina rezistenta la extensie

membre in flexie;

rezistenta neta la extensie

CULOAREA TEGUMENTULUI

alta decat roz

partial roz

Roz


Inainte de nastere fatul primeste oxigen doar prin placenta mamei, plamanii sunt inactivi, saculetii alveolari sunt plati. In momentul nasterii, placenta se desprinde. Odata cu tipatul, nou-nascutul incepe sa ia aer si plamanii se dilata. Solicitarile mediului extern (autonomia respiratiei si digestiei, termoreglarea, efortul fizic, excretia etc) genereaza o “criza” de adaptare, care se manifesta prin scaderea in greutate in prima saptamana dupa nastere.

Cresterea in greutate semnaleaza depasirea crizei si intrarea in normalitatea dezvoltarii bio-somato-psihice.

La nastere, copilul se caracterizeaza prin:

capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata (dupa U. Schiopu)

tonus muscular (membre in flexie, rezistenta neta la extensie)

o mare parte dintre reactiile disponibile au un caracter primar -uneori sunt reminiscente de stadii filogenetice preumane (stranut, sughit, tuse, tipat, reflexe pupilare, cascat, grimase, rictusuri, reflexe mimice, reflexe sfincteriene etc) , constituind forme de debut ale conduitei motorii; raspunsurile motrice la stimuli sunt globale si nediferentiate.

Copilul are in “echipamentul nativ” o serie de reflexe, ce stau la baza organizarii raspunsurilor motorii si formarii de depin-deri motrice necesare supravietuirii. Dintre acestea mentionam:

reflexul de apucare- la excitarea suprafetei interne palmare copilul prinde degetul care a excitat suprafata); sta la baza dezvoltarii prehensiunii;

reflexul mersului – copilul tinut in pozitie verticala usor inclinata, in avant, schiteaza miscarea de mers; sta la baza realizarii deprinderii mersului.

reflexul de orientare- la excitarea tegumentelor peribucale, bebelusul raspunde prin devierea capului, a buzelor, a limbii, spre partea excitata, cu declansarea miscarilor de supt- stand la baza constituirii conduitelor de explorare si cognitive;

Reflexul ascensorului –daca in pozitie verticala i se da drumul brusc copilului, bratele se intind, degetele se deschid brusc in evantai.

Reflexul de aparare – la excitarea plantei are loc retragerea in flexie a membrului inferior, apoi in extensie;

Reflexul clipitului – daca se atinge cu o bucata de vata pupila, se va declansa imediat reactia de clipire etc.

capacitatea de a realiza emisiuni sonore spontane;

Trebuintele copilului sunt expresie a energiei primare. Cele mai importante sunt:  trebuintele oganice si fiziologice (de alimentare, de apa, de somn, de temperatura echilibrata etc, care se cer satisfacute ciclic. Satisfacerea lor permanenta trebuie sa duca la formarea obisnuintelor alimentare primare si de odihna, ce stau la baza unor trebuinte ulterioare mai complexe), trebuinta de miscare, trebuinta de stimulare senzoriala, de securitate, de afectiune; trebuinta, de vocalizare, comunicare si relationare (ce determina procesul socializarii) etc.




Raspunsurile motrice reflexe, specifice perioadei de nou-nascut atesta nivelul dezvoltarii. Absenta imediat dupa nastere sau mentinerea dupa o anumita varsta a unor reflexe (reflexele Moro, Magnus, Babinski s.a.) indica abateri de la limitele normale.

Consecinta a corticalizarii progresive a activitatii psihomotorii apar noi comportamente motorii, reflex conditionate, pe fondul carora maturizarea si influentele externe conduc la aparitia miscarilor voluntare.


Evolutia psihomotrica este in principal oglindita in organizarea raspunsurilor motrice (V. Horghidan, 2000).


