SENSIBILITATEA

Captarea si prelucrarea primara a informatiei

Exista doua modalitati si doua niveluri de reflectare / cunoastere :

MODALITATI:

I. Primara : II. Secundara :

Senzatia   1. Memoria

2.Perceptia  2. Imaginatia

3.Reprezentarea  3. Gandirea

CARACTERISTICI :

Senzoriala (prin simturi)  Rationala (prin gandire)

Nemijlocita (directa)  Mediata (de imaginatie)

Concreta (obiect real)  Abstracta

Particulara (individuala)  Generata (data de trasaturi

Fenomenala (aparenta)    categoriale )

Esentiala (reflecta legi)

La baza celor doua modalitati / niveluri de reflectare se afla mecanisme fiziologice si psihologice prin care se realizeaza actele simple si complexe de activitati de cunoastere.

Functia generica a proceselor de mai sus amintite este cognitiva si consta in captarea , prelucrarea informatiilor.

Numim SENSIBILITATE  modalitatea primara in care se prezinta respectivele procese ; ea include practic trei forme de captare / prelucrare a informatiilor ; dupa cum urmeaza :

Excitabilitatea este proprietatea biologica generala care permite fiintelor vii receptarea influentelor externe si raspunsul selectiv la ele printr-o stare de modificare interna.

Sensibilitatea este proprietatea de a sesiza stimulii indiferenti , de-a stabili cu ei raporturi biologice . Astfel, acest tip mai evoluat de reactie este diferentiata , realizata de organe de simt specializate (cai de conducere , proiectia si prelucrarea corticala). Reactiile de sensibilitate sunt mijlocitori ai miscarii , ai comportamentului

Motricitatea este capacitatea de miscare  , ce devine un servomecanism al orientarii senzoriale , iar sensibilitatea se desfasoara corelat cu demersurile motorii. Aceasta relatie traverseaza intreg psihismul pana la mecanismele psihice superioare de la act la gandire (Wallon A.) prin "exercitii senzorio-motorii". In ultima instanta sensibilitatea poarta pecetea personalitatii.

Senzitivitatea - termen al lui Ananiev - ar fi proprietate a personalitatii , exprima nivelulu general al sensibilitatii , in viteza , ritmul si forta reactiilor senzorio - motorii , in selectivitatea lor , in relatia dintre informatia senzoriala si afectivitate / (sensibilitate emotionala).

2. SPECIFICUL SI MECANISMELE SENSIBILITATII :

Sensibilitatea consta in "capacitatea de a avea senzatii " (Pieron - 1957) ; deci si de transmitere a informatiei senzoriale la creier cu posibilitatea de a asigura adaptarea conduitelor nu numai acum , ci si ulterior - cand apare ca expresie a reglajului . Exista dupa Pieron , o specificitate presenzoriala (de ex.: la un stimul cald se va produce o vasodilatatie care nu tine seama de respiratie sau circulatie chiar si daca nu apare proiectia corticala).

Mai important este stadiul senzatiei propriu-zise iar sursa nu e mecanismul fiziologic , analizatorul , ci faptele mentale , experienta , sensul ei care este necesarmente constient ; gradul de constiinta determina caracterul senzatiei , mai exact imaginea mentala , rationamentul.

Producerea senzatiei presupune cateva subprocese :

CODAREA PRIMARA , la periferie (transformarea energiei semnalata extern in influx nervos) ;

RECODAREA , in veriga intermediara , de transmisie a analizatorului (la nivelul neuronilor subcorticali) unde se ierarhizeaza elementele informationale despre stimul ;

DECODAREA - la nivel cortical , in zonele de proiactie tipica , finalizata intr-un cod - imagine izomorfa cu insusirile obiectului.

3. CLASIFICAREA SENZATIILOR :

Exista realmente senzatii propriu - zise , in viata de relatie cu obiectele , preponderent perceptiva .

Senzatiile se clasifica in functie de anumite criterii dupa cum urmeaza :

Traditional , dupa criteriul organelor de simt :

Senzatii cutanate ;

Senzatii vizuale ;

Senzatii auditive ;

Senzatii gustative ;

Senzatii olfactive .

Criteriul situational (Sherrington) le clasifica in :

Senzatii de contact ;

Senzatii de distanta .

Criteriul locului receptorilor

Senzatii extraceptive ;

Senzatii introceptive ;

Senzatii proprioceptive .

Criteriul naturii stimulilor (Uhtomski) :

Mecanici ;

Fizici ;

Chimici ;

Fiziologici .

Criteriul specializarii interioare a senzatiilor si a relatiilor lor

Modalitati intramodale (in cursul relatiilor cutanate exista modalitati tactile , termice , algice) ;

Modalitati intermodale (corelatii vaz - auz - pipait) .

PROPRIETATI  ALE SENZATIILOR

A)      Calitatea senzatiilor - vizuale , auditive , olfactive , gustative etc.

Problema care se pune este urmatoarea : " carui mecanism ii poate fi atibuita calitatea experientei senzoriale " ?

selectivitatea receptorilor ;

energia specifica organelor de simt ;

bazele centrale ale calitati (SNC determina calitatea senzatiilor) .

B)      Intensitatea senzatiilor . intensitatea stimullui are o anumita relevanta , dar nu singura ; intervine si amplitudinea influxului nervos care depinde de constitutia fibrei nervoase (grosime , maturizare , frecventa proprie) si de conditiile stimularii - reactiei .

C)      Durata senzatiei se refera la intinderea in timp a senzatiei . Durata este fie egala cu stimularea , fie mai mare (imaginea consecutiva pozitiva sau negativa) .

D)      Tonul afectiv al senzatiei este caracteristica senzatiilor de-a produce stari afective . Tonalitatea afectiva depinde de gradul de satisfacere a trebuintelor .

4.LEGILE SENSIBILITATII :

Legea intensitatii . Pentru ca senzatia sa apara trebuie ca stimulul din mediul

inconjurator sa dispuna de o anumita intensitate.

Cantitatea minima de intensitate a stimulului se numeste prag absolut minimal (ex. In cazul senzatiilor vizuale , acesta este de 1-2 cuante ; in senzatiile audive este de 16-20 vibratii / sec.etc.).

Cantitatea maxima a stimului care nu mai produce o senzatie in cadrul aceleasi modalitati senzoriale ci , ca urmare a suprasolicitarii analizatorului , declanseaza durerea se numeste prag absolut maximal .

Pragul diferential consta in relatia dintre intensitatea initiala a stimului si intensitatea ce trebuie adaugata sau scazuta de la aceasta pentra a produce o modificarea abia sesizabila a senzatiei intiale .

2. Legea adaptarii . Cresterea / scaderea sensibilitatii , concordant cu modificarea conditiilor de mediu se numeste adaptare senzoriala .

Contrastul succesiv consta in cresterea sensibilitatii la stimulul prezent , ca urmare a actiunii indelungate a altui stimul de acceasi modalitate , dar diferit dupa intensitate si calitate .

Contrastul simultan consta fie in accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor prezenti in acelasi timp in campul perceptiv , fie in evidentierea unui stimul sub influenta stimulilor invecinati.

3.Legea sensibilizarii se refera la cresterea sensibilitatii unor portiuni ale unui analizator prin stimularea specifica a altor segmente invecinate sau indepartate , ale aceluiasi analizator.

4.Legea depresiei consta in scaderea sensibilitatii prin intermediul acelorasi mecanisme ca si la sensibilizare.

5.Legea sinesteziei se refera la unele efecte de intermodelare informationala , la aparitia unei imagini intr-o modalitate senzoriala ca urmare a excitarii altei modalitati.

6. Legea semnificatiei sau fortei de semnalizare a stimulului o contrazice pe cea a intensitatii : stimulii slabii , dar foarte semnificativi sunt receptionati mai bine decat cei puternici / nesemnificativi .

7.Legea compensarii . Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau lipsa ei conduce la perfectionarea alteia atat de mult incat aceasta din urma preia functiile primei .