Singura manifestare reala si eficienta a copilului mic este actul motric, cu o “logistica” senzoriala in permanenta evolutie (asa cum vom vedea si din exemplele privind evolutia psihomotrica a copilului in primii ani de viata), prin intermediul acestuia realizandu-se atat obiectivele dezvoltarii somatomotrice, cat si cele ale dezvoltarii psihosenzoriale (dezvoltarea structurilor informationale).

Activitatea psihomotrica a copilului mic are un repertoriu in care diversitatea actiunilor motrice este foarte limitata, iar marile resurse energetice impun cu necesitate un activism deosebit. Este faza unor repetari sistematice, adica a unui antrenament spontan (numarul mare de repetari se realizeaza natural, in conditii standard). Informatia decisiva pentru copil reflecta modificarea starii emotionale, aceasta informatie fiind completata de conditiile in care ea se manifesta. Copilul invata sa invinga gravitatia in conditii stabile, inregistrand beneficii pe plan emotional. Efectul activitatii motrice se leaga, in primul rand de sistemul somatic, care asigura, in paralel si dezvoltarea marilor functiuni; sistemul somatic devine operativ in mediu terestru, acvatic, in aer, prin multitudinea proceselor de deplasare. Acestea sunt realizate in mod spontan de catre copil datorita nevoii sale impetuoase de miscare, ea fiind concomitent si o nevoie impetuoasa de placere. Activitatea motrica asigura cucerirea spatiului concret, personal, introduce si consolideaza informatii esentiale despre identitatea si capacitatea bio-psihica a individului. Modelele sociale, mai ales cele verbale care dau amprenta umana, pot fi reproduse numai in momentul in care capacitatea psihomotrica a realizat o dezvoltare necesara si suficienta. Consideram ca limbajul este cea mai complexa forma a coordonarii psihomotrice care se dezvolta in mod spontan si care caracterizeaza din acest punct de vedere un microgrup social. Trecerea de la cuvantul rostit “motric” – extern, la discursul “intern” – subiectiv (bazat pe imagini si simboluri personale) este momentul decisiv in formarea si dezvoltarea psihica. Acest moment reprezinta schimbarea strategiei dezvoltarii psihice prin depasirea limitelor impuse de cadrul spatio-temporal si energetic informational concret.


Organizarea raspunsurilor se exprima cantitativ in achizitionarea si cresterea numerica a conduitelor motrice si calitativ in diversificarea, dezvoltarea complexitatii, a posibilitatilor de combinare si utilizare  intentionata si adaptativa a structurilor formate.

Evolutia organizarii raspunsurilor motrice este rezultanta aparuta la intersectia vectorilor: crestere, maturizare, invatare.


Dezvoltarea socio-afectiva este rapida:


la 3 saptamani copilul zambeste neselectiv

la 6 luni surade preferential

la 8 luni apare frica separarii de mama, absenta sau indeparatarea acesteia generandu-i stari de neliniste, anxietate, plans, relativa agitatie (Mitrofan, I, 2004).

O relatie mama- copil calda, sigura si suportiva este baza sanatatii emotionale de mai tarziu si deschide drumul socializarii calme si eficiente.


Dezvoltarea cognitiva

- J. Piaget considera ca in perioada 0-2 ani copilul este in etapa senzori-motorie

- Descoperirea si explorarea senzorio-motorie a obiectelor din jur este una din activitatile principale prin intermediul careia se invata primele relatii cauzale simple, precum si relatiile spatiale

Din punct de vedere al comunicarii verbale, copilul este in etapa prelingvistica:






Tabel  - Principalele achizitii ale copilului la nivelul limbajului receptiv si expresiv, in perioada 0-14 luni


Varsta
Limbajul receptiv
Limbajul expresiv

0 – 2 luni
Tresare la zgomote puternice

Isi intrerupe activitatea cand aude zgomote;

Se linisteste la vocea mamei;


Copilul emite sunete (atat in inspir cat si in expir), reprezentand prima exersare a organelor fonoarticulatorii.
Incepand cu prima luna apar ganguritul (jocul vocalic) (sunete disparate, nearticulate in cuvinte)
Emite sunete vocale cu variatii intre a si e; diferite sunete din gat.

Tipetele incep sa difere in functie de raspunsurile mediului, exprimand suparare, durere sau satisfactie, placere.


2-6 luni
Se uita cand vorbeste cineva cu el;

Plimba privirea prin incapere in cautarea vorbitorului;

Raspunde la nume;

Pare sa inteleaga cuvintele “mama”, “tata”, “pa”;

Apare lalatiunea (repetarea pe silabe), pe masura ce copilul incepe sa-si coordoneze mai bine respiratia cu emisiile vocale.
Ganguritul si lalatiunea se imbogatesc rapid in plan calitativ, pana cand copilul reuseste sa produca toate sunetele  imaginabile (existente in toate limbile). Acest proces are o importanta deosebita pentru formarea coordonarilor neuromotorii de articulare;

Se pot distinge vocalele o, a si consoanele t, d, n, l.


6-8 luni
Pare sa recunoasca numele membrilor familiei, chiar cand persoana amintita nu este de fata.

Acorda atentie cantecelor;

Recunoaste dupa denumire cateva obiecte comune

Apare perioada de ecolalie. Copilul incepe sa raspunda cand adultul vorbeste cu el, printr-o succesiune de sunete repetate;

Incepe sa utilizeze doar cateva emisii vocalice si consonantice fundamentale.

Jocul cu mainile

Jocul “cucu-bau”.



8-10 luni
emite cateva gesturi cu semnificatie;


ofera la cerere un obiect;

se contureaza consoanele f-v,  c-g.
imita sunete dupa adult;

apar primele cuvinte;

enunturi scurte de 4 sau mai multe silabe, fara a forma insa, un cuvant autentic.

10-14 luni
raspunde la muzica prin miscari ritmice ale mainii si corpului;

intrerupe o activitate atunci cand i se interzice;

raspunde la comenzi simple prin gesturi adecvate

foloseste in jur de 5-10 cuvinte (la 12 luni);


raspunde adultului prin lungi pattern-uri verbale.



Dezvoltarea motricitatii


Tabelul 5. - Dezvoltarea motricitatii globale, a motricitatii fine si a coordonarii vizual-motorii intre 0 si 1 an- conform V. Horghidan (2000)


Varsta

Motricitate globala

Motricitate fina

Coordonarea vizual-motorie


3-6 luni

isi tine capul;

se intoarce;

sta in sezut sprijinit.

Initial pumnii stransi;

jocul degetelor;

priveste miscarile propriilor maini;

apuca obiecte


6-12 luni

se taraste rapid;

isi mentine pozitia in picioare;

merge cu sprijin si apoi independent.

transfera obiecte dintr-o mana in alta;

pensa digitala;

apuca lingurita;

apuca creionul;

pensa bidigitala clara.

transfera cubul dintr-o mana in alta;

loveste cana cu lingurita;

introduce cuburile in cana;

introduce degetele in obiecte mici




2.2. Varsta anteprescolara (1-3 ani)


Conform modelului dezvoltarii elaborat de Freud, copilul se afla in stadiul anal; conform modelului elaborat de Erikson, in aceasta perioada se dezvolta caracteristicile legate de  autonomie si emancipare a copilului de tutela sau, in cazul incapacitatii de a dobandi autonomie se dezvolta simtul rusinii sau al indoielii.

Conform modelului elaborat de J. Piaget, pana la 2 ani copilul se afla in stadiul senzoriomotor, de la 2 ani intrand in stadiul preoperator.


Dezvoltarea cognitiva


Limbajul

de la 1 an- la 1 an si 6 luni – etapa holofrazei


Tabel 6. - Principalele achizitii ale copilului la nivelul limbajului receptiv si expresiv, in perioada 14-36 de luni


14-18 luni
recunoaste si identifica mai multe obiecte si imagini ale acestora, atunci cand sunt denumite;

recunoaste diferite parti ale schemei corporale;



foloseste din ce in ce mai mult cuvintele in mod activ, in adaptare (alaturi de gesturi);

ca urmare, are loc o crestere continua si gradata a vocabularului activ (care ajunge la aproximativ 25 de cuvinte).

18-24 luni
executa serii de comenzi simple;

arata, la cerere, aproate toate obiectele  comuni (sau imagini ale acestora);

intelege propozitii dezvoltate si fraze

se exprima eliptic, cuvintele nefiind legate intre ele, avand insa intelesul unei fraze (“holofraze”);

se refera la sine folosind numele propriu (exprimare la persoana a III-a);

apare negatia;

face scurte povestiri.

2-3 ani
recunoaste obiectele definite prin functie;

face diferentieri in functie de marime;

intelege fraze lungi si complexe


apar ultimile grupe de consoane: siflantele, suieratoarele, africatele si vibranta r.
vocabularul poate sa atinga 200 de cuvinte
pune intrebarea “ce este?
foloseste tot mai mult cuvintele pentru a-si exprima nevoile personale;

intrebarea “de ce ?”

introducerea lui “eu”.



In perioada 1-3 ani sunt normale anumite imperfectiuni ale limbajului care, insa, dupa varsta de 3 ani sunt considerate defecte de vorbire:

omisiuni (de sunete sau de silabe dintr-un cuvant) ;

contaminari;

inversiuni;

substituiri de sunete (substituiri ale siflantelor si suieratoarelor cu consoanele t si d, a vibrantei r cu consoanele l sau v);

labilitate articulatorie (pana in jurul varstei de  4 ani).

Dezvoltarea motricitatii

Tabelul 7. - Dezvoltarea motricitatii globale, a motricitatii fine si a coordonarii vizual-motorii intre 1 si 3 ani- conform V. Horghidan (2000)


1-2 A

se apleaca pentru a ridica un obiect;

rostogoleste mingea;

urca scarile independent;

coboara scarile cu sprijin;

poate sari pe loc

arunca obiectele;

mazgaleste;

rasuceste butoane;

apasa pe clanta;

intoarce paginile cartii;

suprapune 2-6 cuburi;

deschide o cutie;

desface pachete.

mazgaleste hartia;

apuca, ridica si bea cu cana;

completeaza un incastru;

plaseaza betisoare in orificii.

2-3 A

alearga;

poate sta in echilibru pe un picior 5 “

sare de la 30 cm inaltime;

merge pe varfuri.

Modeleaza nisip si plastilina;

Deschide capace;

Insira margele;

Foloseste foarfeca;

Realizeaza dactilo-pictura;

Deseneaza rotundul;

Construieste podul din cuburi.

foloseste discul jucandu-se cu telefonul;

deseneaza puncte;

completeaza puzzel-uri simple.





2.3. Varsta prescolara (3-6/7 ani)


Conform I. Mitrofan (2003), in perioada prescolara, principalele achizitii in sfera cognitiva, emotionala si comportamentala a copilului pot fi considerate urmatoarele:


Tabelul 8. - Repere ale dezvoltarii normale la varsta prescolara dupa I. Mitrofan (2003)


Cognitiv

Se dezvolta rapid capacitatile cognitive;

Creste complexitatea limbajului;

Copilul are o imaginatie bogata, vie si intensa, sustinuta de o curiozitate crescuta

Intrebari repetate si diverse;

Uneori indeplinirea dorintelor se face prin intermediul fanteziei, ca posibil substitut al lumii reale.


Emotional

Apar exploziile de manie ca raspuns la frustrare. Desi se mentin, scad in intensitate si, teoretic, ar trebui sa dispara inainte de intrarea in scoala, ceea ce implica un mai bun control emotional;

Dezvolta atasament fata de anumite obiecte, investite cu suport afectiv (papusa, jucaria preferata, “obiecte tranzitionale” etc); acestea pot fi identificate dintre alte jucarii prin faptul ca il securizeaza, il ajuta sa adoarma, sau sa obtina, pe plan simbolic, anumite recompense sau sprijin;

Pe plan emotional dezvolta mecanisme de parare, care il ajuta sa faca fata anxietatii provocate de emotii neplacute sau inacceptabile: refularea, proiectia, negarea, regresia, formati-unea reactiva, deplassarea, rationalizarea, identificarea, sublimarea.

Comportamental

Jocul este principala activitate si modalitate de cunoastere;

Socializare

Pe masura ce se integreaza in familie, adopta prin identificare standardele si comportamentele parintilor; devine oglinda vie a atitudinilor si conduitelor acestora dar incepe sa dezvolte si primele raspunsuri personale;

Descopera si invata despre identitatea sa sexuala, jocul si exxplorarea sexuala fiind comune;

Intelege diferentele dintre femei si barbati, dupa criterii observabile – aspect, imbracaminte, comportament.



Principalele achizitii ale copilului de la 3-6 ani, in plan intern - extern si in planul comportamentului verbal, conform lui Tudos St (2001) sunt:







Extern Intern Verbal

Text Box: Jocul simbolic, fabulatie, animism primar, continua pricesul de decentrare si de reducere a egoismului primar, gandire ancorata in intuitiv-concret, se dezvolta operarea in reprezentare, se dezvolta rationamentul si in special relatiile cauza-efect dintre obiecteText Box: Insusirea structurii gramaticale a limbii, vocabular de aproximativ 2500 de cuvinte la sfarsitul perioadei6 ani        -Deseneaza rombul

-Sta atarnat de o bara 10 s.

-Isi scrie numele

-Copiaza litere mici

-Dribleaza mingea

-Sare coarda

-Merge in echilibru pe barna

-Merge pe bicicleta

-Sta intr-un picior 10 s.

-Se serveste singur la masa

5 ani         -Innoada sireturile

-Se spala pe dinti

-Se imbraca singur

-Sare intr-un picior

-Coboara scara alternand

picioarele

-Decupeaza de-a lungul unei

linii curbe



-Sare peste o sfoara

inaltata la 5 cm.

-Sare inainte si inapoi

4 ani         -Deseneaza patratul

-Merge pe varfuri

-Descheie si incheie

nasturi mari

-Se incalta

-Se spala pe dinti

-Foloseste toaleta

-Evita pericole comune

-Mananca singur

-Control sfincterian

3 ani         -Construieste podul

din cuburi



Fig nr. 1 –Tudos Stefan (2001) - Principalele achizitii ale copilului de la 3-6 ani, in plan intern - extern si in planul comportamentului verbal.


2. Varsta scolara mica (6/7-10/11 ani)[4]


Caracteristici generale:

- Se realizeaza adaptarea la cerintele de integrare social-scolara.

- Tipul fundamental de activitate devine invatarea-instruirea insa jocul isi mentine un rol hotarator in dezvoltarea copilului.

- Se realizeaza alfabetizarea – conditia accesului la cultura scrisa – care va deveni concurenta culturalizarii orale spontane.

- Copilul invata sa citeasca si sa scrie, dobandeste conceptele numerice si dezvolta capacitati operationale de tip concret.


Dezvoltarea proceselor cognitive

este profund influentata de activitatea scolara:

- Perceptia se realizeaza intr-un cadru mai precis si oordonat de spatiu si timp. Este perfectionata in urma formarii deprinderilor de scris-citit. Incep sa se dezvolte observatia (perceptie organizata, sistematica si intentionata) si spiriul de observatie.

- Memoria se caracterizeaza printr-o mare plasticitate si posibilitati de memorare fidela. Se dezvolta memorarea logica.

- Atentia este inca fluctuanta, dar incepe sa se disciplineze (stabilitate aproximativ 15 minute)

- Gandirea intra in etapa operatiilor concrete. Intelegerea este inca intuitiva, implicita

- Incepe sa se formeze stilul cognitiv.


Sfera motivationala se imbogateste cu motivatia angajarii in activitatea scolara si motivatia invatarii (interna si externa);


Emotional- Afectiv:

Copilul este inca instabil din punct de vedere afectiv. Manifesta o emotivitate accetuata (fond pe care, in conditiile in care mediul nu este favorabil, poate aparea teama de scoala, ca reactie fobica).


Vointa se dezvolta prin dezvoltarea capacitatii de amanare, dezvoltarea perseverentei, disciplinei, independentei.


Personalitate:

Copilul isi intelege si accepta identitatea de gen (baiat, fata) si pozitia in sistemul familial.

Reteaua sociala a copilului se complica, se diversifica, in urma integrarii scolare, se dezvolta tipul de relatii sociale (apar relatii de cooperare, competitie in urma carora se dezvolta spiritul de emulatie).


Se dezvolta aptitudinile pentru diferite domenii ale stiintei (sub influenta activitatilor de tip scolar). Conf. V. Horghidan, aceasta perioada reprezinta si intervalul optim de educabilitate pentru aptitudinile psihomotrice.


Se dezvolta mecanisme de aparare si standarde de comportament social. Copilul invata sa constientizeze posibilitatilw si limitele de care dispune, ceea ce il ajuta in dezvoltarea unei imagini de sine mai clare.








2.5. Varsta scolara mijlocie (pubertatea) - 10/11 - 14/15 ani[5]


Caracteristici generale:

Sunt delimitate 3 perioade:

- Prepubertara (10-12 ani)

- Pubertatea propriu-zisa (12-14 ani)

- Postpubertara (dupa 14 ani)


In contextul unei intense maturizari fizice si neurohormonale se produce o crestere a constientizarii propriei identitati psihosexuale si a caracteristicilor de personalitate (cine este, ce poate face si ce doreste sa faca  in viata).


- Se caracterizeaza printr-un puseu de crestere – de aceea mai este numita si “varsta hainelor scurte” (cresterea accentuata poate determina  disproportie, necoordonare).


Dezvoltare cognitiva:

- In aceasta perioada se incheie dezvoltarea analizatorilor. Sensibilitatea se dezvolta si prin implicarea proceselor intelectuale superioare (gandire-limbaj), prin culturalizare si cresterea experientei cognitive.

- Creste capacitatea de asimilare prin memorare logica.

- Durata concentrarii atentiei creste la aproximativ 30 de minute.

- Gandirea intra in etapa operatiilor formale (devine combiinatorie, ipotetico-deductiva).

- Vocabularul se imbogateste cu temeni stiintifici si de jargon.

- Vocea sufera transformari de timbru si valoare melodica.


Dezvoltare motivational-afectiva:

- Are loc erotizarea conduitei.

- Emotivitate puternica, penduland intre extreme: manifestari zgomotoase si inchidere in sine, introversie.

- Au nevoie de afectiune dar sunt retinuti in exprimarea ei.

- Cunosc o plaja larga de sentimente (dar sunt instabile).

Personalitate:

- Interesele de asemenea sunt bogate dar instabile si influentate de moda.

- Preocuparile morale si valorice sunt semnificative, iar pendularea intre alternative pentru viitor, intre sperante, idealuri si dezamagire este, de asemenea, normala. Apare “criza de originalitate”, manifestata prin preocupari intense legate de autocunoastere si afirmare.

- Are nevoie de respect. Indiferenta il insecurizeaza.

Etapa de nonconformism

- Este foarte atasat de grupul de prieteni.











2.6. Varsta scolara mare (adolescenta) - 14/15 - 18/20 ani[6]


Caracterizare generala:

M. Debesse, citat de M. Epuran (1976), caracterizeaza aceasta varsta prin:

- elanul corpului

- elanul inimii

- afirmarea Eu-lui

- nasterea gandirii personale si descoperirea lumii valorilor


Dezvoltare cognitiva:

- Are loc o ampla dezvoltare a strategiilor si operatiilor gandirii. Aceasta a atins nivelul abstractizarii si logicului; se caracterizeaza prin largime, profunzime si caracter critic.

- Se dezvolta capacitatea discriminativa, determinata de experienta acumulata si capacitatea de mobilizare a atentiei.

- Apare gustul argumentarii;

- Se dezvolta curiozitatea epistemica;

- Creste capacitatea de a depune efort intelectual.

- Manifestari creative.


Volitiv:

- Se dezvolta capacitatea de efort voluntar, de autocontrol, de autoeducare, spiritul de initiativa, orientarea spre scop (urmarirea cu tenacitate a obiectivelor stabilite.


Personalitate:

- Aptitudinile se dezvolta si se structureaza in functie de achizitii si motivatia de sustinere;

- Trasaturile caracteriale capata stabilitate. Se contureaza fizionomia spirituala a persoanei.


- Relatiile cu grupul de prieteni sunt foarte importante;


- Adolescentii devin treptat autonomi. Continua erotizarea conduitei. Apar prieteniile cu sexul opus, primele atractii erotice, implicarea in relatii de parteneriat (“varsta marilor iubiri”).


- Sentimente foarte puternice si tind catre stabilizare. Angajarea pentru cauze nobile.


- Se dezvolta imaginea de sine si constiiinta de sine (prin accesul la lumea valorilor, raportarea la modele, comparatia critica cu altii).


- Tendinta spre independenta spirituala (si materiala, uneori).


- Criza adolescentei nu presupune neaparat o instrainare de familie si fragilitate emotionala ci, mai curand, experimentarea unui registru emotional mult mai variat, bogaat si intens, in contextul cautarii unui stil personal, original de manifestare, care sa exprime adevarata identitate de sine.      







Cristea C. Gabriela, “Psihologia educatiei”, Editura Coresi, Bucuresti.

In literatura de specialitate au fost elaborate numeroase modele de dezvoltare stadiala psihodianmica

Tabelul 2.-  Exemple de modele ale dezvoltarii stadiale psihodinamice (dupa E. Badea, 1993)

Autorul

Stadiul

Varsta

Alvarez

Nou-nascut

Prima copilarie

A doua copilarie

0-16 zile

16 zile – 3 ani

3 – 15 ani

Claparede

Prima copilarie


A doua copilarie


Adolescenta si pubertatea

pana la 7 ani (B)

pana la 6/7 ani (F)

7- 12 ani (B)

7-10 ani (F)

12-16 ani (B)

10-14 ani (F)

Cruchet

Prima copilarie

Copilaria mijlocie

Copilaria mare

0-2 ani

2-7 ani

7 – 14 ani

Leontiev

Perioada de copil mic

Perioada anteprescolara

Perioada prescolara

Perioada primei scolaritati

Perioada adolescentei

an

1-3 ani

3-6 ani

6/7 ani – 9/10 ani

peste 10 ani

Springer

1. Prima copilarie

2. A doua copilarie

3. Tineretea

0-2 ani

2 – 10 /12 ani

12 – 20/22 ani

Verrier

1. Prima copilarie

2. A doua copilarie

3. Adolescenta

0-7 ani

7 – 14 ani

14 – 21 ani


Schiopu, U, Verza E., Psihologia varstelor. Ciclurile vietii. Bucuresti, E.D.P., R.A. 1995.

Conform V. Horghidan,  Note de curs

Conform V. Horghidan – Note de curs

Conform V. Horghidan, Note de curs





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }